Scînteia Tineretului, iulie 1982 (Anul 38, nr. 10293-10319)

1982-07-22 / nr. 10311

COMANDAMENTUL ZILEI PE OGOARE . SECERIŞUL - MAXIMĂ VITEZĂ, OPERATIVITATE! RECOLTAREA GRIULUI PE ULTIMELE HECTARE Ultimele zile, prielnice des­făşurării accelerate a lucrărilor de seceriş, înscriu unităţile agri­cole buzoiene in etapa finală la secerişul griului. A fost o cam­panie mai dificilă, dar mecaniza­torii şi cooperatorii s-au aflat zi de zi la post şi in aceeaşi rră­­­sură prezenţi cu braţul au fost şi tinerii, fie că a fost vorba de transportul băieţilor sau de eli­beratul terenului. Iată citeva secvenţe reţinute ieri: C.A.P. Costeşti. Din suprafaţa totală cultivată cu gru de 9-10 ha. pină ieri scară fuseseră re­coltate 900. Aşadar, un ultim front de lucru in dimineaţa zilei de azi şi recolta de pe cele 40 ha rămase va fi pusă la adăpost. Au­ fost trimise in bazele de recepţie 1 800 tone din planul de 1844 tone. Doar citeva transporturi şi BUZĂU acest capitol va fi­ încheiat cu un bilanţ pozitiv. Cum s-a reu­şit ca faţă de un plan de 2 350 kg griu "la hectar cooperatorii din Costeşti să obţină in acest an în jur de 3 300—3 400 kg la ha ? Detalii ne furnizează pentru început tovarăşul Trandafir Bu­­turugeanu, tinărul primar al co­munei . ..Nu s-au mai obţinut producţii asa de mari aici la Costeşti. Cred eu că ceea ce s-a intimplat in acest an este re­flexul fir­esc al noii legi privind retribuirea muncii in unităţile agricole. Să facem un calcul. Depăşirea producţiei de griu cu 300—400 kg la hectar aduce uni­tăţii noastre o primă de produc-DUMITRU ION DÎNCA (Continuare in pag. a V-a) . Din situaţia operativă rezultă că pînă ieri griul mai era de recoltat de pe circa 40 la sută din suprafeţele cultivate, fapt care impune o maximă concentrare de forţe pentru accelerarea ritmului la seceriş şi încheierea lucrării în cel mai scurt timp.­­ In judeţele din sud griul trebuie strîns de pe toate suprafeţele în următoarele 2—3 zile, deoarece lanurile au ajuns la supracoacere şi există pericolul pierderilor prin scuturare. ¤ Cu maximă operativitate, din lan griul tre­buie transportat şi livrat la fondul de stat în bazele de recepţie acolo unde există cele mai op­time condiţii de depozitare şi conservare ; nici un bob de griu recoltat nu trebuie să rămînă peste noapte în cîmp ! 9 Timpul înaintat impune accelerarea sece­rişului şi în zonele de nord unde recoltar­ea griu­lui se desfăşoară încă lent, iar unele judeţe ca Suceava, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita şi Braşov nu au declanşat încă această importantă lucrare a campaniei de vară. „ Este absolut obligatoriu ca imediat după seceriş, să se treacă la eliberarea terenurilor de paie şi efectuarea arăturilor, iar acolo unde exis­tă programe să se însămânţeze de urgenţă cea de a doua cultură. @ Zi de zi, chiar şi noaptea, toate forţele uma­ne şi mecanice ale satului trebuie mobilizate in cîmp la executarea lucrărilor din campania de «ecernie *• in direct : VACANȚA. O tabără a prieteniei la Bacău • Pe urmele „cutezătorilor“ focşăneni (in pagina a II-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! Din cronica întrecerii , Producţia pen­tru export se află in centrul preocu­părilor celor mai multe unităţi eco­­­nomice din judeţul Neamţ. Rezultatele obţinute pină în prezent la livrările de produse pentru export atestă efi­cienţa măsurilor în­treprinse în aceas­tă direcţie. Spre exemplu, Combi­natul de fire sinte­tice de la Săvineşti a livrat parteneri­lor de peste hotare, in perioada care a trecut din acest an, produse suplimen­tare în valoare de 27 milioane lei, iar întreprinderea de ţevi din Roman a depăşit prevederi­le perioadei la a­­cest indicator cu 25 milioane lei, in timp ce Combina­tul de lianţi şi azbociment de la Bicaz a livrat peste plan produse în valoare de aproape 4 milioane lei. • Acţiunile ini­ţiate de tinărul co­lectiv de metalur­­gişti de la între­prinderea de ţevi sudate din Zimni­­cea, judeţul Teleor­man, pe linia mai bunei folosiri a ma­şinilor şi instala­ţiilor, a materii­lor prime, mate­rialului, energiei şi combustibilului s-au soldat cu im­portante depăşiri a prevederilor de plan. Astfel, canti­tatea de ţevi suda­te realizată peste plan, de la începu­tul anului şi pină acum, se ridică la peste 1 000 tone, majoritatea fiind recent asimilate pentru magistralele de petrol şi gaz metan din ţara noastră. De reţinut şi faptul că benefi­ciarii au apreciat calitatea şi însuşi­rile de ordin tehnic sau tehnologic ale ţevilor livrate de întreprinderea din Zimnicea. • Numeroase co­lective de muncă prahovene au intrat in ultima decadă din iulie cu însem­nate sporuri de producţie. Bună­oară, minerii de la F­ilipeştii de Pădu­re, lucrătorii între­prinderilor de me­canică fină — Si­naia. „Cablul româ­nesc" — Ploieşti, ai rafinăriilor din Cîmpina şi Ploieşti — unităţi fruntaşe pe primul semestru în întrecerea pe ramură — au con­semnat in bilanţul realizărilor la zi un plus de producţie — lignit, aparatură de injecţie şi hi­draulică, cabluri, derivate din ţiţei şi alte produse — in valoare de peste un sfert de miliard lei. Cu cele mai bune rezultate pe aceas­tă perioadă se în­scriu producătorii de anvelope de la Floreşti, textiliştii întreprinderii „In­tex“ — Păuleşti, alte colective de muncă prahovene. (Agerpres) ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 10311­6 PAGINI 50 BANI JOI 22 IULIE 1982 Santierul naval Galati Foto : GHEORGHE CUCU ­N FIECARE ZI — PRODUCŢII PESTE PLAN De-a lungul ultimilor ani, colectivul Schelei de extracţie Băicoi, aparţinind­ de Trustul de extracţie a petrolului Plo­ieşti şi-a afirmat cu sirguinţă conştiinciozitatea şi măiestria profesională, depăşind siste­matic stările dificile apărute uneori in activitatea cotidiană şi livrind economiei naţionale, cantităţi tot mai mari de ţiţei, în condiţii de eficienţă cres­­cindă, încă din primele zile ale acestui an, r­ăspunzind chemării la întrecere pe ra­mură adresată de colectivul Schelei de extracţie Cartojani- Giurgiu, petroliştii din Băicoi s-au angajat să suplimenteze substanţial cantitatea de ţiţei extrasă peste prevederile de plan, contribuind astfel tot mai mult la reducerea impor­turilor de produse petroliere, la obţinerea independenţei e­­nergetice a ţării. Iată insă că, după un start bun, producţia zilnică intră in declin­ — ca urmare a inundării mai mul­tor sonde cu debit mare şi mijlociu din cadrul secţiei a II-a — situindu-se sub preve­derile de plan, ajungindu-se astfel la o restanţă totală de 1 314 tone ţiţei, la sfirşitul pri­mului trimestru din acest an. ..Este din cale afară de greu­­— oricum, insă, nu şi imposi­bil cu desăvîrşire — să prein­­timpini calamitatea sondelor, fie prin inundare, fie prin col­­matarea cu nisip a tubulaturii de extracţie, fie prin alte ase­menea accidente, ne informea­ză tinărul inginer Dumitru Urs, şeful secţiei a II-a de in­tervenţii şi extracţie, secţie la nivell căreia s-au localizat in­ principal restanţele amintite, ţii totuşi, cu toţii, ruşi­ne de­plin conştienţi de faptul că e­fectele nefaste ale acestor ne­dorite fenomene pot fi dimi­nuate, contracarate chiar in totalitate, printr-o activitate exemplară, prin măsuri ferme, în primul rind era imperios necesar să atingem in cel mai scurt timp producţia zilnică planificată, obiectiv realizat începind cu 18 aprilie. Evident, insă, aceasta nu era nici pe departe de ajuns. Era absolut necesar să recuperăm cit mai urgent şi cele 1314 tone res­tante. Or, desigur, pentru a­­ceasta trebuia să depăşim sub- LA SCHELA DE EXTRACŢIE BĂICOI stanţial planul zilnic de ex­tracţie. în acest sens, am ac­ţionat pe de o parte pentru mărirea debitului­­ zilnic la sondele vechi, iar pe de alta, am urgentat probele de pro­ducţie şi punerea in producţie a mai multor sonde noi, în­deosebi in zonele Ţintea, Periş şi Buştenari, căutind totodată să ajingem cit mai grabnic la acestea parametri maximi de exploatar­e. Am reuşit astfel să obţinem o producţie zilnică cu 40 de tone mai mare decit cea realizată în primul tri­mestru. Aceasta ne-a permis ca încă la sfirşitul lunii mai, la abia o lună de la „intrarea in normal“, să recuperăm mai bine de jumătate din restan­ţele aferente secţiei, iar ince­­pind din iunie să­ avem chiar depăşiri pe care mă mulţu­mesc să le apreciez deocam­dată ca fiind doar promiţătoa­re şi oricum sub posibilităţile noastre de acum , respectiv, 68 de tone peste prevederile de plan". După cum aveam să aflăm de la Dumitru Dogaru, secre­tar adjunct al comitetului U.T.C. pe schelă, cei 300 de ti­neri petrolişti ce-şi desfăşoară activitatea in cadrul celor 2 secţii au fost in permanenţă în primele rînduri ale activi­tăţilor desfăşurate, pentru li­­­chidarea neîntîrziată a restan­ţelor. Zilele şi săptămînile re­cord în producţie, celelalte ac­ţiuni uteciste în sprijinul pro­ducţiei soldate cu un plus de 100 tone ţiţei, au avut impor­tanţa lor în redresarea situa­ţiei. Totodată, tinerii lăcătuşi, mecanici, sudori şi strungari, şi-au intensificat şi ei acţiu­nile de recondiţionare a piese­lor de schimb, ajutindu-i ast­fel pe colegii lor din echipele de intervenţie să scurteze ter­menele de revizie, reparaţii şi­ întreţinere a sondelor. De ase­menea, comisia profesional­­ştiinţifică şi-a concentrat e­­forturile pe linia cuprinderii unui cit mai mare număr de tineri la cursurile de perfec­ţionare a pregătirii profesio­nale, acţionind totodată şi in direcţia însuşirii in cele mai bune condiţii a necesarului de cunoştinţe profesionale de că­tre tinerii cuprinşi la cursurile de calificare la locul de mun­că. Doar in ultima perioadă au absolvit aceste cursuri pes­te 10­1 de tineri sondori, cu toţii integraţi acum deja in EMIL STAN­­TU (Continuare in pag. a V-a) Imaginea noilor cartiere tulcene Foto : VASILE RANGA 1965 — 1982 Epoca Nicolae Ceauşescu-17 ani de istorie nouă, revoluţionară (PAGINA A 3-A) Prietenie înseamnă, uneori, toți şi încă trei Prietenia, acest sentiment atit de complex, puternic şi fragil în acelaşi timp, este unul dintre subiectele de discuţie, preferate ale ti­nerilor. Poate pentru că ei leagă cele mai multe prietenii, cred cel mai mult in amici-­­­ţie, o consideră necesară ca aerul. Prietenia a primit nenumărate definiţii , extrem de di­ferite fiind, se dovedesc toate paradoxal exacte, datorită multitudinii de nuanţe ce o alcătuiesc. Recent, în­tr-o convorbire cu ele­vii a două clase de la Liceul industrial „Avram Iancu“ din Brad, judeţul Hune­doara, cineva a spus : „prietenia înseamnă, pentru noi, toţi şi încă trei“. Este o definiţie pornită de la o situaţie specială, criptică pen­tru cine nu ştie ce se ascunde in spatele ei. Vă invităm să analizaţi fără părtinire păre­rile protagoniştilor rredoritei întimplări de la Brad şi să vă pronunţaţi dacă — în acest caz — definiţia e bună sau nu. S-au scurs patru luni de la momentul declanşării con­flictului. Nici vremea care a­­trecut dintr-un anotimp în altul, nici sfirşitul anului şcolar, nici măsurile preco­nizate (şi veţi vedea de ce subliniem cuvintul) nu au reuşit să destindă atmosfera, în primele bănci, ale marelui amfiteatru in care ne­ aflăm, stau izolaţi, ocolind privirile tuturor şi incercind totodată să braveze, doi băieţi, îi des­part citeva rinduri de cei­lalţi, de masa elevilor cla­selor a Xl-a A şi B. Ten­siunea care-i separă, vizibilă acum în amfiteatru, o repro­duce fidel pe cea de toate zilele. Valentin Antonescu şi Marius Balint, cărora li se adaugă şi un al treilea, Mir­­cea Fechete (care n-a avut curajul confruntării), sunt ţi­nuţi de la un timp la dis­tanţă de colegii lor. Nu sunt respinşi de colectiv, li se adresează cuvintul, iar dacă întreabă ceva li se răspunde politicos. Poate prea politi­cos, prea formal, prea rece. Brad este un orăşel unde ele­vii singurului liceu alcătuiesc o mică lume — se plimbă împreună pe străzile liniş­tite, citesc aceleaşi cărţi, merg la aceleaşi filme, se întîlnesc la discotecă. Ei bine, cei trei, nu că le-ar fi in­terzis cineva, dar nu se mai simt ei din­stane să dea in­­tîlnire vreunui coleg, să in­vite o fată la dans, să spună că ar vrea să meargă într-o excursie... Totul a început în martie, cind băieţii celor două clase au fost programaţi să-şi facă practica productivă pe şantie­rul naţional al tineretului Porţile de fier II. Vestea a fost primită cu entuziasm, şantierul de la Dunăre le apărea ca Marea Aventură. Erau maturi, erau puternici, aveau să plece singuri, să muncească, să se organizeze. A doua zi, unii au venit la şcoală inginduraţi. Acasă avuseseră loc discuţii ciudate despre care băieţii preferau să nu vorbească. Au urmat lucrurile obişnuite premergă­toare plecării — o întilnire cu activişti ai Comitetului judeţean Hunedoara al U.T.C. cind toţi elevii şi-au mai a­­firmat o dată­ hotărirea de a pleca pe şantier, vizita me­dicală la policlinica din Brad. Şi, in acest moment, inter­vine surpriza. Elevii află că şase colegi nu-i vor însoţi. Trei sunt în afară de orice bănuială (O.V. şi G.B. suferă de afecţiuni care nu ie per­mit să meargă pe şantier, Uibaru e cu piciorul în gips). Dar mai rămân trei : Anto­nescu şi Balint care sunt de­claraţi, spre stupefacţia tu­turor, „inapţi“ pentru muncă şi fechete care se internea­ză, pe nepusă masă, în spi­tal. De ce elevii n-au crezut totuşi că şi aceştia sunt bol­navi ? — Pentru că aici ne cu­noaştem toţi, ne explică Luigi Petreanu, încă de la grădi­niţă ! Facem sport împreună, muncim la practică şi de-o­dată aflăm că au alergie la praf, că au astm... Cum să joace fotbal cineva care are astm ? ! — Mie mi-a spus mama lui Fechete că e un spital, adaugă Mircea Dărăbanţ. Ne-am dus imediat la el, mama lui cunoştea doctorul şi ne-a lăsat să intrăm, deşi nu era de zi de vizită. Nu l-am întrebat de ce nu vrea să vină (eram convinşi că nu e bolnav), dar am stat mult, fiindcă tot aşteptam să ne spună el că ar vrea, dar nu-l lasă părinţii. Dacă ar fi spus asta, n-am mai fi fost supăraţi ! Intr-o colectivitate atit de mică, unele lucruri sint cre­zute altele nu. in funcţie de fapte trăite cindva, pe lingă care poate la acel moment s-a trecut uşor. Tinerii ac­ceptă că O.V. şi G.B. sunt bolnavi pentru că-şi aduc aminte de o respiraţie mai precipitată, de o oboseală prea mare la un efort mic, acceptă să lipsească la înce­put şi­ Uibaru, cu condiţia să vină cind işi va scoate gip­sul — ceea ce s-a şi intim­plat — dar refuză categoric să accepte absenţa lui Anto­­ne­scu, Balint şi Fechete des­pre care sint convinşi că se sustrag. Vine şi ziua plecă­rii , băieţii încă mai speră că vo­r porni în grup complet. Cei trei prieteni ai lor însă, nu se văd nicăieri. La Deva MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a II-a) Ţara luminii Intre pereţii săi de piatră, Ţara Loviştei a păstrat mi­resme de fin şi de cetină­­şi zvonuri de balade străvechi. Pe culmile munţilor săi şer­puiesc printre junepeni dru­murile oierilor, iar jos, la poalele pădurii cirduri de păstrăvi sar­­dini oglinda iz­voarelor de cleştar. Cumpă­­nindu-şi peste matca Oltu­lui de-a stingă şi de-a drep­­ta cuprinsul numelui său, Ţara Loviştei s-ar fi putut defini ca locul singular in care veacurile se torc mult mai încet şi mult mai fără troviot. Totul părea să fie cioplit aici la scara neclin­tirii. Şi locuri, şi oameni şi întimplări. Dar iată că in­tr-un amurg de decembrie cu 17 ani in urmă coborau din citeva maşini la Gura Lotru­lui, in poarta oraşului Bre­­zoi, 25 de oameni in frunte cu inginerul Gheorghe Cocoş. Era, de fapt, avangarda u­­nor întimplări uimitoare. Localnicii mai prinseseră din zbor cite o vorbă despre nu ştiu ce mare şantier şi despre nu ştiu ce mare hidrocentra­lă, dar prea puţini dintre ei se încumetau să creadă că tăcerea Ţării Loviştii s-ar fi putut clinti intr-un fel sau altul de pe temeliile sale fără virstă. Apoi, de-a lungul anotim­purilor, sub dogoarea verii sau sub muşcătura gerului s-au intimplat in Munţii Lo­trului atitea şi atitea adevă­ruri eroice incit e greu să le cuprinzi pe toate în numai citeva cuvinte. Sub munţi s-au săpat pen­tru apele întoarse din trei cumpene fireşti spre o altă matcă, drumuri care, puse­­ cap la cap, acoperă distanţa l ■Bucureşti­ Brezoi. * Sus la Vidra şi apoi pe I rind la Galbenu, la Petrima­­­ nu, la Jidoăia, la Malma şi­­ in sfirşit la Brădişor, au fost­­ zăgăzuite împreună cu apele­­ Lotrului încă 78 de­­cursuri­­ de apă.­­ Voineasa oierilor a devenit I cea mai cochetă şi nouă sta-­­­ţiune montană, iar hidro-­­ centrala de la Ciungei, im- \ preuna cu hidrocentralele­­ de la Mălaia şi Brădişor au * pulsat pină la 1 iulie 1982 in L arterele sistemului energetic , naţional aproape 6 miliarde­­ kWh.­­ Cind străbaţi acum drumul 7 dintre Brezoi şi Voineşiţa,­­ ţi-e greu să crezi că dincolo­­ de frumuseţile locurilor, aici, d in acest perimetru s-a scris­­ una dintre cele mai frumoa-­­­se legende ale timpului nos-­­ tru. Ţi-e greu să cuprinzi şi­­ să crezi şi să înţelegi din z­­ goana maşinii că munca de o zi cu zi a celor care au cti­­i­torit cea mai mare hidro-­­ centrală de pe riurile noas-­­ tre interioare, s-a desfăşu- z rat pe o suprafaţă de 3 000­­ kmp, egală ca întindere cu­­ cea a unui judeţ. Şi tot la­­ fel de greu iţi e să cuprinzi­­ intr-o singură frază toate vi- , şurile, toate încercările şi­­ toate izbinzile celor peste­­ 10 000 de oameni aflaţi in­­ perimetrul marelui şantier I hidroenergetic care depăşea­­ cu mult hotarele Ţării Loviş- . tei conturind prin semnifica- J GEORGE ŢÂRNEA­­ (Continuare in pag. a V-a) ^

Next