Scînteia Tineretului, septembrie 1983 (Anul 39, nr. 10655-10680)

1983-09-01 / nr. 10655

if ROGll AM^­U­­S Estea --1 ZESTREA DE MILIOANE A HĂRNICIEI CASETA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI TIMIŞ — Creşterea suprafeţei arabile (hectare): 1980 — 564 435, 1985 — 517 500. • Faţă de 34 mii ha irigate in 1982, suprafaţa amena­jata va spori la 100 mii ha in 1989. — In stadiu final de execuţie sunt 7 200 lva in sistemul Şag-Topolovâţ. — Se vor declanşa lucrări de amenajare in aval de Timişoara, Diniaş-Pecicu Nou, Periam-Lovrin-Variaş. • Pina în 1985 se vor executa lucrări de desecări pe 39 800 ha, ajungindu-se la 441 600 ha pe care influenţa excesului de umiditate va­ fi eliminată. — Zone de acţiune: Moraviţa, Şag-Topolovâţ, Fibiş- Alioş, Uivar, Livezile, Pecicu Nou.­­ Suprafeţele amenajate antieroalonal vor creşte de la 23,7 mii ha în 1983 la 44,1 mii ha în 1985. — Zone de acţiune: Moraviţa, Miniş, Fibiş-Alioş, Cihi­­roda-Recaş, Fădimac-Cladova. Notă: Unele zone se repetă pentru fiecare categorie de lucrări de îmbunătăţiri funciare deoarece amenajările se fac în complex, ceea ce va conferi pământului stabili­tate hidrologică pe tot parcursul anului. Presa scrisă, emisiunile Ra­­dio-TV au consemnat, argu­mentat, prin cifre şi fapte „mi­racolul“ de la Topolovăţu Mare. De ciţiva ani buni (cu 4 ani in urmă şi ziarul „Scînteia tineretului“ nota ca unul din­gon de porumb la hectar !) gos­podarii de aici au prins „gus­tul“ producţiilor foarte mari. Cum şi ce fel se realizează ? Primul cuvint pronunţat de lo­calnici : TEHNICA ! Şi pentru fiecare cooperator, începind de la preşedintele unităţii, ing. Ioan Josu, pentru fiecare me­­canizator sau specialist, aceas­tă „tehnică" înseamnă un vo­lum mare de muncă, lucrări complexe şi intensive cunos­cute „în amănunt". Adică arat, semănat, prăşit, recoltat , pe date, pe norme, pe densităţi, pe perioade optime. Un fel de Academie a porumbului, a griu­lui in care cercetarea şi pro­ducţia se desfăşoară „la faţa locului“. Cunoscătorii din zonă afirmă chiar că in ce priveşte densităţile sporite le spot,nu aici, la Topolovăţu Mare, s-a dat semnalul. S-a considerat „un curaj nebun“ să pui atitea plante la hectar, să aduci rin­­dul de porumb la 50 de centi­metri şi chiar mai puţin. Ca să fim sinceri, nici acum după, demonstraţia pe mai bine de o mie hectare, nu sunt mulţi care dau credit acestor densităţi. Petru Stelian, un ţăran mai mult timid decit aprins (ca toţi bănăţenii aşezaţi), „încurajat“ cu titlul de şef de fermă (avind ca studii doar „Academia“ To­polovăţu) obţine 13 807 kg la ha producţie medie la porumb (pri­mul pe ţară in 1982) şi nu are de gind să realizeze mai puţin nici în acest an. Argumentul : lanurile incredibile de porumb in care nu poţi intra unde do­reşti şi în rare nici autocami­oanele de mare capacitate nu pot fi zărite. Porumbul este ca un zid ! Mai în glumă, mai in serios, dar recoltarea nu se poate face mecanizat. Nu exis­tă o combină pentru asemenea treabă. Totul trebuie luat la mină, de la un cap şi isprăvit la celălalt. Să revenim insă la problema „academiei“. Energicul pre­şedinte a fost cooperator. De­vine inginer prin studii de stat. Adevărata „diplomă“ însă i-o conferă unitatea, oamenii cu care lucrează. In colectivul său are credit nelimitat (îmi spune de un baraj de acumulare a apei că a fost construit greşit, chestie de ciţiva centimetri, dar care, „fură“ pămînt). Nu merge pe la alţii (a se citi sta­ţiuni de cercetare) ci oferă cîmpuri experimentale pentru Facultatea de agronomie din Timişoara. Lucrează cot la cot cu cadrele universitare. Caută şi găseşte soluţia la porumb. Apoi face acelaşi lucru in li­vadă, în zootehnie. Coopera­torii îl urmează. Răsplata mun­cii este pe măsura efortului. Construieşte un sediu de toată frumuseţea, o cantinăr res­­taurant fără replică din partea celei mai moderne, şi eficiente (să-i zicem chiar luxoase) uni­tăţi de alimentaţie publică. „E dreptul lor să trăiască, dacă muncesc, ca la oraş .­ Tot ce va­lorificăm aici este producţia noastră, de la pline la vin. Cred că aşa vom atrage şi tinerii mai mult spre agricultură“. Există secrete ? „Nu. Doar faptul că muncim pămintul aşa cum trebuie“. Ce înseamnă asta? „Problema noastră au fost desecările. Ochiurile de apă, malurile nesigure ale rîurilor, văile mlăştinoase încurcau tre­burile. Am amenajat ceea ce trebuia, am eliberat pămintul din strînsoarea apelor şi apoi am început să-l cultivăm după priceperea şi experienţa noas­tră“. Deci, componentele proble­mei se complică : tehnică, pă­mânt, oameni. Da, oamenii d­in primul rind ! Au trebuit să în­veţe, să ştie fiecare ce are de făcut, care-i sunt atribuţiile şi responsabilităţile. Fiecare în parte ! Pentru că orice s-ar spune recolta de pe fiecare hectar se adună plantă cu plan­tă. Şi dacă la prăşitoare sunt între 50 şi 100 mii plante la hectar, pentru fiecare plantă mina gospodarului se apleacă de mai multe ori la­­ rădăcină sau spre rod. Nici nu ne încu­metăm să socotim de cite mi­lioane de ori a „muşcat“ sapa pămintul la Topolovăţu Mare. Dar, cu fiecare „aplecare“ ro­dul este mai sigur, mai mare, aducind milioane in zestrea u­­nităţii. Ca numitor comun,­ hărnicia. Mai multe ar fi greu de adăugat, de teamă să nu fie „în plus“. Şantierele recoltelor bogate Acţiunile carpenilor muncii din judeţul Bacău, înscrise in Programul de creştere a­­su­prafeţei agricole şi arabile a ţării, de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului se desfăşoară pe un mare şan­tier al hărniciei. Iată citeva repere ale acestei activități. ■ COMBATEREA EROZI­UNII SOLULUI. La sfîrșitul anului 1982 erau amenajate 104 500 ha. In 1982 sunt in curs de amenajare lucrări pe încă 5 600 ha, care vor continua, în 1984 pe 14 500 ha și în 1985 pe 20 400 ha. în perspectiva ani­lor 1986—1989 se vor mai ame­naja 40 000 ha, astfel că in 1990 o suprafaţă totală de 185 000 ha teren să fie apărată de eroziune. ...Prin 1968 a început acţiu­nea la bazinul hidrografic al Dobrotforului. Azi, acesta e considerat ca unul din bazi­nele agricole formate, ca o adevărată şcoală a folosirii gospodăreşti, chibzuite, a pă­­mîntului. Suprafaţa totală de lucru 6 913 ha, din care 1 000 ha plantaţii, total reali­zat pe un teren afectat de de­gradare, proces favorizat de precipitaţii, care atunci cind se produceau, antrenau cu toren­­ţii şi puţinul sol fertil exis­tent pe versanţii măcinaţi de fenomenele de eroziune. Pe meleagurile comunelor Stănişeşti şi Motoşeni oamenii locurilor au pornit lupta îm­potriva eroziunii de suprafaţă prin uniformizarea terenuri­lor arabile, defrişări, nivelări, benzi înierbate şi culturi in fîşii, curăţiri periodice şi brăzduiri pe păşuni. Pentru combaterea eroziunii de adîn­­cime s-au executat baraje și praguri de beton, baraje de pămînt, canale de colectare a apelor. Totodată s-au amena­jat drumuri tehnologice de exploatare în lungime totală de 230 kilometri. Această fază a lucrărilor s-a Încheiat prin 1974. S-a conti­nuat prin cele de amenajare a bazinului pirâului Dobrot­­for: plantaţii silvice (îndeosebi salcim, ridicindu-se considera­bil potenţialul melifer al zo­nei), poduri şi podeţe pentru o mai bună exploatare a terenu­rilor, terasări-nivelări pe su­prafeţele arabile.. Acest gen de lucrări vor fi executate şi in celelalte bazine agricole Zeletin, Berheci, Răcătău. Ce efect se înregistrează in urma lor ? Calculul economic a demon­strat eficienta stăvilirii proce­selor erozionale prin obţine­rea, numai la C.A.P. Stăni­şeşti, a unor producţii de două, trei şi chiar de cinci ori mai mari ! Iată cifric o para­lelă a rezultatelor obţinute in 1969 şi 1982 : la grîu, pe 900 ha se recoltează în 1982 cite 620 kg la ha, iar în 1983 cu 1 200 kg la ha mai mult. La porumb boabe — 780 ha cultivate în 1969 cu 760 kg la ha, ca in 1982 să se înregistreze un spor de 1 720 kg la ha. La vie no­bilă, pe 113 ha s-au obţinut in 1969 2 200 kg/ha, iar in 1982 producţia se triplează. La unul pentru ulei, pe 100 ha se re­coltau 260 kg/ha înainte de efectuarea lucrărilor antiero­­zionale, și de cinci ori mai mult (1321 kg/ha) după exe­cutarea lor... ■ ACŢIUNI DE DESE­CARE. In judeţul Bacău exis­tă deja amenajate 6 800 ha te­ren, in principal in sistemele mari Onişcani-Filipeşti, Său­­ceşti ş.a. Pentru viitor obiec­tivele sunt următoarele : 1 400 ha desecate local în anii 1984— 1985 şi 4 900 ha în sisteme mari, ajungindu-se la peste 13 000 ha desecate în 1990. ...In lunca mlăştinoasă a rîului Berheci se desfăşoară o amplă acţiune de desecare, ca are ca scop recuperarea în fo­losul producţiei agricole 1 125 ha teren, din care 958 ha re­prezintă teren arabil. Regularizarea cursului chiar şi al unui rîuleţ ca Berheci, nu e deloc o treabă uşoară. Dar activitatea Şantierului nr. 1 (condus de un specialist pri­ceput, crescut la şcoala Do­brotforului — Constantin Nev­­ski) desfăşurată pe riul Ber­heci, s-a soldat cu un bilanţ satisfăcător in primul semes­tru al acestui an : planul va­loric depăşit cu peste o jumă­tate milion, realizările fizice concretizîndu-se în două po­duri terminate (proiectant I.P..T. — Bacău), un baraj de pămînt, 15 km canal, redîn­­du-se circuitului agricol a­­proape 100 ha teren. Pînă la finele anului se vor adăuga încă 250 ha. Importanța aces­tor recuperări poate fi sesi­zată de fiecare dintre noi, cu­­noscînd că fiecare hectar re­dat agriculturii costă pe firul apei Berheciului 72 000 lei. De aceea, eforturile trebuie privi­te de agricultorii locurilor cu răspundere și disciplină mun­citorească. Pentru că fiecare bucată de pămînt, smulsă ape­lor, trebuie să producă la ca­pacitatea maximă. Numai aşa va fi preţuită munca hidro­­amelioratorilor. ■ EXTINDEREA IRIGA­ŢIILOR. La sfîrşitul anului 1982 erau amenajate 16 220 ha, adică 8 la sută din suprafaţa arabilă a judeţului, din care 5 500 ha în sisteme mari şi peste 10 000 ha in amenajări locale. In perioada 1983—1984— 1985 suprafața irigată se va extinde, ajungind la 36 700 ha, iar in anii 1986—1989 la 43 215 ha. ...Apa reprezintă „viaţă“ pentru producţiile agricole. Acest lucru mai ales in vara anului curent, cind natura a ■vitregit de precipitaţii ogoa­rele. Specialiştii o ştiu. Iar cel ce ştie să muncească, să iu­bească pămintul intervine şi rezolvă situaţiile dificile. In­tr-un astfel de impas se afla şi inginerul Marin Savu, unul dintre specialiştii cei mai des­toinici de la I.A.S. — Bacău, şeful fermei „Scurta“. Ferma este specializată, de mai mulţi ani, pe producerea de seminţe Terenul este bun. Culturile, existente în planul anului 1983, pentru săminţă,de sfeclă (88 ha), gulie (23 ha), grîu (110 ha), orz, (120 ha), porumb şi sfeclă butaşi aveau nevoie de apă. Aveau ? Da. Pentru că pină acum cinci ani, ferma dispunea de un sistem local de irigaţii, cu apă din Siret, de vreo 180 ha. Dar lucrările hi­droenergetice in curs l-au fă­cut, temporar, nefolosibil. Ce soluţie s-a găsit ? Valorifica­rea altor surse: pirîurile Orbeni şi Parava, apele strînse din excavaţii chiar în albia Siretu­lui. S-au folosit acumulările, s-au făcut îndiguiri, toate acestea permiţând irigarea unei suprafeţe aproape egală cu aceea din sistemul scos din funcţiune. Din multitudinea de imagini realizate la c.A.p. Topolovăţu Mare am ales pentru reportajul de faţă pe acestea patru legate de tema in discuţie privind modul cum se realizează Programul naţional de îmbună­tăţiri funciare. Ele explică felul în care se desfăşoară bătălia „cu apa şi pentru apă". Construcţiile hidroteh­nice impun o anumită rigoare matematică, calcule pre­cise în trasarea canalelor de evacuare-aducţiune, a bara­jelor de temporizare a erebitelor, a bazinelor de acumu­lare şi reţinere a apei. Ceea ce mai greu se poate se­siza din imagini este faptul că lucrările au dublă func­ţionalitate şi anume în caz de exces de umiditate cana­lele evacuează apa, reţinută mai apoi de bazine şi ba­raje (amenajate şi pentru piscicultura), iar în caz de secetă apa este folosită pentru irigaţii. Se menţine ast­fel, pe tot parcursul anului, un regim hidric echilibrat în raport de necesităţile culturilor. în esenţă acesta este şi mecanismul de bază al func­ţionării, cu bune rezultate economice, a amenajărilor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului cuprinse în Programul naţional de îmbunătăţiri funciare, iar ex­perienţa de la Topolovăţ trebuie şi poate să capete cu­ mai mulţi aderenţi, fiind recomandată spre generalizare. SE AŞTEAPTĂ O GRABNICĂ INTERVENŢIE A GOSPODARILOR Localnicii ştiu foarte bine : pămintul din lunca Someşului este deosebit de fertil, capa­bil să ofere recolte mari. Dar asta numai în cazul în care oamenii vor avea grijă de acest pămînt, îl vor ajuta şi determina să rodească, îl vor apăra de secetă, exces de umiditate sau eroziune. Aceste atît de necesare lucrări­­ ce se cer efectuate în cadrul în­făptuirii amplului Program naţional pentru asigurarea unor producţii agricole stabile prin creşterea potenţialului productiv al pămintului, mai buna organizare şi folosire unitară a terenurilor agricole şi realizarea de irigaţii, de­secări şi combaterea eroziunii solului — solicită participarea tuturor locuitorilor satelor, cu deosebire a tinerilor. Proble­mele cu care se confruntă in momentul de faţă C.A.P. Cicîrlău (din cadrul CUASC Seini, judeţul Maramureş) nu sunt nici­­pe departe insolubi­le. Someşul a erodat maluri­le răpind, în numai 10 ani, peste 50 de hectare de pămînt mănos, în vreme ce alte circa 250 de hectare sunt afectate de exces de umiditate şi erodări. E drept, s-au luat deja o se­rie de măsuri. La nivelul în­tregului CUASC s-au repus în circuitul agricol 60 de hec­tare teren arabil şi 100 hecta- STOP-CADRU de livezi , dar mai sunt încă vreo câteva sute de hectare ce aşteaptă grabnica inter­venţie a gospodarilor. Se im­pune, aşadar, executarea de lucrări de regularizare a văi­lor şi oprirea erodării malu­rilor Someşului, precum şi —­in alte locuri — amenajarea de ochiuri de apă în vederea efectuării, la nevoie, a iriga­ţiilor. Pe lingă faptul că ar fi introduse in circuitul agricol însemnate suprafeţe de teren, prin intermediul acestor lu­crări s-ar putea realiza, după cum apreciază specialiştii, producţii mai mari cu cel pu­ţin 450 kg la hectar. Nici un adevărat agricultor nu poate trece cu vederea faptul că, numai într-o zi furia apelor îi poate răpi munca de un an întreg sau că mai pot exista locuri neîn­grijite pe care nici iarba să nu poată creşte. Este nevoie, aşa­dar, de mai mult spirit de iniţiativă, de lucrări temeini­ce la care să participe întrea­ga suflare a satelor. Pe raza CUASC Seini există o popu­laţie activă cifrată la peste 8 000 de oameni, între care foarte mulţi tineri. De la ei se aşteaptă, in primul rind, rezolvarea urgentă a stării in care se găseşte pămintul lor, cel ce trebuie să asigure — atit lor cit şi ţării — recoltele bogate pe care le dorim cu toţii. PĂMINTUL POATE FI MAI RODITOR DACA-L GOSPODĂRIM CU ATENT! Convorbire cu CORNELIU BANU UUSU, director al Întreprinderii de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Iaşi — Plenara Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Ro­mân din 29—30 iunie a stabilit un amplu Program naţional pentru asigurarea unor produc­ţii agricole sigure şi stabile prin creşterea potenţialului pro­ductiv al pământului, mai buna organizare şi folosire în mod unitar a terenurilor agricole, a întregii suprafeţe a ţării, reali­zarea irigaţiilor pe circa 55—60 la sută din suprafaţa arabilă, a lucrărilor de desecări şi com­baterea eroziunii solului. Cum se va acţiona în judeţul Iaşi pentru transpunerea in viaţă a acestui program ? — Acest program elaborat din iniţiativa şi cu contribuţia directă a tovarăşului Nicolae Ito­rlDOoVilila A­DAN­O *—4.UU9LOCU) V c» w treaptă in ce priveşte efectua­rea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Programul îşi are te­meiul in factori cum sunt : con­figuraţia reliefului, condiţiile hidrologice şi regimul precipi­taţiilor, ce oscilează în limite foarte largi, cu alternanţa pe­rioadelor de secetă cu cele plo­ioase. Experienţele anterioare cit şi cele din acest an dovedesc valenţele pozitive ale acestui program, impunerea unei noi viziuni unitare, de ansamblu privind modul în care trebuie acţionat pentru ca rodnicia pă­­mîntului să crească, mai ales că există in acest sens mari po­sibilităţi. Programul impune, de asemenea, mobilizare, ope­rativitate, intr-un cuvint, ac­ţiune. De aceea acum, pentru noi, lucrătorii în domeniul îm­bunătăţirilor funciare, cuvîntul de ordine este de a face mai mult şi mai bine decit ne-am propus, de a ne integra din mers exigenţelor economice şi tehnice pe care le impune ac­tualul program, de a avea asi­gurată baza tehnico-materială necesară. — în ce se materializează acum acest efort şi care vor fi coordonatele sale viitoare­ ? — Aici limbajul cifrelor este concludent. Mai întîi irigaţiile in zona noastră au cunoscut un ritm ascendent, mii de hectare devenind pe această cale mai productive. Dacă la sfîrşitul anului 1983 vom avea noi ame­najări la irigat pe o suprafaţă de 10 600 hectare, adăugindu-se la cele 30 mii ha existente, in 1985 în judeţul Iaşi suprafaţa irigată va fi de 62 400 hectare, aceasta reprezentind 62 la sută din suprafaţa agricolă a jude­ţului. Dar, aşa cum reiese din analizele­­ făcute de specialişti, posibilităţile ar fi de 112 400 ha, din care 88 600 in sisteme mari şi 23 800 in amenajări locale. De asemenea, desecările, care in acest an vor fi executate pe 17 400 ha, in 1985 vor însuma 49 300 ha, integrîndu-se astfel în circuitul agricol importante su­prafeţe din zona Paşcani, Hă­­lăuţeşti, luncile Siretului, Ba­­hluiuîui şi Jijiei. — Cum acţionaţi pentru folo­sirea resurselor de apă din Mol­dova ? — Studiul efectuat de noi,­­co­roborat cu prevederile extinde­rii sistemului judeţean de iriga­ţii, prevede aducţiu­nea pe cale gravitaţională din riurile Siret şi Moldova, prin două canale magistrale, a unui volum de 400 miliarde metri cubi de apă ce poate mări suprafaţa irigată la peste 140 000 hectare. De alt­fel, programul nostru local pre­vede irigarea a 190 000 ha, faţă de 112 000 ha cit prevede planul şi aceasta ţinînd cont de resur­sele judeţului Iaşi. Astfel vom pune în valoare la cote superi­oare potenţialul hidrografic existent. In ceea ce priveşte de­secările, posibilităţile sunt şi mai mari. Aproximativ 192 000 hecta­re ar putea, prin eliminarea ex­cesului de umiditate, să fie mai rodnice, mai bogate. — Ce sarcini vă revin în com­baterea eroziunii solului ? — Dacă în 1983 circa 7 400 de ha vor fi reintroduse­ în circui­tul agricol, în 1985 acestea vor însuma 20 400 ha. Potenţialul economic însă de care dispunem ne poate îndreptăţi afirmaţia că acţionînd eficient, pînă in 1990 suprafeţele vor atinge 224 000 ha. Acum aceste terenuri sint redate agriculturii in zonele Nicolina, Sineşti, Voineşti, Hăl­­ceni. Subliniez că tot ce s-a fă­cut în perioada 1982—1983 repre­zintă­ un volum de trei ori mai mare decit cifrele înregistrate la finele anului 1981. Acum, in 1983, realizăm o producţie de peste 30 milioane lei investiţii cu unităţi aparţinind trusturilor de construcţii industriale şi lo­cale din Iaşi, iar in 1984—85 volumul acestor activităţi se va ridica la un miliard de lei. Totodată ne preocupă într-un mod deosebit realizarea autodo­­tării cu utilaje terasiere, dragli­ne, excavatoare şi sperăm că întreprinderile de profil din ţară vor asigura tuturor sectoarelor de îmbunătăţiri funciare dota­rea tehnică corespunzătoare. — Vorbind de autoutilaje ce­­s-a executat cu forţe proprii ? — Foarte multe. In primul rind întreaga­ capacitate a celor 67 de staţii de electropompare au fost trecute din regim termic în regim­­electric. De asemenea existenţa celor 117 electropom­­pe, 41 transformatoare, 53 sepa­ratoare şi tot echipamentul electric corespunzător se leagă de activitatea depusă de specia­liştii noştri pentru a rezolva cu forţe proprii nevoile întreprin­derii. In transpunerea în via­ţă a prevederilor Programului de irigaţii unitatea noastră este hotărită să-şi aducă o contribu­ţie sporită, răspunind prin fap­te chemării adresate întregului nostru popor de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu de a face ca prin aplicarea acestui program pămintul să fie mai rodnic. IMPERATIVE In contextul amplelor acţiuni iniţiate de Programul naţional de îmbunătăţiri funciare, desfăşurate in prezent in toate judeţele ţării, se impune ca necesară o precizare, de ordin tehnico-organizatoric : totalitatea lucrărilor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului nu au o influenţă directă asupra recoltelor, decit dacă a­­cestea sunt urmate de lucrări agrotehnice adecvate privind semă­natul, fertilizatul, celelalte acţiuni de întreţinere a culturilor pre­cum şi de o recoltare la timp şi fără pierderi a producţiei. Lucră­rile de îmbunătăţiri funciare determină in principal numai un regim hidric echilibrat pentru dezvoltarea culturilor adică: com­bate seceta (prin irigaţii), elimină excesul de umiditate (prin dese­cări) sau frinează procesul de sărăcire in elemente nutritive a solu­lui (prin combaterea eroziunii)­. Lucrările de îmbunătăţiri funciare asi­gură numai un pămînt de calitate, capabil să răspundă favorabil şi ac­tiv la celelalte acţiuni ce aparţin agrotehnologiilor pentru fiecare cul­tură în parte, înlesnind efectuarea lor in timp optim şi la para­metrii normelor intensive. De fapt, problemele principale care se ridică la efectuarea lucrărilor agrotehnice sunt tocmai cele legate de prezenţa în exces a apei sau a deficitului de umiditate, de in­constanţa formelor de microrelief pe terenurile in pantă. Pe ase­menea parcele semănatul (normele de densitate) nu se realizează la parametrii stabiliţi sau se depăşeşte epoca optimă, apa (cu plus sau minus peste capacitatea de reţinere a cimpului) urmnează dez­voltarea plantelor, iar lucrările mecanizate scad calitativ şi se rea­lizează sub nivelul productivităţii utilajelor, in afară de faptul că afectează însuşirile fizico-chimice şi biologice ale stratului fertil al solului prin tasări, apariţii de crovuri etc. în aceste condiţii nu numai pămintul şi recolta au de suferit, dar şi eficienţa economică a întregii activităţi, deoarece se fac cheltuieli materiale şi financiare, suplimentare, de multe ori, chiar, pentru o producţie nesatisfacătoare. Este şi explicaţia principală a consumului ridicat de motorină, neincadrarea în normele planificate, cu toate urmările cunoscute de gospodarii ogoarelor ce decurg de aici. Ba, mai mult, acest mod de „a lucra“ pămintul — în dezacord cu posibilităţile lui de a suporta acţiuni fără „certificatul de cali­tate“ — are remanenţă, desigur negativă, şi pentru recoltele urmă­torilor ani. Pămintul ,,stricat“ mai greu se repară decit dacă se urmăreşte, permanent, lucrări care să nu afecteze calităţile lui naturale sau ameliorate prin lucrări de îmbunătăţiri funciare. Aşadar, Programul naţional de îmbunătăţiri funciare urmăreşte pe lingă realizarea unui cadru unitar şi adecvat de menţinere şi înnobilare a potenţialului de fertilitate a pămintului şi folosirea lui un timp îndelungat — prin lucrări agrotehnice de cultură optime şi intensive — pentru obţinerea de recolte sigure şi stabile. Deci, numai simple lucrări de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii nu sunt suficiente, fiind de datoria gospodarilor din agricultură ca pe acest fond să asigure efectuarea tuturor celorlalte lucrări, legate de dezvoltarea culturilor, în condiţii de maximă exigenţă şi respon­sabilitate, la timp şi de calitate. Pagină realizată de : ȘTEFAN DORGOŞAN, FLORENȚA MARDALE, D. M. ALEXANDRU, cătălin bordeianu

Next