Scînteia Tineretului, octombrie 1981 (Anul 37, nr. 10061-10087)
1981-10-01 / nr. 10061
ACŢIUNEA GRÎU 82 In zona colinară, prin mobilizarea exemplară a tuturor forţelor SEMĂNATUL CEREALELOR DE TOAMNĂ ÎNCHEIAT ÎN CEL MAI SCURT TIMP! Semănatul cerealelor de toamnă, se poate spune, a intrat in linie dreaptă. La grîu — în zona colinară, şi la orz — in toată tara lucrările trebuie încheiate în cel mai scurt timp, deoarece limitele normelor agrotehnice stabilite pentru aceste culturi și zonele respective sunt împlinite. Cu fiecare zi aminată se pot produce — din start — pierderi de recoltă greu de compensat. Iată de ce, munca trebuie astfel organizată incit printr-o recoltare şi eliberare operativă a terenurilor să se creeze front de lucru la tractoare pentru arături, iar îndeaproape de pluguri să se afle semănătorile pentru a intra imediat în brazdă. Imperativele sunt şi mai stringente la orz, dar nici cultura griului nu trebuie neglijată. Ca exemplu să urmărim tabelul situaţiei operative la însămînţarea griului în cooperativele agricole de producţie aşa cum ne-a fost comunicat de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, din care reiese că media pe ţară se înregistrează in trei judeţe distincte ca aşezare geografică şi condiţii de cultură. Ce evidenţiază acest lucru ? Fără a intra in detalii se poate spune că in toată ţara sunt condiţii optime pentru desfăşurarea cu maximă intensitate a însămînţărilor. Fără justificări de amînare ! Se intimplă aşa ? Iată ce ne relatează reporterii noştri: STADIUL ÎNSĂMÎNŢĂRILOR LA GRÎU (% în C.A.P. la 30 septembrie 1981) Media pe ţară : 22% • peste 55 la sută :Vîlcea (58), Gorj (61), Bistriţa (66), Covasna (88), 9 46—55 la sută : Cluj, Maramureş, 9 41—45 la sută : Vaslui, Bacău, Sălaj, Harghita, Suceava, 6 36—40 la sută : Hunedoara, 9 31—35 la sută : Buzău, Dâmboviţa, Iaşi, 9 26—30 la sută : Satu Mare, Argeş, Galaţi, Alba, Sibiu, 9 21—25 la sută : Brăila, Bihor, Botoşani, 9 16—20 la sută : Mehedinţi, Prahova, Vrancea, Neamţ, Braşov, 9 11—15 la sută : Olt, Bucureşti, Tulcea, Arad, Caraş-Severin, Mureş, 6—10 la sută : Dolj, Giurgiu, Constanţa, 9—5 la sută : Teleorman, Ialomiţa, Călăraşi, Timiş. UNDE LUCREAZĂ ABSOLVENŢII PROMOŢIEI 1981? ........ .1 T . — ------—------Simbolic, lucrurile sunt în regulă Cînd citeşti negru pe alb ~ X, absolventul liceului Y, este repartizat la întreprinderea Z, iar X, absolventul, se află in faţa ta, in birou, la o oră cind ar fi trebuit să fie la lucru şi-ţi spune că întreprinderea refuză să-l primească, începi să întrevezi ca ziarist, ca vei porni pe urmele unor încurcături birocratice, că te vei lovi de indiferenţă şi comoditate. O asemenea situaţie, semnalată ziarului de citeva absolvente ale Liceului industrial Electronica din Bucureşti mă aduce, mai intîi, in biroul directorului scolii. Refacem, cu ajutorul actelor, istoria procesului de repartiţie, care la început, părea (cu unele mici bizarerii) să fie cea firească. Liceul comunică încă din 8. 05. 1981 (cu adresa nr. 1 318) Centralei industriale de electronică şi tehnică de calcul, cifra absolvenţilor săi şi solicită un număr corespunzător de locuri de muncă. Prompt, directorul economic, ing. Gh. Mihăilă, scrie cu roşu pe colţul adresei că se vor repartiza în unităţile CIETC 200 de absolvenţi ai treptei a II-a. „Promptitudinea“ este atât de mare incit rezoluţia este datată chiar 7 05. 1981 ! Dar, să trecem peste acest amănunt. Toţi absolvenţii, chiar cei convinşi că sunt suficient de bine pregătiţi incit să intre la facultate (şi au şi reuşit 89) au de unde să-şi aleagă posturi potrivite calificării. Pentru prima oară arbitrarul sau cum vreţi să-i spuneţi, îşi face apariţia : la repartiţia absolvenţilor Liceului Electronica alfabetul pare a începe cu... b. Mai precis, primul aliniat — a —) al articolului 12 din Decretul 173 privind repartizarea în producţie este... uitat. Ce spune acest articol ? Cităm : „Alegerea de către absolvenţii din invătămîntul liceal a posturilor se face in următoarea ordine : a) absolvenţii care solicită repartizarea în oraşul sau comuna unde îşi au domiciliul au prioritate în ordinea mediilor“. După cum precizează acum directorul şcolii, ing. Stelian Pătruţescu, foarte mulţi absolvenţi erau din provincie, însă listele, aşa cum au fost ele întocmite, nu ofereau decât numele unor întreprinderi bucureştene. Culmea e că existau (mascate sub genericul IIRUC) peste 60 de locuri în judeţe. Aşa că înlăturîndu-l pe A repartiţia începe hotărit cu aliniatul b : „Posturile rămase libere (in catul da fată toate n.n.) se ocupă de către ceilalţi absolvenţi, indiferent de localitatea de domiciliu. In ordinea mediilor". Ultimele cuvinte merită să *fie subliniate pentru că asupra lor se va da următorul atac al arbitrariului. Cineva din comisie (cine nu se poate stabili, fiindcă nimeni nu-şi mai revendică azi inovaţia nepermisă asupra Decretului) hotărăşte ca, în cazul băieţilor, repartiţia să se facă pina la ultima medie, iar pentru fete „ordinea mediilor“ să se oprească in jur de 7,50 ! Rămin fără repartiţie, (deşi repet, locuri pe liste erau suficiente), 23 de fete. La data convenită cu întreprinderile unde fuseseră repartizaţi, ceilalţi absolvenţi se prezintă la lucru. Mulţi sunt încadraţi, ca toţi colegii lor de generaţie din ţară. Pentru alţii începe însă un joc pe care nu mai izbutesc să-l înţeleagă. Deşi pe adresele lor scrie clar că „Dispoziţia de repartizare este, potrivit legii, obligatorie atit pentru absolvent cit şi pentru unităţile socialiste“, întreprinderile îşi declină datoria lor şi traduc obligaţia tinerilor de a se încadra în obligaţia de a-şi căuta singuri un alt loc de muncă. Unii chiar îşi găsesc şi in interiorul centralei amintite au loc o serie de rocade. IEMI mărturiseşte că n-are nevoie de Vasilica Bogdănescu de care pare a avea mare nevoie CONECT. Electronica se dispensează de Dan Diaconu in favoarea ICSITE care-l consideră necesar etc. etc. Răbdătoare şcoala retrage, primele repartiţii şi completează altele Există insă şi o a treia categorie de absolvenţi care, fie din disciplină, fie că nu şi-au găsit posturi aiurea, insistă să fie încadraţi acolo unde scrie pe dispoziţia de repartizare. Pe urmele acestora ajung la IEMI, întreprinderea cu cele mai mari probleme de acest gen. Pe listele afişate la repartiţie unitatea a figurat cu MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a II-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ÎNVĂŢĂMINTE PREA REPEDE DATE UITĂRII Supunem atenţiei o realitate, ce nu trebuie să se mai repete, trăită în acest an, cînd producţiile de grîu şi orz au fost în cea mai mare parte a unităţilor mureşene cultivatoare, mult sub nivelul posibilităţilor. Iată, de pildă, unităţile aparţinătoare Consiliului unic agroindustrial Miercurea Nirajului au obţinut o medie de 872 kg grîu la ha ; C.U.A.S.C. Sovata — 879 kg. grîu la ha; Singeorgiu de Pădure — 1 139 kg. grîu la ha ; Reghin — 1157 kg. griu la ha ; Sighişoara —■ 1 274 kg. grîu la ha. Una dintre principalele cauze ale acestor insuccese este nerespectarea timpului optim la semănat, secondată de neexecutarea în condiții corespunzătoare a altor lucrări prevăzute în tehnologia griului. Dar o critică, ori o autocritică tardivă la un fapt împlinit, nu ajută cu nimic. Rămîne doar să aflăm răspunsul la întrebările : Ce au învăţat conducerile unităţilor vizate din greşelile şi lipsurile anului trecut ? Cum acţionează pentru înlăturarea lor ? Suntem la sfîrşitul lunii septembrie Iar epoca optimă a semănatului griului se încheie la 15 octombrie. La nivel de judeţ, din cele 53 600 ha destinate culturii griului si secarei, au fost MUREŞ semănate mai puţin de 8 000 hectare. Nu vrem să fim pesimişti dar realitatea ne obligă să ne amintim regula de trei simple şi să ne întrebăm : dacă în 10 zile — de cînd a început semănatul griului in judeţul Mureş — s-au semănat 8 000 ha, cite zile mai sint necesare pentru a se realiza şi restul ? Practic în consiliile unice Sovata, Sîngeorgiu de Pădure, Sighişoara. Ruşii Munţi, Reghin. Miercurea Nirajului, consilii situate in zona submontana, conform perioadei optime stabilite, la ora cînd apar aceste rînduri, semănatul griului ar trebui să fie încheiat. La ora actuală încă se mai seamănă orz, deși perioada optimă a acestei culturi a expirat la 25 septembrie. Rezultatele la grîu sînt nesemnificative : 2 la sută în C.U.A.S.C. Sighișoara ; 7 la sută in Sîngeorgiu de Pădure ; 4 la sută în C.U.A.S.C. Eshnca ; 18 la sută în Miercu- rea Nirajului. Evidenţiind că în consiliile amintite, exceptând Sovata şi Ruşii Munţi, mai sunt de semănat suprafeţe între 2 000 —3 000 de hectare, avem imaginea efortului ce trebuie depus pentru recuperarea restanţelor. Da, e vorba de restante acumulate încă din start. La C.A.P. Painjeni, analiza stadiului lucrărilor este uşor de făcut : la ora vizitei din 77 ha destinate culturilor furajere ,s-au semănat MIRCEA BORDA (Continuare in pag. a IlI-a) de acţiune pe frontul recoltei IN PAG. A 3-A . Un amplu grupaj, însoţit de fotografii, din judeţele Ialomiţa, Arad şi Constanţa Tinerii — în prima linie SERIA II, Nr. 10 061 ANUL XXXVII, 4 PAGINI 30 BANI JOI , 1 OCTOMBRIE 1981 Este creaţia literar-artistică pe măsura complexităţii tînărului de azi? M-am întrebat cum s-a ivit şi de ce a căpătat o atit de largă audienţă noţiunea de „happyend". De fapt, pe cit îmi dau seama, un fir conducător nu este chiar imposibil de găsit, în decupajul cîmpului figurativ ideea de un „sfîrşit vesel“ va fi însemnat mai mult decit acel accesoriu pe care ne-am obişnuit, cu o convenţie, să-l numim, jocul bunelor sentimente. Aici, in discuţie, este altceva. Anume de ce are un curs atit de răspîndit „happy-end"-ul şi de ce există voci care cred că orice se petrece pe ecran, pe scenă sau într-o carte, încheierea nu are decit un sens luminos, fie şi cu preţul exagerării, ilogismului, absurdului perfect. Este totuşi adevărat : fiecare din noi a văzut, la viaţa lui, nu o dată, cum finalul este adus din condei numai şi numai de dragul acestui clişeu comod şi, pe undeva, în răspăr cu realitatea. Fireşte, nu mă ridic împotriva adevărului — cînd adevărul stabilit la capătul unei indiscutabile desfaceri din felurite constrîngeri îşi proclamă latura afirmativă, tonică, pe drept univoc optimistă. Dar să nu uităm că dacă privim lucrurile în deplina lor complexitate o evoluţie poate lua, nu numai aparent, formă tragică. Amintesc romane sau piese celebre în sprijinul acestei afirmaţii. în fond uneori tragismul lor triumfător nu semnifică neapărat o înfrîngere ci proclamă drept concluzii forţa celor care, printr-un sacrificiu, ne vorbesc despre felul in care au ştiut să înfrunte distrugerea, moartea. CU SAU FM HAPPY-END Evident, Romeo şi Julieta de Shakespeare, Iluzii pierdute de Balzac, Luceafărul lui Eminescu nu cunosc cituşi de puţin o încheiere încurajatoare. Şi totuşi resimţim sacrificiul celor pe care ii identificăm drept exponenţii unei gindiri şi ai unei filozofii de existenţă ca un răspuns care jalonează mersul spre valorile imanente ale sufletului omenesc. Fără nici o îndoială, ceea ce părea a fi o mişcare amestecată in curentul de simpatie pentru ce aparţine acţiunii sau atitudinii reparatoare a devenit - prin abuz - un detaliu prefabricat. Adică de recuzită, parte dintr-un montaj unde ochiul agaţă de coada faptelor cite o floricică de hîrtie sub cuvînt că le face mai uşor de digerat sau mai familiare retinei. Orice limbaj este convenţional, dar nu orice limbaj trebuie cu necesitate să fie imatur. Or, reamintim abuzul de happy-end ca un semn de imaturitate, fiindcă el cultivă intenţionat neîncrederea în noi, spectatorii sau cititorii. In ce sens ? in sensul că acolo unde artistul veritabil se refuză schemelor simpliste, configuraţiilor ambigue, manierismului aşa zicînd de ordin combinatoriu, acest tip de final ne pune în prezenţa unui viol intelectual. Finalitatea reală e înlocuită forţat cu una articulată prin limitare , de unde şi sustras modului major de asumare a unor înţelesuri, happy-end-ul aparţine altei sfere ; cea care menţine şi întreţine muceda ofrandă a compromisului, dezvăluie o optică inferioară, de care ne lipsim pentru că este mereu tentată să ascundă ceva. Asta este marele păcat al happy-end-ului înțeles ca menajare a adevărului, ca gest cosmetic. HENRI ZALIS (Continuare In pag. a II-a) A ORDINEA SI DISCIPLINA - ATRIBUTE _______________________ _______ ALE CONŞTIINŢEI MUNCITOREŞTI ŞI SCHIMBUL II NUMĂRĂ OPT ORE! Dumneavoastră cîte din acestea lucraţi? Sigur, întrebarea poate fi adresată şi celor care lucrează in schimbul de dimineaţă. Sint încă dese, şi in această parte a zilei, cazurile in care tineri muncitori îşi părăsesc maşinile în stare de funcţionare, cind întîrzie la program sau dau rebuturi, cînd nu pot utiliza la capacitate maşinile din lipsă de materiale. Mai frecvent, însă, aspecte de acest gen sint intîlnite în schimburile de după amiază. Şi aceasta pentru că, in această parte a zilei, secţiile de producţie sunt lăsate fără asistenţa tehnică corespunzătoare, pentru că nu se acordă totdeauna atenţia cuvenită organizării cit mai bune a activităţii pe întreaga durată a zilei. Fapt care conduce la dereglarea fluxului de fabricaţie, la ridicarea consumurilor materiale şi energetice, la sporirea cifrelor înscrise in bilanţul muncii colectivului la capitolul pierderi. Dar, cite ore se lucrează în schimbul II ? Este întrebarea la care am căutat răspuns zilele trecute cind ne-am aflat, pe aproape întreaga durată a programului de după amiază, in secţiile întreprinderii de relee şi ale întreprinderii „Emailul Roşu“ din Mediaş. O „BIJUTERIE“ CARE SE MAI CERE ŞLEFUITA Tinărul colectiv al întreprinderii de relee a plecat la lungul drum pe care-l are de străbătut pentru afirmarea sa, a produselor fabricate aici, pentru asimilarea în producţie a aparatelor şi dispozitivelor complexe de care are nevoie economia noastră, cu dreptul, cum se spune. O simplă privire asupra situaţiei realizării principalelor prevederi ale planului pe 8 luni este grăitoare în acest sens. Nu există indicator la care să nu se înregistreze depăşiri. Ca urmare a bunei activităţi desfăşurate in marea majoritate a compartimentelor unităţii, beneficiul suplimentar realizat pină la această dată se ridică la peste 13 milioane lei. Dar reprezintă aceste rezultate nivelul maxim al posibilităților colectivului de muncă de la întreprinderea de relee ? Nici pe departe nu poate fi vorba despre o astfel de concluzie. Pentru că, iată, cum bine se subliniază si in darea de seamă prezentată, cu puțin timp în urmă, adunării generale a oamenilor muncii,fondul de timp a fost utilizat doar in proporţie de 91,3 la sută, deşi în unitate există create condiţii pentru o deplină folosire a acestuia. Pe de altă parte, zilnic, în medie, 151 de oameni au lipsit din întreprindere din motive diverse, numai pe primele 3 luni inregistripdu-sfi peste 16 828 ore învoiri .td 4 552 ore absente nemotitate, cele mai multe dintre acestea în schimburile II și III. Dacă aceste statistici ar cuprinde și rubrici precum .,timp pierdut pentru plimbări inutile“ sau „ceasuri in care s-aU discutat despre fotbal“ valoarea pierderilor ar putea fi reflectată mult mai exact. Pentru că, iată, in plin program de lucru — este abia ora 18,00 — curtea întreprinderii este foarte aglomerată. Trei cite trei, sau chiar în grupuri mai mari, tineri din secţiile auxiliare — cum ni se spune — stau la cite o ţigară sau discută aprins probleme, bănuim antrenante, dar care nu au nimic comun cu sarcinile pe care le au de îndeplinit în acel moment. La „galvanizare“, secţie impor-, tantă a unităţii, în timp ce cîteva fete fac coadă la cintar împărtăşindu-şi reţete de slăbire, maşinile funcţionează, se înţelege, nesupravegheate. Sînt şi secţii însă în care — trebuie să recunoaştem — activitatea se desfăşoară într-o ordine desăvîrşită. „Nu avem nici psi-azi, cum nu am mai avut de multă vreme, absenţi nemotivaţi — ne declară Cristina Stan, secretarul u organizaţii de tinerii de L ■fcsniblare't Fiecare muncitor fl HL exact ce ara ■ Mi aici. Da't0o:V%^^tul că la„prelucrări ■fiii’'-“ nu este organizat schimomul, reperele necesare pentru fabricarea releelor sunt utilizate în cea mai mare parte de către cei din primul schimb, aşa că uneori dupăamiaza lucrul se întrerupe. „Recuperăm insă toate nerealizările săptămîna viitoare, cinci vom lucra noi de dimineaţă“ — ne spune maistrul Toader Vandor. Afirmaţie doar in parte reală dacă se are în vedere întreaga capacitate a unităţii şi nu numai normele fiecăruia in parte. Pentru că pierderea de producţie se va înregistra in continuare in schimbul II atîta vreme cit nu se va organiza şi activitatea celor de la prelucrări mecanice în două schimburi, idee pe care o subliniază şi inginerul Imre Csepany, şef de atelier. Pe bună dreptate medieşenit numesc întreprinderea de relee drept o „bijuterie“ a oraşului. Fapt cu care Tiberiu Kadar, secretarul comitetului U.T.C. din unitate, toţi ceilalţi tineri pe care i-am cunoscut aici se mîndresc in egală măsură. Nu ajunge însă să fii mîndru de colectivul în care munceşti, de prestigiul cucerit de acesta , trebuie să şi contribui prin activitatea zilnică, prin eforturi pe măsura condiţiilor de muncă create aici la sporirea acestui prestigiu, la perfecţionarea continuă a întregii activităţi productive. Este încă mult loc pentru mai bine. Exemplele enumerate aici au demonstrat acest lucru. Şi primii chemaţi să înlăture neajunsurile apărute într-un sector sau altul de activi- Dantelărie în metal, constantă a peisajului nostru contemporan Noul şi impresionantul centru civic al municipiului Vaslui Foto : O. PLECAN Foto : O. PLECAN xH Mu. Istoria însăşi, istoria trăită Lumina imblinzită a soarelui, viaţa aurie cuibărită în boabele strugurilor şi ochii brumării ai prunelor mă însoţesc în acest anotimp fabulos. Zilele descresc, inserările miros a fum, a gutui şi călătoriile verii se retrag in cărţi, iar contururile mării, ale şesurilor şi munţilor se estompează, învăluite în ceţuri septentrionale. Pămîntul nostru ne dăruit rodul. Recunoscătorii primire azi ca şi ieri ca întotdeauna de cind îi aparţinem cu mintea, sufletul şi trupul. In drumurile meie urmară, prin anotimpurile ei inegalabile am străbătut de fapt istoria. Şi o întimplare de pe meleaguri moldovene m-a făcut s-o înţeleg şi s-o îndrăgesc mai mult. Era tot toamnă, tot soare molcom in sufletul şi pe chipurile oamenilor. Am străbătut Iaşiul poposind la Curtea Domnească, adevărat răboj al istoriei acestor locuri, ridicată de Alexandru cel Bun şi refăcută de alţi domnitori printre care Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu şi unde avea să aibă loc simbolicul popas al lui Mihai Viteazu din 1600, care a consfinţit aici unirea celor trei ţări româneşti, intitulîndu-se „domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi al Ţării Moldovei“. Istoria răzbate şi din cărţile tipărite aici în limba română de marele cărturar Dosoftei. Prin cuvint el se adresa „la toată semeţia românească“. Şi drumul continuă. Urcăm dealul încărcat cu vii pină sus la Cetăţuie unde ne întîmpină mînăstirea ridicată în 1669 de Duca Vodă, precum şi Palatul Domnesc. Zidurile şi turnurile ei fortificate au oferit nu rareori un adăpost sigur în vremuri de restrişte unor mari oameni ai acestui pămînt ca Dosoftei. Dimitrie Cantemir, Mihai Racoviţă. Urmează să filmăm aici in sala gotică a Palatului Dom-LILIANA URSU (Continuare în pag. a ll-a) LA UNTÎNĂR ANOTIMP NICOLAE MILITARU (Continuare in pag. a ll-a) IN AVANS FAŢA DE GRAFIC Constructorii şi montorii, care edifică în perimetrul localităţii argeşene Goleşti, din apropierea municipiului Piteşti, ceade-a 18-a şi ultima hidrocentrala prevăzută să fie finalizată în cadrul primei etape de amenajare hidrotehnică a riului Argeş, înscriu in cronica întrecerii socialiste noi succese în muncă. Astfel, ei au demarat lucrările da montaj aferente grupului hidroenergetic, ce va avea o putere instalată de 8 MW, au încheiat operaţiile de înălţare, terasare şi etanşare a digului de p malul sting al viitorului lac de acumulare şi au înregistrat un avans de trei săptămini, faţă de graficele de execuţie, la betonarea clădirii centralei propriuzise. Conceput să aibă o lungime de 12 km şi un volum de 80 milioane mc apă, noul lac va fi al doilea ca mărime dintre cele amenajate pe cursul Argeşului, după cel de la Vidraru. Prin debitul de care va dispune, el va contribui la îmbunătăţirea alimentării cu apă a Capitalei, a Combinatului petrochimic de la Piteşti, precum şi a sistemului de irigaţii Căteasca-Teiu cu o suprafaţă de 10 000 ha teren agricol, asigurând, totodată, şi apa necesară acționării turbinei din dotarea centralei hidroelectrice.