Scînteia Tineretului, octombrie 1981 (Anul 37, nr. 10061-10087)

1981-10-01 / nr. 10061

ACŢIUNEA GRÎU 82 In zona colinară, prin mobilizarea exemplară a tuturor forţelor SEMĂNATUL CEREALELOR DE TOAMNĂ ÎNCHEIAT ÎN CEL MAI SCURT TIMP! Semănatul cerealelor de toamnă, se poate spune, a intrat in linie dreaptă. La grîu — în zona colinară, şi la orz — in toată tara lucrările trebuie încheiate în cel mai scurt timp, deoarece limitele normelor agrotehnice stabilite pentru aceste culturi și zonele respective sunt împlinite. Cu fiecare zi ami­­nată se pot produce — din start — pierderi de recoltă greu de compensat. Iată de ce, munca trebuie astfel organizată incit printr-o recoltare şi eliberare operativă a terenurilor să se creeze front de lucru la tractoare pentru arături, iar îndeaproape de pluguri să se afle semănătorile pentru a intra imediat în brazdă. Imperativele sunt şi mai stringente la orz, dar nici cultura griului nu trebuie neglijată. Ca exemplu să urmărim tabelul situaţiei operative la însămîn­­ţarea griului în cooperativele agricole de producţie aşa cum ne-a fost comunicat de către Ministerul Agriculturii şi Indus­triei Alimentare, din care reiese că media pe ţară se înregis­trează in trei judeţe distincte ca aşezare geografică şi condiţii de cultură. Ce evidenţiază acest lucru ? Fără a intra in detalii se poate spune că in toată ţara sunt condiţii optime pentru des­făşurarea cu maximă intensitate a însămînţărilor. Fără justifi­cări de amînare ! Se intimplă aşa ? Iată ce ne relatează repor­terii noştri: STADIUL ÎNSĂMÎNŢĂRILOR LA GRÎU (% în C.A.P. la 30 septembrie 1981) Media pe ţară : 22% • peste 55 la sută :­­Vîlcea (58), Gorj (61), Bistriţa (66), Covasna (88), 9 46—55 la sută : Cluj, Maramureş, 9 41—45 la sută : Vaslui, Bacău, Sălaj, Harghita, Suceava, 6 36—40 la sută : Hunedoara, 9 31—35 la sută : Buzău, Dâmboviţa, Iaşi, 9 26—30 la sută : Satu Mare, Argeş, Galaţi, Alba, Sibiu, 9 21—25 la sută : Brăila, Bihor, Boto­şani, 9 16—20 la sută : Mehedinţi, Prahova, Vrancea, Neamţ, Braşov, 9 11—15 la sută : Olt, Bucureşti, Tul­­cea, Arad, Caraş-Severin, Mureş,­­ 6—10 la sută : Dolj, Giurgiu, Con­stanţa, 9­­—5 la sută : Teleorman, Ialomiţa, Călăraşi, Timiş. UNDE LUCREAZĂ ABSOLVENŢII PROMOŢIEI 1981? ........ .1 T . — ------—------­Simbolic, lucrurile sunt în regulă Cînd citeşti negru pe alb ~ X, absolventul liceului Y, este re­partizat la întreprinderea Z, iar X, absolventul, se află in faţa ta, in birou, la o oră cind ar fi trebuit să fie la lucru şi-ţi spune că întreprinderea refuză să-l primească, începi să întrevezi ca zia­rist, ca vei porni pe urmele unor încurcături birocratice, că te vei lovi de indiferenţă şi comoditate. O asemenea­ situaţie, semna­lată ziarului de citeva absol­vente ale Liceului industrial E­­lectronica din Bucureşti mă a­­duce, mai intîi, in biroul direc­torului scolii. Refacem, cu aju­torul actelor, istoria procesului de repartiţie, care la început, părea (cu unele mici bizarerii) să fie cea firească. Liceul comu­nică încă din 8. 05. 1981 (cu a­­dresa nr. 1 318) Centralei indus­triale de electronică şi tehnică de calcul, cifra absolvenţilor săi şi solicită un număr corespun­zător de locuri de muncă. Prompt, directorul economic, ing. Gh. Mihăilă, scrie cu roşu pe colţul adresei că se vor re­partiza în unităţile CIETC 200 de absolvenţi ai treptei a II-a. „Promptitudinea“ este atât de mare incit rezoluţia este datată chiar 7 05. 1981 ! Dar, să trecem peste acest amănunt. Toţi absolvenţii, chiar cei con­vinşi că sunt suficient de bine pregătiţi incit să intre la fa­cultate (şi au şi reuşit 89) au de unde să-şi aleagă posturi potri­vite calificării. Pentru prima oară arbitrarul sau cum vreţi să-i spuneţi, îşi face apariţia : la repartiţia absolvenţilor Li­ceului Electronica alfabetul pare a începe cu... b. Mai precis, pri­mul aliniat — a —) al articolului 12 din Decretul 173 privind re­partizarea în producţie este... uitat. Ce spune acest articol ? Cităm : „Alegerea de către ab­solvenţii din invătămîntul liceal a posturilor se face in urmă­toarea ordine : a) absolvenţii care solicită repartizarea în o­­raşul sau comuna unde îşi au domiciliul au prioritate în or­dinea mediilor“. După cum pre­cizează acum directorul şcolii, ing. Stelian Pătruţescu, foarte mulţi absolvenţi erau din pro­vincie, însă listele, aşa cum au fost ele întocmite, nu ofereau de­cât numele unor întreprinderi bucureştene. Culmea e că existau (mascate sub genericul IIRUC) peste 60 de locuri în judeţe. Aşa că înlăturîndu-l pe A repartiţia începe hotărit cu aliniatul b : „Posturile rămase libere (in ca­tul da fată toate n.n.) se ocupă de către ceilalţi absolvenţi, in­diferent de localitatea de domi­ciliu. In ordinea mediilor". Ul­timele cuvinte merită să *fie subliniate pentru că asupra lor se va da următorul atac al ar­­bitrariului. Cineva din comisie (cine nu se poate stabili, fiindcă nimeni nu-şi mai revendică azi inovaţia nepermisă asupra De­cretului) hotărăşte ca, în cazul băieţilor, repartiţia să se facă pina la ultima medie, iar pen­tru fete „ordinea mediilor“ să se oprească in jur de 7,50 ! Ră­­min fără repartiţie, (deşi repet, locuri pe liste erau suficiente), 23 de fete. La data convenită cu între­prinderile unde fuseseră repar­tizaţi, ceilalţi absolvenţi se pre­zintă la lucru. Mulţi sunt înca­draţi, ca toţi colegii lor de ge­neraţie din ţară. Pentru alţii în­cepe însă un joc pe care nu mai izbutesc să-l înţeleagă. Deşi pe adresele lor scrie clar că „Dis­poziţia de repartizare este, po­trivit legii, obligatorie atit pen­tru absolvent cit şi pentru uni­tăţile socialiste“, întreprinde­rile îşi declină datoria lor şi traduc obligaţia tinerilor de a se încadra în obligaţia de a-şi căuta singuri un alt loc de muncă. Unii chiar îşi găsesc şi in interiorul centralei amintite au loc o serie de rocade. IEMI mărturiseşte că n-are nevoie de Vasilica Bogdănescu de care pare a avea mare nevoie CO­­NECT. Electronica se dispen­sează de Dan Diaconu in fa­voarea ICSITE care-l consideră necesar etc. etc. Răbdătoare şcoala retrage, primele repartiţii şi completează altele Există insă şi o a treia categorie de ab­solvenţi care, fie din disciplină, fie că nu şi-au găsit posturi aiurea, insistă să fie încadraţi acolo unde scrie pe dispoziţia de repartizare. Pe urmele acestora ajung la IEMI, întreprinderea cu cele mai mari probleme de acest gen. Pe listele afişate la repartiţie unitatea a figurat cu MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a II-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ÎNVĂŢĂMINTE PREA REPEDE DATE UITĂRII Supunem atenţiei o realitate, ce nu trebuie să se mai repete, trăită în acest an, cînd produc­ţiile de grîu şi orz au fost în cea mai mare parte a unităţilor mu­reşene cultivatoare, mult sub nivelul posibilităţilor. Iată, de pildă, unităţile aparţinătoare Consiliului unic agroindustrial Miercurea Nirajului au obţinut o medie de 872 kg grîu la ha ; C.U.A.S.C. Sovata — 879 kg. grîu la ha; Singeorgiu de Pădu­re — 1 139 kg. grîu la ha ; Re­ghin — 1157 kg. griu la ha ; Si­ghişoara —■ 1 274 kg. grîu la ha. Una dintre principalele cauze ale acestor insuccese este ne­­respectarea timpului optim la semănat, secondată de neexe­­cutarea în condiții corespunză­toare a altor lucrări prevăzute în tehnologia griului. Dar o cri­tică, ori o autocritică tardivă la un fapt împlinit, nu ajută cu nimic. Rămîne doar să aflăm răspunsul la întrebările : Ce au învăţat conducerile unităţilor vizate din greşelile şi lipsurile anului trecut ? Cum acţionează pentru înlăturarea lor ? Suntem­ la sfîrşitul lunii sep­tembrie Iar epoca optimă a se­mănatului griului se încheie la 15 octombrie. La nivel de judeţ, din cele 53 600­ ha destinate cul­turii griului si secarei, au fost M­UREŞ semănate mai puţin de 8 000 hectare. Nu vrem să fim pesi­mişti dar realitatea ne obligă să ne amintim regula de trei simple şi să ne întrebăm : dacă în 10 zile — de cînd a început semănatul griului in judeţul Mureş — s-au semănat 8 000 ha, cite zile mai sint necesare pen­tru a se realiza şi restul ? Prac­tic în consiliile unice Sovata, Sîngeorgiu de Pădure, Sighişoa­ra. Ruşii Munţi, Reghin. Miercu­rea Nirajului, consilii situate in zona submontana, conform pe­rioadei optime stabilite, la ora cînd apar aceste rînduri, se­mănatul griului ar trebui să fie încheiat. La ora actuală încă se mai seamănă orz, deși perioada optimă a acestei culturi a expi­rat la 25 septembrie. Rezultatele la grîu sînt nesemnificative : 2 la sută în C.U.A.S.C. Sighișoa­ra ; 7 la sută in Sîngeorgiu de Pădure ; 4 la sută în C.U.A.S.C. Eshnca ; 18 la­ sută în Miercu-­ rea Nirajului. Evidenţiind că în consiliile amintite, exceptând Sovata şi Ruşii Munţi, mai sunt de semănat suprafeţe între 2 000 —3 000 de hectare, avem imagi­nea efortului ce trebuie depus pentru recuperarea restanţelor. Da, e vorba de restante acumu­late încă din start. La C.A.P. Painjeni, analiza stadiului lu­crărilor este uşor de făcut : la ora vizitei din 77 ha destinate culturilor furajere ,s-au semănat MIRCEA BORDA (Continuare in pag. a IlI-a) de acţiune pe frontul recoltei IN PAG. A 3-A . Un amplu grupaj, însoţit de fotografii, din judeţele Ialomiţa, Arad şi Constanţa Tinerii — în prima linie SERIA II, Nr. 10 061 ANUL XXXVII, 4 PAGINI 30 BANI JOI , 1 OCTOMBRIE 1981 Este creaţia literar-artistică pe măsura complexităţii tînărului de azi? M-am întrebat cum s-a ivit şi de ce a căpătat o atit de largă audienţă noţiunea de „happy­­end". De fapt, pe cit îmi dau­­ seama, un fir conducător nu este chiar imposibil de găsit, în decupajul cîmpului figurativ ideea de un „sfîrşit vesel“ va fi însemnat mai mult decit acel accesoriu pe care ne-am obiş­nuit, cu o convenţie, să-l numim, jocul bunelor sentimente. Aici, in discuţie, este altceva. Anume de ce are un curs atit de răs­­pîndit „happy-end"-ul şi de ce există voci care cred că orice se petrece pe ecran, pe scenă sau într-o carte, încheierea nu are decit un sens luminos, fie şi cu preţul exagerării, ilogis­mului, absurdului perfect. Este totuşi adevărat : fiecare din noi a văzut, la viaţa lui, nu o dată, cum finalul este adus din con­dei numai şi numai de dragul a­­cestui clişeu comod şi, pe unde­va, în răspăr cu realitatea. Fi­reşte, nu mă ridic împotriva a­­devărului — cînd adevărul stabi­lit la capătul unei indiscutabile desfaceri din felurite constrîn­­geri îşi proclamă latura afir­mativă, tonică, pe drept univoc optimistă. Dar să nu uităm că dacă privim lucrurile în de­plina lor complexitate o evoluţie poate lua, nu numai aparent, formă tragică. Amintesc ro­mane sau piese celebre în spri­jinul acestei afirmaţii. în fond uneori tragismul lor­­ triumfător nu semnifică neapărat o în­­frîngere ci proclamă drept con­cluzii forţa celor care, printr-un sacrificiu­, ne vorbesc despre fe­lul in care au ştiut să înfrunte distrugerea, moartea. CU SAU FM HAPPY-END Evident, Romeo şi Julieta de Shakespeare, Iluzii pierdute de Balzac, Luceafărul lui Eminescu nu cunosc cituşi de puţin o în­cheiere încurajatoare. Şi totuşi resimţim sacrificiul celor pe care ii identificăm drept exponenţii unei gindiri şi ai unei filozofii de existenţă ca un răspuns care ja­lonează mersul spre valorile imanente ale sufletului omenesc. Fără nici o îndoială, ceea ce părea a fi o mişcare amestecată in curentul de simpatie pentru ce aparţine acţiunii sau atitudi­nii reparatoare a devenit - prin abuz - un detaliu prefabricat. Adică de recuzită, parte din­­tr-un montaj unde ochiul agaţă de coada­ faptelor cite o flori­cică de hîrtie sub cuvînt că le face mai uşor de digerat sau mai familiare retinei. Orice lim­baj este convenţional, dar nu orice limbaj trebuie cu necesi­tate să fie imatur. Or, reamin­tim abuzul de happy-end ca un semn de imaturitate, fiindcă el cultivă intenţionat neîncrederea în noi, spectatorii sau cititorii. In ce sens ? in sensul că acolo unde artistul veritabil se refuză schemelor simpliste, configura­ţiilor ambigue, manierismului aşa zicînd de ordin combinato­riu, acest tip de final ne pune în prezenţa unui viol intelectual. Finalitatea reală e înlocuită for­ţat cu una articulată prin li­mitare , de unde şi sustras mo­dului major de asumare a unor înţelesuri, happy-end-ul apar­ţine altei sfere ; cea care men­ţine şi întreţine muceda ofrandă a compromisului, dezvăluie o optică inferioară, de care ne lip­sim pentru că este mereu ten­tată să ascundă ceva. Asta este marele păcat al happy-end-ului înțeles ca menajare a adevă­rului, ca gest cosmetic. HENRI ZALIS (Continuare In pag. a II-a) A ORDINEA SI DISCIPLINA - ATRIBUTE _______________________ _______ ALE CONŞTIINŢEI MUNCITOREŞTI ŞI SCHIMBUL II NUMĂRĂ OPT ORE! Dumneavoastră cîte din acestea lucraţi? Sigur, întrebarea poate fi adresată şi celor care lucrează in schimbul de dimineaţă. Sint încă dese,­­ şi in această parte a zilei, cazurile in care tineri muncitori îşi părăsesc maşinile în stare de func­ţionare, cind întîrzie la program sau dau rebuturi, cînd nu pot utiliza la capacitate maşinile din lipsă de materiale. Mai frecvent, însă, aspecte de acest gen sint intîlnite în schimburile de după amiază. Şi aceasta pentru că, in această parte a zilei, sec­ţiile de producţie sunt lăsate fără asistenţa teh­nică corespunzătoare, pentru că nu se acordă tot­deauna atenţia cuvenită organizării cit mai bune a activităţii pe întreaga durată a zilei. Fapt care conduce la dereglarea fluxului de fabricaţie, la ridicarea consumurilor materiale şi energetice, la sporirea cifrelor înscrise in bilanţul muncii co­lectivului la capitolul pierderi. Dar, cite ore se lucrează în schimbul II ? Este întrebarea la care am căutat răspuns zilele trecute cind ne-am aflat, pe aproape întreaga durată a programului de după amiază, in secţiile întreprinderii de relee şi ale întreprinderii „Emailul Roşu“ din Mediaş. O „BIJUTERIE“ CARE SE MAI CERE ŞLEFUITA Tinărul colectiv al întreprin­derii de relee a plecat la lungul drum pe care-l are de străbătut pentru afirmarea sa, a produse­lor fabricate aici, pentru asimi­larea în producţie a aparatelor şi dispozitivelor complexe de care are nevoie economia noas­tră, cu dreptul, cum se sp­une. O simplă privire asupra situa­ţiei realizării principalelor pre­vederi ale planului pe 8 luni este grăitoare în acest sens. Nu există indicator la care să nu se înre­gistreze depăşiri. Ca urmare a bunei activităţi desfăşurate in marea majoritate a comparti­mentelor unităţii, beneficiul su­plimentar realizat pină la aceas­tă dată se ridică la peste 13 mi­lioane lei. Dar reprezintă aceste rezultate nivelul maxim al posi­bilităților colectivului de muncă de la întreprinderea de relee ? Nici pe departe nu poate fi vor­ba despre o astfel de concluzie. Pentru că, iată, cum bine se sub­liniază si in darea de seamă pre­zentată, cu puțin timp în urmă, adunării generale a oamenilor muncii,­fondul de timp a fost utilizat doar in proporţie de 91,3 la sută, deşi în unitate există create condiţii pentru o deplină folosire a acestuia. Pe de altă parte, zilnic, în­ medie, 151 de oameni au lipsit din întreprin­dere din motive diverse, numai pe primele 3 luni inregistrip­­du-sfi peste 16 828 ore învoiri .td 4 552 ore absente nemotitate, cele mai multe dintre acestea în schimburile II și III. Dacă aceste statistici ar cu­prinde și rubrici precum .,timp pierdut pentru plimbări inutile“ sau „ceasuri in care s-aU­ discutat despre fotbal“ valoarea pierde­rilor ar putea fi reflectată mult mai exact. Pentru că, iată, in plin program de lucru — este abia ora 18,00 — curtea între­prinderii este foarte aglomerată. Trei cite trei, sau chiar în gru­puri mai mari, tineri din secţiile auxiliare — cum ni se spune — stau la cite o ţigară sau discută aprins probleme, bănuim antre­nante, dar care nu au nimic co­mun cu sarcinile pe care le au de îndeplinit în acel moment. La „galvanizare“, secţie impor-, tantă a unităţii, în timp ce cîte­­va fete fac coadă la cintar îm­­părtăşindu-şi reţete de slăbire, maşinile funcţionează, se înţe­lege, nesupravegheate. Sînt şi secţii însă în care — trebuie să recunoaştem — acti­vitatea se desfăşoară într-o or­dine desăvîrşită. „Nu avem nici psi-azi­, cum nu am mai avut de multă vreme, absenţi nemotivaţi — ne declară Cristina Stan, se­cretarul u organizaţii de ti­nerii de L ■fcsniblare't Fiecare muncitor fl HL exact ce ara ■ Mi aici. Da't0o:V%^^tul că la­­„prelucrări ■fiii’'-“ nu este organizat schimom­ul, reperele necesare pentru fabricarea re­leelor sunt utilizate în cea mai mare parte de către cei din pri­mul schimb, aşa că uneori după­­amiaza lucrul se întrerupe. „Re­cuperăm insă toate nerealizările săptămîna viitoare, cinci vom lucra noi de dimineaţă“ — ne spune maistrul Toader Vandor. Afirmaţie doar in parte reală dacă se are în vedere întreaga capacitate a unităţii şi nu numai normele fiecăruia in parte. Pen­tru că pierderea de producţie se va înregistra in continuare in schimbul II atîta vreme cit nu se va organiza şi activitatea ce­lor de la prelucrări mecanice în două schimburi, idee pe care o subliniază şi inginerul Imre Csepany, şef de atelier. Pe bună dreptate medieşenit numesc întreprinderea de relee drept o „bijuterie“ a oraşului. Fapt cu care Tiberiu Kadar, se­cretarul comitetului U.T.C. din unitate, toţi ceilalţi tineri pe care i-am cunoscut aici se mîn­­dresc in egală măsură. Nu ajunge însă să fii mîndru de co­lectivul în care munceşti, de prestigiul cucerit de acesta , trebuie să şi contribui prin ac­tivitatea zilnică, prin eforturi pe măsura condiţiilor de muncă create aici la sporirea acestui prestigiu, la perfecţionarea con­tinuă a întregii activităţi pro­ductive. Este încă mult loc pen­tru mai bine. Exemplele enume­rate aici au demonstrat acest lucru. Şi primii chemaţi să în­lăture neajunsurile apărute în­­tr-un sector sau altul de activi- Dantelărie în metal, constantă a peisajului nostru contemporan Noul şi impresionantul centru civic al municipiului Vaslui Foto : O. PLECAN Foto : O. PLEC­AN xH Mu. Istoria însăşi, istoria trăită Lumina imblinzită a soa­relui, viaţa aurie cuibărită în boabele strugurilor şi ochii brumării ai prunelor mă în­soţesc în­­ acest anotimp fabulos. Zilele descresc, inserările miros a fum, a gutui şi că­lătoriile verii se retrag in cărţi, iar contururile mării, ale şesurilor şi munţilor se estompează, învăluite în ce­ţuri septentrio­nale. Pămîntul nostru ne dăruit rodul. Recunos­cători­­i primire azi ca şi ieri ca întotdeauna de cind îi apar­ţinem cu min­tea, sufletul şi trupul. In drumurile meie urm­­ară, prin anotimpurile ei inegalabile am străbătut de fapt istoria. Şi o întimplare de pe meleaguri moldovene m-a făcut s-o înţeleg şi s-o îndrăgesc mai mult. Era tot toamnă, tot soare molcom in sufletul şi pe chipurile oa­menilor. Am străbătut Iaşiul poposind la Curtea Dom­nească, adevărat răboj al is­toriei acestor locuri, ridicată de Alexandru cel Bun şi re­făcută de alţi domnitori prin­tre care Ştefan cel Mare, A­lexandru Lăpuşneanu şi unde avea să aibă loc simbolicul popas al lui Mihai Viteazu din 1600, care a consfinţit aici unirea celor trei ţări ro­mâneşti, intitulîndu-se „domn al Ţării Româneşti, al Ar­dealului şi al Ţării Moldo­vei“. Istoria răzbate şi din căr­ţile tipărite aici în limba ro­mână de marele cărturar Do­­softei. Prin cu­­vint el se adre­sa „la toată se­­meţia româ­nească“. Şi drumul con­tinuă. Urcăm dealul încărcat cu vii pină sus la Cetăţuie unde ne întîmpină mînăstirea ridicată în­­ 1669 de Duca Vodă, precum şi Palatul Domnesc. Zidu­rile şi turnurile ei fortifi­cate au oferit nu rareori un adăpost sigur în vremuri de restrişte unor mari oameni ai acestui pămînt ca Dosof­­tei. Dimitrie Cantemir, Mihai Racoviţă. Urmează să filmăm aici in sala gotică a Palatului Dom-LILIANA URSU­ (Continuare în pag. a ll-a) LA UNTÎNĂR ANOTIMP NICOLAE MILITARU (Continuare in pag. a ll-a) IN AVANS FAŢA DE GRAFIC Constructorii şi montorii, care edifică în perimetrul localităţii argeşene Goleşti, din apropierea municipiului Piteşti, cea­­de-a 18-a şi ultima hidrocentrala pre­văzută să fie finalizată în ca­drul primei etape de amenajare hidrotehnică a riului Argeş, în­scriu in cronica întrecerii socia­liste noi succese în muncă. Ast­fel, ei au demarat lucrările da montaj aferente grupului hidro­energetic, ce va avea o putere instalată de 8 MW, au încheiat operaţiile de înălţare, terasare şi etanşare a digului de p ma­lul sting al viitorului lac de acumulare şi au înregistrat un avans de trei săptămini, faţă de graficele de execuţie, la betona­­rea clădirii centralei propriu­­zise. Conceput să aibă o lungime de 12 km şi un volum de 80 mi­lioane mc apă, noul lac va fi al doilea ca mărime dintre cele amenajate pe cursul Argeşului, după cel de la Vidraru. Prin de­bitul de care va dispune, el va contribui la îmbunătăţirea ali­mentării cu apă a Capitalei, a Combinatului petrochimic de la Piteşti, precum şi a sistemului de irigaţii Căteasca-Teiu cu o suprafaţă de 10 000 ha teren a­­gricol, asigurând, totodată, şi apa necesară acționării turbinei din dotarea centralei hidroelec­trice­­.

Next