Scînteia Tineretului, septembrie 1983 (Anul 39, nr. 10655-10680)
1983-09-01 / nr. 10655
if ROGll AM^US Estea --1 ZESTREA DE MILIOANE A HĂRNICIEI CASETA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI TIMIŞ — Creşterea suprafeţei arabile (hectare): 1980 — 564 435, 1985 — 517 500. • Faţă de 34 mii ha irigate in 1982, suprafaţa amenajata va spori la 100 mii ha in 1989. — In stadiu final de execuţie sunt 7 200 lva in sistemul Şag-Topolovâţ. — Se vor declanşa lucrări de amenajare in aval de Timişoara, Diniaş-Pecicu Nou, Periam-Lovrin-Variaş. • Pina în 1985 se vor executa lucrări de desecări pe 39 800 ha, ajungindu-se la 441 600 ha pe care influenţa excesului de umiditate va fi eliminată. — Zone de acţiune: Moraviţa, Şag-Topolovâţ, Fibiş- Alioş, Uivar, Livezile, Pecicu Nou. Suprafeţele amenajate antieroalonal vor creşte de la 23,7 mii ha în 1983 la 44,1 mii ha în 1985. — Zone de acţiune: Moraviţa, Miniş, Fibiş-Alioş, Cihiroda-Recaş, Fădimac-Cladova. Notă: Unele zone se repetă pentru fiecare categorie de lucrări de îmbunătăţiri funciare deoarece amenajările se fac în complex, ceea ce va conferi pământului stabilitate hidrologică pe tot parcursul anului. Presa scrisă, emisiunile Radio-TV au consemnat, argumentat, prin cifre şi fapte „miracolul“ de la Topolovăţu Mare. De ciţiva ani buni (cu 4 ani in urmă şi ziarul „Scînteia tineretului“ nota ca unul dingon de porumb la hectar !) gospodarii de aici au prins „gustul“ producţiilor foarte mari. Cum şi ce fel se realizează ? Primul cuvint pronunţat de localnici : TEHNICA ! Şi pentru fiecare cooperator, începind de la preşedintele unităţii, ing. Ioan Josu, pentru fiecare mecanizator sau specialist, această „tehnică" înseamnă un volum mare de muncă, lucrări complexe şi intensive cunoscute „în amănunt". Adică arat, semănat, prăşit, recoltat , pe date, pe norme, pe densităţi, pe perioade optime. Un fel de Academie a porumbului, a griului in care cercetarea şi producţia se desfăşoară „la faţa locului“. Cunoscătorii din zonă afirmă chiar că in ce priveşte densităţile sporite le spot,nu aici, la Topolovăţu Mare, s-a dat semnalul. S-a considerat „un curaj nebun“ să pui atitea plante la hectar, să aduci rindul de porumb la 50 de centimetri şi chiar mai puţin. Ca să fim sinceri, nici acum după, demonstraţia pe mai bine de o mie hectare, nu sunt mulţi care dau credit acestor densităţi. Petru Stelian, un ţăran mai mult timid decit aprins (ca toţi bănăţenii aşezaţi), „încurajat“ cu titlul de şef de fermă (avind ca studii doar „Academia“ Topolovăţu) obţine 13 807 kg la ha producţie medie la porumb (primul pe ţară in 1982) şi nu are de gind să realizeze mai puţin nici în acest an. Argumentul : lanurile incredibile de porumb in care nu poţi intra unde doreşti şi în rare nici autocamioanele de mare capacitate nu pot fi zărite. Porumbul este ca un zid ! Mai în glumă, mai in serios, dar recoltarea nu se poate face mecanizat. Nu există o combină pentru asemenea treabă. Totul trebuie luat la mină, de la un cap şi isprăvit la celălalt. Să revenim insă la problema „academiei“. Energicul preşedinte a fost cooperator. Devine inginer prin studii de stat. Adevărata „diplomă“ însă i-o conferă unitatea, oamenii cu care lucrează. In colectivul său are credit nelimitat (îmi spune de un baraj de acumulare a apei că a fost construit greşit, chestie de ciţiva centimetri, dar care, „fură“ pămînt). Nu merge pe la alţii (a se citi staţiuni de cercetare) ci oferă cîmpuri experimentale pentru Facultatea de agronomie din Timişoara. Lucrează cot la cot cu cadrele universitare. Caută şi găseşte soluţia la porumb. Apoi face acelaşi lucru in livadă, în zootehnie. Cooperatorii îl urmează. Răsplata muncii este pe măsura efortului. Construieşte un sediu de toată frumuseţea, o cantinăr restaurant fără replică din partea celei mai moderne, şi eficiente (să-i zicem chiar luxoase) unităţi de alimentaţie publică. „E dreptul lor să trăiască, dacă muncesc, ca la oraş . Tot ce valorificăm aici este producţia noastră, de la pline la vin. Cred că aşa vom atrage şi tinerii mai mult spre agricultură“. Există secrete ? „Nu. Doar faptul că muncim pămintul aşa cum trebuie“. Ce înseamnă asta? „Problema noastră au fost desecările. Ochiurile de apă, malurile nesigure ale rîurilor, văile mlăştinoase încurcau treburile. Am amenajat ceea ce trebuia, am eliberat pămintul din strînsoarea apelor şi apoi am început să-l cultivăm după priceperea şi experienţa noastră“. Deci, componentele problemei se complică : tehnică, pământ, oameni. Da, oamenii din primul rind ! Au trebuit să înveţe, să ştie fiecare ce are de făcut, care-i sunt atribuţiile şi responsabilităţile. Fiecare în parte ! Pentru că orice s-ar spune recolta de pe fiecare hectar se adună plantă cu plantă. Şi dacă la prăşitoare sunt între 50 şi 100 mii plante la hectar, pentru fiecare plantă mina gospodarului se apleacă de mai multe ori la rădăcină sau spre rod. Nici nu ne încumetăm să socotim de cite milioane de ori a „muşcat“ sapa pămintul la Topolovăţu Mare. Dar, cu fiecare „aplecare“ rodul este mai sigur, mai mare, aducind milioane in zestrea unităţii. Ca numitor comun, hărnicia. Mai multe ar fi greu de adăugat, de teamă să nu fie „în plus“. Şantierele recoltelor bogate Acţiunile carpenilor muncii din judeţul Bacău, înscrise in Programul de creştere asuprafeţei agricole şi arabile a ţării, de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului se desfăşoară pe un mare şantier al hărniciei. Iată citeva repere ale acestei activități. ■ COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI. La sfîrșitul anului 1982 erau amenajate 104 500 ha. In 1982 sunt in curs de amenajare lucrări pe încă 5 600 ha, care vor continua, în 1984 pe 14 500 ha și în 1985 pe 20 400 ha. în perspectiva anilor 1986—1989 se vor mai amenaja 40 000 ha, astfel că in 1990 o suprafaţă totală de 185 000 ha teren să fie apărată de eroziune. ...Prin 1968 a început acţiunea la bazinul hidrografic al Dobrotforului. Azi, acesta e considerat ca unul din bazinele agricole formate, ca o adevărată şcoală a folosirii gospodăreşti, chibzuite, a pămîntului. Suprafaţa totală de lucru 6 913 ha, din care 1 000 ha plantaţii, total realizat pe un teren afectat de degradare, proces favorizat de precipitaţii, care atunci cind se produceau, antrenau cu torenţii şi puţinul sol fertil existent pe versanţii măcinaţi de fenomenele de eroziune. Pe meleagurile comunelor Stănişeşti şi Motoşeni oamenii locurilor au pornit lupta împotriva eroziunii de suprafaţă prin uniformizarea terenurilor arabile, defrişări, nivelări, benzi înierbate şi culturi in fîşii, curăţiri periodice şi brăzduiri pe păşuni. Pentru combaterea eroziunii de adîncime s-au executat baraje și praguri de beton, baraje de pămînt, canale de colectare a apelor. Totodată s-au amenajat drumuri tehnologice de exploatare în lungime totală de 230 kilometri. Această fază a lucrărilor s-a Încheiat prin 1974. S-a continuat prin cele de amenajare a bazinului pirâului Dobrotfor: plantaţii silvice (îndeosebi salcim, ridicindu-se considerabil potenţialul melifer al zonei), poduri şi podeţe pentru o mai bună exploatare a terenurilor, terasări-nivelări pe suprafeţele arabile.. Acest gen de lucrări vor fi executate şi in celelalte bazine agricole Zeletin, Berheci, Răcătău. Ce efect se înregistrează in urma lor ? Calculul economic a demonstrat eficienta stăvilirii proceselor erozionale prin obţinerea, numai la C.A.P. Stănişeşti, a unor producţii de două, trei şi chiar de cinci ori mai mari ! Iată cifric o paralelă a rezultatelor obţinute in 1969 şi 1982 : la grîu, pe 900 ha se recoltează în 1982 cite 620 kg la ha, iar în 1983 cu 1 200 kg la ha mai mult. La porumb boabe — 780 ha cultivate în 1969 cu 760 kg la ha, ca in 1982 să se înregistreze un spor de 1 720 kg la ha. La vie nobilă, pe 113 ha s-au obţinut in 1969 2 200 kg/ha, iar in 1982 producţia se triplează. La unul pentru ulei, pe 100 ha se recoltau 260 kg/ha înainte de efectuarea lucrărilor antierozionale, și de cinci ori mai mult (1321 kg/ha) după executarea lor... ■ ACŢIUNI DE DESECARE. In judeţul Bacău există deja amenajate 6 800 ha teren, in principal in sistemele mari Onişcani-Filipeşti, Săuceşti ş.a. Pentru viitor obiectivele sunt următoarele : 1 400 ha desecate local în anii 1984— 1985 şi 4 900 ha în sisteme mari, ajungindu-se la peste 13 000 ha desecate în 1990. ...In lunca mlăştinoasă a rîului Berheci se desfăşoară o amplă acţiune de desecare, ca are ca scop recuperarea în folosul producţiei agricole 1 125 ha teren, din care 958 ha reprezintă teren arabil. Regularizarea cursului chiar şi al unui rîuleţ ca Berheci, nu e deloc o treabă uşoară. Dar activitatea Şantierului nr. 1 (condus de un specialist priceput, crescut la şcoala Dobrotforului — Constantin Nevski) desfăşurată pe riul Berheci, s-a soldat cu un bilanţ satisfăcător in primul semestru al acestui an : planul valoric depăşit cu peste o jumătate milion, realizările fizice concretizîndu-se în două poduri terminate (proiectant I.P..T. — Bacău), un baraj de pămînt, 15 km canal, redîndu-se circuitului agricol aproape 100 ha teren. Pînă la finele anului se vor adăuga încă 250 ha. Importanța acestor recuperări poate fi sesizată de fiecare dintre noi, cunoscînd că fiecare hectar redat agriculturii costă pe firul apei Berheciului 72 000 lei. De aceea, eforturile trebuie privite de agricultorii locurilor cu răspundere și disciplină muncitorească. Pentru că fiecare bucată de pămînt, smulsă apelor, trebuie să producă la capacitatea maximă. Numai aşa va fi preţuită munca hidroamelioratorilor. ■ EXTINDEREA IRIGAŢIILOR. La sfîrşitul anului 1982 erau amenajate 16 220 ha, adică 8 la sută din suprafaţa arabilă a judeţului, din care 5 500 ha în sisteme mari şi peste 10 000 ha in amenajări locale. In perioada 1983—1984— 1985 suprafața irigată se va extinde, ajungind la 36 700 ha, iar in anii 1986—1989 la 43 215 ha. ...Apa reprezintă „viaţă“ pentru producţiile agricole. Acest lucru mai ales in vara anului curent, cind natura a ■vitregit de precipitaţii ogoarele. Specialiştii o ştiu. Iar cel ce ştie să muncească, să iubească pămintul intervine şi rezolvă situaţiile dificile. Intr-un astfel de impas se afla şi inginerul Marin Savu, unul dintre specialiştii cei mai destoinici de la I.A.S. — Bacău, şeful fermei „Scurta“. Ferma este specializată, de mai mulţi ani, pe producerea de seminţe Terenul este bun. Culturile, existente în planul anului 1983, pentru săminţă,de sfeclă (88 ha), gulie (23 ha), grîu (110 ha), orz, (120 ha), porumb şi sfeclă butaşi aveau nevoie de apă. Aveau ? Da. Pentru că pină acum cinci ani, ferma dispunea de un sistem local de irigaţii, cu apă din Siret, de vreo 180 ha. Dar lucrările hidroenergetice in curs l-au făcut, temporar, nefolosibil. Ce soluţie s-a găsit ? Valorificarea altor surse: pirîurile Orbeni şi Parava, apele strînse din excavaţii chiar în albia Siretului. S-au folosit acumulările, s-au făcut îndiguiri, toate acestea permiţând irigarea unei suprafeţe aproape egală cu aceea din sistemul scos din funcţiune. Din multitudinea de imagini realizate la c.A.p. Topolovăţu Mare am ales pentru reportajul de faţă pe acestea patru legate de tema in discuţie privind modul cum se realizează Programul naţional de îmbunătăţiri funciare. Ele explică felul în care se desfăşoară bătălia „cu apa şi pentru apă". Construcţiile hidrotehnice impun o anumită rigoare matematică, calcule precise în trasarea canalelor de evacuare-aducţiune, a barajelor de temporizare a erebitelor, a bazinelor de acumulare şi reţinere a apei. Ceea ce mai greu se poate sesiza din imagini este faptul că lucrările au dublă funcţionalitate şi anume în caz de exces de umiditate canalele evacuează apa, reţinută mai apoi de bazine şi baraje (amenajate şi pentru piscicultura), iar în caz de secetă apa este folosită pentru irigaţii. Se menţine astfel, pe tot parcursul anului, un regim hidric echilibrat în raport de necesităţile culturilor. în esenţă acesta este şi mecanismul de bază al funcţionării, cu bune rezultate economice, a amenajărilor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului cuprinse în Programul naţional de îmbunătăţiri funciare, iar experienţa de la Topolovăţ trebuie şi poate să capete cu mai mulţi aderenţi, fiind recomandată spre generalizare. SE AŞTEAPTĂ O GRABNICĂ INTERVENŢIE A GOSPODARILOR Localnicii ştiu foarte bine : pămintul din lunca Someşului este deosebit de fertil, capabil să ofere recolte mari. Dar asta numai în cazul în care oamenii vor avea grijă de acest pămînt, îl vor ajuta şi determina să rodească, îl vor apăra de secetă, exces de umiditate sau eroziune. Aceste atît de necesare lucrări ce se cer efectuate în cadrul înfăptuirii amplului Program naţional pentru asigurarea unor producţii agricole stabile prin creşterea potenţialului productiv al pămintului, mai buna organizare şi folosire unitară a terenurilor agricole şi realizarea de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului — solicită participarea tuturor locuitorilor satelor, cu deosebire a tinerilor. Problemele cu care se confruntă in momentul de faţă C.A.P. Cicîrlău (din cadrul CUASC Seini, judeţul Maramureş) nu sunt nicipe departe insolubile. Someşul a erodat malurile răpind, în numai 10 ani, peste 50 de hectare de pămînt mănos, în vreme ce alte circa 250 de hectare sunt afectate de exces de umiditate şi erodări. E drept, s-au luat deja o serie de măsuri. La nivelul întregului CUASC s-au repus în circuitul agricol 60 de hectare teren arabil şi 100 hecta- STOP-CADRU de livezi , dar mai sunt încă vreo câteva sute de hectare ce aşteaptă grabnica intervenţie a gospodarilor. Se impune, aşadar, executarea de lucrări de regularizare a văilor şi oprirea erodării malurilor Someşului, precum şi —in alte locuri — amenajarea de ochiuri de apă în vederea efectuării, la nevoie, a irigaţiilor. Pe lingă faptul că ar fi introduse in circuitul agricol însemnate suprafeţe de teren, prin intermediul acestor lucrări s-ar putea realiza, după cum apreciază specialiştii, producţii mai mari cu cel puţin 450 kg la hectar. Nici un adevărat agricultor nu poate trece cu vederea faptul că, numai într-o zi furia apelor îi poate răpi munca de un an întreg sau că mai pot exista locuri neîngrijite pe care nici iarba să nu poată creşte. Este nevoie, aşadar, de mai mult spirit de iniţiativă, de lucrări temeinice la care să participe întreaga suflare a satelor. Pe raza CUASC Seini există o populaţie activă cifrată la peste 8 000 de oameni, între care foarte mulţi tineri. De la ei se aşteaptă, in primul rind, rezolvarea urgentă a stării in care se găseşte pămintul lor, cel ce trebuie să asigure — atit lor cit şi ţării — recoltele bogate pe care le dorim cu toţii. PĂMINTUL POATE FI MAI RODITOR DACA-L GOSPODĂRIM CU ATENT! Convorbire cu CORNELIU BANU UUSU, director al Întreprinderii de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Iaşi — Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 29—30 iunie a stabilit un amplu Program naţional pentru asigurarea unor producţii agricole sigure şi stabile prin creşterea potenţialului productiv al pământului, mai buna organizare şi folosire în mod unitar a terenurilor agricole, a întregii suprafeţe a ţării, realizarea irigaţiilor pe circa 55—60 la sută din suprafaţa arabilă, a lucrărilor de desecări şi combaterea eroziunii solului. Cum se va acţiona în judeţul Iaşi pentru transpunerea in viaţă a acestui program ? — Acest program elaborat din iniţiativa şi cu contribuţia directă a tovarăşului Nicolae ItorlDOoVilila ADANO *—4.UU9LOCU) V c» w treaptă in ce priveşte efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Programul îşi are temeiul in factori cum sunt : configuraţia reliefului, condiţiile hidrologice şi regimul precipitaţiilor, ce oscilează în limite foarte largi, cu alternanţa perioadelor de secetă cu cele ploioase. Experienţele anterioare cit şi cele din acest an dovedesc valenţele pozitive ale acestui program, impunerea unei noi viziuni unitare, de ansamblu privind modul în care trebuie acţionat pentru ca rodnicia pămîntului să crească, mai ales că există in acest sens mari posibilităţi. Programul impune, de asemenea, mobilizare, operativitate, intr-un cuvint, acţiune. De aceea acum, pentru noi, lucrătorii în domeniul îmbunătăţirilor funciare, cuvîntul de ordine este de a face mai mult şi mai bine decit ne-am propus, de a ne integra din mers exigenţelor economice şi tehnice pe care le impune actualul program, de a avea asigurată baza tehnico-materială necesară. — în ce se materializează acum acest efort şi care vor fi coordonatele sale viitoare ? — Aici limbajul cifrelor este concludent. Mai întîi irigaţiile in zona noastră au cunoscut un ritm ascendent, mii de hectare devenind pe această cale mai productive. Dacă la sfîrşitul anului 1983 vom avea noi amenajări la irigat pe o suprafaţă de 10 600 hectare, adăugindu-se la cele 30 mii ha existente, in 1985 în judeţul Iaşi suprafaţa irigată va fi de 62 400 hectare, aceasta reprezentind 62 la sută din suprafaţa agricolă a judeţului. Dar, aşa cum reiese din analizele făcute de specialişti, posibilităţile ar fi de 112 400 ha, din care 88 600 in sisteme mari şi 23 800 in amenajări locale. De asemenea, desecările, care in acest an vor fi executate pe 17 400 ha, in 1985 vor însuma 49 300 ha, integrîndu-se astfel în circuitul agricol importante suprafeţe din zona Paşcani, Hălăuţeşti, luncile Siretului, Bahluiuîui şi Jijiei. — Cum acţionaţi pentru folosirea resurselor de apă din Moldova ? — Studiul efectuat de noi,coroborat cu prevederile extinderii sistemului judeţean de irigaţii, prevede aducţiunea pe cale gravitaţională din riurile Siret şi Moldova, prin două canale magistrale, a unui volum de 400 miliarde metri cubi de apă ce poate mări suprafaţa irigată la peste 140 000 hectare. De altfel, programul nostru local prevede irigarea a 190 000 ha, faţă de 112 000 ha cit prevede planul şi aceasta ţinînd cont de resursele judeţului Iaşi. Astfel vom pune în valoare la cote superioare potenţialul hidrografic existent. In ceea ce priveşte desecările, posibilităţile sunt şi mai mari. Aproximativ 192 000 hectare ar putea, prin eliminarea excesului de umiditate, să fie mai rodnice, mai bogate. — Ce sarcini vă revin în combaterea eroziunii solului ? — Dacă în 1983 circa 7 400 de ha vor fi reintroduse în circuitul agricol, în 1985 acestea vor însuma 20 400 ha. Potenţialul economic însă de care dispunem ne poate îndreptăţi afirmaţia că acţionînd eficient, pînă in 1990 suprafeţele vor atinge 224 000 ha. Acum aceste terenuri sint redate agriculturii in zonele Nicolina, Sineşti, Voineşti, Hălceni. Subliniez că tot ce s-a făcut în perioada 1982—1983 reprezintă un volum de trei ori mai mare decit cifrele înregistrate la finele anului 1981. Acum, in 1983, realizăm o producţie de peste 30 milioane lei investiţii cu unităţi aparţinind trusturilor de construcţii industriale şi locale din Iaşi, iar in 1984—85 volumul acestor activităţi se va ridica la un miliard de lei. Totodată ne preocupă într-un mod deosebit realizarea autodotării cu utilaje terasiere, dragline, excavatoare şi sperăm că întreprinderile de profil din ţară vor asigura tuturor sectoarelor de îmbunătăţiri funciare dotarea tehnică corespunzătoare. — Vorbind de autoutilaje ces-a executat cu forţe proprii ? — Foarte multe. In primul rind întreaga capacitate a celor 67 de staţii de electropompare au fost trecute din regim termic în regimelectric. De asemenea existenţa celor 117 electropompe, 41 transformatoare, 53 separatoare şi tot echipamentul electric corespunzător se leagă de activitatea depusă de specialiştii noştri pentru a rezolva cu forţe proprii nevoile întreprinderii. In transpunerea în viaţă a prevederilor Programului de irigaţii unitatea noastră este hotărită să-şi aducă o contribuţie sporită, răspunind prin fapte chemării adresate întregului nostru popor de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu de a face ca prin aplicarea acestui program pămintul să fie mai rodnic. IMPERATIVE In contextul amplelor acţiuni iniţiate de Programul naţional de îmbunătăţiri funciare, desfăşurate in prezent in toate judeţele ţării, se impune ca necesară o precizare, de ordin tehnico-organizatoric : totalitatea lucrărilor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului nu au o influenţă directă asupra recoltelor, decit dacă acestea sunt urmate de lucrări agrotehnice adecvate privind semănatul, fertilizatul, celelalte acţiuni de întreţinere a culturilor precum şi de o recoltare la timp şi fără pierderi a producţiei. Lucrările de îmbunătăţiri funciare determină in principal numai un regim hidric echilibrat pentru dezvoltarea culturilor adică: combate seceta (prin irigaţii), elimină excesul de umiditate (prin desecări) sau frinează procesul de sărăcire in elemente nutritive a solului (prin combaterea eroziunii). Lucrările de îmbunătăţiri funciare asigură numai un pămînt de calitate, capabil să răspundă favorabil şi activ la celelalte acţiuni ce aparţin agrotehnologiilor pentru fiecare cultură în parte, înlesnind efectuarea lor in timp optim şi la parametrii normelor intensive. De fapt, problemele principale care se ridică la efectuarea lucrărilor agrotehnice sunt tocmai cele legate de prezenţa în exces a apei sau a deficitului de umiditate, de inconstanţa formelor de microrelief pe terenurile in pantă. Pe asemenea parcele semănatul (normele de densitate) nu se realizează la parametrii stabiliţi sau se depăşeşte epoca optimă, apa (cu plus sau minus peste capacitatea de reţinere a cimpului) urmnează dezvoltarea plantelor, iar lucrările mecanizate scad calitativ şi se realizează sub nivelul productivităţii utilajelor, in afară de faptul că afectează însuşirile fizico-chimice şi biologice ale stratului fertil al solului prin tasări, apariţii de crovuri etc. în aceste condiţii nu numai pămintul şi recolta au de suferit, dar şi eficienţa economică a întregii activităţi, deoarece se fac cheltuieli materiale şi financiare, suplimentare, de multe ori, chiar, pentru o producţie nesatisfacătoare. Este şi explicaţia principală a consumului ridicat de motorină, neincadrarea în normele planificate, cu toate urmările cunoscute de gospodarii ogoarelor ce decurg de aici. Ba, mai mult, acest mod de „a lucra“ pămintul — în dezacord cu posibilităţile lui de a suporta acţiuni fără „certificatul de calitate“ — are remanenţă, desigur negativă, şi pentru recoltele următorilor ani. Pămintul ,,stricat“ mai greu se repară decit dacă se urmăreşte, permanent, lucrări care să nu afecteze calităţile lui naturale sau ameliorate prin lucrări de îmbunătăţiri funciare. Aşadar, Programul naţional de îmbunătăţiri funciare urmăreşte pe lingă realizarea unui cadru unitar şi adecvat de menţinere şi înnobilare a potenţialului de fertilitate a pămintului şi folosirea lui un timp îndelungat — prin lucrări agrotehnice de cultură optime şi intensive — pentru obţinerea de recolte sigure şi stabile. Deci, numai simple lucrări de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii nu sunt suficiente, fiind de datoria gospodarilor din agricultură ca pe acest fond să asigure efectuarea tuturor celorlalte lucrări, legate de dezvoltarea culturilor, în condiţii de maximă exigenţă şi responsabilitate, la timp şi de calitate. Pagină realizată de : ȘTEFAN DORGOŞAN, FLORENȚA MARDALE, D. M. ALEXANDRU, cătălin bordeianu