Scînteia Tineretului, martie 1982 (Anul 38, nr. 10187-10214)
1982-03-01 / nr. 10187
Proletari din toate ţările, uniţî-vă ! ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXVIII, SERIA II, NR. 10 187 6 PAGINI - 50 BANI LUNI, 1 MARTIE 1982 Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara Consiliului Naţional al Agriculturii, prilejuită de evocarea a 75 de ani de la marea răscoală revoluţionară ţărănească din 1907 şi 20 de ani de la încheierea cooperativizării API II TARI nil Al MIRROR SATIR IN SOCIALIST CONTEMPORAN, MOBILIZATOR PROGRAM PENTRU ÎNFĂPTUIREA NOII REVOLUŢII ACRARE \ „Acum, cind aniversăm 20 de ani de la încheierea \ | cooperativizării, doresc să aduc un călduros omagiu ţărănimii \ | noastre, care a înţeles că numai pe calea socialistă, împreună \ şi în strînsă alianţă cu clasa muncitoare, îşi poate asigura cu \ | adevărat dezvoltarea liberă, bunăstarea şi fericirea sa, şi \ totodată îşi poate aduce o contribuţie şi mai importantă la \ \ dezvoltarea generală a patriei, la întărirea forţei, independenţei ^ \ şi suveranităţii României socialiste!“ \ ! NICOLAE CEAUŞESCU Sub semnul celor două evenimente marcante din viaţa ţărănimii, a întregului nostru popor — împlinirea a 75 de ani de la marea răscoală revoluţionară ţărănească din 1907 şi a 20 de ani de la victoria revoluţiei agrare — socialiste, prin încheierea cooperativizării agriculturii româneşti — s-au desfăşurat, în prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, lucrările Plenarei Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor, chemată să dezbată probleme de o deosebită importanţă pentru activitatea din agricultură, domertiu de bază al economiei noastre, în încheierea lucrărilor plenarei, care a evidenţiat succesele înregistrate în modernizarea agriculturii, în transformarea socialistă a satului, în creşterea continuă a gradului de civilizaţie şi bunăstare al întregii ţărănimi, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cuvintarea secretarului general al partidului, urmărită cu un viu interes şi deplină aprobare de către participanţii la plenară, de întreaga ţărănime şi de întregul popor care au luat cunoştinţă de conţinutul ei prin intermediul radioului, televiziunii şi presei, se constituie ca un document istoric evocator al marilor bătălii de clasă desfăşurate în decursul istoriei de ţărănime, în special al răscoalei revoluţionare din 1907, precum şi al încheierii cooperativizării agriculturii in ţara noastră, ca o amplă analiză a sarcinilor complexe ce stau în faţa ţărănimii, a întregului nostru popor pentru înfăptuirea cu succes a noii revoluţii din agricultură, a măreţelor obiective de dezvoltare economico-socială a patriei reieşite din documentele Congresului al XII-lea şi programul partidului. Aşa cum sublinia secretarul general al partidului, secole de-a rîndul ţărănimea noastră a fost purtătoarea celor mai glorioase tradiţii de luptă ale poporului nostru, evidenţiindu-se ca factor determinant in marile lupte, purtate de-a lungul istoriei, pentru neatârnare şi independenţă, pentru formarea naţiunii române şi a statului naţional român. „O însemnătate deosebită au, în acest proces revoluţionar — spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — răscoalele revoluţionare din 1907, care au demonstrat maturitatea politică a ţărănimii, hotărîrea ei de a acţiona cu toată energia împotriva nedreptăţilor sociale, a asupririi moşiereşti, pentru lichidarea inegalităţii sociale, pentru a fi stăpină pe pămînt şi participa cu întreaga sa forţă la dezvoltarea generală a ţării, la asigurarea independenţei şi suveranităţii patriei“. Cu acest prilej s-a manifestat pentru prima dată într-o formă organizată alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime pînă la 23 August 1944, ceea ce a făcut să crească rolul şi forţa acestor două clase în întreaga viaţă politică şi socială a ţării, în dezvoltarea şi transformarea Înnoitoare, socialistă a României. Adevăratele aspiraţii istorice ale ţărănimii şi-au găsit împlinire după înfăptuirea revoluţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă, căci, odată cu trecerea puterii in iniinile poporului, s-a trecut la dezvoltarea socialistă a ţării. Odată cu industrializarea socialistă a ţării s-a impus ca o necesitate obiectivă organizarea pe baze noi a agriculturii, transformarea ei socialistă, printr-un proces care a durat 12 ani de la înfiinţarea primelor cooperative agricole de producţie în 1949—1950 şi pînă în primăvara anului 1962, repunind ţărănimea în drepturile sale istorice, devenită de acum — pentru prima oară — cu adevărat stăpină pe pămîntul pe care-1 lucrează, transformindu-se treptat într-o clasă nouă — clasa ţărănimii cooperatiste. In acelaşi timp, odată cu încheierea transformării socialiste a agriculturii, s-a realizat şi dezvoltarea unitară a economiei româneşti, cu cele două sectoare fundamentale de producţie materială — industria şi agricultura. Convingătoare în sensul acumulărilor pozitive înregistrate de economie, de agricultură, care au urmat linia politică a partidului nostru, sunt creşterile recoltelor vegetale şi animale realizate de lucrătorii ogoarelor in cei 20 de ani de la încheierea cooperativizării. Astfel, pe baza dezvoltării bazei tehnico-materia- 1® a agriculturii — ilustrată prin sporirea, faţă de 1982, in 1982 a numărului de tractoare de la 57 500 la 155 000, a suprafeţelor amenajate pentru irigat de la 190 000 ha la 2 300 000 ha şi a cantităţilor de îngrăşăminte chimice de 11 ori — producţia de cereale a crescut de la 9,6 milioane tone la circa 20 milioane tone, sporind substanţial, în acelaşi timp, şi producţiile de floarea soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume, struguri. Au crescut puternic efectivele de animale la bovine de la 4,5 milioane la 6,3 milioane, la porcine de la 4,5 milioane la 12,5 milioane, la ovine de la 12 milioane la 17 milioane, la păsări de la 34 la 109 milioane. Odată cu acestea au crescut veniturile şi s-a ridicat continuu bunăstarea materială şi spirituală a ţărănimii, a satului nostru. Trebuie spus că toate aceste realizări au fost posibile şi datorită faptului că în aceeaşi perioadă, a celor două decenii de dezvoltare multilaterală a economiei socialiste, producţia industrială a crescut de peste 5 ori , fiind capabilă să pună la dispoziţia agriculturii tractoare şi maşini agricole, utilaje zootehnice şi îngrăşăminte tot mai complexe şi mai productive. în acest context, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „acum putem să afirmăm cu toată fermitatea că numai calea socialistă a agriculturii, in forma proprietăţii de stat sau cooperatiste — ŞTEFAN DORGOŞAN (Continuare in pag. a V-a) Coordonatele dezvoltării agriculturii socialiste româneşti în cele două decenii de la încheierea cooperativizării DEZVOLTAREA ZOOTEHNIEI Producţia medie anuală In cincinalul trecut, faţă de 1961—1965 (perioada încheierii cooperativizării) a fost cu 167 la sută mai mare la carne bovină • 166 la sută mai mare la carne porcine 1 • 140 la sută mai mare la carne ovine 1 • 357 la sută mai mare la carne de pasăre Pe total se poate spune că producţia zootehnică a sporit în două decenii de cooperativizare cu peste 130 la sută. Aceasta datorită creşterii efectivelor care se prezintă astfel în intervalul 1961—1982 (mii capete) : © bovine de la 4 500 la 6 300 © porcine de la 4 500 la 12 500 capete © ovine de la 12 000 la 17 000 © păsări de la 34 000 la circa 109 000 MOMENT EMOŢIONANT LA MUZEUL DE ISTORIE A PARTIDULUI Înmînarea carnetului de membru al Uniunii Tineretului Comunist La Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, în prezenţa a mii de tineri - muncitori, elevi şi pionieri, studenţi, militari, sosiţi din Constanţa, Buzău, Tulcea, Harghita, din alte judeţe ale ţării , au avut loc ieri emoţionante momente de evocare a luptei poporului nostru, a tinerei generaţii, pentru libertatea, independenţa şi progresul patriei. Un tren special, sosit duminica dimineaţa de la Constanţa, a adus in Capitală peste 1 000 de tineri, elevi şi pionieri ai sepiilor din frumosul oraş situat pe malul mării, muncitori de la Şantierul naval, de pe platforma portuară, de la întreprinderea mecanică navală şi Combinatul chimic Năvodari din alta unităţi economice, studenţi şi,militari, încolonaţi in dataşamente, pionierii şi uteciştii constănţeni au parcurs întreg drumul, de la Gara de Nord pită în Piaţa Victoriei şi de aici la Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, în cîntec şi marşuri patriotice, vocile lor tinere răsunind puternic, in faptul dimineţii, pe străzile Bucureştiului. După vizitarea principalelor săli ale muzeului şi a expoziţiei ,Momente din istoria Uniunii Tineretului Comunist“ tinerii constănţeni, împreună cu alte citeva mii de pionieri şi utecişti, veniţi cu autocare ale B.T.T. de la Buzău, Tulcea, Călăraşi, Prahova, Harghita, din alte numeroase judeţe ale ţării, au vizionat filme inspirate din lupta dusă de tinăra generaţie din patria noastră, sub conducerea partidului comunist, pentru libertatea, independenţa şi progresul patriei, precum şi din munca avântată a uteciştilor pe şantierele naţionale, în uzine şi pe ogoare, în laboratoarele institutelor de cercetare şi proiectare. A urmat apoi un moment deosebit de emoţionant, cina, aici in muzeu, unde sunt strinse cele mai grăitoare mărturii ale luptei pline de jertfe, pe care partidul nostru comunist a purtat-o decenii de-a jindul, pentru ca noi să trăim, astăzi zile senine, să avem o copilărie şi o tinereţe fericite, plină de împliniri şi satisfacţii, in aceste săli — spuneam — in care ■totul vorbeşte despre clocotul luptei şi al muncii duse de poporul nostru, avind in frunte Partidul Comunist Român, la 112 pionieri constănţeni li s-au înmânat carnetul roşu de membru al Uniunii Tineretului Comunist. In aplauzele colegilor lor, cei mai tineri membri ai organizaţiei noastre revoluţionare de tineret au vorbit despre semnificaţia deosebită pe care o are pentru ei această zi, despre mindria trăită de fiecare din ei în aceste momente in care au fost învestiţi cu înalta calitate de utecist, de tinăr revoluţionar. Au fost rostite apoi emoţionante angajamente de a munci şi învăţa mai bine, de a-şi spori fiecare contribuţia la dezvoltarea ţării, la înflorirea ei continuă. Tinerii primiţi in rindurile Uniunii Tineretului Comunist au fost felicitaţi cu căldură de cei prezenţi la festivitate. Tuturor le-au fost oferite flori. In continuarea vizitei la Muzeul de istorie a partidului co■ munist, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, tinerii prezenţi ieri aici au participat la un spectacol evocare, sugestiv intitulat „Tineri intr-o mereu tinără ţară“, spectacol susţinut de pionieri şi elevi constănţeni in sala „Congresul al XII-lea al partidului“. La început, tovarăşa Tudora Crăciun, prim secretar al comitetului municipal Constanţa al U.T.C., a prezentat în faţa sutelor de tineri aflaţi în sală un raport cu privire la stadiul îndeplinirii angajamentului asumat de uteciștii din bătrinul Tomis in cinstea apropiatei Sub semnul de flacără al partidului, chipul tinereţii noastre poartă un nume: UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST Două judeţe — dincolo şi dincoace de munte. Unul mare izvor de energie — am numit Gorjul, altul renumit prin fabricile sale, prin industriile sale, prin marele său rezervor de creaţie tehnico-ştiinţifică - e vorba de Sibiu. Ambele sunt judeţe ale tinereţii, ambele loc de afirmare a tinereţii. Inteligenţă vie şi muncă aspră, bărbătească. Atribute ale tinereţii. Loc de împlinire a marilor idealuri, loc de călire a tinereţii şi examen al tinereţii - Gorjul e un loc geometric nu numai pentru tinerii săi de baştină, ci şi pentru alte mii şi mii de tineri din ţară care vin aici să dea patriei cut mai mult cărbune. Sibiul — un loc de veche tradiţie muncitorească, un punct de referinţă pentru ceea ce vrea să însemne competenţă, bună organizare, eficienţă, dăruire pentru nou. Două judeţe unde optimismul e ardere cotidiană, două locuri unde argumentele vîrstei tinereşti sunt dintre cele mai notabile. Gorjul are printre tinerii săi un puternic detaşament muncitoresc — minerii. Sibiul îşi are forţa sa de bază în miile de tineri constructori de maşini. în Gorj se produce hrana de bază a industriei — cărbunele şi energia electrică, in Sibiu se realizează maşinile industriei. Două judeţe la poale de Carpaţi. Amîndouă cu tinereţea deplină pe spaţiile lor, amîndouă cu un ţel — patriei mai muit bine, mai multă prosperitate, tinerețe adevărată, în pagina a lll-a redăm cîteva aspecte din tinereţea revoluţionară a acestor două județe. HOTĂRÎREA Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor privind adoptarea documentelor supuse dezbaterii şi angajamentul oamenilor muncii din agricultură de a face totul pentru realizarea programelor stabilite de creştere a producţiei vegetale şi animale, în vederea îmbunătăţirii continue a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare şi a industriei cu materii prime în pagina a 5-a aniversări a 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist. „Ne-am propus ca prin acţiunile întreprinse de tineri, pe întreg parcursul anului 1982 — arăta primul secretar al comitetului municipal al U.T.C. — să realizăm o producţie marfă, superioară cu 3 la sută prevederilor planului, să depăşim planul la export cu 5 la sută şi să acţionăm cu răspundere mereu, sporită în direcţia reducerii costurilor de producţie, astfel incit în 1982 să economisim materii prime, materiale şi energie în valoare de peste 83 milioane lei, sumă ce reprezintă 30 la sută din valoarea compensaţiilor acordate tinerilor din municipul nostru in urma majorării retribuţiei personalului muncitor, a alocaţiilor de stat pentru copii, care trebuie recuperată în acest an. Răspundem importante ne-am asumat şi pe linia dezvoltării activităţii de creaţii şi cercetare tehnico-ştiinţifică, organizaţiile U.T.C. preţuind 92 de teme din planurile tehnice ale unităţilor economice, cele mai multe din acestea aflate in studiu avansat de finalizare. Totodată vom califica in cadrul politehnicilor muncitoreşti circa 600 tineri şi vom perfecţiona peste 1 600 tineri. Aşa cum ne-am angajat, prin acţiunile întreprinse in lunile ianuarie şi februarie de către toate organizaţiile de tineret, au fost create condiţiile realizării. In cinstea apropiatei aniversări a organizaţiei noastre revoluţionare, a peste 30 la sută din planul, anual la acţiunile de muncă patriotică finanţate“. După acest raport au fost recitate versuri patriotice, tineri interpreţi de muzică tinără şi revoluţionară au evitat ţara şi partidul, viaţa fericită, plină de bucurii şi împliniri a copiilor şi tinerilor din patria noastră , aducind prin vers şi cîntec un fierbinte oma-NICOIAE MILITARU (Continuare in pag. a V-a) Gînduri la sfîrşitul zilei Bijuteria mărţişorului Miine (astăzi, pentru cei care citiţi aceste rinduri) începe cu bijuteria unui mărţişor dăruit sau primit, Primăvara. Compusă din nimicuri sentimentale, pudrată subtil şi feminină, ea are totuşi vigoarea naşterii şi renaşterii, generării şi regenerării lumii. Ieşit din găoacea iernii, subţiat de gripă, şi convulsii, sufletul se lasă reanimat prin atingeri de briză şi ghiocel. Omul morocănos devine sentimental, iar bătrinii dau uşor in mintea copiilor. Mulţi oameni respectabili şi la locul lor sunt suspectaţi de pandalia poeziei. O ruşine care, fireşte, pătează greu obrazul. Cu zbenghiul funigeilor primi. In Bucureşti, negustoria mărţişoarelor prosperă. Nimicura aducătoare de noroc, in formă de potcoavă (să-ţi fie uşoare drumurile inimii), coşar sau trifoi cu patru foi, multiplicată color circulă in comerţul de stat, dar şi pe sub mină, în folosul unor studenţi de la arte plastice, talentaţi şi cu minusuri in bursă, pe care nu te poţi supăra. Au ieşit tejghele noi in trotuar, tarabe noi, zimbete noi şi ghionti noi, pentru că primăvara are şi ea micul ei drept la gilceavă. De unde şi vorba, stinsă repede în împăcare, „Nu mă călca pe mărţişor". In martie,oricum, suntem cu toţii mai cumsecade. Surplusul de căldură atmosferică (ieri au fost plus şase grade In Capitală), topind ţurţurii de pe balustradele podului Grant, a îndemnat la ieşire in lume, drept pentru care Cişmigiul s-a trezit mîngiiat de paşii îndrăgostiţilor. „Scuzaţi", „pardon", „după dumneavoastră“, „vă rog“, sunt vorbe care se aud la intrări şi ieşiri, spre nedumerirea celor obişnuiţi să fie luaţi cu fulgi cu tot prin îngustimile de trecere ale oraşului. Un don-juanism subţire îşi află pretext tot un mărţişor. Bijuteria cu şnur şi prinsă-n bold, stă cel mai adesea pe pieptul jumătăţii feminine a populaţiei şi nu pe căciulă sau manşetă. Iată deci, un bun pretext de admirare fără obrăznicie. Omul nu cată la proeminenţa naturală, ci — vezi doamne — cade în extaz estetic la culoarea, forma şi subtilitatea mărţişorului prins deasupra. Aşa că, dragele noastre, nu vă supăraţi dacă bărbaţii, toţi, au devenit nu numai donatori de mărţişoare, ci şi admiratori dezinteresaţi ai mărţişoarelor dăruite de alţii. Este, în sfirşit, primăvară. Copacii se întind şi trosnete din încheieturi, căutind remediu la anchiloză şi reumatism. Gingania piţigoiului pripăşită sub fereastră, repetă obsedant „Ti-vit, ţi-vit", ceea ce in troducere, fireşte o traducere aproximativă, ar însemna îndemnul : „La plug, la plug“. Motiv, pentru cel care stă pe o rină la capitolul reparaţii, să zvîrle cu căciula in pasărea nărăvită, făcind cu fularul, gestul tbilţului şi sugrumării. Iată cum o pasăre poate să-ţi strice buna dispoziţie. Dar, cum spuneam, primăvara supărările trec repede, iar piramidonul unui mărţişor e in măsură să coboare febra oricărui necaz. Asta nu înseamnă ca, în farmacia personală, să vă faceţi provizii de LUCIAN AVRAMESCU (Continuare in pag. a V-a) UN ILUSTRU PATRIOT IN SLUJBA PĂCII $I INTERESELOR ÎNTREGII UMANITĂŢI Un devotament fară margini pentru interesele naţionale de independenţă, integritate şi libertate ale patriei sale, un devotament fără margini pentru interesele de pace şi colaborare ale omenirii, iată cum am putea formula lapidar sensul activităţii lui Nicolae Titulescu, al cărui centenar de la naştere îl aniversăm in acest martie 1982. De pe promontoriul istoriei noastre de astăzi putem înţelege mai bine, mai cuprinzător şi mai temeinic substanţa şi dimensiunile unei activităţi de politică externă, desfăşurată în calitate oficială sau neoficială mai bine de trei decenii, cu un ardent patriotism. Mai mult. Aparţinînd generaţiei care a făcut totul pentru izbinda Marii Uniri din 1 decembrie 1918, participînd activ la viaţa politică internaţională dintre cele două războaie, Titulescu este redat abia astăzi integral ţării şi oamenilor prin opera şi personalitatea sa, în tiparele timpului său, dar şi în ceea ce a făcut din el un spirit lucid şi clarvăzător, care şi-a depăşit cu mult epoca. Astăzi cînd, datorită respectului desăvîrşit pentru tradiţiile înaintate, i se face dreptate şi acestui strălucit diplomat, care a avut de indurat de la ameninţările cu moartea ale agenturii naziste, Garda de Fier, pină la autoexilul care i-a grăbit prematurul sfirşit. Indivizibilitatea păcii — iată o idee cheie cu deosebire propulsată şi apărată de Titulescu în anii cînd se anunţau şi se dezlănţuiau una după alta ofensivele politice, diplomatice şi in final, militare, ale puterilor fasciste şi revizioniste. Nicolae Titulescu a reuşit să ofere lumii în care a trăit, 1a dintre toţi oamenii de stat burghezi — nu numai virtuţile unei activităţi laborioase desfăşurate timp de decenii în serviciul colaborării, înţelegerii şi păcii, in a cărei indivizibilitate credea cu toatăardoarea, ci şi o concepţie unitară politico-diplomaticâ, animată de o autentică ţinută de sorginte patriotică, de un consecvent, democratism,, de o profundă clarviziune, de un sincer umanism. In urmă cu 50 de ani, demonstrind o lucidă intuire dialectică a rolului popoarelor in istorie şi, întii de toate, în cardinala problemă a păcii şi războiului, Nicolae Titulescu spunea intr-o conferinţă ţinută la Universitatea din Cambridge : „Cum s-ar putea clădi edificiul păcii fără sprijinul maselor ? Şi cum poţi convinge masele dacă nu prin cuvînt ? O doctrină — istoria o dovedeşte — nu se poate impune decit prin spadă sau cuvînt ! Eu unul prefer cuvintele"1. Concepţie cu atît mai contemporană, nouă, cu cît arsenalul militar din anii aceştia nu lasă omenirii decît fie alternativa anihilării sau găsirea căilor raţionale pentru a clădi o lume a păcii, o lume mai dreaptă şi mai bună, o nouă ordine internaţională. Ne reamintim cu atît mai mult de mesajul românesc al raţiunii şi păcii exprimat cu profunzime, curaj şi fermitate, de Nicolae Titulescu, cu cît pofli. CRISTIAN POPIŞTEANU (Continuare in pag. a IV-a) Centenar Nicolae Titulescu