Scînteia Tineretului, noiembrie 1982 (Anul 38, nr. 10397-10422)
1982-11-01 / nr. 10397
I SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 3 NOUL MECANISM ECONOMICO-FINANCIAR VĂZUT DE LA LOCUL DE MUNCĂ Până în luna septembrie colectivul muncitoresc de la întreprinderea „Victoria“ din Timişoara n-a avut nici un fel de probleme cu îndeplinirea sarcinilor de producţie, depăşindu-le substanţial la toţi indicatorii. Se întrevedea desfăşurarea normală a procesului de producţie. Dar a intervenit o... surpriza care avea să modifice acest echilibru, deşi muncitorii au primit-o cu deosebită satisfacţie. Este vorba de o comandă de 110 mii perechi pantofi pentru export, pe devize libere, care trebuie onorată pină la finele acestui an. De ce au primit cererea respectivă cu atita entuziasm ? Fireşte şi pentru faptul că economia naţională încasează o sumă apreciabilă in valută, dar mai ales pentru că au reuşit să pătrundă, pentru prima dată, cu pantofi de lux pentru femei, pe piaţa devizelor libere, ceea ce confirmă calitatea de excepţie a produselor cu firma ,.Guban“. Clienţii străini, cercetind marca oferită au fost cu totul surprinşi de eleganţa şi calitatea modelelor prezentate, afirmind că sunt de departe superioare produselor similare de pe piaţa europeană, la această oră, asigurând întreprinderea că îşi vor reînnoi contractele, cu cantităţi mult mai mari, pentruanul viitor şi în continuare. Faptul în sine a atras astfel atenţia lucrătorilor din Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, din celelalte compartimente care se ocupă cu exportul, că industria românească fabrică în prezent o serie de produse la cel mai bun nivel mondial, dar care nu sunt bine cunoscute pe piaţa externă, nu li se face publicitatea cuvenită. Este şi cazul pantofilor de lux pentru femei cu firma „Guban“, şi nu numai cu această firmă. Puşi alături de exemplare provenite de la firme cu tradiţie şi cea mai bună faimă, constaţi uşor — constată in primul rind cele mai exigente cumpărătoare — că nu este nici o diferenţă, nici în ceea ce priveşte linia modelelor, nici în ceea ce priveşte calitatea materialelor sau execuţia. E tocmai ceea ce s- au observat comercianţii străini care s-au grăbit să lanseze comanda de care vorbeam, în luna septembrie. Se înţelege, aşadar, că este de datoria lucrătorilor din domeniul exportului, de la agenţiile economice din străinătate, a celor care se ocupă de publicitate ca, in spiritul orientărilor secretarului general al partidului, t o v a r ă ş u l Nicolae Ceauşescu, reieşite si din Cuvintarea la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din 20—21 octombrie, să-şi mobilizeze mai mult eforturile pentru a face cunoscute pe piaţa mondială produsele româneşti, pentru a le demonstra calităţile, competitivitatea şi, implicit, pentrua le contracta , la export. Aceasta este cea mai mare răsplată pentru marea pasiune, dragoste şi pricepere pe care le pun muncitorii şi specialiştii noştri to ceea ce fac. Deoarece, vom vedea, tocmai aceste calităţi morale şi profesionale sunt precumpănitoare la comuniştii, uteciştii, la ceilalţi muncitori de la întreprinderea „Victoria“, calităţi formate în bătălia pentru autoperfecţionare profesională. In această direcţie, educaţia politică şi muncitorească, desfăşurată de organizaţia de partid, de organizaţia U.T.C. şi sindicat a dat cele, mai, bune roade. — Au fost situaţii, in această toamnă, ne mărturiseşte secretarul comitetului departid. ttovaraşul Dumitru Halăs, in care cei mai buni, meşteri ai noştri-au rămas in falnică şi 46 de ore şi destul de frecvent două schimburi continue, nu că i-ar fi obligat cineva, ci din dorinţa şi mîndria că pot contribui la creşterea prestigiului firmei noastre, din conştiinţa că trebuie, să facă totul pentru depăşirea unor dificultăţi cu care ne confruntam. Spiritul de solidaritate s-a manifestat cum nu se poate mai convingător. Toţi cei care au maşini personale i-au dus pe ceilalţi acasă, să mănânce, să-şi ducă sau să-şi aducă copiii de la creşă «fi de la grădiniţă, alţii au rămas peste program ca să suplinească munca celor plecaţi să ajute la strânsul recotei. Ştefan Şerban, utecist, Anton Spiridon, aproape de pensionare, Győr! Franciak, de asemenea utecist, inginer Viorel Mateescu şi mulţi alţii sunt câţiva dintre cei care au rămas în fabrică atît cit a fost ■ nevoie. Punerea în lucru a comenzii pentru export, in ciuda faptului că la acea vreme întreprinderea înregistra depăşiri la producţia fizică de încălţăminte, a creat dintr-odata un minus la producţia fizică pentru piaţa internă, ceea ce colectivul de muncă de la ,,Victoria“ nu putea accepta. Aici se acorda tot atita atenţie şi produselor pentru piaţa internă, ca şi celor pentru export. Atit căutaţii acesteia cit şi cantităţii care trebuie livrată lunar a reţelei comerciale. Tocmai de aceea au fost necesare eforturile de care vorbea secretarul comitetului de partid, eforturi care s-au repetat în luna octombrie şi care vor fi amplificate pină la finele anului. Capacitatea de 27 000 perechi de pantofi pe lună trebuia depăşită la 30 000 de perechi, in aşa fel ca pină la 31 decembrie comanda la export, de 110 000 perechi pantofi, să fie expediată integral, iar planul fizic la intern să fie şi el realizat in cele mai bune condiţii. — In afara organizării lucrului in două schimburi prelungite, a aprovizionării ritmice cu toate materialele, ce alte măsuri , tehnico-organizatorice aţi mai întreprins pentru reintrarea in graficul producţiei fizice şi îndeplinirea în cele mai bune condiţii a planului ? . — Am asimilat o nouă tehnologie de fabricaţie, insă la punct de ing. Nicolae Huţu, în colaborare cu alţi specialişti din întreprinderi şi de la „Pretin" Timişoara, precizează inginerul Constantin Săcăleanu, şeful secţiei încălţăminte. Este vorba de o nouă tehnică privind aplicarea tălpilor prefabricate. Talpa se ştanţează, se egalează la trei grosimi, apoi se prefrezează la dimensiunea nominală a calapodului pentru numărul dorit Cind se aşează pe pantof nu mai trebuie prelucrată deloc (înainte se lăsa mai lată și se frezat, asigurindu-se o calitate mai bună și o productivitate mai inaltă. Mai exact, productivitatea gresiei cu .200.. perechi , pantofipe zi. Această tehnologie se aplica deocamdată numai Ia noi In întreprindere, dar ea poate fi preluată şi de alte unităţi similare. In perspectivă avem in vedere asimilarea unei noi tehnologii şi la confecţionarea tocului. In loc de capac de toc ştanţat şi frezat vom utiliza capacul de toc prefabricat. — Cum se aplică la, dumneavoastră noul mecanism economico-financiar in ceea ce priveşte ciştigurile muncitorilor după cantitatea şi calitatea producţiei date ? — La noi se lucrează în sistemul muncii in acord individual, ne spune şeful secţiei, creind posibilitatea ca fiecare muncitor să ciştige in funcţie de măiestria lui profesională, de randamentul său. Avem muncitoare ca Elena Mesaroş, Irina Cîmpean,care ciştigă lunar între 3 500 şi 8 000 lei. Vreau să spun că pentru muncitorii, care îşi dau interesul pentru creşterea calificării lor, pentru continua auto-perfecţionare profesională, care trepun străduinţe, se organizează temeinic, respectă întocmai ordinea şi disciplina, . ciştigurile1, ăşa cum sint ele reglementate ca principiu de noul mecanism,sint cit se poate de fru- • moase. —• Bineînţeles, intervine tovarăşa Georgeta Jurca, secretara comitetului U.T.C. pe întreprindere, pregătirea profesională nu este lăsată la voia întîmplârii, deoarece nu toţi muncitorii au posibilitatea sâ-şi asigure singuri condiţiile unei fermaneme împrospătări a cunoştinţelor şi deprinderilor practice. De aceea. Împreună cu biroul învăţămînt, cu sindicatul, organizaţia U.T.G., care cuprinde 850 tineri, se preocupă de organizarea periodică a instruirii tinerilor, a celorlalţi muncitori de fiecare dată cind se pun în fabricaţie modele noi, cind se introduc materiale sau tehnologii noi. Acum, de pildă, in atenţia noastră este pregătirea producţiei anului viitor, acţiune în cadrul căreia întreg personalul muncitor este antrenat In activităţi de reciclare şi perfecţionare a cunoştinţelor profesionale. In raport cu sarcinile complexe ale anului 1982. ; ■ ||; . -' ** R. LAL La întreprinderea „ Victoria-Guban"' Timișoara Competitivitatea - o împlinire pentru care nici un efort nu este prea mare |\ RULMENŢII SE FAC, TOTUŞI, DIN OŢELTIN O REAMINTIRE NECESARĂ PE ADRESA C. S. TÎRGOVIŞTE, CARE, DEOCAMDATĂ, „LIVREAZĂ" MAI MULT PROMISIUNI Am avut de mai multe ori prilejul să consemnăm faptele notabile de muncă ale tinerilor, ale oamenilor muncii de la întreprinderea de rulmenţi din Alexandria. Din păcate, o situaţie contrară, am intilnit zilele trecute, cindi, in condiţiile majorării flagrante, de la o lună la alta, de la un trimestru la altul a restantelor, a nerealizărilor, ajunse la 10—12 milioane lei la producţia marfă şi netă, in loc să asistăm la o accelerare vizibilă a ritmului de lucru, mai multe maşini unelte, ba chiar linii întregi de utilaje, staţionau sau oricum funcţionau sub capacitate, cu prelungite intermitente. Precizăm că nu este vorba de maşini defecte, ci de cele in bună stare. Explicaţiile de rigoare le-am primit de la inginerul şef, Florea Crăciun. „ Fireşte, pentru a fabrica rulmenţi de cea mai bună calitate, este nevoie, ca pentru oricare alt produs, de materii prime şi materiale corespunzătoare, calitativ şi cantitativ. Principalul material folosit la fabricarea rulmenţilor este oţelul, sau, mai exact, laminatele din oţel. Oţel care, aproape în totalitate, ar urma să ne fie livrat de Combinatul de oţeluri speciale din Tirgovişte. ■— Ar urma ?! Credeamcă sunt obligaţii ferme in acest sens ? — Şi noi credeam tot aşa, numai că, de la o lună la alta, datoriile tirgovistenilor fată de noi cresc, în loc să scadă, direct proportional, de altfel, cu tot mai numeroasele promisiuni și grafice rămase pe hîrtie. — La cit se ridică acestedatorii ? — Noi sperăm să scadă, de acum incolo, nu să se ridice, pentru că iată, depăşesc 3 000 de tone. — Sint totuşi perspective imediate ca această mare cantitate, suficientă nu numai pentru eliminarea nerealizărilor la rulmenţi, ci chiar pentru depăşirea planului, să ajungă în timp util de la Tîrgovişte la Alexandria ? — Păi, cum să vă spun, asigurări că vor intra in normal am primit şi mai de curind de la tîrgovişteni, urmează să ne convingem cit de întemeiate sint ele. In ce ne priveşte, am luat toate măsurile ca, odată primit oţelul, să intrăm in normal. Nu este o afirmaţie gratuită : dacă primim oţel, vom recupera integral restanţele. Deşi nu este de loc uşor să munceşti în salturi, să muţi dintr-un loc în altul zeci de lucrători, să reduci la zero decalajul necesar între o fază de fabricaţie şi alta. Din păcate, afirmaţiile Inginerului şef nu sunt exagerate, dimpotrivă, ele reflectă încă prea puţin o situaţie, mărturisim, încă neintilnită în timpul documentărilor noastre efectuate in zeci şi zeci de diferite unităţi economice. Mai concret , rulmenţii au un ciclu de fabricaţie de 90 de zile, adică, de la debitarea şi forjarea barelor de oţel şi pină la montajul final, conform unei tehnologii extrem de bine puse la punct şi de bine stăpinite de rulmentişti, sunt necesare 3 luni de zile. Or, în prezent, acest inerent decalaj interoperaţional, este practic inexistent, forja lucrează în paralel cu montajul, sau, adesea, cei de la prelucrări, aşteptaţi la rindule de montatori, aşteaptă oţelul forjat, care intirzie nesosind de la Tirgovişte. Şi acest carusel nimănui folositor se invîrte de luuni, bune de zile, provocind siurioase perturbări activităţii economice a colectivului de la I.R.A., beneficiarilor acestuia, care, fireşte, nici ei nu pot primi întreaga cantitate contractată de rulmenţi. In plus, să nu uităm, o mare parte din producţia de rulmenţi a între- PROBLEME LA ZI SOLUŢII LA ZI prinderii din Alexandria este destinată exporturi, şi dacă totuşi rulmentiştii se achită de obligaţiile contractuale, o fac ca urmare a ■ unor nebănuite eforturi. Nici pe departe însă problemele provocate de metalurgiştii tîrgovişteni nu se limitează la livrările neritmice, mult sub cantităţile iniţial contractate. Odată sosit mult aşteptatul vagon cu laminate, nu este greu de observat că barele de oţel au săgeata strimba, sint amestecate sorturile, în acelaşi vagop sunt aranjate conform originalei metodologii „claie peste grămadă“ laminate din şarje diferite, că, la cele de dimensiuni mai mari de 36—40 mm, zeci de tone sint strimbe, improprii fabricării rulmenţilor. — In mod normal, ar trebui să-l returnăm, ne spune Dode Tincu, secretarul comitetului de partid. — Şi de ce n-o faceţi ? — Preferăm să umplem „golurile" din livrări, Indreptînd zilnic 5—6 tone. Nu este de loc uşor, zilnic. 10—20 de lucrători, uneori chiar mai mulţi „respecializaţi“ în îndreptarea otelului, in loc să lucreze pe maşini, încearcă cu ciocanul, cu dalta, cu unele utilaje adaptate, cu nişte dispozitive create ad-hoc, să mai recupereze ceva otel. Aşa izbutim, ştim, cit de cit, să diminuăm efectele insuficienţei laminatelor. Dar, desigur, reuşim asta printr-o productivitate scăzută, printr-un diminuat Indice de utilizare al maşinilor unelte, prin încărcarea costurilor de producţie. Şi totuşi, chiar şi acum cinci au mai rămas doar două luni pină la sfîrşitul anului, dacă am primi oţel, ne-am recupera integral restanţele, am putea începe cu bine anul 1983. Ne-am convins, stind de vorbă cu mai mulţi specialişti, oameni ai muncii dinmai multe secţii şi compartimente ale I.R.A. că, intr-adevăr, restanţele din acest an pot fi recuperate. Cu o condiţie — livrarea ritmică, măcar acum, la sfîrşitul anului, a necesarului de laminare.* Iată motivul pentru care lam abordat pe Vasile Irimescu, directorul comercial al Combinatului de oţeluri speciale Tirgovişte. — Da, este adevărat că suntem oarecum datori faţă de I. R. Alexandria, dar în nici un caz restanţa nu se ridică la 3 000 de tone. — Dar la cit ? După o cam îndelungată aşteptare, prelungită de febrile gesturi de căutare a unor greu detectabile situaţii, primim răspuns : — Păi la laminate din oţel pentru rulmenţi, la 30 Iunie (?!) erau vreo mie de tone restante, de fapt, nici atît, abia 942 tone. — Concret, cit aţi livrat faţă de contract ? . — Păi faţă de 4 300 tone, am livrat, la semestru, 3 375 tone. — Restanţa, depăşeşte oricum necesarul pentru o lună ? — Chiar ieri au fost aici, la C.O.S., directorul general şi directorul comercial de la I.R.A. şi, împreună, am stabilit un grafic de recuperare eşalonată a restanţelor, cam 300 tone lunar. Scurt şi cuprinzător răspunsul directorului, comercial, evident, pentru că nu la fel de cuprinzătoare, de ferme, sunt măsurile de respectare a obligaţiilor contractuale asumate de combinatul tirgoviştean. Pentru că, cel puţin deocamdată, orice de mult am vrea să dăm credit amintitelor grafice, n-o putem face, ele schimbindu-şi mult prea frecvent înfăţişarea. Şi apoi, să nu uităm rulmenţii se fabrică totuşi, din oţel, nu din grafice presărate cu termene mereu amînate. E. STANCIU ARGUMENTELE FAPTEI Premiera remarcabilă în industria clujeană Fabrica de maşini de rectificat şi echipamente hidraulice din municipiul Cluj-Napoca ne-a obişnuit în ultima perioadă cu testarea şi omologarea unor noi produse necesare economiei naţionale, iată acum o altă premieră de prestigiu — primele maşini de rectificat roţi dinţate in clase superioare de precizie, în hala de producţie termostatală, recent construită in cadrul secţiei montaj, se executa in prezent montajul unui lot de maşini de rectificat roţi dinţate RD-360, una dintre cele maii noi creaţii ale acestui colectiv care semni■ fică totodată şi o premieră in industria românească.Aceasta va întregi" gama de utilaje şi maşini indigene, de prelucrare a metalelor, asigurînd rectificarea danturii roţilor dinţate în clase de precizii ridicate. De asemenea s-a trecut la montarea axelor principale , pentru maşina de rectificat fără centre destinată rectificării ghearelor de oţel produse de combinatele metalurgice pentru Industria construcţiilor de maşini. In acest fel se va asigura economiei naţionale maşini de rectificat cu parametrii tehnici, econormici şi funcţionali superiori. La realizarea celor două produse, un aport deosebit şi-au adus şi tinerii, care reprezintă aici pes- te 70 la sută din personalul tehnicomuncitoresc. Dealtfel, comisia profe- sionaî ştiinţifică are o activitate susţinu- tă şi apreciată, re- marcîndu-se prin- * i tre organizaţiile clu-jene în cercetarea şi 4 creaţia tehnico-şti- j inţifică. Dealtfel, 4 secretarul comitetu-i lui U.T.C., Ionel Borşan, şi preşedin- * tele comisiei profe- 4 Sional-ştiinţifice, ing. » ’Liviu Potra, sunt principalii anima- • tori ai activităţii „ de creaţie tehnico- ştiinţifică în rîndul tinerilor. Au mai contribuit la aceas- tă premieră tinerii lăcătuşi Liviu Cos- tin, Francisk Zelle 4 şi Csaba Székely, e- lectricianul Vasile 4 Dan şi, respectiv, J îng. Francisk Ho- 4 dos care a făcut parte din colectivul 4 de coordonare a lu .' crărilor. 4 IOAN GAVRA ] CÎT CONSUMĂM, GÎT ŞI CU CE EFICIENŢĂ PRODUCEM? Colectivul întreprinderii de accesorii Văliug, unitate de prim rang a eonomiei reşiţene, se prezintă pe perioada care a trecut din acest an cu un rodnic bilanţ, expresie directă a angajării plenare a ambiţiei sale de a realiza şi depăşi sarcinile şi angajamentele asumate in marea întrecere socialistă. Din dialogul pe care l-am avut cu directorul unităţii, inginerii Traian Suciu, am reţinut că toţi indicatorii de plan au fost realizaţi, obţinindu-se un spor la producţia netă de circa 900 000 lei şi o serie de depăşiri remarcabile la unele sortimente — 12 tone de utilaj metalurgic, utilaj agricol în valoare de 1 milion lei şi piese de schimb pentru compresoare de peste 4,1 milioane lei. De reţinut este şi faptui că întreprinderea s-a înscris sub nivelul costurilor planificate, înregistrând o economie de 5,3 lei 1%, 1 000 lei producţie marfă. Acestea ar fi doar cîteva realizări cifrice ce exprimă preocupările oamenilor muncii de la întreprinderea de accesorii Văliug de a asigura folosirea la maximum a capacităţilor de producţie, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, reducerea cheltuielilor şi creşterea eficienţei economice. Pornind, de la rezultatele pozitive menţionate, in cadrul anchetei noastre ne-am propus să urmărim cîteva din modalităţile utilizate de acest colectiv pentru diminuarea costurilor de fabricaţie şi, pe această bază, ridicarea eficienţei Întregii activităţi productive. Desigur, întreprinderea se înscrie prin profilul său in categoria consumatorilor de metal şi, implicit, utilizarea cit mai deplină a acestuia şi diminuareaconsumului pe unitatea de produs sunt sarcini mereu actuale. Firesc şi discuţiile noastre au vizat tocmai acest aspect. Şeful atelierului de proiectare, Inginerul Mircea Barbu, ne prezintă principalele căi utilizate în cadrul acţiunii de reducere a consumurilor materiale. Una dintre acestea o reprezintă reproiectarea. Prin această acţiune se urmăreşte, pe de o parte, uşurarea produselor (spre exemplu circă 35 de tipuri de corpuri de iluminat au fost reproiectate in acest an), iar pe de altă parte introducerea unor elemente din sticlă si bachetită in locul celor difi metal. In sfirşit, interlocutorul ne-a vorbit pe larg şi despre preocupările de reutilizare a unor resturi refolosibile, prin care, numai In acest an, s-a obţinut o economie de peste 100 tone de metal. Implicit, a crescut şi coeficientul de utilizare a metalului, ce se exprimă printr-un procent de 85 la sută, mult superior anului trecut. Mai mult, la aluminiu, spre exemplu, prin retopirea capetelor decupate la sectorul de mobilier comercial şi confecţionarea de branşamente, pentru liniile de inaltă tensiune şi de elemente florale, pentru corpurile de iluminat,coeficientul de utilizare se ridică la aproape 99 la sută. Concret, asupra unor soluţii utilizate şi a eficienţei aplicării acestora am avut posibilitatea să ne edificăm în cadrul secţiei corpuri de iluminat. Subinginerul Nicolae Popescu, şef de atelier şi secretar al comitetului U.T.C. pe întreprindere, el însuşi autorul unora din soluţiile aplicate, ne oferă cîteva exemple edificatoare. Astfel, din decupajul interior al inelelor de etanşare executate pentru I.C.M. Reşiţa se obţin 3 plăci de bază pentru corpurile de iluminat. Calculul de eficienţă este uşor de realizat, o singură plăcuţă cintărind 126 grame. Deci, circa 373 gr de metal recuperat la fiecare inel. Dacă înmulţim greutatea plăcuţei cu cele 14 500 bucăţi cite s-au realizat numai in septembrie in acest mod, rezultă o economie de 1827 kg. Tot de la decuparea inelelor de etanşare rezultă o serie de capete de tablă. Şi acestora li s-a găsit utilizarea, din ele confecţionîndu-se macaralele pentru, corpurile de iluminat. Intr-un an se realizează circa 200 000 bucăţi, fiecare macara cintărind circa 18 gr. deci o economie de 3,6 tone tablă. în sfirşit, şeful de atelier ne-a prezentat şi soluţia de realizare a corpului dintr-o singură bucată in loc de trei corpuri, ce are ca efect reducerea consumului de tablă şi a cheltuielilor de manoperă, numai pentru operaţia de ştanţare economia anuală fiind de 16 800 lei. ■ Una dintre preocupările mai recente ale colectivului de aici ne-a fost prezentată de şeful secţiei, inginerul Ioan Mocioiu. Este vorba de realizarea noilor corpuri de iluminat din bache- Uliţă ce vor fi oferite spre contractare pentru anul 1983. Aşa ,după cum aveam să ne convingem noile corpuri de iluminat ce se asortează mult mai bine cu mobilierul, fiind realizate in diferite nuanţe de culoare, au şi importante avantaje economice pentru întreprindere si pentru beneficiar. Pentru unitatea producătoare, făcînd comparaţia între două tipuri asemănătoare (unul din metal şi celălalt din bachentă) eficienţa se exprimă printr-o economie de circa 665 gr metal şi a unor importante cantităţi de metal pentru nichelat, diluant, vopsea, ulei de răpită şi ulei de maşină. Pentru populaţie economia este evidentă făcind comparaţia preţului de vînzare al celor două tipuri (ambele cu două braţe), cel metalic costind 217 lei, iar cel din bachenţă circa 100 de lei. Toate aceste calcule pe care le-am făcut la I.A. Văliug sunt, credem, in măsura să ilustreze ■afirmaţia noastră că acest harnic colectiv are ca principal obiectiv — pe lingă realizarea sarcinilor de producţie — sporirea continuă a eficienţei economice, realizarea unor produse de cea mai bună calitate şi cu importante avantaje financiare pentru populaţie, beneficiarul bunurilor de consum realizate în această unitate. ION D. CUCU La întreprinderea de accesorii Văliug In calculele financiare se iau in consideraţie şi avantajele beneficiarului - populaţia ATITUDINI ŞI ATITUDINI Simplecoincidenţe In plină campanie de industrializare a sfeclei de zahăr, fabrica din Ţăndărei-Ialomiţa s-a oprit vreme de aproape 8 ceasuri, practic, un schimb. „Autorii“ acestui nedorit eveniment — doi maiştri : Vasile Minea şi Nicolae Grigorescu. Cum au reuşit „performanţa" de a opri mai bine de 100 de minute procesul de industrializare ? Destul şi nepermis de simplu : primul i-a mulţumit să raporteze inginerului şef că verificase cum se cuvine linia de condens, fără s-o fi făcut insă ; al doilea „n-a găsit timp" de-a lungul perioadei de remont să schimbe un banal rulment de la ventilatorul de aer al unui cazan. Evident, este vorba, şi intr-un caz, şi in celălalt, de crasă neglijenţă, dublată de vizibilă nepăsare. Consecinţă directă a acestei mentalităţi de „las’ că merge şi aşa" — întreruperea alimentării cu apă tratată, oprirea utilajelor, serioase eforturi de remediere a acestor deficienţe, provenite din încălcarea flagrantă a atribuţiilor de serviciu de către cei doi maiştri. Fireşte, colectivul, conducerea întreprinderii i-au sancţionat prompt pe cei doi. Ne întrebăm insă dacă cele două „incidente" s-au suprapus din simplă coincidenţă, dacă ele nu puteau fi prevenite, evitate, prin măsuri mai din timp luate ? S. EMIL Fum... din import In procesul de fabricaţie a încălţămintei tip „Adidas“, la întreprinderea „Modern“ din Timişoara, cad lunar 15—20 tone resturi de cauciuc translucid şi microporos in diverse culori, adus din Franţa, materie primă deosebit de valoroasă. Ce face întreprinderea cu aceste resturi ? Spre satisfacţia conducerii sale, după cum aflăm de la inginerul şef, tovarăşul Nicolae Dănilă, s-au găsit unităţi agricole in judeţ care le ridică de la fabrică şi afumă cu ele livezile, in vederea combaterii îngheţului. Deocamdată nu s-a dovedit dacă... fumul de import este mai eficient decit cel pe care l-ar putea produce frunzele uscate sau bălegarul, folosite prin tradiţie, dar un lucru e sigur : este incomparabil mai costisitor. Nu numai pentru economia naţională care suportă pierderile, dar şi pentru unităţile agricole respective, care consumă combustibil pentru a le transporta cu maşinile de la fabrica din Timişoara pină acasă. Dacă acesta este un mod păgubitor de folosire a unor materiale recuperabile, întrebarea este : ce ar putea face întreprinderea cu ele ? Ceea ce fac şi vecinii de la „Dermatin“. Adică, să te introducă intr-o instalaţie care le transformă în pudră foarte fină şi care, apoi, se adaugă în şarjele de cauciuc, ridicindu-ie performanţele calitative. Simplu de zis, greu de făcut. Pentru că întreprinderea „Modern“ nu dispune de o asemenea instalaţie, iar cea de la „Dermatin" nu are capacitatea să preia şi resturile de microporos ale acesteia. Nici in alte unităţi din ţară nu există capacităţi de prelucrare. In această situaţie apare o singură soluţie : M.I.U. să înzestreze unitatea cu o instalaţie de măcinare (sau să mărească capacitatea celor existente), iar pină atunci toate aceste căderi tehnologice să fie depozitate. Nici intr-un caz să nu le transforme in fum. L. ROMULUS LUNII NOIEMBRIE 1982 UN TÎNĂR, O IDEE „STILUL MEU DE MUNCĂ, IN FUNCŢIE DE CERINŢELE PĂMÎNTULUI“ Era o zi însorită, călduroasă, poate cea mai frumoasă zi din această toamnă sortită să rămină multă vreme in memoria noastră ca un anotimp înalt şi limpede, al recoltelor botfate. Pe tinărul ing. Gheorghe Negru, şef de fermă la C.A.P. Cudalbi 1 judeţul Galaţi, l-am căutat, mai intîi „la tractoare“, unde se însăminţau ultimele suprafeţe Cu griu, mecanizatorii ne-au spus insă că a fost şi pe acolo, că abia a placat spre o solă cu porumb pentru a grăbi recoltarea care trebuia să se încheie In aceeaşi zi că va reveni peste vreun ceas... Tot călcindu-i pe urme, l-am intilnit inspre seară. Nu arăta deloc obosit, deşi ieşise in cimp inainte de răsăritul soarelui, nu se grăbea la vorbe despre sine deşi realizările fermei pe care o conduce constituie, pe aceste dealuri ale Covurluiului, un pisc de referinţă nu ale hărniciei şi priceperii. Un singur merit îşi recunoştea că reuşeşte să fie mereu printre oameni. — Noi suntem o fermă a cărei producţie nu es destinată consumului, ci asigurării seminţelor, ne-a explicat dumnealui. Se înţelege de aici că trebuie sa acordăm o atenţie deosebită calităţii. Asta nu înseamnă că nu facem totul şi pentru o cit mai mare cantitate. In acest an, de exemplu, ne-am depăşit sarcinile de plan la toate culturile, intre care la porumb cu 10 la sută, iar la fasole cu 80 la sută. A fost un an burtişor, deoarece n-au linşi unele perioade de secetă. Oamenii noştri au ştiut însă să-l facă un an bun muncind cu deosebită dăruire, redescoperindu-şi parcă marea lor dragoste pentru pămint, pentru agricultură. — Să revenim la problema calităţii. La ce soluţii, aţi apelat pentru a ajunge şi la.. producţii record ! — La o îmbinare a tehnologiilor modemne cu cele tradiţionale. Lucrările de fertizare, arăturile şi i.sâmb ţările le-am efectuat după toate regulile agrotehnicii actuale, insă la întreţinerea culturilor şi la recoltare ne-am gindit că e mai bine să fim... tradiţionalişti. Faiolea, de exemplu, am prăşit-o manual fiindcă numai în felul acesta se poate asigura o sală curată, tot timpul anului. Cind a venit vremea recoltării, am lăsat iarăşi maşinile de-o parte, pentru a nu se sparge nici un bob şi am asigurat recoltatul şi bătutul manual. Pornind de la aceleşi considerente calitative, la porumb am efectuat 3 praştie mecanice şi manuale, am acordat o atenţie deosebită castrării in perioada optimă şi am recoltat fără combine. Depăşirea sarcinii de plan cu 100 la suta (6 000 l ştiulefi in loc de 3 000 t) ne-a răsplătit pe deplin toate aceste eforturi şi ne-a întărit in convingerea că producţiile depind de munca oamenilor. — Sînteţi tiner şi de 4 ani conduceţi această fermă care se întinde pe 1150 ha. Cum v-aţi impus ? — Greu. Unii iţi cer să te grăbeşti Cu orice chip, eu înţeleg să mă grăbesc numai cu folos. Am trecut şi prin situaţii neplăcute, dar am reuşit să mă menţin şi să merg numai pe drumul producţiilor bune. Cind plouă, eu sunt pe cimp şi acolo stabilesc ce trebuie să fac a doua zi. Fiindcă nu plouă la fel peste tot, cu aceeaşi intensitate. Şi unde nu plouă, trebuie să ajuţi pămintul cu propriile-ţi forţe. Aşa ajungi să ai şi un stil de muncă propriu. Trebuie să lucrezi in funcţie de cerinţele culturilor. Pentru tuttarul ing. agronom Gh. Negru cele 6 toamne care au trecut de la absolvirea facultăţii înseamnă tot atitea anotimpuri deosebit de bogate. Descoperind de timpuriu drumul producţiilor mari, el a ştiut să facă din el un urcuş continuu. Un drum al muncii neobosite, al pasiunii, al dragostei pentru Pămint, al împlinirilor. ION CHIRIC