Scînteia Tineretului, iunie 1982 (Anul 38, nr. 10267-10292)
1982-06-01 / nr. 10267
,SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 1 IUNIE SĂRBĂTOAREA COPIILOR, SARBATOAREA VIEŢII Fără-ndoială, unul dintre cele mai tonifiante aspecte die vieţii noastre sociale îl reprezintă copiii. Copiii Sînt partea cea mai frumoasă a peisajului patriei. Ei sînt cei care se bucură, aici şi acum, de o copilărie vecină cu nemărginirea. Prin mediul de familie, prin grădiniţe, creşe, şcoli, instituţii de învăţămînt superior, prin atîtea şi atîtea profesii minunate, prin vîrsta de şoim, pionier şi utecist, prin acţiuni de petrecere a timpului liber, prin toată această roată de lumină şi candoare a copilăriei din România socialistă se intră direct în civilizaţie, în cele bune şi frumoase, în adevăruri şi vise. Sîntem alături de oamenii mileniului trei, vom fi oamenii mileniului trei. Construind şi construindu-ne copilăria cu uneltele şi termenii şi obişnuinţele basmelor. O copilărie ce străluceşte. O stare de creştere şi împlinire într-un viitor sigur şi generos. Prin copilărie un zbor, în fiecare clipă un zbor spre mine. Un mîine pe temeliile faptelor de azi, un mîine ăl tuturor copiilor patriei zidit pe toate cele ce sînt de-acum şi fac anii copilăriei sublimi, senini, bogaţi în neuitări prin grija de părinte a partidului, prin marea iubire de copii şi marea încredere în copii, în toţi tinerii patriei a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, preşedintele Republicii. Cind un copil are la îndemînă materiale sau obiecte din care se poate clădi, el construieşte. Atunci cind are un creion şi o hîrtie albă sau un perete — chiar dacă lui e voie! (in imensitatea lui mortocoloră el apare Copilului ca o uriaşă coală de hîrtie), sau cind are creţa Colorată şi un asfalt, corpilul construieşte. Pe baza experienţei lui — pe care noi i-am ajutat să o dobindească — Şi, mai ales, şi mai ales în ultima vreme ca o trăsătură generală, pe bază imaginaţiei, construieşte, alcătuieşte o lume formată din obiecte şi vietăţi care ar face posibilăexistenţa aievea a visului copilăriei. Căci înainte de a fi concretă realitatea este vis. Există o realitate a visului şi un vis al realităţii pentru copii şi pentru maturii cărora nu le-a murit copilăria care distrug barierele obişnuitului, ale hangiului, ale locului comun. Copiii se inspiră din poveste, din lumea minunată care le tulbură sensibilitatea, ei se iau la întrecere cu feţii-frumoşi şi chiar cu zmeii şi — lucru firesc — inventează: unii cu ajutorul culorilor, alţii cu ajutorul cuvintelor, alţii cu fel al sunetelor muzicale, iar alţii cu pricepere tehnică. Dar nu numai povestea, ii inspiră ci şi o discuţie a părinţilor preocupaţi de 0 problemă tehnică, 0 informaţie „furată“ de la radio sau de la televizor, o excursie într-un joc deosebit, în mai puţine cuvinte, o informaţie care resuscită interesul şi entuziasmul. Şi atunci „se pun“ pe proiecte: case ale viitorului,, instrumente ale viitorului, vehicule ale viitorului, şosele ale viitorului, maşini şi Utilaje ale, viitorului. Toate creaţiile lor sunt, ale viitorului. Pentru, că iii ..activitatea lor, copiii nu copiază realitatea, ci o reinventează adăugîndu-i elemente de fantastic, creironînd-o după gîndul Şi inima lor; pentru ingeniozitatea lor, nimic nu este imposibil. Nici excursiile curente pe Lună, nici longevităţi matusalemice, nici viteze „astronomice“ (ar fi trebuit un alt termen pe care insă copilăria mea nu l-a inventat), nici călătorii intergalaxice. Dar copiii nu ..sunt numai visători. Ei trăiesc în prezent. Şi prezentul viitorului cere ingeniozitate şI pasiune. Pasiunea fără de care nu sepoate realiza nimic şi, mai ales, descoperirea. Un copil găseşte o bucătă de sirmă, din lemn, din metal, o piatră şi o priveşte cu interes. Acesta este un semn. Un copil repetă tema construcţiilor din cuburi sau din nisip. Şi acesta este un semn. Altul este îngîndurat că se munceşte prea mult la culesul cartofilor. Altul întirzie la marginea unei păşuni zdrobită de copitele animalelor, dar insuficient folosite. Şi aceste gesturi-semn se repetă până într-o zi în care el îşi propune să pună capăt existenţei unei stări fizice, mecanice, a unui obiect, a unui făpt. Şi trece la treabă. NU ştiu dacă exact acesta este Scenariul urmat de creațiile copiilor. Oricum, este unul posibil. Cert este că finalul are un „happy end“, adică este finalizarea unei idei, final despre care mulți declară cu modestie: „Nu Sunt minuni ale tehnicii“. ........ ii .....ni ii Exemple ilustre vin să ateste veridicitatea expresiei metaforice a lui Lucian Blaga : „Copilăria este inima tuturor virstelor“, în popilarie Se nâsc „primele iubiri“ duse în maturitate cu străşnicia celui care ştie că posedă comoara apei vii a activităţii. Copilăria Însăşi este cea mai deplină activitate pentru că e preocupată să descopere lumea şi să-i dea tot mai multe chipuri. Uneori, pentru mături, ea, lumea copilăriei, este o lume ciudată, fantastică, ireală, pentru cei ce fac parte din ea dimpotrivă, vnea reală, şi plină de armonie. Creativitatea copiilor a pătruns in curtea oamenilor maturi şi ajută prin forţă ei la obnduiala cit mai bună a ogrăzii. Aşa se întîmplă şi la pasa pionierilor şi şoimilor patriei din comuna Vulcan, judeţul Braşov (ca dealtfel înmbate focurile unde sunt copii în ţara noastră). Un singur exemplu poate fi elocvent. La Cercul de construcții electronice condus deprofesorul Dieter Krestels, 60 de copii afirma că ceea ce fac ei nu este deosebit. Și poate că privite de pe culmile tehnicii contemporane nu sunt deosebite, nu sunt chinurii. Cert este însă că ei, copiii. Sunt deosebiți și minunați. Preocupările lor, ale Copiilor care au îndrăgit electronica şi-i caută tainele lui a aplicabilitatea intr-un domeniu despre care afirmă : „parcă-i un copil orfan in privinţa electronicii“, in agricultură, sunt demne de interes. Titlurile lor de nobleţe sunt faptele care se numesc: „Păstor electric“ — un dispozitiv cu componente indigene, care are numeroase efecte economice (reducerea personalului muncitor, exploatarea raţională a pajiştilor, creşterea producţiei de carne şi de lapte, protecția culturilor), în lucru se află acum :„Detector de metale în furajele animalelor“ și „Termometru de siloz“, , alte, două lucrări cu o eficiență mare în agricultură. S-ar putea vorbi mult despre parametri tehnici ai lucrărilor efectuate de copiii din Vulcan., Câțiva dintre ei, cu regretul că îi î-i pot aminti Pe toți, sunt: Laurențiu Bucică, Octavian Nicoară, Mihaela Ioană, Gabriel Băeșu, Dorin Ene, Ionuț Popă, Adrian Gârboveanu, Ioan Stănilă. Ei sunt, doar cițiva dintre minunații copii ihvelitetbri ai României socialiste, cițiva dintre cei carii transformă creativitatea, ingeniozitatea în fapte ale copilăriei. Constructori de vis şi rod Eleva Mariana Ivan de la școala generala nr. 36, deținătoarea premiului I la concursul international de pictură organizat itn Grecia Agenţia de presă COPILĂRIA nu este o invenţie reportericească. Agenţia de presă COPILĂRIA transmite silnic veştile inocenţei, ale jocului, ale visului, ale speranţei ţine încrederii. Reporterii ei sunt veşnic in căutare de ştiri tonifiante despre jocuri, jucării, cărţi, poveşti, creaţie tehnică (minicreaţie tehnică), dulciuri, sport, excursii. Agenţia de presă COPILĂRIA atrage atenţia că singurul cer sub care subiectele ştirilor pot creşte, se pot dezvolta, este cerul păcii. AGENŢIA DE PRESĂ COPILĂRIA tronsmite pe toate meridianele dorinţa de pace a copiilor lumii. AGENŢIA DE PRESA COPILĂRIA TRANSMITE Peisaj Eu în acest tablou am vrut să arăt cum e localitatea mea. Localitatea mea este mare. Ea are un cer senin pe care l-am colorat albastru. Soarele e rotund şibun căruia i-am făcut ochi şi gură cu care e a se zimbească in fiecare dimineață. Pe dealuri sunt pomi, şi o cetate veche, istorică, unde noi nu aveam voie, să ne jucăm. Casele sunt frumoase și înalte și au mai multe culori. Pe cimp copiii se joacă. — Și aici, cine e, Herta ? . — Aici ant eu care pictez toate astea ! Oraşul meu în 2000 ■ Noi am pornit de la ideea cum o să arate oraşul nostru în anul 2000. Casele vor fi foarte înalte şi toate vor avea încălzire solara, ca in aceste machete. Pe drumurile publice vor circula automobile cu pernă de aer.. Copiii se vor juca în acest parc ce are toate formele, de relief ale ţării, noastre , munţi înalţi cu brazi falnici, dealuri cji îivezi bogate, cimpuri mănoase şi rîuri albastre. . .„„ ţ . Dar ce se vede ne turnul de control al cosmo-dropoului vostru.?. — Pe turnul de control, noi am plantat flori. Ca să se vadă din orice narte a lumii. La fermă La ferma zootoftftica a C.A.P. Vîrtoiu muncesc doi oameni tineri, Elena şi Mihai Prişan care sînt îngrijitori la două loturi de vaci cu lapte. Părinţi de copii, Mărioara în clasa a treia. Daniela de, 5 aniv,cei doi işi duc aproape zilnic copiii în fermă. Şi niciodată nu s-a întîmplat vreun accident şi niciodată Mărioara Isat Daniela unii s-au speriat de vreo vacă, „mai urîtă“. Chiar casa lor e aproape de fermă. La o sută, său două de metri. Cu geamurile spre fermă. Copilăria are loc buh și frumos și aici. Comitetul se respectă De vreo lună și ceva blocul CD 2 din Drumul Taberei — București are un comitet, al micilor .Idcaturi. Comitet de locatari mici, dar cu ambiţii, şi fapte remarcabile. Spaţiul verde din jurul blocului a fost pus „la punct“. Holurile au fost pavoazate. Liniştea e literă de lege de la ora prinzului şi pînă la .17. Gazeta de perete a comitetului sentaneste, „Ghimpele“ şi chiar în ghimpă straşnic. Redactor prim al acestei găzete este Oana Arghir. Mai sunt şi întrecerile Spottive, şi schimburile de tehnică audio, şi... teatrul, în aceste momente se făc ultimele pregătiri (repetiţii, costume) pentru „Serbarea verii.“. Serbare ce va avea loc in această după-amiază. Să aplaudăm de pe acum. Jocuri (i) Eu, ziceaţi, ca eram astronautul. Ca banca eră racheta. Ş i că noi doi plecam pe altă planetă, păi dacă tu ziceai că nu eşti băieţel cuminte, eu nu mai ziceam că eram astronaut şi nu plecam nicăieri. Vis Aş vrea să ţin între palmele mele Pămîntul. / Să. fi.e. g. floare . /. Soarele blind Coborînd lumină florii mele / Să o prefaci un vîmbet. / Ating cu pleoapele mele pămîntul Pămintului / Aş vrea să-mi spună Câ nu e vis 1 Sport şi cutezanţă Duminică, într-o palpitantă întrecere desfăşurată pe aleile Parcului tineretului — cuparticiparea celor mai buni ciclişti — vizînd spiritul celor mai aprige dispute sportive şi în prezenţa unui public numeros şi foarte entuziast — triciclistul Andrei — pentru fiecare an o roată — a primit : diploma pentru fair-play, diploma pentru cel mai tînâr participant, diploma pentru cel mai, curajos sportiv, diploma pentru cea dinţii întrecere din viaţa sa şi un morcov pentru, iepuraşul de pe tricoul pe care l-a purtat. în teribilul concurs Jucării Oameni nu. ne scăpiţi jocul. Şi jucăriile nu ni. le. .striviţi. Căci. jocul e viata noastrăL Tar nni... tini «întpm iiirariilp. TVTn.ro) .cmu'rtf.nnnl mare! Joi, 27 mai, post-meridian, grupa mică a grădiniţei de copii a întreprinderii „Tricodava“ a dat mare spectacol mare. Veniţi, părinţi veniţi !, a fost cuvîntul de ordine al celor ajunşi la venerabila vânstă de trei ani şi. Educatoarele Ileana Strugaru şi Anca Popescu au prezentat o „trupă de Zile mari şi de înalt profesionalism, după cum ne-au declarat imediat după spectacol martori oculari. „Sărbătoarea florilor“, aşa s-a numit spectacolul, a ţinut mai bine de un ceas şi s-a bucurat de nemaipomenita prezenţă a Zînei zorilor. Publicul a oferit prea tinerilor artişti ciocolată, ecler şi suc. Educatoarele au primit flori. In final, artişti şi părinţi sărutat dulce şi îmbrăţişat. Jocuri (ii) Noi ne jucăm „De-a constructorii“, „De-a miliţenii“, „De-a doctorii“, „De-a muncitorii“, „De-a...“ şi uneori chiar „De-a copiii“. Noi nu ne mai jucăm „De-a războiul“. Ne plac poveştile cu lupte, în care Făt-Frumos se bate cu Zmeul sau cu Balaurul pentru că Făt-Frumos învinge mereu. Noi, copiii lui ne mai jucăm de-a lupta pentru că am văzut la televizor cum mor copii şi oameni mari, nu aşa cum ne jucam noi — astăzi murea unul, mîine altul, cum era jocul şi cum eram noi împărţiţi in tabere, ei mor cu adevarat. Şi ne-au spus părinţii că războiul nu este un joc, este un lucru grav in care pot interveni doar oamenii mari adunaţi toţi la un loc. Noi le propunem oamenilor mari să inveţe de la noi jocul de-a viaţa, de-a fericirea. Haideţi să ne jucăm cu toţii „De-a viaţa“ ! Pagină realizată de : MIOARA VERGU, EUGEN MIHAESCU, NASTASE, CONSTANTIN SIAN GABRIEL ........ Am stat de vorba în prag de iunie, în prag de sărbătoare a copiilor lumii, cu ciţiva dintre cei mai mici elevi din şcolile generale numărul 1 şi numărul 201 ale Capitalei. Am vorbit, despre multe dar mai ales, pentru că afară era multă lumină şi pe pupitre in loc de cărţi rideau cireşe de mai şi pe catedre înfloriseră trandafirii, pentru că, privind puritatea, candoarea şi ingenuitatea aliniate pe trei rinduri mi-am amintit „Ora de dictare“ a lui „Prevenir, şi am simţit gindul lor spre acea lumină de afară, ne-am îngăduit, sub privirile la rindul lor îngăduitoare, ale „tovarăşelor“, să stăm «ai mult de vorbă despre... apropiata vacanţă ! „Ce-aţi vrea să faceţi în vacanţă ?“ i-am întrebat, punînd in mod deliberat această întrebare sub semnul prezumţiei, urmărindcu o undă de reproş ingind că în acest, dialog al purităţii şi adevărului eram singurul care urmărea un scop precis l) puterea lor de imaginaţie, de vis, punsă în slujba unei inegalabile îndeletniciri : jocul. Am aflat ăstfel pâ : , Andrei va vedea filme ştiinţifice, că Valentina va merge la ştrand, la Băneasa, Cristina la Predeal şi la bunici, la Topoloveni, Andreea va merge la munte şi va merge şi la filme, Rareş, la cabana Mâlăieşti şi pe muntele Ceahlăul şi la Slănic Prahova, Măriuca, la cabana Trei Brazi, Alina la o expoziţie, Horina în tabără la munte, Maria-Elena la delfinariu, Anda-Corima la mare, la munte şi la circ, Ruxantera, la Moreni, la găinuşa ei, Mărinca, Eugenia va iperge cu tractorul la ţară şi la ştrand, Viorel „se va da“ cu telefericul. Laura va învăţă să înoate şi să joace tenis. Nicoleta o să se bronzeze, Cătălin va sta la hotel şi va mînca papanaşi, Cosmin va merge în vizită, Gabriel va culege scoici şi ciuperci, Arin se va plimba mult. Va citi mult şi va vedea o mulţime de locuri frumoase, Cjeorge va pluti cu barca, Floricică o să culeagă fructe din livada, Ionuţ o să meargă la pădure, Mihaela la teatru de păpuşi, Victor la Curtea de Argeş, Dorin în excursie in străinătate, Alis Ste va „umbri“ in ..valurile nesfirşite“ iar mai tîrziu, la ţară va termina de citit „Coliba unchiului Tom, Daniela va construi castele de nisip. Gorina va merge la Braşov unde se va juca „cu un căţel şi cu nişte copii“, Ruxandra la Herculane, unde va admira „crestele munţilor şi susurul apei de izvor“... Vi se vor părea dumneavoastră aceste răspunsuri, poate, obişnuite ! Şi in fapt, ele chiar sunt obişnuite. Dar, atenţie : la o întrebare pusă sub semnul prezumţiei, sub semnul, lui „ce-aţi vrea să faceţi ?“ toţi cei aproape o sută de copii cu care ar stat de vorbă au răspuns fără nici o ezitare, cu certitudine, că „vor face aste sau asta“, nici unul că „ar vrea să radă !“ Pentru ei, aşadar siguranţa dorinţei împlinite nu poate îi în nici un caz condiţionată de ceva. Atunci când spun atit de limpede, dar cu fermitate, atit de candid dar cu siguranţă, „eu merg la mare“ sau „la munte“, sau „la bunica“, sau „la teatru“, „la film“, „la delfinuriu“, „pe Ceahlău“, „la hotel“, „voi învăţa să înot“, „să joc tenis“, „eu voi citi asta sau asta“, nici unul din aceşti copii nu se îndoieşte de posibilitatea împlinirii dorinţei lor, ei ştiu că totul se poate, că este ceva firesc, că asta, în fond, li se întâmplă în fiecare vară, în fiecare vacanţă, zi de zi, că este normal, că este drept să fie aşa, că este bine să fie aşa, că altfel nu se poate, că „altfel“ nu există, pentru că lumea lor este aceasta, unică, cea mai bună şi cea mai frumoasă dintre lumi, că in această lume unde, e drept, mai sunt şi oameni mari, toate dorinţele le sunt îndeplinită. Ce frumoasă această seninătate a copiilor noştri, această certitudine a lor, această încredere intr-o lume în care toate visele lor devin, trebuie să devină, realitate ! Ce frumos acest gind curat al lor, ocolind cu dezinvoltura inocenţei încruntarea tuturor răilor pămintului, făcîndu-ne, la rindul nostru, mai frumoşi şi mai buni, ca un îndemn de a opune acestui secol tulburat de vinturile şi ploile nebuniei nucleare,, inocenţa, ca limbaj universal al destinderii, încrederii şi păcii, interegind mai bine rosturile noastre şi ale întregii lumi. Şi nu se poate, privind aceste chipuri senine, ascultînd aceste glasuri înfiorate de bucurie, să nu ne gindim, mai încrezători, mai demni, mai adevăraţi noi înşine, la întreaga devenire şi acestei ţări, la vtitorul modernităţii sale, al afirmării sale libere şi demne în coordonatele universalităţii, la secretariil general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel care, afirrrîînd „întotdeauna gîndul meu e la copiii ţârii mele, la tineretul, la poporul nostru !“ consfinţeşte, profund certitudinile noastre, constituindu-se în garantul suprem al împlinirii viselor şi aspiraţiilor acestor copii, asemenea aspiraţiilor noastre, ale tuturor ! Cu dngenfil pe nisip său cu o crenguţă de brad desenând lumea albastră a inocenţei, copiii României socialiste de astăzi definesc simplu, curat şi atit de frumos o sintagmă cu valoare de simbol : copilărie fericită. Certitudine şi inocenţă Copii dintr-o duminică maramureşeană Foto : MIHAI DANCUȘ MARTII IUNIE 1982