Scînteia Tineretului, martie 1982 (Anul 38, nr. 10187-10214)

1982-03-01 / nr. 10187

Proletari din toate ţările, uniţî-vă ! ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXVIII, SERIA II, NR. 10 187 6 PAGINI - 50 BANI LUNI, 1 MARTIE 1982 Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara Consiliului Naţional al Agriculturii, prilejuită de evocarea a 75 de ani de la marea răscoală revoluţionară ţărănească din 1907 şi 20 de ani de la încheierea cooperativizării API II TARI nil Al MIRROR SATIR IN­ SOCIALIST CONTEMPORAN, MOBILIZATOR PROGRAM PENTRU ÎNFĂPTUIREA NOII REVOLUŢII ACRARE \ „Acum, cind aniversăm 20 de ani de la încheierea \ | cooperativizării, doresc să aduc un călduros omagiu ţărănimii \ | noastre, care a înţeles că numai pe calea socialistă, împreună­­ \ şi în strînsă alianţă cu clasa muncitoare, îşi poate asigura cu \ | adevărat dezvoltarea liberă, bunăstarea şi fericirea sa, şi­­ \ totodată îşi poate aduce o contribuţie şi mai importantă la \ \ dezvoltarea generală a patriei, la întărirea forţei, independenţei ^ \ şi suveranităţii României socialiste!“ \ ! NICOLAE CEAUŞESCU Sub semnul celor două eve­nimente marcante din viaţa ţărănimii, a întregului nostru popor — împlinirea a 75 de ani de la marea răscoală re­voluţionară ţărănească din 1907 şi a 20 de ani de la vic­toria revoluţiei agrare — so­cialiste, prin încheierea coo­perativizării agriculturii ro­mâneşti — s-au desfăşurat, în prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socia­liste România, lucrările Ple­narei Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Ali­mentare, Silviculturii şi Gos­podăririi Apelor, chemată să dezbată probleme de o deose­bită importanţă pentru activi­tatea din agricultură, domertiu de bază al economiei noastre, în încheierea lucrărilor ple­narei, care a evidenţiat suc­cesele înregistrate în moder­nizarea agriculturii, în trans­formarea socialistă a satului, în creşterea continuă a gra­dului de civilizaţie şi bună­stare al întregii ţărănimi, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cuvintarea secre­tarului general al partidului, urmărită cu un viu interes şi deplină aprobare de către participanţii la plenară, de în­treaga ţărănime şi de întregul popor care au luat cunoştinţă de conţinutul ei prin interme­diul radioului, televiziunii şi presei, se constituie ca un do­cument istoric evocator al marilor bătălii de clasă des­făşurate în decursul istoriei de ţărănime, în special al răs­coalei revoluţionare din 1907, precum şi al încheierii coo­perativizării agriculturii in ţara noastră, ca o amplă ana­liză a sarcinilor complexe ce stau în faţa ţărănimii, a în­tregului nostru popor pentru înfăptuirea cu succes a noii revoluţii din agricultură, a măreţelor obiective de dezvol­tare economico-socială a pa­triei reieşite din documentele Congresului al XII-lea şi pro­gramul partidului. Aşa cum sublinia secretarul general al partidului, secole de-a rîndul ţărănimea noastră a fost purtătoarea celor mai glorioase tradiţii de luptă ale poporului nostru, evidenţiin­­du-se ca factor determinant in marile lupte, purtate de-a lungul istoriei, pentru neatâr­nare şi independenţă, pentru formarea naţiunii române şi a statului naţional român. „O însemnătate deosebită au, în acest proces revoluţionar — spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — răscoalele re­voluţionare din 1907, care au demonstrat maturitatea poli­tică a ţărănimii, hotărîrea ei de a acţiona cu toată energia împotriva nedreptăţilor socia­le, a asupririi moşiereşti, pen­tru lichidarea inegalităţii so­ciale, pentru a fi stăpină pe pămînt şi participa cu întrea­ga sa forţă la dezvoltarea ge­nerală a ţării, la asigurarea independenţei şi suveranităţii patriei“. Cu acest prilej s-a manifestat pentru prima dată într-o formă organizată alian­ţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime pînă la 23 August 1944, ceea ce a făcut să creas­că rolul şi forţa acestor două clase în întreaga viaţă poli­tică şi socială a ţării, în dez­voltarea şi transformarea În­noitoare, socialistă a Româ­niei. Adevăratele aspiraţii istorice ale ţărănimii şi-au găsit îm­plinire după înfăptuirea revo­luţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiim­­perialistă, căci, odată cu tre­cerea puterii in iniinile po­porului, s-a trecut la dezvol­tarea socialistă a ţării. Odată cu industrializarea socialistă a ţării s-a impus ca o necesi­tate obiectivă organizarea pe baze noi a agriculturii, trans­formarea ei socialistă, prin­­tr-un proces care a durat 12 ani de la înfiinţarea primelor cooperative agricole de pro­ducţie în 1949—1950 şi pînă în primăvara anului 1962, re­­punind ţărănimea în drepturi­le sale istorice, devenită de acum — pentru prima oară — cu adevărat stăpină pe pămîn­­tul pe care-1 lucrează, trans­­formindu-se treptat într-o clasă nouă — clasa ţărănimii cooperatiste. In acelaşi timp, odată cu încheierea transfor­mării socialiste a agriculturii, s-a realizat şi dezvoltarea uni­tară a economiei româneşti, cu cele două sectoare funda­mentale de producţie mate­rială — industria şi agricul­tura. Convingătoare în sensul acumulărilor pozitive înregis­trate de economie, de agricul­tură, care au urmat linia po­litică a partidului nostru, sunt creşterile recoltelor vegetale şi animale realizate de lucră­torii ogoarelor in cei 20 de ani de la încheierea coopera­tivizării. Astfel, pe baza dez­voltării bazei tehnico-materia- 1® a agriculturii — ilustrată prin sporirea, faţă de 1982, in 1982 a numărului de tractoare de la 57 500 la 155 000, a supra­feţelor amenajate pentru iri­gat de la 190 000 ha la 2 300 000 ha şi a cantităţilor de îngră­şăminte chimice de 11 ori — producţia de cereale a crescut de­ la 9,6 milioane tone la circa 20 milioane tone, spo­rind substanţial, în acelaşi timp, şi producţiile de floa­rea soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume, struguri. Au crescut puternic efectivele de animale la bovine de la 4,5 milioane la 6,3 milioane, la porcine de la 4,5 milioane la 12,5 milioane, la ovine de la 12 milioane la 17 milioane, la păsări de la 34 la 109 mili­oane. Odată cu acestea au crescut veniturile şi s-a ridi­cat continuu bunăstarea ma­terială şi spirituală a ţărăni­mii, a satului nostru. Trebuie spus că toate aceste realizări au fost posibile şi datorită faptului că în aceeaşi perioa­dă, a celor două decenii de dezvoltare multilaterală a e­­conomiei socialiste, producţia industrială a crescut de peste 5 ori , fiind capabilă să pună la dispoziţia agriculturii trac­toare şi maşini agricole, uti­laje zootehnice şi îngrăşămin­te tot mai complexe şi mai productive. în acest context, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „acum putem să a­­firmăm cu toată fermitatea că numai calea socialistă a agri­culturii, in forma proprietăţii de stat sau cooperatiste — ŞTEFAN DORGOŞAN (Continuare in pag. a V-a) Coordonatele dezvoltării agriculturii socialiste româneşti în cele două decenii de la încheierea cooperativizării DEZVOLTAREA ZOOTEHNIEI Producţia medie anuală In cincinalul trecut, faţă de 1961—1965 (perioada încheierii cooperativizării) a fost cu 1­67 la sută mai mare la carne bovină • 166 la sută mai mare la carne porcine 1 • 140 la sută mai mare la carne ovine 1 • 357 la sută mai mare la carne de pasăre Pe total se poate spune că producţia zootehnică a sporit în două decenii de cooperativizare cu peste 130 la sută. Aceasta datorită creşterii efectivelor care se prezintă astfel în intervalul 1961—1982 (mii capete) : ©­­ bovine de la 4 500 la 6 300 © porcine de la 4 500 la 12 500 capete © ovine de la 12 000 la 17 000 © păsări de la 34 000 la circa 109 000 MOMENT EMOŢIONANT LA MUZEUL DE ISTORIE A PARTIDULUI Înmînarea carnetului de membru al Uniunii Tineretului Comunist La Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, în prezenţa a mii de tineri - muncitori, elevi şi pionieri, studenţi, militari, sosiţi din Constanţa, Buzău, Tulcea, Harghita, din alte judeţe ale ţării , au avut loc ieri emoţionante momente de evocare a luptei poporului nostru, a tinerei generaţii, pentru libertatea, independenţa şi progresul patriei. Un tren special, sosit dumi­nica dimineaţa de la Constan­ţa, a adus in Capitală peste 1 000 de tineri, elevi şi pionieri ai sepiilor din frumosul oraş situat pe malul mării, munci­tori de la Şantierul naval, de pe platforma portuară, de la întreprinderea­ mecanică nava­lă şi Combinatul chimic Năvo­dari din alta unităţi economi­ce, studenţi şi,­militari, încolo­naţi in dataşamente, pionierii şi uteciştii constănţeni au par­curs întreg drumul, de la Gara de Nord pit­ă în Piaţa Victoriei şi de aici la Muzeul de isto­rie a partidului comunist, a mişcării democratice şi revolu­ţionare din România, în cîntec şi marşuri patriotice, vocile lor tinere răsunind puternic, in faptul dimineţii, pe străzile Bucureştiului. După vizitarea principalelor săli ale muzeului şi a expoziţiei ,­Momente din istoria Uniunii Tineretului Comunist“ tinerii constănţeni, împreună cu alte citeva mii de pionieri şi utecişti, veniţi cu autocare ale B.T.T. de la Buzău, Tulcea, Călăraşi, Prahova, Harghita, din alte nu­meroase judeţe ale ţării, au vizionat filme inspirate din lupta dusă de tinăra generaţie din patria noastră, sub condu­cerea partidului comunist, pen­tru libertatea, independenţa şi progresul patriei, precum şi din munca avântată a utecişti­­lor pe şantierele naţionale, în uzine şi pe ogoare, în labora­toarele institutelor de cerceta­re şi proiectare. A urmat apoi un moment deosebit de emo­ţionant, cina­, aici in muzeu, unde sunt strinse cele mai grăi­toare mărturii ale luptei pli­ne de jertfe, pe care partidul nostru comunist a purtat-o de­cenii de-a jindul, pentru ca noi să trăim, astăzi zile senine, să avem o copilărie şi o tinereţe fericite, plină de împliniri şi satisfacţii, in aceste săli — spu­neam — in care ■totul vorbeşte despre clocotul luptei şi al muncii duse de poporul nos­tru, avind in frunte Partidul Comunist Român, la 112 pio­nieri constănţeni li s-au înmâ­nat carnetul roşu de membru al Uniunii Tineretului Comu­nist. In aplauzele colegilor lor, cei mai tineri membri ai or­ganizaţiei­ noastre revoluţiona­re de tineret au vorbit despre semnificaţia deosebită pe care o are pentru ei această zi, despre mindria trăită de fiecare din ei în aceste momente in care au fost învestiţi cu înalta calitate de utecist, de tinăr re­voluţionar. Au fost rostite apoi emoţionante angajamente de a munci şi învăţa mai bine, de a-şi spori fiecare contribuţia la dezvoltarea ţării, la înflorirea ei continuă. Tinerii primiţi in rindurile Uniunii Tineretului Comunist au fost­ felicitaţi cu­­ căldură de cei­ prezenţi la festivitate. Tuturor le-au fost oferite flori. In continuarea vizitei la Mu­zeul de istorie a partidului co­­■ m­unist, a mişcării democrati­ce şi revoluţionare din Româ­nia, tinerii prezenţi ieri aici au participat la un spectacol evo­care, sugestiv intitulat „Tineri intr-o mereu tinără ţară“, spec­­tacol susţinut de pionieri şi elevi constănţeni in sala „Con­gresul al XII-lea al partidului“. La început, tovarăşa Tudora Crăciun, prim secretar al co­mitetului municipal Constanţa al U.T.C., a prezentat în faţa sutelor de tineri aflaţi în sală un raport cu privire la stadiul îndeplinirii angajamentului a­­sumat de uteciștii din bătrinul Tomis in cinstea apropiatei Sub semnul de flacără al partidului, chipul tinereţii noastre poartă un nume: UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST Două judeţe — dincolo şi dincoace de munte. Unul mare izvor de energie — am numit Gorjul, altul renumit prin fabri­cile sale, prin industriile sale, prin marele său rezervor de creaţie tehnico-ştiinţifică - e vorba de Sibiu. Ambele sunt judeţe ale tinereţii, ambele loc de afirmare a tinereţii. Inte­ligenţă vie şi muncă aspră, bărbătească. Atribute ale ti­nereţii. Loc de împlinire a marilor idealuri, loc de călire a ti­nereţii şi examen al tinereţii - Gorjul e un loc geometric nu numai pentru tinerii săi de baştină, ci şi pentru alte mii şi mii de tineri din ţară care vin aici să dea patriei cut mai mult cărbune. Sibiul — un loc de veche tradiţie muncitorească, un punct de referinţă pentru ceea ce vrea să însemne com­petenţă, bună organizare, eficienţă, dăruire pentru nou. Două judeţe unde optimismul e ardere cotidiană, două locuri unde argumentele vîrstei tinereşti sunt dintre cele mai notabile. Gorjul are printre tinerii săi un puternic detaşament munci­toresc — minerii. Sibiul îşi are forţa sa de bază în miile de tineri constructori de maşini. în Gorj se produce hrana de bază a industriei — cărbunele şi energia electrică, in Sibiu se realizează maşinile industriei. Două judeţe la poale de Carpaţi. Amîndouă cu tinereţea deplină pe spaţiile lor, amîn­­două cu un ţel — patriei mai muit bine, mai multă prospe­ritate, tinerețe adevărată, în pagina a lll-a redăm cîteva as­pecte din tinereţea revoluţionară a acestor două județe. HOTĂRÎREA Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor privind adoptarea documentelor supuse dez­baterii şi angajamentul oamenilor muncii din agricultură de a face totul pentru realizarea programelor stabilite de creştere a producţiei vegetale şi animale, în vederea îmbunătăţirii continue a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare şi a industriei cu materii prime în pagina a 5-a aniversări a 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist. „Ne-am propus ca prin acţiunile întreprinse de ti­neri, pe întreg parcursul anului 1982 — arăta primul secretar al­­ comitetului municipal al U.T.C. — să realizăm o pro­ducţie marfă, superioară cu 3 la sută prevederilor planului, să depăşim planul la export cu 5 la sută şi să acţionăm cu răspundere mereu, sporită în direcţia reducerii costurilor de producţie, astfel incit în 1982 să economisim materii prime, materiale şi energie în valoare de peste 83 milioane lei, sumă ce reprezintă 30 la sută din va­loarea compensaţiilor acordate tinerilor din municipul nostru in urma majorării retribuţiei personalului muncitor, a aloca­ţiilor de stat pentru copii,­­ care­ trebuie recuperată în acest an. Răspundem­ importante ne-am asumat şi pe linia dez­voltării activităţii de creaţii şi cercetare tehnico-ştiinţifică, or­ganizaţiile U.T.C. preţuind 92 de teme d­in planurile tehnice ale unităţilor economice, cele mai multe d­in acestea aflate in studiu avansat de finalizare. Totodată vom califica in cadrul politehnicilor muncitoreşti cir­ca 600 tineri şi vom perfecţio­na peste 1 600 tineri. Aşa cum ne-am angajat, prin acţiunile întreprinse in lunile ianuarie şi februarie de către toate or­ganizaţiile de tineret, au fost create condiţiile realizării. In cinstea apropiatei aniversări a organizaţiei noastre revoluţio­nare, a peste 30 la sută din planul, anual la acţiunile de muncă patriotică finanţate“. După acest raport au fost recitate versuri patriotice, ti­neri interpreţi de muzică ti­nără şi revoluţionară au evi­­tat ţara şi partidul, viaţa feri­cită, plină de bucurii şi împli­niri a copiilor şi tinerilor din patria noastră , aducind prin vers şi cîntec un fierbinte oma-NICOI­AE MILITARU (Continuare in pag. a V-a) Gînduri la sfîrşitul zilei Bijuteria mărţişorului Miine (astăzi, pentru cei care citiţi aceste rinduri) în­cepe­ cu bijuteria unui măr­ţişor dăruit sau primit, Primăvara. Compusă din nimicuri sentimentale, pu­drată subtil şi feminină, ea are totuşi vigoarea naşterii şi renaşterii, generării şi rege­nerării lumii. Ieşit din găoa­cea iernii, subţiat de gripă, şi convulsii, sufletul se lasă re­animat prin atingeri de bri­ză şi ghiocel. Omul morocă­nos devine sentimental, iar bătrinii dau uşor in mintea copiilor. Mulţi oameni res­pectabili şi la locul lor sunt suspectaţi de pandalia poe­ziei. O ruşine care, fireşte, pătează greu obrazul. Cu zbenghiul funigeilor primi. In Bucureşti, negusto­ria mărţişoarelor prosperă. Nimicura aducătoare de no­roc, in formă de potcoavă (să-ţi­ fie uşoare drumurile inimii), coşar sau trifoi cu patru foi, multiplicată color circulă in­ comerţul de stat, dar şi pe sub mină, în fo­losul unor studenţi de la arte plastice, talentaţi şi cu mi­nusuri in bursă, pe care nu te poţi supăra. Au ieşit tej­ghele noi in trotuar, tarabe noi, zimbete noi şi ghionti noi, pentru că primăvara are­­ şi ea micul ei drept la gil­­ceavă. De unde şi vorba, stin­să repede în împăcare, „Nu mă călca pe mărţişor". In martie,oricum, suntem­ cu toţii mai cumsecade. Surplu­sul­ de căldură atmosferică (ieri au fost plus şase grade In Capitală), topind ţurţurii de pe balustradele podului Grant, a îndemnat la ieşire in lume, drept pentru care Cişmigiul s-a trezit mîngiiat de paşii îndrăgostiţilor. „Scu­zaţi", „pardon", „după dum­neavoastră“, „vă rog“, sunt vorbe care se aud la intrări şi ieşiri, spre nedumerirea celor obişnuiţi să fie luaţi cu fulgi cu tot prin îngustimile de trecere ale oraşului. Un don-juanism subţire îşi află pretext tot un mărţişor. Biju­teria cu şnur şi prinsă-n bold, stă cel mai adesea pe pieptul jumătăţii feminine a populaţiei şi nu pe căciulă sau manşetă. Iată deci, un bun pretext de admirare fără obrăznicie. Omul nu cată la proeminenţa naturală, ci — vezi doamne — cade în ex­taz estetic la culoarea, forma şi subtilitatea mărţişorului prins deasupra. Aşa că, dra­gele noastre, nu vă supăraţi dacă bărbaţii, toţi, au deve­nit nu numai donatori de mărţişoare, ci şi admiratori dezinteresaţi ai­ mărţişoarelor dăruite de alţii. Este, în sfirşit, primăvară. Copacii se întind şi trosnete din încheieturi, căutind re­mediu la anchiloză şi reuma­tism. Gingania piţigoiului pripăşită sub fereastră, repe­tă obsedant „Ti-vit, ţi-vit", ceea ce in­ troducere, fireşte o traducere aproximativă, ar însemna­ îndemnul : „La plug, la plug“. Motiv, pen­tru cel care stă pe o rină la capitolul reparaţii, să zvîrle cu căciula in pasărea nărăvi­tă, făcind cu fularul, gestul tbilţului şi sugrumării. Iată cum o pasăre poate să-ţi strice buna dispoziţie. Dar, cum spuneam, primăvara su­părările trec repede, iar pi­­ramidonul unui mărţişor e in măsură să coboare febra ori­cărui necaz. Asta nu înseam­nă ca, în farmacia persona­lă, să vă faceţi provizii de LUCIAN AVRAMESCU (Continuare in pag. a V-a) UN ILUSTRU PATRIOT IN SLUJBA PĂCII $I INTERESELOR ÎNTREGII UMANITĂŢI Un­ devotament fară margini pentru interesele naţionale de independenţă, integritate şi­ li­bertate ale patriei sale, un de­votament fără margini pentru interesele de pace şi colaborare ale omenirii, iată cum am putea formula lapidar sensul activită­ţii lui Nicolae Titulescu, al că­rui centenar de la naştere îl a­­niversăm in acest martie 1982. De pe promontoriul istoriei noastre de astăzi putem înţelege mai bine, mai cuprinzător şi mai temeinic substanţa şi di­mensiunile unei activităţi de politică externă, desfăşurată în calitate oficială sau neoficială mai bine de trei decenii, cu un ardent patriotism. Mai mult. A­­parţinînd generaţiei care a făcut totul pentru izbinda Marii Uniri din 1 decembrie 1918, participînd activ la viaţa poli­tică internaţională dintre cele două războaie, Titulescu este redat abia astăzi integral ţării şi oamenilor prin opera şi per­sonalitatea sa, în tiparele tim­pului său, dar şi în ceea ce a făcut din el un spirit lucid şi clarvăzător, care şi-a depăşit cu mult epoca. Astăzi cînd, datori­tă respectului desăvîrşit pentru tradiţiile înaintate, i se face dreptate şi acestui strălucit di­plomat, care a avut de indurat de la ameninţările cu moartea ale agenturii naziste, Garda de Fier, pină la autoexilul care i-a grăbit prematurul sfirşit. Indivizibilitatea păcii — iată o idee cheie cu deosebire pro­pulsată şi apărată de Titules­cu în anii cînd se anunţau şi se dezlănţuiau una după alta ofen­sivele politice, diplomatice şi in final, militare, ale puterilor fas­ciste şi revizioniste. Nicolae Titulescu a reuşit s­ă ofere lumii în care a trăit, 1a dintre toţi oamenii de stat bur­ghezi — nu numai virtuţile unei activităţi laborioase desfăşurate timp de decenii în serviciul co­laborării, înţelegerii şi păcii, in a cărei indivizibilitate credea cu toată­­ardoarea, ci şi o concepţie unitară politico-diplomaticâ, a­­nimată de o autentică ţinută de sorginte patriotică, de un con­secvent, democratism,, de o pro­fundă clarviziune, de un sincer umanism. In urmă cu 50 de ani, de­­monstrind o lucidă intuire dia­lectică a rolului popoarelor in istorie şi, întii de toate, în cardinala problemă a păcii şi războiului, Nicolae Titulescu spunea intr-o conferinţă ţinută la Universitatea din Cambridge : „Cum s-ar putea clădi edificiul păcii fără sprijinul maselor ? Şi cum poţi convinge masele dacă nu prin cuvînt ? O doctri­nă — istoria o dovedeşte — nu se poate impune decit prin spadă sau cuvînt ! Eu unul prefer cuvintele"1. Concepţie cu atît mai con­temporană, nouă, cu cît arsena­lul militar din anii aceştia nu lasă omenirii d­ecît fie alternati­va anihilării sau găsirea căilor raţionale pentru a clădi o lume a păcii, o lume mai dreaptă şi mai bună, o nouă ordine inter­naţională. Ne reamintim cu atît mai mult de mesajul românesc al raţiunii şi păcii exprimat cu profunzime, curaj şi fermitate, de Nicolae Titulescu, cu cît po­fli. CRISTIAN POPIŞTEANU (Continuare in pag. a IV-a) Centenar Nicolae Titulescu

Next