Scînteia Tineretului, octombrie 1982 (Anul 38, nr. 10371-10396)

1982-10-01 / nr. 10371

ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Campania agricolă de toamnă FRONT LARG DE ACŢIUNE, MAXIMĂ MOBILIZARE DE FORŢE PE OGOARE Porumbul a fost recoltat de pe 1015312 ha — media realizărilor pe ţară : 48 la sută ; • judeţe fruntaşe: IAŞI — 94%, BOTOŞANI — 78%, Sectorul agricol ILFOV — 74%, OLT — 70%, MEHE­DINŢI — 65%, BACAU — 64%, DOLJ — 60%, HUNE­DOARA — 59%; • judeţe cu realizări sub media pe ţară : CARAŞ­SEVERIN —­ 24%, SATU­­MARE — 25%, BIHOR — 34%, VASLUI — 37%, PRAHOVA — 37%, NEAMŢ, GALAŢI, TULCEA — 39%, DÎMBOVIŢA — 41%, CON­STANŢA — 43% şi toate judeţele (exceptind Hune­doara) din zona a treia de cultură. Trebuia însă specificat că, dacă la recoltat s-au înregis­trat în ultimele zile avansuri substanţiale, totuşi livrările la fondul de stat şi F.N.C. sunt foarte scăzute, chiar pentru judeţele fruntaşe aceste valori fiind nesemnificative în raport cu suprafeţele culese. Astfel, judeţul IAŞI realizează la fon­dul de stat 13 procente din plan, iar la PNC (numai din cooperativele agricole) 48 de procente, şi BOTOŞANI cu 4 şi respectiv 25 la sută din I.A.S. şi 1 la sută (!) din C.A.P. Concluzia : în cîmp se află im­portante cantităţi de recoltă adunată, dar încă netraspor­­tată în hambare şi baze de recepţie. STADIUL ÎNSĂMÎNŢĂRILOR LA GRÎU - SECARĂ (în procente la data de 29 septembrie 1982) Griul a fost insamintat pe 363640 ha media realizărilor pe fârâ: 16 la sută începînd de acum bătălia pentru semănatul griului trebuie am­plificată la cotele maxime deoarece în următoarele 10—15 zile (în zona de centru şi nordul ţârii chiar mai devreme!) acţiunea trebuie încheiată pentru încadrarea lucrărilor în epoca optimă. O menţiune, datorită condiţiilor de climă şi a sarcinilor ce re­vin agricultorilor in realizarea unor recolte sporite în anul vii­tor, o atenţie deosebită trebuie acordată calităţii şi respectării normelor agrotehnice obligatorii (mai ales densitatea şi soiurile folosite). Este necesară o concentrare mai activă de forţe în acest sector al viitoarelor producţii, deoarece vitezele zilnice nu au depăşit (în medie pe ţară) 39 de procente în ziua de 29 sep­­tembrie a.c., în judeţe ca Dolj, Teleorman, Sectorul agricol Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Tulcea, Brăila, Timiş, Arad, Bihor, Galaţi, Vrancea, Vaslui, Braşov neatingindu-se nici măcar această va­loare în raport de graficele zonale şi potențialul tehnic angajat la însâmînţări. Proiectul de lege privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor în interesul sporirii recoltelor, calităţii produselor şi pentru protecţia mediului înconjurător Ieri a fost dat publicităţii s­pre dezbatere, proiectul de Lege privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regi­mul pesticidelor, act normativ prin care se urmăreşte introdu­­cerea şi generalizarea unui sis­tem integrat de prevenire şi combatere a bolilor, dăunători­lor şi buruienilor din culturile agricole, plantaţii pomiviticole, păşuni, fineţe şi păduri, prin îmbinarea mijloacelor chimice cu cele biologice, fizico-meca­­nice şi agro-fitotehnice, precum şi prin crearea unor soiuri de plante rezistente la boli şi dău­nători. Scopul principal al aces­tor­­acţiuni de amploare este, pe lingă sporirea cantităţii şi cali­tăţii produselor agroalimentare, evitarea pierderilor, apărarea sănătăţii populaţiei, menţinerea calităţii solului şi protecţia mediului înconjurător. Trebuie subliniat, de la bun început, aşa cum înscrie şi pri­mul articol al legii că asigura­rea protecţiei plantelor cultivate şi a pădurilor împotriva dăună­torilor, bolilor şi buruienilor constituie o problemă de interes naţional, o obligaţie pentru or­ganele de stat, organizaţiile co­operatiste şi celelalte organi­zaţii obşteşti, pentru toţi cetă­ţenii, această activitate fiind realizată în condiţii şi cu mij­loace care să garanteze ocrotirea mediului înconjurător, păstrarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale solului, menţine­rea echilibrului biologic şi apă­rarea sănătăţii omului. In acest sens, legea notează distinct obligaţiile ce revin factorilor de răspundere din acest domeniu — Ministerul Agriculturii şi In­dustriei Alimentare, Ministerul Silviculturii, Ministerul Indus­triei Chimice, Ministerul Sănă­tăţii, Ministerul Educaţiei şi învăţămintului, Ministerul Co­merţului Interior, Academia de ştiinţe agricole şi silvice, Uniu­nea Centrală a Cooperativelor de Producţie, Achiziţie şi Desfa­cere a Mărfurilor — precum şi principalele măsuri ale acestei activităţi pentru materializarea practică şi pozitivă a dispoziţi­ilor legale. Astfel, pentru a se atinge scopul final — creşterea susţinută a recoltelor, a calităţii acestora şi protecţia mediului înconjurător — este necesar : extinderea şi generalizarea cul­tivării unor soiuri şi hibrizi re­zistenţi la atacul bolilor şi dău­nătorilor, tratarea seminţelor şi a materialului săditor, respecta­rea rotaţiei şi a asolamentelor, administrarea uniformă şi echi­librată a îngrăşămintelor, efec­tuarea lucrărilor de distrugere a buruienilor, asigurarea den­sităţii optime, extinderea meto­delor fizice şi biologice de combatere, limitarea utilizării produselor chimice şi exclude­rea celor dăunătoare pentru om, perfecţionarea şi generali­zarea sistemelor de prognoză şi avertizare, dezvoltarea cerce­tării şi realizarea unui sorti­ment de pesticide cu eficacitate ridicată şi cu consumuri reduse de materii prime şi energetice, crearea de echipamente multi­funcţionale care să permită efectuarea unei game cit mai largi de lucrări agricole, inclu­siv de protecţie a plantelor. Este de remarcat, în acest con­text, faptul că în cadrul siste­mului integrat de prevenire şi combatere a dăunătorilor, boli­lor şi buruienilor, tratamentele chimice vor fi aplicate îndeo­sebi în perioadele anterioare ȘTEFAN DORGOŞAN (Continuare in pag. a. 11-a) Priv!Stari cain toate, țările­, uniți-vă! ANUL XXXVIII, SERIA II, Nr. 10 371 4 PAGINI 50 BANI VINERI 1 OCTOMBRIE 1982 PULSUL MUNCII PE UN TRASEU AL VREDNICIEI Partea de nord a judeţului Giurgiu, la o sfoară de inimă distantă de Capitală, se poate numi comuna Dragomireşti Vale. Aşa cum se poate numi, în continuare Bicu, ori Joiţa, în Dragomireşti intri făcind o abatere la dreapta de pe ma­gistrala Bucureşti-Piteşti. Nu te desparţi bine de asfaltul „răscolit“ încă de pneuri tu­ristice, că imediat simţi cum te împresoară febra unei atmos­fere deosebite. Este febra - se­ver ce s-a râsfrînt tot anul în tulpina plantelor, iar care acum, în momentul rodului copt, împlinit, s-a mutat în oameni. Cu aceeaşi putere, cu aceeaşi intensitate. Anume, pentru ca oamenii să se poată măsura cu puterea roadelor toamnei — şi, să învingă, în acest ultim asalt de un an agricol. Elevi, studenţi, mun­citori, funcţionari redevin, în acest anotimp — alături de consătenii lor — ţărani. Adică acei oameni a căror primă şi ultimă însuşire constă intr-o nedezminţită vrednicie. Sec­venţele de mai jos se vor toc­mai o măsură a pulsului mun­cii de pe un astfel de traseu al vredniciei ţărăneşti. CHEIA UNEI HARŢI SENTIMENTALE Cel dinţii om cu care luăm legătura in Dragomireşti Vale este tovarăşa ing. prof. ANA MEŞTERU, directoarea Liceu­lui agroindustrial din localita­te. „Pe noi ne-aţi intilnit în prima campanie de învăţă­­mînt , ne spune dinsa. Pot susţine că nu există o lucrare în această campanie agricolă la care să nu fie implicaţi e­­levii liceului nostru“. Apoi, la rugămintea reporterului, tova­răşa Meşteru reface din me­morie, cu mintea şi cu inima, harta sentimentală , a acestei zile de muncă, peste care soa­rele ninge miere blinda. No­tăm : 888 de elevi în actua­lul an şcolar. Din aceştia, 88 lucrează în salariile I.L.F. Mi­litari. Ceilalţi 800 se află, în exclusivitate, pe pămînturile I.A.S. Ciorogîrla — întinse de-a lungul mai multor comu­ne din judeţ — unitate cu care şcoala întreţine relaţii dintre cele mai strînse. Lucrările la care sînt antrenaţi elevii : re­coltat manual porumb şi sfe­clă, arpagic, adunat porum­bul din urma combinelor, tă­ieri şi dirijări în livada de pomi, strîngerea legumelor de pe lotul şcolar. Reţinem de pe această hartă punctele de ma­ximă concentrare de forţe: fermele 2—3 Domneşti — re­coltat arpagic ; ferma 3 Zur­baua (şef, inginerul Marin Roşu) — recoltat sfeclă fura­jeră ; ferma 5 .Joiţa (şef, in­ginerul Ion Brabete) — recti­ficat porumb după CARP—4 . ION ANDREIŢA (Continuare in pap. a IlI-a) CRONICA DE CAMPANIE Din noua arhitectură a municipiului Focşani Foto : N. MOLDOVEANU ŞTIINŢĂ • TEHNICĂ * PRODUCŢIE Cînd tinerii răspund solicitărilor maşinilor şi nu invers Mişcarea „Ştiinţă—Tehnică—Producţie“ este — după cum buna se cunoaşte — o acţiune de­ masă care asigură antrenarea tineretului la realizarea sarcinilor de cercetare ştiinţifică, dez­voltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic. Prin ea se urmăreşte — prin acţiuni permanente de propagandă, informare şi documentare — cunoaşterea de către tineri a celor mai noi cuceriri ale gândirii umane, realizarea de acţiuni prac­tice de creaţie şi valorificare a creaţiei tehnico-ştiinţi­fice­­ a tinerilor, cunoaşterea, sprijinirea şi stimularea tinerilor cu idei, înclinaţii şi preocupări deosebite în domeniul cercetării. Un rol deosebit în realizarea acestor obiective îl au comisiile judeţene pentru creaţia tehni­­co-ştiinţifică a tineretului, ca organizator şi conducător al a­­cestei mişcări în teritoriul judeţului, ca îndrumător al comisii­lor similare municipale şi orăşeneşti, In funcţie de coordonator al activităţii comisiilor profesional-ştiinţifice din cadrul comite­telor U.T.C. din unităţile de cercetare, proiectare şi producţie, şcoli şi facultăţi. Fie-ne scuzată această­­ pentru unii mult prea lungă introducere privind obiectivele mişcării „Ştiinţă — Tehnică — Producţie“, în documentările noastre am constatat, însă că ele nu prea sunt cunoscute ! Astfel zilele trecute am fă­cut un raid prin citeva unităţi economice ale judeţului Vrancea, respectiv în întreprinderea de scule şi elemente hidraulice,­­ în­treprinderea de vase emailate, întreprinderea de tricotaje şi Fi­latura de lină pieptănată. Informaţiile culese de reporter pot fi grupate, datorită elementelor caracteristice comune, in trei mari probleme, la care se adaugă problemele înseşi ale comisiei ju­deţene. ACŢIUNI PERMANENTE DE PROPAGANDĂ - UN OBIEC­TIV PERMANENT NEREALIZAT Nu mică ne-a fost mirarea cînd în toate cele patru uni­tăţi economice am constatat că nu se face nimic în scopul in­­for­mării şi documentării teh­­nico-ştiinţifice. Ni s-a argu­mentat că nu avem de-a face cu unităţi de cercetar­e. De acord, numai că mişcarea „Ştiinţă — Tehnică — Produc­ţie“ nu se adresează numai tinerilor din institutele de cercetare, iar modalităţile de îndeplinire a acestui obiectiv sunt la îndemâna tuturor celor care vor să muncească şi-şi iau în serios atribuţiile. Căci ce este imposibil în rea­lizarea unor cursuri de infor­mare şi completare a cunoş­tinţelor tehnice de specialita­te, de iniţiere în tehnica do­cumentării ştiinţifico-tehnice, de iniţiere în metodologia acti­vităţii de cercetare, creaţie şi brevetare ? Cit de greu se or­ganizează serile de ştiinţă şi tehnică, intîlnirile şi dezbate­rile cu oamenii de ştiinţă, spe­cialiştii din cercetare, proiec­tare, producţie şi învăţămînt? Nu este foarte uşor, dar nici greu atîta timp cit există pre­ocupare, cînd acţiunile viza­te depăşesc propria preocupa­re a tînărului specialist, atîta timp cit organizaţia este inte­resată in atragerea şi stimu­larea tuturor categoriilor de ti­neri la activitatea de creaţie. REALIZAREA DE ACŢIUNI PRACTICE DE CREAŢIE­­ ÎNTRE COMODITATE ŞI­ MINI­MA REZISTENŢA Şi iarăşi ne-am mirat cînd am constatat că realizarea de acţiuni practice înseamnă nu­mai preluarea spre rezolvare, de către tineri şi colective de tineri a unor teme şi sarcini din planurile unităţilor. Se­­face abstracţie de posibilitatea şi necesitatea organizării unor concursuri şi expoziţii de cre­aţie tehnico-ştiinţifică, a unor simpozioane, seminarii, coloc­vii, sesiunii de comunicări tehnico-ştiinţifice sau, dacă denumirea pare prea pom­poasă, comunicări inter­­colegiale, consfătuiri de lu­cru, schimburi de experienţă, activităţi de cluburi şi cer­curi ştiinţifice şi tehnico-apli­­cative. De asemenea, nu poate fi acceptată ca scuză nici o­­pinia tovarăşului Doru Isofă­­chescu, secretar al Comitetu­lui judeţean Vrancea al U.T.C. cum că acest gen de activităţi nu se poate face în absenţa unei case a ştiinţei şi tehni­cii pentru tineret. Pentru că un club presupune în primul rînd pasiune, preocupare, şi abia mai în ultim rînd un spaţiu­ neapărat. Dacă vrem, spaţii se găsesc. Chiar şi in sediul comitetului U.T.C., chiar şi în secţii , în afara orelor de program, sau, şi alte formule pot fi găsite... în ceea ce priveşte preluarea te­melor, acestea sunt preluate, uneori intr-un număr prea mare — de exemplu la MIOARA VERGU (Continuare în pag. a ll-a) Foto : V. TANASOF Activitate intensă la secţia transformatori mari din cadrul Întreprinderii „Electroputere‘‘ din Craiova EFORTURILE BRIGADIERILOR, SUSŢINUTE PROMPT DE CEILALŢI FACTORI CU RESPONSABILITĂŢI In Ostrovul Mare al Dunării, acolo unde se înalţă marele sistem hidroenergetic şi de na­vigaţie „Porţile de Fier“ 11, o­­dată cu intrarea în ultimul tri­mestru al anului 1982, se poate afirma că a fost declanşată „numărătoarea inversă“ în ve­derea punerii în funcţiune a primelor hidroagregate. Peste aproximativ un an, hidrocentrala ■ de la Porţile de Fier 11 ur­mează să se înscrie in rîndul furnizorilor de energie electri­că ai sistemului energetic na­ţional, apropiind astfel înfăp­tuirea unui obiectiv de impor­tanţă majoră in acest deceniu — obţinerea în cel mai scurt timp a deplinei independenţe energetice a patriei. Construc­torii şi mentorii, conştienţi de marile răspunderi ce le revin, hotăriţi să-şi respecte angaja­mentele asumate in faţa secre­tarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, susţin in aceste zile bune de lucru examene dificile, gră­bind ritmul de execuţie pentru crearea condiţiilor optime de muncă in perioada sezonului rece. Integraţi plenar acestui efort colectiv, brigadierii Şan­tierului naţional al tineretului, care, aşa după cum este cu­noscut, au preluat spre execu­ţie un important volum de lu­crări, au păşit în ultimul tri­mestru al anului cu un bilanţ remarcabil de realizări, bilanţ asupra căruia ne propunem să ne oprim în cadrul anchetei noastre. Din datele ce ne-au fost puse la dispoziţie de către Traian Iru­ţic, comandantul şantierului naţional al tineretului, am re­ţinut că brigadierii se înscriu pe perioada derulată din acest an cu o depăşire de 15 la sută a planului valoric, expresie di­rectă a unei organizări supe­rioare a producţiei şi a muncii, a utilizării cu eficienţă sporită a bazei tehnico-materiale, a ri­dicării nivelului calitativ al forţei de muncă şi asigurării unor condiţii optime de m­uncă şi viaţă pentru brigadierii Rea­lizări remarcabile au fost ob­ţinute şi la indicatorii planu­lui fizic — confecţionat şi mo­ne­­tat cofraje (106 la sută), faso­nat şi montat armături (108 la sută), umpluturi (132 la sută), excavaţii (188 la sută) şi mon­tat utilaje (119 la sută). Un sin­gur indicator — turnat betoane — nu a fost îndeplinit, decit in proporţie de 84 la sută. Fără discuţie, aceste procente se im­pun a fi comentate pe scurt. Citeva explicaţii ne sunt ofe­rite de inginerul Emil Timofte, şeful şantierului naţional al ti­ Pe şantierul hidrocentralei Porţile de Fier Ii­ neretului . „Depăşirea princi­palilor indicatori fizici are ca suport organizarea superioară a muncii la fiecare loc de pro­ducţie, buna conlucrare cu toţi factorii de răspundere, corela­rea ritmului de execuţie cu necesităţile (în special la ex­cavaţii şi­ umpluturi), precum şi preocuparea ca fiecare bri­gadier să-şi realizeze şi să de­păşească sarcinile individuale de producţie. Cu toate efortu­rile depuse nu am reuşit să turnăm volumele de betoane, stabilite prin convenţie, cau­zele acestei nerealizări expli­­cîndu-se în primul rimă prin reasigurarea ritmică cu ma­terii prime şi materiale (ci­ment, betoane, motorină), lipsa unor mijloace de mică meca­nizare, dar şi prin utilizarea necorespunzătoare a fondului de timp (93 la sută), înregistrin­­du-se un mare număr de ab­senţe (15 050 ore-om), ponderea deţ­inind-o absenţele nemoti­vate (4 300 ore) şi concediile fără retribuţie (6 450 ore). Nu este de neglijat nici slaba pregătire profesională a celor care lucrează la turnat betoane, expresie a unei insuficiente preocupări a celor care recru­tează forţa de munca pentru a atrage tineri cu o bună pregă­tire şi în structura solicitată de şantier. Dealtfel, noi, ca dul­gheri, folosim timplari, iar ca fierari betonişti utilizăm lă­cătuşi, meserii înrudite, este adevărat, dar asta nu este su­ficient, fiecare meserie avind particularităţile ei". Aşadar, brigadierii de la Por­ţile de Fier II se străduiesc şi in ansamblu reuşesc să-şi res­pecte obligaţiile asumate, ho­tăriţi fiind ca in luna decem­brie să atingă, cotele finale (43 in aval) la blocul de montaj şi la blocurile I şi II şi, respec­­tu­l, cotele 21,35 la blocurile 111 şi IV de la centrala română. Pentru a reuşi acest lucru tre­buie insă ca şi ceilalţi factori cu responsabilităţi să-şi res­pecte obligaţiile. Ne referim în primul rând la­ cei care au o­­bligaţia în asigurarea ritmică a şantierului cu betoane în can­tităţile şi structura solicitate, a celorlalte materiale, precum şi a mijloacelor de mică mecani­zare. „Cum în­ perioada urmă­toare , a ţinut să ne precizeze comandantul şantierului naţio­nal al tineretului, Traian Niţu — mai sunt necesari circa 100 dulgheri, 100 fierari betonişti, 70 betonişti, 90 lăcătuşi şi 70 su­dori, solicităm comitetelor ju­deţene U.T.C. care au sarcini în domeniul recrutării acestor efective să urgenteze acţiunea, dar să respecte şi structura so­licitată. Numai în acest fel şi în anul 1982 şantierul nostru va reuşi să se situeze pe un loc fruntaş în întrecerea cu cele­lalte şantiere, vom reuşi să ne respectăm cuvintul şi ■ angaja­mentul de brigadieri“. ION D. CUCU dtinşio) LA UN TÎNAR ANOTIMP Dimineţi de toamnă Dintrţţ toate dimineţile anului, ’ ale lunii septembrie mi se par cele mai pline de personalitate. Nu e doar mis­terul pocnetului mugurilor, nici povara petalelor, nici seninul oglinzilor zăpezii, ci şi vara şi iarna in aceeaşi boabă de strugure învinsă de prima brumă. Frigul îmbracă ziua în cea dinţii cămaşă a lui, subţire. Dar cărările scri­se în rouă dulce înfrigurată duc tot spre vară. Am urcat fiecare un deal înceţoşat, toamna. Măcar o dată in viaţă am ţinut un drumeag cu colb umezit, trezit în su­surul unui piriu scund, căl­­cînd, noi, printr-o iarbă ji­lavă ca blana unui viţel ce suge laptele ultimelor otăvi, ca apoi, scuturînd ceţurile de pe umeri, să trezim aripile soarelui întinse pe o culme cu păduri de fag sau stejar. Intrarea în toamnă este această buchisire a frigului, şcolirea în ceţurile lui subţiri, ridicat însă dintre ele, cu forţă, de lumina unei zile de aur. Urcarea pe drumeagul de deal al toamnei este urca­rea în fruct. Dacă frigul co­boară în pajiştea unde multe flori nu se mai împlinesc, căldura triumfă însă m­­otava cosită. Frunza de porumb învaţă un cîntec brun, trans­­formînd lanul într-o fieră­rie unde sunt lucraţi, la foc continuu, dinţii cu care cu­curuzul, desfăcut din pănuşa învinsă, în poduri de casă, va lătra iarna ori de cite ori aceasta va deveni prea în­drăzneaţă. Căldura lui iulie este acum culoare, în mărul livezii. Pădurea începe să afirme iarăşi, încă o dată, că Natura are mai multe culori şi nuanţe de culori de cite poate să închipuie min­tea omenească şi de cite pot să obţină eprubetele lui. Insă cel mai muți, în sep­tembrie, se întimplă că omul învaţă să stăpînească ziua. OLIMPIU NUŞFELEAN (Continuare in pag. a II-a*

Next