Scînteia Tineretului, noiembrie 1984 (Anul 40, nr. 11018-11043)

1984-11-01 / nr. 11018

PERFORMANTA CA STARE DE SPIRIT Repere de conştiinţă ale vîrstei tinere „Şi astăzi prieteni, şi astăzi simţim I O zbateri-n singe de naştere vie ( Poporul român s-a născut nu-n salon / Ci pe timpul, pe timpul de bâtă­­lie // Nu Sarm­izegetusa n-a murit, n-a murit / In dacorro­­manul război / Cetatea, ceta­tea etern va trăi­­ Cetatea şi astăzi e-n noi“, în munţii Orăştiei răsună un cântec me­morabil. „Serbările Scânteii tineretului" au atras aici, ca un magnet, de la o de neuitat intilnire a tineretului cu isto­ria, patruzeci d­e mii de tineri, iar microfonul central, cu chi­tară, cotropit de emoţie, un tînăr blond, inait. Gintă limpe­de, cu voce de cristal. „Ser­bările Scinteii tineretului" i-au oferit, iată, şansa afirmării artistice. Acum, in aceste zile din preajma marelui forum al comuniştilor, acelaşi­­măr e prezent din nou cu „Serbările Scinteii tineretului“, dedicîn­­du-şi cântecele acestui timp eroic, patriei şi partidului­ Congresului al XIII-lea. La nici 25 de ani, Petruţ Ci­mui, despre ei este vorba, poate fi cunoscut ca un tînăr care se bucură dirit, plin de condiţiile, oferite fmnoroi tinerilor de a se afirma­ , de a-şi dezvolta personalitatea. Bun coleg, muncitor bun la întreprinde­rea „Tinara gardă“ din Bucu­reşti, Petruţ Cămui se împli­neşte şi ca artist. Cintecul lui, „La Sarmizegetusa“ este deja in patrimoniul muzicii noastre tinere de largă respiraţie pa­triotică. Tot în „Serbări“ in faţa a zeci de mii de tineri, Petruţ Cămui interpretează emoţionant „Treceţi, batalioa­ne române. Carpaţii“, „Cîntec pentru tricolor“, „Sus, sus, sus, române, sus“. Petruţ Cămui, tin tînăr circumscris prezentului şi viitorului, în sediul comitetului U.T.C. de la întreprinderea de utilaj greu „Progresul“ din Brăila este o activitate febrilă. Se fac ambiţioase planuri de muncă şi se pregăteşte o ..transmite­re de sarcini“. Acum, in cin­stea Congresului al XIII-lea al partidului, organizaţia U.T.C. de aici, una dintre cele mai­­mari din ţară, şi-a luat anga­jamente suplimentare. Iau note despre activitatea tine­rilor care conduc această or­ganizaţie reprezentativă. Ilie Anica, secretar adjunct cu probleme de propagandă, este unul dintre ei. Are 21 de arc, profesia strungar. Date sim­ple, clare, în perioada docu­mentării noastre se afla la o şcoală de perfecţionare. Co­legii ei insista că scriu totuşi des­pre ea pentru că­­ este su­fletul serilor cultural-distrac­­tive, are întotdeauna idei foarte bune in ceea ce pri­veşte organizarea timpului li­ber al tinerilor din între­prindere, dovedeşte calităţi de bun activist al U.T.C. Este, altfel spus, o tînără care-şi consacră energia pentru bi­nele şi armonia vieţii şi acti­vităţii miilor ei de colegi şi Colege din marea citadelă in­dustrială, în perioada dintre Congre­­ sul,al­ XII-lea şi Congresul al XIII-lea şi-a intrat in plinul profesiunii şi a păşit maxi trepte in afirmarea sa şi med, jd­icul Nicolae Vlad. După ce faci cunoştinţă cu acest om entuziast te-ai aştepta, nu ştiu de ce am această senza­ţie, să-ţi vorbească pasionant, despre Cehov. Cehov medicul sau Cehov scriitorul ? Cehov­­omul cu bunătatea-i de ex­cepţie cu uriaşa-i putere de a înţelege oamenii ! Nicolae Vlad este medic în comuna Suliţa din­­judeţul Botoşani. O comună pierdută poetic printre ondulaţii i­­dealurilor moldovene, un loc ales de me­dicul Vlad, la repartiţie, fără a şti măcar o iotă despre ce-l aştepta. Cind s-a prezentat la post, acum cîţiva ani, ce re­pede a trecut timpul, Nicolae Vlad a găsit in unitatea spita­liceasca ce urma s-o conducă o stare ce nu i-a fost pe plac. Sprijinit îndeaproape de or­ganele de resort, mină de gospodar, gospodar forte, a făcut din spitalul Suliţa o grădină de sănătate. Bun gospodar, dar şi medic foarte priceput. Deşi tinăr, medicul Nicolae Vlad are o bogată experienţă de viaţă. A fost, printre altele. Şi tractorist. Bucurindu-se de condiţiile o­­ferite de partid şi de stat, Ni­­colae Vlad a învăţat şi a a­­jun­s medic. Un om tinăr care a oferit şi oferă, prin tot ce face, o lecţie extraordinară oamenilor din jurul său, de la grija cu care îşi îngrijesc se­menii — ziditorii de pline din colţul lui de ţară — pină la sera şi pomii din grădină. Bîrnea aburindă şi tot atit de cuceritor mirositoare este rezultatul suprem al ocupa­ţiei de zi cu zi a brutarului Gheorghe Florescu din Ur­­ieni-Teleorman. De cind a În­ceput a munci, şi sint vreo opt ani de­ atunci, el n-a ştiut altceva intr-ale meseriilor decit cum se face pîinea tot mai bună. Veţi crede că e simplu ! Nicidecum ! Te ju­decă mii de oameni, zilnic. Este un examen uriaş. Mii de gusturi pot pune oricînd semn, de întrebare asupra pricepe­rii tale. In halat alb, cu bo­netă, cu minecile suflecate, Gheorghe Florescu ia făină, drojdie şi dozează, dozează, dozează. Face piine pentru consătenii săi şi pentru alte mii de oameni din satele ve­cine. El n-a plecat în navetă, el n-a căutat deloc mulţimea oraşului, el a rămas în sat şi prin tot ce face are gospodă­rie frumoasă, munceşte şi la cîmp şi la livadă. Este un om de viitor în satul românesc contemporan, spaţiu, ce va fi şi mai puternic propulsat pe coordonatele civilizaţiei mo­derne şi ale prosperităţii aşa cum prevede şi proiectul de Directive ale Congresului al XIII-lea al partidului, însăşi profesia lui este o noutate şi o creaţie a acestui timp de înflorire fără precedent a sa­tului românesc. EUGEN MIHAESCU Inginerul Nicolae Ilinca. Serii fermei vegetale nr. 3 a Cooperativei agricole de pro­ducţie din Scomn­iceşti, est­e la cei aproape 30 de ani ai săi fruntaş pe ţară. Cum se ob­ţin la fiecare unitate de su­prafaţă cite 7 000 kilograme de griu ? Care este „secretul“ in realizarea de producţii re­cord ? „Răspunsul este cu­prins intr-un singur cuvânt — munca. Mitraca tară odihnă, muncă făcută, bine şi la timp“. Ai­ci,­­ la Co­operativa agricol­ă de producţie din Scorniceşti, unitate­ care a primit de cu­rând titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, „secretul“ pro­ducţiilor record îl reprezintă cîţiva ani buni de muncă, de încercări, şi eşecuri care i-au îndârjit deopotrivă pe lucră­torii fermelor şi pe specia­lişti, investiţii materiale şi de inteligenţă, pină cind, cu a­­ju­torul Staţiunii de cercetări Albota, s-a ajuns la o tehno­logie de ameliorare a defi­cienţelor solurilor oliginoase din această zonă. „...Solul, solul, premergătoarele sunt numai premise ale unor pro­ducţii record, işi continuă gin­­dul inginerul Nicolae Ilinca. Urmează lucrările solului — aratul, fertilizatul, discuitul, semănatul — toate făcute aşa cum prevăd tehnologiile de cultură, adică la parametrii cei mai înalţi de calitate. Aşa şi numai aşa am reuşit să avem 730 de plante recoltabi- te la metru pătrat şi deci pro­ducţii mari“. Nicolae Ilinca, fiu al acestor smotoiţe şi ar­gile, şcolii la cele mai înalte instituţii de învăţământ din ţară, s-a intors acasă, în satul unde s-a născut şi a crescut ca să lucreze pământul „aşa cum scrie la carte“ şi alături de consătenii săi să realizeze nu numai intr-un an, ci aşa cum sună îndemnul secreta­rului general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, aşa cum se prevede iu pro­iectul de Directive supus dez­baterii întregii ţări, ci de la un an la altul recolte tot mai mari. A fi ţăran nu înseamnă a fi un simplu „lucrător cu sapa“. A­­ceasta imagine s-a transfor­mat într-un tablou complex, in care pregnante sunt sem­nele noului, liniile de forţă ale viitorului. Agricultura zi­lei de azi şi cu atit mai mult a zilei de m­iine implică ne­apărat noţiunea de modern. Vorbim tot mai mult despre fertilizarea solului, despre chimizare şi irigaţii, despre noi soiuri şi hibrizi, despre metode agrotehnice şi fi­to­­tehnice. Şi, tot în egală mă­sură, se vorbeşte despre me­canizare, despre o gamă tot mai largă de maşini agricole fără de care nu se poate con­cepe o agricultură modernii. Iar omul chemat să stăpâ­nească şi să folosească aceas­tă ştiinţă şi asemenea ma­şini — ţăranul — se confundă şi se confruntă în bună mă­sură cu imaginea mecaniza­torului. Un astfel de fiu al pământului este tânărul me­canizator Arpad Bencze. Re­ţin ca un prim succes al lui faptul că inu­ia brazdă execu­tată de el a fost apreciată ca foarte bună. Câmpul şi mai târziu recolta au confirmat a­­ceast­ă apreciere. Pasiunea lui pentru meseria aleasă şi dra­gostea de pămînt au căpătat, pe parcursul anilor, noi con­firmări. Treptat a ajuns să stăpânească întreaga gamă de ■utilaje şi maşini agricole, să execute cele mai pretenţioase lucrări. L-a­n întâlnit, in re­petate rânduri, dis-de-dimi­­neaţă, primul în panour 1 de maşini., Pornea tractorul, ii asculta bătaia, mai regla o piesă şi tot primul ieşea in cim­p, intra în brazdă. „Aşa cum sublinia secretarul gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, munca in agricultură nu este cu nimic mai prejos decit munca în e­­lectronică. Se cere o bună cu­noaştere a naturii, a tainelor plantelor. Nu este totul să ştii să mânuieşti volanul unei maşini agricole, ci este esen­ţial să posezi acea ştiinţă a lucrării pământului, să ţi-o în­suşeşti continuu, s-o aplici cu rezultate cit mai bune. Sunt gândurile noastre, ale locui­torilor comunei bazarea, sun­eturi cu care am dezbătut proiectul de Directive ale Congresului al XIII-lea, au­tentic program de acţiune re­voluţionară pe care dorim sâ-l transpunem neabătut în practica de zi cu zi“. „Comuna noastră este re­numită, din generaţie in ge­neraţie, pentru creşterea oi­lor. Cred că suntem­ aşezarea rurală din această parte de tară cu cele mai multe oi. Faptul că in epoca pe care o trăim această îndeletnicire a ajuns stimată şi preţuită ni se pare un lucru firesc. Se­cretarul general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ne-a învăţat să ne mândrim cu munca noastră, mai ales când această muncă este cinstită, este rodnică atît pentru nod cit şi pentru ţară“. Sunt cuvintele tehnicienul zoo­tehnist Ioana Loghinescu din comuna Vaideeni, judeţul Vâlcea. Fiică de păstori a ple­cat la şcoală să înveţe o me­serie­ necesară comunei în care trăieşte. Acum ■ este teh­etett , zootehnist şi Îngrijeşte, alături de oamenii comunei, animalele din gospodăriile populaţiei. Şi, la fel cu cei­lalţi consăteni, an de an con­tractează întreaga producţie de lină, lapte, carne cu statul şi contribuie prin munca ei la întreţinerea şi menţinerea la un nivel calitativ superior a întregului efectiv de animale din Vaideeni. „Am reţinut din dezbaterile pe marginea pro­iectului de Directive impor­tanţa care se acordă dezvol­tării zootehniei a cărei pon­dere in producţia agricolă va ajunge pină la 43 la sută. O contribuţie deosebită o vor avea şi gospodăriile popula­ţiei, unde se vor creşte mult mai multe animale şi va tre­bui să se obţină o cantitate mai însemnată de produse animaliere. Toate acestea sânt direcţii de acţiune care ne mobilizează pe noi toţi, locui­torii comunei Vaideeni, pen­tru îndeplinirea obiectivelor ce vor fi trasate agriculturii de Congresul al XIII-lea al partidului“. CRISTINA BALINT Se păstrează pe ecranul memoriei noastre afective imagini şi ipostaze semnificative ale tinereţii, ale gene­raţiei tinere, imagini care reunite în dimensiunea lor generică alcătuiesc un convingător şi emoţionant por­tret colectiv. Ceea ce defineşte mai întîi acest portret simbolic al vârstei tinere e frumuseţea însăşi, superba lumină a chipurilor inundate de zîmbet şi de bucuria solară a gîndului tînăr şi cutezător, o frumuseţe fizică, de odihnitor echilibru, dar şi o frumuseţe morală, care răsfrînge în afară un univers complex şi înalt de sim­ţăminte, de puternică ardere a ideilor, proiectate pe fundalul fascinant al visului şi al aspiraţiilor celor mai îndrăzneţe. Cea de-a doua imagine, menită să confere astăzi identitate tinerilor patriei, o generaţie învesti­tă cu atributul de puternică forţă socială, chezăşie a viitorului naţiunii noastre socialiste — e cea a muncii, a integrării plenare, prin exemplare probe de dăruire şi entuziasm în remarcabila operă de creaţie prin care întregul nostru popor realizează istoricul proces al devenirii socialiste şi comuniste a patriei. Concretizată, această ipostază a tinereţii care mun­ceşte, care îşi asumă mari responsabilităţi ale pre­zentului şi ale viitorului, oferă carnetului de reporter tulburătoarele argumente ale faptelor, ale muncii aureolate,de flacăra strălucitoare şi durabilă a vîrstei tinere. In întreprinderi şi mari combinate, integraţi ritmului alert al unor complexe procese tehnologice, pe marile şantiere care pun în operă mari edificii conturate ca nişte simbolice arce de triumf ale spiri­tului constructor, pe ogoare, acolo unde cîmpia pul­sează ca o mare uzină a pîinii, în institutele de cer­cetare şi proiectare, conectaţi la liniile de forţă ale unor orizonturi ştiinţifice de importanţă hotărîtoare, în şcoli şi facultăţi, tinerii înscriu în cronica muncii pentru patrie fapte remarcabile, pe care, într-o sim­bolică înmănunchere, le dedică celui de-al XIII-lea Congres al partidului. BIOGRAFII ALE PASIUNII TULBURĂTOAREA NELINIŞTE A CREAŢIEI La întreprinderea de meca­nică fină competiţia tehnolo­gicii se desfăşoară intr-o lume miniaturala, tinerii înscriind in cronica faptelor de muncă realizări de prestigiu, pe care le dedică marelui forum, îi privesc aplecaţi asupra mese­lor de montaj, prinşi in conul de lumini­ strălucitoare al lămpilor cu neon şi sunt ui­mit de extraordinara lor dex­teritate. Cu fineţea unui pia­nist, mina lor pipăie şi ma­nipulează încet şuruburi cu­ un virf de ac, roţi dinţate mi­nuscule, ace indicatoare cu­ firul de păr, cadrane cu divi­ziuni abia vizibile, carcase mici, nichelate, ca nişte deno­te de sticl­e, rulmenţi ca nişte delicate cochilii de melc, f­rag­­mentind lumina în săgeţi ro­titoare. Ne aflăm, îmi spune tinărul inginer Dan IV­arinescu, în spaţiul uneia din cele mai acerbe competiţii tehnologice, un domeniu de vîrf al tehnicii, cu implicații multiple pentru progresul nostru tehnico-suibi* Hfic. Micromdfeie* aieznme* trete« minometreie. vite/ogr/i* fele, term­ost­a­lele, presostate­­le, comparatoarele, releele de temporizare, aparatura de con­trol activ — ca ncerista am e­­numerat o bună parte din pro­dusele Care poartă marcă ..Mecanicii fine“ — silit rea­lizate cu ajutorul unor tehrtu* togii în Care fttt este admis nici un rabat de la calitate, totul se măsoară aici in mi­croni, sau alte mărimi de or­dinul munţilor* tolerantele sint ca si inexistente, exigenţele de ordin metrologic sintt necru­ţătoare. O ganifă foarte completă de produse introduse în fabrica­ţie în Atitudini cincinal­e re­prezintă aici la Mecanică fină aparatura de control activ, realizare plasată în întregime în domeniul tehnicii de vîrf, tara noastră situindu-se la ora de faţă pe locul patru în lume in ceea ce priveste performan­tele in acest domeniu. Este extrem de dificil să concepi şî să produ­ci aceste veritabile microprocesoare« destinate mă­surării în orice moment a co­telor unor piese fiflaîe In mici proces de aschiere, prin inter­mediul unor tVacUttitofi sensi­bili, ce fac inutilă seoftterea piesei, deci întreruperea Ittctit* Hii. pentru măsurare. E o rea­lizare, de triare performanți care poate fi adiUdCCâtă, Pe buna dreptate, de tinerii ate­­lierului : Gheorgh­e Dihcâ. Ma­rian Durea. Gheorghe DUică, Marian Pitu­. AUdUstih CorPo­­roschii care imprimă muncit­­or o răbdare teribilă, o abili­tate de instrumentist. Cară ştie cu ochii închişi să provoace sunetul dorit prin apăsarea unei clape. Şt­in­ Secţia de montaj A.IVl.C. fazele procesului de producţie sunt realizate aproape în ex­clusivitate de tineri. Conteine­­re cu piese minuscule, selec­tate şi montate de mâini deli­cate şi ochi exersaţi, o atenţie desăvârşită, iată imaginile em­blematice ale unei activităţi aflate sub semnul unei exi­genţe riguroase, al extremei precizii. Petre Ha­baliga, Irina Doliş, Marin Năstase, Constan­tin Neagu, Petru­ţa Panait, Va­sile Andrei, Georgeta Oţelea, Maria Albu­, Elena Bucur ş.a. apropie gesturile lor de fru­museţea muncii artistice, de liniştea unui pictor care, aflat în faţa şevaletului, filtrează prin genele întredeschise lumina intensă a zilei. fi:;Snd-o in infime particule eie ulei. Deosebit de interesantă este activitatea Laboratorului de metrologie, etapă tehnologică prin care sunt realizate con­trolul final și etalonărea pro*­duselor, folosindu-se o apara­tură metrologică de mare pre­cizie, fiecare produs trebuie să se înscrie in prescripţiile de precizie impuse, avind in ve­dere cft aparatura produsă la „Mecanică fină" este destina­tă, Itt, rindul ei, operaţiilor de măsură şi control din indus­trie. Maria Badascu, Alexan­dra Iohescu, Dumitra Anton, Cameluţa Iancu sunt doar ci­­teva din cadrele tinere, cu o valoroasă experienţă, care con­feră certificat de înaltă cali­tate produselor întreprinderii. Se desfăşoară în întreprin­dere, cu sprijinul concret al organizaţiei de tineret, o vas­imoasă activitate de creaţie tehnico-ştiin­ţifice racordată concret necesităţilor producţiei. Tinărul inginer Mirean Pitcob, de pildă, este autorul Unor c co­­nectoare de joasă presiune, precum şi al unor mamimetre şi relee de presiune Absolută pentru domeniul mic. Inginera Alina Cocea are contribunii importante in domeniul citi­torilor optici pentru maşinile unelte. Poarte activ este si subingin­erul Căbrei pafteea, care a realizat Asimilarea, cu componente indigene, a con­trolului pentru convorbiri tele­fonice. Inginerul Ioan Mu­ţi­escu este coautorul unui con­tor cu roţi oVale, folosit in in­dustria chimică, in timp ce in­ginerul Gheorghe stoic?) în­scrie in biografia sa profesio­nală o foarte complexă mași­nă de măsurat in trei Coordo­nate. Sunt realizări ale tineri­lor Specialiști ce demonstrea­ză convingător fascinantul uni­vers al mecanicii fine, PETRU I.RIANt. Trăim un timp al marilor izbinti creatoare. Tot ceea ce se realizează in această perioadă de puternic elan mobilizator cu care întregul nostru popor IntimpIna cel de-al Xîîî-lea Con­gres al partidului însumează Si efortul remar­cabil al generaţiei tinere care îşi aureolează vîrsta cu realizările de excepţie în muncă, nu­trind justificat orgoliul de a face din perfor­manţă un fapt la ordinea zilei, în numeroasele noastre drumuri gazetăreşti i-am cunoscut pe mulţi dintre oamenii tineri ca-şi împlinesc destinul prin muncă, prin competenţa şi care-şi pun cotidian semnătura lor de tineri revoluţio­nari la temelia progresului economic şi social al ţarii. Din multitudinea de chipuri comune, de oameni obişnuiţi, dar recomandaţi de faptele lor, am ales doar el­own.­­dv unor tineri care­ o înscriu cu cinste, cu majuscule, numele pe bla­zonul de aur al generaţiei lor. La baza­ succeselor tot domeniul promovării noului de întreprinderea de scule şi elemente hidraulice din Focşani se află incorporate­­ strădaniile tinerilor Creatori, care ni-fru găsit aici la I.8.G.H. Focşani loc de împlinii® şi afir­mare a vocaţiei, a capacităţii şi inteligenţei teh­nice. Re­inginerul George Icentes, unul dintre sutele de tineri „cu idei" de atei l-am găsit recent preocupat de milan­tarea unei maşini de polizat­rite pentru dotarea hăului atelier de pilă al întreprinderii. L-are citit pe Chip bucu­ria succesului. Deşi temperamental fie tinărul dili faţă mea, brateau tsfjfl obSişte, ntl-l defi­neşte, aşa cum pare la prima vedere, rezerva­rea­, el stătea totuşi tăcut în faţe maşinii, gin­­dina, desigur, te alte noi proiecte, ia alte idei ce pot fi convertite îft eficienţă. In fapt, Se ştie că fiecare succes constituie im motiv de satis­facţie, dar în egală măsură de embiţie, de auto­­depăşire profesionalii. Di­in cazul inginerului Zantea, absolvent al Facultăţii de mecanică din Iaşi, promoţia 1931, care deşi repartizat intr-un institut bucureştean, a preferat provincia, lu­crurile­ stau la fel. Palmaresul de realizări, dis­pozitivele, îmbunătăţirile tehnologice aduse fa­bricaţiei unor produse din nomenclatorul între­prinderii şi altele exprimă in sinteză faptul că tânărul inginer aflat la virsta deplinei afirmări in profesie a intrat cum se spuma pe poarta din faţă a consacrării Ambiţii mari, pasiuni la fel de mari, putere de munca exemplară, tenace in faţa greutăţilor şi nerăbdător cu noul pe care George Zantea il aduce permanent iit prim-plan. Pus furte, competenţă, maturitate profesională sunt calităţi pe care trebuie să te dovedeşti şi atunci cind participi la înălţarea unei Con­strucţii industriale, sociale, edilitar-gospodâ­­reşti etc. Să respecţi tehnologia de producţie,­­ să construieşti, durabil, temeinic, frutnos, iată crezul după care se conduce Ioan Chiş, zidarul de ieri, su­binginerul de astăzi (a absolvit in acest ani Facultatea de construcţii civile şi in­dustriale din Timişoara), tinărul care de­­8 ani se află in fruntea unei echipe de zugravi, un­a dintre cele mai bufte ale Antreprizei numărul î a Trustului antrepriză gen­erala coflstruiţii montaj Timiş. Dacă Ioaul Chiş ar trebui să-şi facă pe Scurt biografia profesională ar fi ne­cesar să notăm numeroase adrese — cartiere de locuinţe, obiective economice, sociale etc. unde a putut fi intilnit în cei peste 10 ani de cind a venit de pe meleagurile Sălajului, aici la Timişoara, să inveţe nobila meserie de con­structor. Desigur că nu e puţin lucru să fii as­tăzi constructor demn al României moderne, să ştii cu exactitate cum va arăta noul obiectiv „citind“ numai proiectul şi documentaţia. Cum nu e deloc puţin ca la distanţă de un deceniu să devii primul zidar al ţării. Vorbele pălesc în faţa faptelor, Ioan Chiş este ciştigătorul lo­cului I la Olimpiada constructorului, faza na­ţională, atit la prima ediţie (1974), cit şi la cea de-a X-a ediţie (1984). Este deci, zidarul nu­mărul 1 al ţării, fu­t lu numele Căruia stă pe acelaşi plan numele lui Ilie Ciobanu (dulgherul numărul 1, la ediţia olimpiadei din acest an) şi a­ lui Gheorghe Nan (fierar-betonistul tot numă­rul 1 al ţării). Toţi trei, muncitori de elită ai trustului timişean pentru care tinereţea repre­zintă un mod de viaţă, un permanent examen al spiritului revoluţionar, al eroismului cotidian al muncii. „Biografia mea profesională nu are nimic din spectaculosul unor meserii cu adevărat specta­culoase, ne spunea recent Ion Anghel, tinărul frezor de 20 de ani de la întreprinderea „Auto­mecanica“ din Moreni. Devenirea mea, o spun cu toată convingerea, se datorează mai vârstni­cilor mei colegi de muncă, peisajului fertil al colectivului muncitoresc in care m-am format în cei 7 ani de cind lucrez la „Automecanica“. Ce poate fi însă mai spectaculos, ca in climatul de muncă oxigenat de aerul proaspăt al demo­craţiei muncitoreşti să preiei din mers ştafeta muncii entuziaste, responsabile, de la «vete­rani­“. Că la «Automecanica" schimbul de m­ine se află pe miini sigure nu este­ numai o simplă figură de stil. Spm numeroase exemplele de ti­neri care, asemenea lui Ion Anghel, se numără printre muncitorii de frunte şi ale căror fapte de muncă stau pe acelaşi plan cu faptele mai virstnicilor. Bilanţul la­­zi­ al întreprinderii confirmă că alături de ceilalţi oameni ai mun­cii tinerii şi-au onorat cum se cuvine înaltul certificat de încredere ce le-a fost atribuit de colectiv. Ei, tinerii, revoluţionari prin vîrstă şi profesie, nu se pot mulţumi cu confortul unor realizări modeste. întreaga lor activitate stă sub semnul Spiritului de competiţie, de auutodepă­­şire, îmbogăţind cotidian cu noi fapte cartea de onoare a muncii. Ion Anghel, frezorul cel mai bun al întreprinderii, dar şi al ţării (locul I la Olimpiada frezorului, faza naţională, 1984) şi colegii lui de generaţie Gheorghe C. Bratu, Gheorghe A. Bratu, Ion Bănică. Gabriel Bari­ton sunt doar cîţiva dintre membrii organizaţiei revoluţionare de tineret de la „AutorrtecartiCa“ Motan-­, pe care i-am remarcat in primul rind datorită dăruirii cu care ei, asemenea multora dintre membrii marelui detaşament muncitoresc al ţării, ştiu să iasă, zi de zi, cu i responsabilitate şi competenţă, înt întâmpinarea viitorului. ILEANA PODOLEANU IDEI IN HAINE DE LUCRU

Next