Scînteia Tineretului, iulie 1982 (Anul 38, nr. 10293-10319)
1982-07-22 / nr. 10311
COMANDAMENTUL ZILEI PE OGOARE . SECERIŞUL - MAXIMĂ VITEZĂ, OPERATIVITATE! RECOLTAREA GRIULUI PE ULTIMELE HECTARE Ultimele zile, prielnice desfăşurării accelerate a lucrărilor de seceriş, înscriu unităţile agricole buzoiene in etapa finală la secerişul griului. A fost o campanie mai dificilă, dar mecanizatorii şi cooperatorii s-au aflat zi de zi la post şi in aceeaşi rrăsură prezenţi cu braţul au fost şi tinerii, fie că a fost vorba de transportul băieţilor sau de eliberatul terenului. Iată citeva secvenţe reţinute ieri: C.A.P. Costeşti. Din suprafaţa totală cultivată cu gru de 9-10 ha. pină ieri scară fuseseră recoltate 900. Aşadar, un ultim front de lucru in dimineaţa zilei de azi şi recolta de pe cele 40 ha rămase va fi pusă la adăpost. Au fost trimise in bazele de recepţie 1 800 tone din planul de 1844 tone. Doar citeva transporturi şi BUZĂU acest capitol va fi încheiat cu un bilanţ pozitiv. Cum s-a reuşit ca faţă de un plan de 2 350 kg griu "la hectar cooperatorii din Costeşti să obţină in acest an în jur de 3 300—3 400 kg la ha ? Detalii ne furnizează pentru început tovarăşul Trandafir Buturugeanu, tinărul primar al comunei . ..Nu s-au mai obţinut producţii asa de mari aici la Costeşti. Cred eu că ceea ce s-a intimplat in acest an este reflexul firesc al noii legi privind retribuirea muncii in unităţile agricole. Să facem un calcul. Depăşirea producţiei de griu cu 300—400 kg la hectar aduce unităţii noastre o primă de produc-DUMITRU ION DÎNCA (Continuare in pag. a V-a) . Din situaţia operativă rezultă că pînă ieri griul mai era de recoltat de pe circa 40 la sută din suprafeţele cultivate, fapt care impune o maximă concentrare de forţe pentru accelerarea ritmului la seceriş şi încheierea lucrării în cel mai scurt timp. In judeţele din sud griul trebuie strîns de pe toate suprafeţele în următoarele 2—3 zile, deoarece lanurile au ajuns la supracoacere şi există pericolul pierderilor prin scuturare. ¤ Cu maximă operativitate, din lan griul trebuie transportat şi livrat la fondul de stat în bazele de recepţie acolo unde există cele mai optime condiţii de depozitare şi conservare ; nici un bob de griu recoltat nu trebuie să rămînă peste noapte în cîmp ! 9 Timpul înaintat impune accelerarea secerişului şi în zonele de nord unde recoltarea griului se desfăşoară încă lent, iar unele judeţe ca Suceava, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita şi Braşov nu au declanşat încă această importantă lucrare a campaniei de vară. „ Este absolut obligatoriu ca imediat după seceriş, să se treacă la eliberarea terenurilor de paie şi efectuarea arăturilor, iar acolo unde există programe să se însămânţeze de urgenţă cea de a doua cultură. @ Zi de zi, chiar şi noaptea, toate forţele umane şi mecanice ale satului trebuie mobilizate in cîmp la executarea lucrărilor din campania de «ecernie *• in direct : VACANȚA. O tabără a prieteniei la Bacău • Pe urmele „cutezătorilor“ focşăneni (in pagina a II-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! Din cronica întrecerii , Producţia pentru export se află in centrul preocupărilor celor mai multe unităţi economice din judeţul Neamţ. Rezultatele obţinute pină în prezent la livrările de produse pentru export atestă eficienţa măsurilor întreprinse în această direcţie. Spre exemplu, Combinatul de fire sintetice de la Săvineşti a livrat partenerilor de peste hotare, in perioada care a trecut din acest an, produse suplimentare în valoare de 27 milioane lei, iar întreprinderea de ţevi din Roman a depăşit prevederile perioadei la acest indicator cu 25 milioane lei, in timp ce Combinatul de lianţi şi azbociment de la Bicaz a livrat peste plan produse în valoare de aproape 4 milioane lei. • Acţiunile iniţiate de tinărul colectiv de metalurgişti de la întreprinderea de ţevi sudate din Zimnicea, judeţul Teleorman, pe linia mai bunei folosiri a maşinilor şi instalaţiilor, a materiilor prime, materialului, energiei şi combustibilului s-au soldat cu importante depăşiri a prevederilor de plan. Astfel, cantitatea de ţevi sudate realizată peste plan, de la începutul anului şi pină acum, se ridică la peste 1 000 tone, majoritatea fiind recent asimilate pentru magistralele de petrol şi gaz metan din ţara noastră. De reţinut şi faptul că beneficiarii au apreciat calitatea şi însuşirile de ordin tehnic sau tehnologic ale ţevilor livrate de întreprinderea din Zimnicea. • Numeroase colective de muncă prahovene au intrat in ultima decadă din iulie cu însemnate sporuri de producţie. Bunăoară, minerii de la Filipeştii de Pădure, lucrătorii întreprinderilor de mecanică fină — Sinaia. „Cablul românesc" — Ploieşti, ai rafinăriilor din Cîmpina şi Ploieşti — unităţi fruntaşe pe primul semestru în întrecerea pe ramură — au consemnat in bilanţul realizărilor la zi un plus de producţie — lignit, aparatură de injecţie şi hidraulică, cabluri, derivate din ţiţei şi alte produse — in valoare de peste un sfert de miliard lei. Cu cele mai bune rezultate pe această perioadă se înscriu producătorii de anvelope de la Floreşti, textiliştii întreprinderii „Intex“ — Păuleşti, alte colective de muncă prahovene. (Agerpres) ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 103116 PAGINI 50 BANI JOI 22 IULIE 1982 Santierul naval Galati Foto : GHEORGHE CUCU N FIECARE ZI — PRODUCŢII PESTE PLAN De-a lungul ultimilor ani, colectivul Schelei de extracţie Băicoi, aparţinind de Trustul de extracţie a petrolului Ploieşti şi-a afirmat cu sirguinţă conştiinciozitatea şi măiestria profesională, depăşind sistematic stările dificile apărute uneori in activitatea cotidiană şi livrind economiei naţionale, cantităţi tot mai mari de ţiţei, în condiţii de eficienţă crescindă, încă din primele zile ale acestui an, răspunzind chemării la întrecere pe ramură adresată de colectivul Schelei de extracţie Cartojani- Giurgiu, petroliştii din Băicoi s-au angajat să suplimenteze substanţial cantitatea de ţiţei extrasă peste prevederile de plan, contribuind astfel tot mai mult la reducerea importurilor de produse petroliere, la obţinerea independenţei energetice a ţării. Iată insă că, după un start bun, producţia zilnică intră in declin — ca urmare a inundării mai multor sonde cu debit mare şi mijlociu din cadrul secţiei a II-a — situindu-se sub prevederile de plan, ajungindu-se astfel la o restanţă totală de 1 314 tone ţiţei, la sfirşitul primului trimestru din acest an. ..Este din cale afară de greu— oricum, insă, nu şi imposibil cu desăvîrşire — să preintimpini calamitatea sondelor, fie prin inundare, fie prin colmatarea cu nisip a tubulaturii de extracţie, fie prin alte asemenea accidente, ne informează tinărul inginer Dumitru Urs, şeful secţiei a II-a de intervenţii şi extracţie, secţie la nivell căreia s-au localizat in principal restanţele amintite, ţii totuşi, cu toţii, ruşine deplin conştienţi de faptul că efectele nefaste ale acestor nedorite fenomene pot fi diminuate, contracarate chiar in totalitate, printr-o activitate exemplară, prin măsuri ferme, în primul rind era imperios necesar să atingem in cel mai scurt timp producţia zilnică planificată, obiectiv realizat începind cu 18 aprilie. Evident, insă, aceasta nu era nici pe departe de ajuns. Era absolut necesar să recuperăm cit mai urgent şi cele 1314 tone restante. Or, desigur, pentru aceasta trebuia să depăşim sub- LA SCHELA DE EXTRACŢIE BĂICOI stanţial planul zilnic de extracţie. în acest sens, am acţionat pe de o parte pentru mărirea debitului zilnic la sondele vechi, iar pe de alta, am urgentat probele de producţie şi punerea in producţie a mai multor sonde noi, îndeosebi in zonele Ţintea, Periş şi Buştenari, căutind totodată să ajingem cit mai grabnic la acestea parametri maximi de exploatare. Am reuşit astfel să obţinem o producţie zilnică cu 40 de tone mai mare decit cea realizată în primul trimestru. Aceasta ne-a permis ca încă la sfirşitul lunii mai, la abia o lună de la „intrarea in normal“, să recuperăm mai bine de jumătate din restanţele aferente secţiei, iar incepind din iunie să avem chiar depăşiri pe care mă mulţumesc să le apreciez deocamdată ca fiind doar promiţătoare şi oricum sub posibilităţile noastre de acum , respectiv, 68 de tone peste prevederile de plan". După cum aveam să aflăm de la Dumitru Dogaru, secretar adjunct al comitetului U.T.C. pe schelă, cei 300 de tineri petrolişti ce-şi desfăşoară activitatea in cadrul celor 2 secţii au fost in permanenţă în primele rînduri ale activităţilor desfăşurate, pentru lichidarea neîntîrziată a restanţelor. Zilele şi săptămînile record în producţie, celelalte acţiuni uteciste în sprijinul producţiei soldate cu un plus de 100 tone ţiţei, au avut importanţa lor în redresarea situaţiei. Totodată, tinerii lăcătuşi, mecanici, sudori şi strungari, şi-au intensificat şi ei acţiunile de recondiţionare a pieselor de schimb, ajutindu-i astfel pe colegii lor din echipele de intervenţie să scurteze termenele de revizie, reparaţii şi întreţinere a sondelor. De asemenea, comisia profesionalştiinţifică şi-a concentrat eforturile pe linia cuprinderii unui cit mai mare număr de tineri la cursurile de perfecţionare a pregătirii profesionale, acţionind totodată şi in direcţia însuşirii in cele mai bune condiţii a necesarului de cunoştinţe profesionale de către tinerii cuprinşi la cursurile de calificare la locul de muncă. Doar in ultima perioadă au absolvit aceste cursuri peste 101 de tineri sondori, cu toţii integraţi acum deja in EMIL STANTU (Continuare in pag. a V-a) Imaginea noilor cartiere tulcene Foto : VASILE RANGA 1965 — 1982 Epoca Nicolae Ceauşescu-17 ani de istorie nouă, revoluţionară (PAGINA A 3-A) Prietenie înseamnă, uneori, toți şi încă trei Prietenia, acest sentiment atit de complex, puternic şi fragil în acelaşi timp, este unul dintre subiectele de discuţie, preferate ale tinerilor. Poate pentru că ei leagă cele mai multe prietenii, cred cel mai mult in amici-ţie, o consideră necesară ca aerul. Prietenia a primit nenumărate definiţii , extrem de diferite fiind, se dovedesc toate paradoxal exacte, datorită multitudinii de nuanţe ce o alcătuiesc. Recent, într-o convorbire cu elevii a două clase de la Liceul industrial „Avram Iancu“ din Brad, judeţul Hunedoara, cineva a spus : „prietenia înseamnă, pentru noi, toţi şi încă trei“. Este o definiţie pornită de la o situaţie specială, criptică pentru cine nu ştie ce se ascunde in spatele ei. Vă invităm să analizaţi fără părtinire părerile protagoniştilor rredoritei întimplări de la Brad şi să vă pronunţaţi dacă — în acest caz — definiţia e bună sau nu. S-au scurs patru luni de la momentul declanşării conflictului. Nici vremea care atrecut dintr-un anotimp în altul, nici sfirşitul anului şcolar, nici măsurile preconizate (şi veţi vedea de ce subliniem cuvintul) nu au reuşit să destindă atmosfera, în primele bănci, ale marelui amfiteatru in care ne aflăm, stau izolaţi, ocolind privirile tuturor şi incercind totodată să braveze, doi băieţi, îi despart citeva rinduri de ceilalţi, de masa elevilor claselor a Xl-a A şi B. Tensiunea care-i separă, vizibilă acum în amfiteatru, o reproduce fidel pe cea de toate zilele. Valentin Antonescu şi Marius Balint, cărora li se adaugă şi un al treilea, Mircea Fechete (care n-a avut curajul confruntării), sunt ţinuţi de la un timp la distanţă de colegii lor. Nu sunt respinşi de colectiv, li se adresează cuvintul, iar dacă întreabă ceva li se răspunde politicos. Poate prea politicos, prea formal, prea rece. Brad este un orăşel unde elevii singurului liceu alcătuiesc o mică lume — se plimbă împreună pe străzile liniştite, citesc aceleaşi cărţi, merg la aceleaşi filme, se întîlnesc la discotecă. Ei bine, cei trei, nu că le-ar fi interzis cineva, dar nu se mai simt ei dinstane să dea intîlnire vreunui coleg, să invite o fată la dans, să spună că ar vrea să meargă într-o excursie... Totul a început în martie, cind băieţii celor două clase au fost programaţi să-şi facă practica productivă pe şantierul naţional al tineretului Porţile de fier II. Vestea a fost primită cu entuziasm, şantierul de la Dunăre le apărea ca Marea Aventură. Erau maturi, erau puternici, aveau să plece singuri, să muncească, să se organizeze. A doua zi, unii au venit la şcoală inginduraţi. Acasă avuseseră loc discuţii ciudate despre care băieţii preferau să nu vorbească. Au urmat lucrurile obişnuite premergătoare plecării — o întilnire cu activişti ai Comitetului judeţean Hunedoara al U.T.C. cind toţi elevii şi-au mai afirmat o dată hotărirea de a pleca pe şantier, vizita medicală la policlinica din Brad. Şi, in acest moment, intervine surpriza. Elevii află că şase colegi nu-i vor însoţi. Trei sunt în afară de orice bănuială (O.V. şi G.B. suferă de afecţiuni care nu ie permit să meargă pe şantier, Uibaru e cu piciorul în gips). Dar mai rămân trei : Antonescu şi Balint care sunt declaraţi, spre stupefacţia tuturor, „inapţi“ pentru muncă şi fechete care se internează, pe nepusă masă, în spital. De ce elevii n-au crezut totuşi că şi aceştia sunt bolnavi ? — Pentru că aici ne cunoaştem toţi, ne explică Luigi Petreanu, încă de la grădiniţă ! Facem sport împreună, muncim la practică şi de-odată aflăm că au alergie la praf, că au astm... Cum să joace fotbal cineva care are astm ? ! — Mie mi-a spus mama lui Fechete că e un spital, adaugă Mircea Dărăbanţ. Ne-am dus imediat la el, mama lui cunoştea doctorul şi ne-a lăsat să intrăm, deşi nu era de zi de vizită. Nu l-am întrebat de ce nu vrea să vină (eram convinşi că nu e bolnav), dar am stat mult, fiindcă tot aşteptam să ne spună el că ar vrea, dar nu-l lasă părinţii. Dacă ar fi spus asta, n-am mai fi fost supăraţi ! Intr-o colectivitate atit de mică, unele lucruri sint crezute altele nu. in funcţie de fapte trăite cindva, pe lingă care poate la acel moment s-a trecut uşor. Tinerii acceptă că O.V. şi G.B. sunt bolnavi pentru că-şi aduc aminte de o respiraţie mai precipitată, de o oboseală prea mare la un efort mic, acceptă să lipsească la început şi Uibaru, cu condiţia să vină cind işi va scoate gipsul — ceea ce s-a şi intimplat — dar refuză categoric să accepte absenţa lui Antonescu, Balint şi Fechete despre care sint convinşi că se sustrag. Vine şi ziua plecării , băieţii încă mai speră că vor porni în grup complet. Cei trei prieteni ai lor însă, nu se văd nicăieri. La Deva MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a II-a) Ţara luminii Intre pereţii săi de piatră, Ţara Loviştei a păstrat miresme de fin şi de cetinăşi zvonuri de balade străvechi. Pe culmile munţilor săi şerpuiesc printre junepeni drumurile oierilor, iar jos, la poalele pădurii cirduri de păstrăvi sardini oglinda izvoarelor de cleştar. Cumpănindu-şi peste matca Oltului de-a stingă şi de-a drepta cuprinsul numelui său, Ţara Loviştei s-ar fi putut defini ca locul singular in care veacurile se torc mult mai încet şi mult mai fără troviot. Totul părea să fie cioplit aici la scara neclintirii. Şi locuri, şi oameni şi întimplări. Dar iată că intr-un amurg de decembrie cu 17 ani in urmă coborau din citeva maşini la Gura Lotrului, in poarta oraşului Brezoi, 25 de oameni in frunte cu inginerul Gheorghe Cocoş. Era, de fapt, avangarda unor întimplări uimitoare. Localnicii mai prinseseră din zbor cite o vorbă despre nu ştiu ce mare şantier şi despre nu ştiu ce mare hidrocentrală, dar prea puţini dintre ei se încumetau să creadă că tăcerea Ţării Loviştii s-ar fi putut clinti intr-un fel sau altul de pe temeliile sale fără virstă. Apoi, de-a lungul anotimpurilor, sub dogoarea verii sau sub muşcătura gerului s-au intimplat in Munţii Lotrului atitea şi atitea adevăruri eroice incit e greu să le cuprinzi pe toate în numai citeva cuvinte. Sub munţi s-au săpat pentru apele întoarse din trei cumpene fireşti spre o altă matcă, drumuri care, puse cap la cap, acoperă distanţa l ■Bucureşti Brezoi. * Sus la Vidra şi apoi pe I rind la Galbenu, la Petrima nu, la Jidoăia, la Malma şi in sfirşit la Brădişor, au fost zăgăzuite împreună cu apele Lotrului încă 78 decursuri de apă. Voineasa oierilor a devenit I cea mai cochetă şi nouă sta-ţiune montană, iar hidro- centrala de la Ciungei, im- \ preuna cu hidrocentralele de la Mălaia şi Brădişor au * pulsat pină la 1 iulie 1982 in L arterele sistemului energetic , naţional aproape 6 miliarde kWh. Cind străbaţi acum drumul 7 dintre Brezoi şi Voineşiţa, ţi-e greu să crezi că dincolo de frumuseţile locurilor, aici, d in acest perimetru s-a scris una dintre cele mai frumoa-se legende ale timpului nos- tru. Ţi-e greu să cuprinzi şi să crezi şi să înţelegi din z goana maşinii că munca de o zi cu zi a celor care au ctiitorit cea mai mare hidro- centrală de pe riurile noas- tre interioare, s-a desfăşu- z rat pe o suprafaţă de 3 000 kmp, egală ca întindere cu cea a unui judeţ. Şi tot la fel de greu iţi e să cuprinzi intr-o singură frază toate vi- , şurile, toate încercările şi toate izbinzile celor peste 10 000 de oameni aflaţi in perimetrul marelui şantier I hidroenergetic care depăşea cu mult hotarele Ţării Loviş- . tei conturind prin semnifica- J GEORGE ŢÂRNEA (Continuare in pag. a V-a) ^