Scînteia Tineretului, ianuarie 1982 (Anul 38, nr. 10141-10163)
1982-01-05 / nr. 10141
ÎN CARIERA CÎMPU LUI NEAG Anul de producţie 1982 a început „cu o zi mai devreme“ Cimpu lui Neag este, in primul rind, localitatea cu cea mai veche atestare documentară din Valea Jiului. Numele celui care a întemeiat această aşezare — Neag — se situează undeva intre istorie şi legendă, cu eroi populari şi descălecători de ţară. O aşezare frumoasă, situată in decorul splendid de la confluenţa a trei masivi muntoşi — Paring, Retezat şi Vîlcan, nu departe de locul in care Jiul de Vest, incă firav, işi caută, printre stinci, matca spre a se uni cu fratele său de Est. Dar iată că de citiva ani aici au poposit __ alţi descălecători — minerii, făuritori de istorie contemporană, care au scos parcă aşezarea din milenara încremenire de stincă. fj Acum şi aici se scrie o nouă istorie, se trasează o nouă geografie pe harta locurilor. Toate aceste frumoase lucruri, şi incă multe altele le-am aflat in talimăcirea subinginerului loan Velica, autentic ghid pe drumul spre cariera Cimpu lui Neag... ! Văzută de sus, de la ciţiva kilometri distanţă, in acest început de ianuarie 1982, exploatarea minieră de suprafaţă, prima din Valea Jiului, are aspectul unui uraş sandviş. Cu citate apropii incep să se distingă clar cele trei elemente ce dau culorile alb, maron, negru , montana de nea, străpunsă ici, colo de verdele veşnic al brazilor, tăietura în îe■ lia de rocă şi, jos de tot, stratulde cărbune. Ei, minerii neobosiţi ■căutători de diamante negre,", ţinută un munte din loc... " Pentru oamenii exploatării ai Cimpu lui Neag anul de producţie 1932 a debutat duminică, 3 ianuarie. Un debut, aşa cum am fi avut posibilitatea să ne convingem, sub semnul unor susţinute , eforturi, al unei exemplare mobilizări de forţe şi dăruiri in muncă pe frontul amplei bătălii pentru a da economiei naţionale cut mai mult cărbune. Citeva de■ talii tehnice ne sunt oferite de inginerul Nicolae Vucan, şeful b. sectorului minier de suprafaţă Cimpu lui Neag, din cadrul PI. M. Bărbăteni : „Ne găsim int. zona A a carierei, cu o rezervă r’ de circa 300 000 tone de huilă de la cea mai bună calitate (doar : 8—10 la sută cenuşă). Pină în prezent am excavat şi transportat peste 200 000 tone. In paralel cu lucrările de decopertare şi extracţie a cărbunelui de aici, in acest an vom ataca lucrările specifice din zona B. Pentru prima lună a noului an avem un plan de 18 000 tone cărbune şi 14 300 mc steril. Angajamentul colectivului nostru este de a excava şi transporta peste prevederi circa 4 000 tone cărbune şi 3 ouo mc steril. Tocmai de aceea am început să lucrăm cu o zi mai devreme... ". Acum, in ianuarie, aici, condiţiile de muncă sunt aspre, mai grele ca oricind. Ninsorile abundente, gerul şi apele freatice dau mult de furcă oamenilor in carieră. Ei insă nu se pling niciodată. Bărbăteşte, trec orice obstacol. Cu un singur gind, cu o singură dorinţă — să smulgă pămintului cu mai mult cărbune! „Să nu vă surprindă — ne mărturisea excavatoristul Ştefan Băbeanu — că aproape întreg efectivul nostru a venit azi (n.n. — 3 ianuarie) la lucru. Am înţeles că este nevoie de noi şi am venit. Aşa suntem noi cei care alcătuim acest colectiv. Suntem o adevărată familie. Cei care absentează astăzi — învoiţi fiind — sunt plecaţi din localitate. Dar vă asigur eu, care ii cunosc bine, cind se vor Întoarce vor face tot ce este posibil ca să „recupereze" tonele transportate suplimentar de colegii lor. Marea majoritate, după cum vedeţi, suntem tineri. Şi tinerii sunt ambiţioşi, nu le place să fie printre cei din urmă în cadrul întrecerii pe care o declanşăm in fiecare debut de an...“. Ritmic, cupele excavatorului „Pronex-S 1 202“, manevrat de Ştefan Băbeanu, se deşertau în benele autobasculantelor. Rind pe rind, maşinile conduse iţe Vasile Argint, Victor Grigoraş, Vasile Moţcoş şi Emil Manolescu pornesc încărcate cu cărbune spre Gara Bărbăteni, unde se găseşte depozitul carierei. Fiecare are de parcurs de cite cinci ori, intr-un schimb, cei 17 kilometri citi ,sunt intre cele două localităţi. „Cu toate că so ION D. CUCU (Continuare in pag. a 111-a) ?• Cunoscuta întreprindere de anvelope „Victoria“ — Florești dispune, incepind cu noul an, de o modernă capacitate productivă. Este vorba de o linie tehnologică în flux. — ultima din cadrul actualei etape de dezvoltare a unităţii prahovene — capabilă să producă anual 100 000 , bucăţi anvelope cu cord metalic. Noul obiectiv, în cadrul căruia au fost realizate luni primele anvelope, a fost amplasat in spaţiile existente si dotat cu utilaje fabricate în ţară. De reţinut faptul că dezvoltările si modernizările efectuate în această veche unitate chimică au făcut ca volumul producţiei fizice să fie in actualul cincinal de aproape patru ori mai mare decit cel din anul 1985. Totodată, randamentul mediu de rulaj al anvelopelor purtind marca „Victoria“-Florești este acum de peste două ori mai mare, comparativ cu cele realizate pină în1975. O nouă linie tehnologică pentru anvelope cu cord metalic Indirect — vacanța în pagina a 2-a Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 10 141 4 PAGINI 30 BANI MARJI 5 IANUARIE 1982 ACŢIUNE HOTĂRITĂ, ENERGICĂ PENTRU ÎNFĂPTUIREA EXEMPLARĂ A PLANULUI Aşadar, activitatea in noul an — cel de-al doilea al cincinalului şi al deceniului ştiinţei, tehnicii, calităţii şi efiicienţei — a început din plin, în toate unităţile economice, in toate sectoarele producţiei materiale. Brigăzilor de tineri, celorlante colective de muncitori şi specialişti care au asigurat, in primele zile şi nopţi ale lunii ianuarie, jocul continuu in întreprinderile cu program neîntrerupt, li s-a alăturat, iată, de ieri, întregul detaşament al clasei noastre muncitoare. Se cunosc şi realizările primelor schimburi. Acestea ilustrează hotărirea fermă, dăruirea şi angajarea tuturor celor care au revenit, acum la început de an nou, după minunatele momente de sărbătoare, in faţa tablourilor de comandă ale marilor combinate, in abataje şi in parcurile de sondă ale schelelor de extracţie, pe liniile de montaj ale întreprinderilor constructoare de maşini, cu gindul de a face totul pentru a îndeplini în mod exemplar sarcinile fiecărei zile, ale fiecărei luni. Se înţelege, nivelul atins in aceste prime zile, chiar dacă in unele unităţi economice acesta constituie un record, trebuie considerat minim. Mai mult, este necesar să ridicăm continuu „ştacheta“a producţiei dar, reducind tot mai mult eforturile, prin aceasta înţelegînd reducerea consumurilor materiale, a tuturor cheltuielilor neeconomicoase, eliminarea importurilor. Numai in acest fel, acţionînd in spirit revoluţionar pentru întărirea răspunderii si exigenţei in întreaga activitate economico-socială, pentru intensificarea activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică şi dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice, vom asigura înfăptuirea obiectivului strategic, sarcina fundamentală a fiecăruia dintre noi, stabilită de Congresul al XII-lea al partidului , realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii întregului popor, trecerea României în rindul ţărilor cu un stadiu mediu de dezvoltare. „în anul 1982 — sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in Mesajul adresat întregului popor cu prilejul Anului Nou — să înscriem noi progrese in dezvoltarea neîntreruptă a patriei noastre, in ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregii naţiuni, in întărirea independenţei şi suveranităţii României socialiste.“ Pentru tinăra generaţie acest îndemn, această nouă şi înflăcărată chemare înseamnă un nou şi larg timp de acţiune, de afirmare profesională, înseamnă noi orizonturi deschise larg creativităţii tehnice, spiritului de iniţiativă şi organizare, hărniciei — trăsături ce caracterizează munca tinerilor. înseamnă, într-un cuvînt, a munci mereu mai bine pentru a trăi mai bine, pentru a ne împlini deplin prin muncă şi, totodată, pentru a împlini prin eforturile depuse zi de zi, ceas de ceas, destinul comunist al ţării. Există toate premisele, toate argumentele ca răspunsul nostru, al întregului tineret ce isi desfăşoară activitatea in fabrici şi uzine, pe marile şantiere, in institute de cercetare şi proiectare, răspunsul întregii tinere generaţii a patriei să fie unul concret, cu un bogat conţinut de fapte de muncă, de succese remarcabile înregistrate in toate domeniile producţiei materiale. Una dintre aceste premise o constituie valoroasa experienţă pe care organizaţiile de tineret din toate sferele vieţii economice au acumulat-o in anul recent încheiat, atit în ceea ce priveşte munca pe şantierele tineretului, organizarea de acţiuni in sprijinul producţiei, cit mai ales în direcţia promovării pe o scară mereu mai largă a noului, a tehnicii avansate, organizării superioare a întregii activităţi. Această experienţă se cere acum continuu îmbogăţită. Avind ca bază realizările înregistrate in 1981 să sporim acum realizările muncii de zi cu zi, eficienţa intregii munci desfăşurate, să înscriem in cronica întrecerii noi fapte de prestigiu, noi înfăptuiri, pe măsura programelor de dezvoltare stabilite, a măreţelor idealuri cu care am păşit in noul an. Iată, exprimată succint citeva din ideile care trebuie să ne călăuzească, acum, la început de an activitatea, acţiunile întreprinse la fiecare loc de muncă. OŢEL PESTE PREVEDERI Tinerii oţelari de la „Cuptorul tineretului", din cadrul Combinatului siderurgic Hunedoara au elaborat suplimentar in aceste prime zile ale noului an circa 10 tone oţel. Demn de evidenţiat este faptul că această cantitate de metal obţinută suplimentar a fost realizată in condiţiile reducerii consumurilor materiale şi de energie. Totodată, tinerii siderurgişti hunedoreni au livrat peste sarcinile planificate 15 tone laminate, alte importante produse necesare industriei constructoare de maşini, altor ramuri ale economiei. 5 MILIOANE KWM SUPLIMENTAR Şi pe şantierul Hidrocentralei Porţile de Fier II activitatea nu a cunoscut, in punctele cele mai importante ale noului sistem hidroenergetic, momente de întrerupere. Astfel, uteciştii din şantier au asigurat, cu forţe proprii, turnarea a peste 170 mc beton, precum si execuţia altor lucrări. Aceasta, in timp ce la Porţile de Fier I. undeener■ geticienii au asigurat, de asemenea, funcţionarea I’ -ira " ejSTfie.ă ’fudSmeiOri" au fost pulsaţi suplimentar in sistemul energetic naţional peste 5 milioane kWh. CAPACITATE DE PRODUCŢIE La întreprinderea „Industria linii“ din Timişoara, prima zi de lucru in noul an a fost marcată de recepţionarea primelor cantităţi de produse finite realizate pe noile utilaje tehnologice puse in funcţiune la sfirşitul anului trecut şi prin contribuţia tinerilor din unitate care au preluat să monteze cu forţe proprii o parte din maşini. Producând cu 6 luni înainte de termenul planificat in întreprindere au fost create condiţiile necesare obţinerii unui însemnat spor de fire şi ţesături de calitate superioară. Dealtfel, prin dezvoltarea potenţialului productiv în binecunoscuta unitate timişoreană vor fi puse în funcţiune peste puţină vreme noi capacităţi insumind circa 1,5 milioane metri pătraţi ţesături din fire de lină şi tip lină. ÎNTRE DOI OAMENI SE POATE APRINDE O FLACĂRA Era un tramvai, tot tramvaiul ii, care mergea pină la podul Constanţa pe o linie intr-un singur sens şi in staţii ii aştepta pe celălalt, pornit din umbra podului , se încrucişau fi porneau iarăşi, unul spre Bucureştii. Noi, celalalt spre capătul de linie de unde se putea lua un alt tramvai spre Gara de Nord. Spre marginea Bucureştilor Noi, casele puţine despărţeau locuri virane, mici izlazuri pe care se botea mingea şi se aprindeau focuri şi seara se adunau copiii cartierului şi veneau şi cei din Dămăroaia, copii de muncitori, de ceferişti, de ţărani care locuiau la periferie şi încercau să devină orăşeni. In anul 1938, pe unul din locurile virane, a luat fiinţă Laminorul Român de Metalle Neferoase, societate anonimă, care reuşise ca prin anul 1910, in iulie, sa aibă fantastica. perfpr■imm« ...tte‘a avea o hală de turnare, un atelier mecanic, o grădină de zarzavat, o crescătorie de porci, un bazin de inotă pentru acţionari şi personalul din conducere, şi o producţie de 128 da lene de metale neferoase. Copiii cartierului se ivvirteau in jurul fabricii in care începuseră să lucreze şi părinţii lor, unii transferaţi de pe la Malaxa şi de pe la Lematre şi de pe la alte uzine mai mici, trăgîndu-se mai spre casă,in acel aer patriarhal al cartierului mărginaş. Nimeni nu-şi imagina atunci, că firavul început de întreprindere avea să devină un fel de centru al cartierului, dar nu un centru geografic, nici unul administrativ sau politic, ci un fel de centru in jurul căruia vor gravita amintirile, intimplărle şi viaţa de zi cu zi a unei lumi pe jumătate muncitoreşti, pe jumătate aparţinind ţăranilor care se incăpăţinau să reziste la periferia oraşului. La un moment dat intr-unui din atelierele Larome tulul s-a petrecut un fapt care avea să adune şi mai mult viaţa oamenilor in jurul acestui, loc cu înfăţişare nu prea colorată, nici măcar atrăgătoare, dimpotrivă, cenuşiu, şters, aproape apăsător pe la sfirşitul toamnei. Din sălile pardosite cu beton ale atelierului au fost scoase bancurile cu scule, maşinile mici, s-a bătut duşumea de scindări, s-au zugrăvit pereţii, au fost aduse scaune, sute de scaune, numerotate şi aşezate pe rinduri, au fost montate aparate străine şi, in cele din urmă, pe un capăt al sălii a fost ridicat un ecran alb și, in citeva zile, s-a proiectat primul film in noua sală a cinematografului Lerremet, in scurtă vreme devenit unul dintre cele mai bune cinematografe ale Capitalei. Ciliva ani după război, Gheorghe Vlad a lucrat aproape in fiecaredupă-amiază şi in fiecare duminică la ridicarea unui balcon şi l-au terminat şi, in curind, cinematograful a început să adune lume de prin toate cartierele Bucureştilor şi unii îşi aduc aminte cum toată copilăria lor de linei din Dămăroaia, din Ciuleşti şi din Bucureştii Noi se invirtea in jurul acestui cinematograf. Dar înainte de a lucra la ridicarea balconului, Gheorghe Vlad fusese elev al Liceului Lammet şi, înainte de a fi elev, fusese halat de serviciu pe la birourile conducerii unde fusese adus de părinţii lui care lucrau tot la birouri şi tot ca oameni de serviciu şi era perioada războiului şi barometul era condus de comandorul Cantacuzino şi producea degetare pentru cartuşe şi războiul a trecut şi Gheorghe Vlad s-a înscris la liceu şi a fost coleg de clasă cu alţi copii din Dămăroaia şi din Giuleşti şi din Bucureştii. Noi şi tot cu ei a lucrat in fabrică, şi tot cu ei a fost cinci, intr-o zi de vară,,o voce energică a anunţat Că „de azi înainte domnii acţionari şi reprezentanţii patronului nu mai au ce căuta in curtea acestei întreprinderi pentru că ea nu le mai aparţine“ şi cu vremea filmele au început să fie din ce in ce mai dese, de la mai multe ore, dar Gheorghe Vlad nu mai avea timp pentru că răminea pină seara in uzină și intr-o bună zi cind ar fi vrut să revadă niște filme care ii fascinaseră copilăria era tirziu. cinematograful Laromet se închisese, nu pentru a redeveni atelier, ci pentru a fi transformat intr-o sală de festivităţi şi şedinţe, în care se ţin spectacole date de formaţiile artistice, se organizează clipe festive, discuţii şi mai ales pomul de Anul Nou. UN GRAD DE RUDENIE APROAPE NECUNOSCUT Anii au trecut, ucenicii lui Gheorghe Vlad, copii de prin cartier, au devenit, oameni in toată firea, Gheorghe Vlad a mai imbătrinit puţin, are deja o colecţie de articole despre el şi despre devenirea Luminoarelor Romane şi, alături de Alexandru Tănase, de Liviu Baston, de Ion Duifutraşcu, de‘ştefan Căldăraru, foştii lui colegi de la Liceul Laromet, azi risipiţi prin diferite secţii ale întreprinderii, este printre puţinii care mai ştiu istoria fabricii, care pot să-ţi arate locul pe care a fost grădina de zarzavaturi, crescătoria de porci şi care era bazinul de inot al acţionarilor. Dar nu pentru că ar putea fi un fel de muzeograf al acestei schimbări de lume suferă puţin acest om, pentru că le-a văzut pe toate intr-o prefacere in care cu greu iti mai poţi descoperi locurile din amintiri. Mai are puţin şi trece in detaşamentele de rezervă si el, cel preocupat de ce se mai expune nou in Baciliuaul de expoziţii şi ce ar puteafi folosit şi la Laromet, el, cel ce şi-a pierdut multe ceasuri Şi după-amiezi , pentru o ci ele mică inovaţie, ar vrea să lase ceva, un om, o idee, sa găsească pe cineva care să-l ducă mai departe prin complicata şi imprevizibila istorie a acestui combinat. Şi-a pus iuţii încredere in doi nepoţi, a şi făcut declaraţii publice cum că ar fi fericit ca măcar unul din ei să fie cel aşteptat, numai că timpul■ i-au infirmat speranţele, cei doi i-au înşelat aşteptările şi bătrânul muncitor de clasă a descoperit un alt om, venit de la ţară, cinstit şi corect, plin de pasiune şi a presimţit că el este, de parcă ar fi carne din carnea lui de om al şaibei şi intr-un fel ciudat, inexplicabil au început să se înţeleagă, să se intuiască şi să descopere că-i spune mult mai multe lucruri decit, ar fi crezut el că ştie, că aşteaptă fiecare zi de intîlnire cu el pentru■ a-i transmite toată bogăţia lui, de .in viaţă, nu in bani, nu in bunuri materiale sau culturale, ci in tot felul de amănunte cu care dintr-o bucată de metal se poate face o piesă despre care să se spună că asta e făcută de un mare specialist.. Şi Gheorghe Vlad ştie că atunci cind va trece in detaşamentele de rezervă despre Alexandru Niţă se va spune la fel şi lungul CORNEL NISTORESCU (Continuare in pag. a ll-a) IARNA — anotimpul unor boerate activităţi cultural-educative Tocmai intrasem intr-un desen în care avea loc un straşnic bombardament cu mere. Un nor acoperea cabina pilotului şi aripa din stingă a avionului, iar hublourile aveau coate şi se sprijineau unele in altele de parcă ar fi stat de vorbă. Cu siguranţă că prin geamul lor pasagerii priveau înspre pămint, dar noi ceilalţi din desen eram prea departe ca să le distingem chipurile, chiar dacă aveam aceleaşi dimensiuni cu ale avionului. Acesta mai avea (dacă nu mă înşel) o pereche de mustăţi un loc de elice sau, mă rog, o elice dublă ca să ajute avionul in zborul de noapte. Deocamdată in desen era o ziuă portocalie şi avionul mai era Însoţit de doi nori cu totul şi cu totul albaştri, ca două valuri decupate din mare şi urcate pe cer. In desen nu aveai timp să te plictiseşti pentru că erau foarte multe de făcut. In primul rind că trebuiau asigurate ambalajele pentru merele care cădeau la intervale egale din avion. Aveai ce e drept timp să te scalzi o clipă prin iarbă, să stivuieşti merele in ludiţe şi chiar să priveşti indiscret prin desen afară să vezi dacă în răstimpul dintre două mere căzute din avion, in lume îi nins şi merele nu capătă mirosul zăpezii. Eram tocmai pe punctul de a muşca dintr-unul din mere cind uşa sedeschise şi profesoara de muzică. Viorica Matei Lungu a intrat în clasă, scuzindu-se : ştiţi, am făcut focul mai tirziu in sobă, fetele au emoţii, mai încercăm, citeva vocalize şi intrăm in sala de spectacol. Mi-am dezlipit spatele de pe teracota sobei inalte. Vreascurile pocneau cuminţite, citeva s-au aprins mai greu, linse de zăpada care se topise şi care, conform circuitului apei in Palanca totul e posibil în natură se transformase in norii care călătoreau in desenele copiilor. Mi-am lipit urechea de uşă. Pe holul şcolii un copil işi umezise probabil miinile făcind buhaiul să dea glas sărbătorii. O capră işi potrivea mai bine barba şi culorile de pe-o cergă pe spate, o cergă luată cu împrumut din lada de zestre a banilor, potrivindu-şi pasul săltat şi sacadat iar ceilalţi işi repetau rolul in piesele pe care urmau să ie joace. Mai aveam timp, mai aveam. Apoi uşa se deschise şi directoarea şcolii din Palanca, Elena Dumitru, mă invită in clasă. Intr-o clasă în care timp de citeva ore a avut loc unul din cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut vreodată date in cinstea iernii. Pe pereţii clasei un brad se despărţise de crengile sale împădurind pereţii. Muşcatele şi-au întors faţa dinspre perdelele înspumate, iar in băncile trase înspre perete copiii şi părinţii aşteptau nerăbdători. Au fost ore cu colinde şi flori dalbe, flori de mâr, cu piese puse in scenă de profesorul de română Paul Suditu, jucate, dincolo de emoţii, cu o detaşare frumoasă. Au fost artişti care în noaptea dinaintea serbării, ştiind de venirea noastră în sat, a mea şi-a unui coleg de la radio care venise să înregistreze colindele fetelor, şi-au visat din, roluri, iar unii s-au trezit dis de dimineaţă ca să şi-l repete. S-au îndoit poate pină-n ultima clipă de venirea noastră acolo ; despre copiii din Palanca nu scrisese incă nimeni. Emoţiile fiind trecute şi replicile din culise din ce in ce mai rar şoptite, spectacolul a fost cu colinde, cu pluguşor, cu piesele, citeva din ele ale lui Baieşu şi Brăescu. o sărbătoare a cuvintului cintat şi descîntat ARETA ŞANDRU (Continuare in pag. a ll-a) Sincer vorbind, iarna ne ocoleşte cu blindete. Nu e zăpadă, dar bine că e vacantă, par să spună elevii şi pionierii pe care-i intilnesc în drum spre orăşelul copiilor, recent inaugurat, spre noul cinematograf „Orizont", spre discoteca de la Casa de cultură a sindicatelor, ori de la Institutul de invătămint superior Bacău. „In lipsa temporară a unei Case de cultură a tineretului, organizarea activităţilor politice si culturale din municipiul Bacău ridică nişte probleme in plus secţiei noastre, imi spune tovarăşa Felicia Pleşu, secretar cu probleme de propagandă la Comitetul judeţean Bacău al U.T.C. O întreb cum işi petrece vacanţa şi zimbeşte : „Odihnă activă, tovarăşe. Vacanţa elevilor şi studenţilor este pentru noi o perioadă de campanie. Aici nu este vorba de a umple timpul tinerilor cu o activitate oarecare, ci de ■ a crea un cadru propice manifestării înclinaţiilor lor tehnice şi artistice". Să dăm citeva exemple. Expoziţia lui Constantin Puiu din clasa a X-a, deschisă în holul Liceului „Vasile Alecsandri“ confirmă etapa şcolară a concursului artistic „Sunt suflet din sufletul neamului meu". La acelaşi liceu asistăm la o şedinţă festivă de cenaclu. Rudenia Cătălina, Păun Camelia, Adam Cătălina, Adam Cristina citesc din creaţiile proprii. O şedinţă pregătită cu grijă, texte îngrijite stilistic, vădind indiscutabil talent literar. La Liceele industriale 1. 2. 3. 4. 5 concursul „Tehnium". Participă, desigur, cei interesaţi. Şi constatăm că sunt foarte mulţi. Municipiul Bacău numără peste 10 000 de elevi şi studenţi. O parte dintre ei, peste 5 000. Respiraţia calmă a tinereţii sunt plecaţi in taberele de instruire si odihnă de la Durau, Piriul Rece, Izvorul Mureşului, Buşteni, ori de la Liceul industrial nr. 5 Bacău. Alţii sunt plecaţi in excursii organizate de B.T.T. , Nordul Moldovei, Braşov, turul judeţului Bacău. Dar, majoritatea celor rămaşi in municipiu, mai ales cei de la liceu se pare că preferă, cum e şi normal pentru virsta lor, discoteca. Muzică bună şi în mod deosebit un cadru civilizat, asigurat de echipele deordine ale organizaţiei judeţene ale U.T.C., antren, bună dispoziţie. Cu un anume efort organizatoric, cu înţelegerea altor factori de răspundere din municipiu, lipsa unei case de cultură a tineretului nu se resimte prea mult. O compensează mai ales existenţa cluburilor muncitoreşti de la Uzina Metalurgică „Proletarul", „Letea“, „Partizanul" etc. Aici, activitate cultural-sportivă nonstop, o antrenantă competiţie de tenis de masă, dotată cu o rivnită cupă, alta de şah , spectacole-montaj dedicate . Zilei republicii sau păcii. Important este că aceşti tineri muncitori sau intelectuali ştiu să muncească, dar să se şi distreze. M-a convins o dată in plus „Joia tineretului“ de la restaurantul ..Parc“, organizată de Comitetul judeţean Bacău al U.T.C. „Prefer „Joia tineretului", ne spune Florentina Zvenchintev, contabilă la ADAS, pentru că este o activitate organizată fără cusur, pentru că cei care venim aici ne cunoaştem şi ne simţim bine împreună. După o săptămină de muncă, nu e puţin lucru.“ S-a inserat deja şi orăşelul copiilor este plin de copii şi părinţi rătăciţi în lumea lui de carton cu pitici uriaşi şi zîne Pină la cer, cu zmei fioroşi şi cu scufiţe roşii. Fără zăpadă, fără sanie, bucuria vacanţei e aceeaşi. SORIN PREDA