Scînteia Tineretului, noiembrie 1984 (Anul 40, nr. 11018-11043)
1984-11-01 / nr. 11018
PERFORMANTA CA STARE DE SPIRIT Repere de conştiinţă ale vîrstei tinere „Şi astăzi prieteni, şi astăzi simţim I O zbateri-n singe de naştere vie ( Poporul român s-a născut nu-n salon / Ci pe timpul, pe timpul de bâtălie // Nu Sarmizegetusa n-a murit, n-a murit / In dacorromanul război / Cetatea, cetatea etern va trăi Cetatea şi astăzi e-n noi“, în munţii Orăştiei răsună un cântec memorabil. „Serbările Scânteii tineretului" au atras aici, ca un magnet, de la o de neuitat intilnire a tineretului cu istoria, patruzeci de mii de tineri, iar microfonul central, cu chitară, cotropit de emoţie, un tînăr blond, inait. Gintă limpede, cu voce de cristal. „Serbările Scinteii tineretului" i-au oferit, iată, şansa afirmării artistice. Acum, in aceste zile din preajma marelui forum al comuniştilor, acelaşimăr e prezent din nou cu „Serbările Scinteii tineretului“, dedicîndu-şi cântecele acestui timp eroic, patriei şi partidului Congresului al XIII-lea. La nici 25 de ani, Petruţ Cimui, despre ei este vorba, poate fi cunoscut ca un tînăr care se bucură dirit, plin de condiţiile, oferite fmnoroi tinerilor de a se afirma , de a-şi dezvolta personalitatea. Bun coleg, muncitor bun la întreprinderea „Tinara gardă“ din Bucureşti, Petruţ Cămui se împlineşte şi ca artist. Cintecul lui, „La Sarmizegetusa“ este deja in patrimoniul muzicii noastre tinere de largă respiraţie patriotică. Tot în „Serbări“ in faţa a zeci de mii de tineri, Petruţ Cămui interpretează emoţionant „Treceţi, batalioane române. Carpaţii“, „Cîntec pentru tricolor“, „Sus, sus, sus, române, sus“. Petruţ Cămui, tin tînăr circumscris prezentului şi viitorului, în sediul comitetului U.T.C. de la întreprinderea de utilaj greu „Progresul“ din Brăila este o activitate febrilă. Se fac ambiţioase planuri de muncă şi se pregăteşte o ..transmitere de sarcini“. Acum, in cinstea Congresului al XIII-lea al partidului, organizaţia U.T.C. de aici, una dintre cele maimari din ţară, şi-a luat angajamente suplimentare. Iau note despre activitatea tinerilor care conduc această organizaţie reprezentativă. Ilie Anica, secretar adjunct cu probleme de propagandă, este unul dintre ei. Are 21 de arc, profesia strungar. Date simple, clare, în perioada documentării noastre se afla la o şcoală de perfecţionare. Colegii ei insista că scriu totuşi despre ea pentru că este sufletul serilor cultural-distractive, are întotdeauna idei foarte bune in ceea ce priveşte organizarea timpului liber al tinerilor din întreprindere, dovedeşte calităţi de bun activist al U.T.C. Este, altfel spus, o tînără care-şi consacră energia pentru binele şi armonia vieţii şi activităţii miilor ei de colegi şi Colege din marea citadelă industrială, în perioada dintre Congre sul,al XII-lea şi Congresul al XIII-lea şi-a intrat in plinul profesiunii şi a păşit maxi trepte in afirmarea sa şi med, jdicul Nicolae Vlad. După ce faci cunoştinţă cu acest om entuziast te-ai aştepta, nu ştiu de ce am această senzaţie, să-ţi vorbească pasionant, despre Cehov. Cehov medicul sau Cehov scriitorul ? Cehovomul cu bunătatea-i de excepţie cu uriaşa-i putere de a înţelege oamenii ! Nicolae Vlad este medic în comuna Suliţa dinjudeţul Botoşani. O comună pierdută poetic printre ondulaţii idealurilor moldovene, un loc ales de medicul Vlad, la repartiţie, fără a şti măcar o iotă despre ce-l aştepta. Cind s-a prezentat la post, acum cîţiva ani, ce repede a trecut timpul, Nicolae Vlad a găsit in unitatea spitaliceasca ce urma s-o conducă o stare ce nu i-a fost pe plac. Sprijinit îndeaproape de organele de resort, mină de gospodar, gospodar forte, a făcut din spitalul Suliţa o grădină de sănătate. Bun gospodar, dar şi medic foarte priceput. Deşi tinăr, medicul Nicolae Vlad are o bogată experienţă de viaţă. A fost, printre altele. Şi tractorist. Bucurindu-se de condiţiile oferite de partid şi de stat, Nicolae Vlad a învăţat şi a ajuns medic. Un om tinăr care a oferit şi oferă, prin tot ce face, o lecţie extraordinară oamenilor din jurul său, de la grija cu care îşi îngrijesc semenii — ziditorii de pline din colţul lui de ţară — pină la sera şi pomii din grădină. Bîrnea aburindă şi tot atit de cuceritor mirositoare este rezultatul suprem al ocupaţiei de zi cu zi a brutarului Gheorghe Florescu din Urieni-Teleorman. De cind a Început a munci, şi sint vreo opt ani de atunci, el n-a ştiut altceva intr-ale meseriilor decit cum se face pîinea tot mai bună. Veţi crede că e simplu ! Nicidecum ! Te judecă mii de oameni, zilnic. Este un examen uriaş. Mii de gusturi pot pune oricînd semn, de întrebare asupra priceperii tale. In halat alb, cu bonetă, cu minecile suflecate, Gheorghe Florescu ia făină, drojdie şi dozează, dozează, dozează. Face piine pentru consătenii săi şi pentru alte mii de oameni din satele vecine. El n-a plecat în navetă, el n-a căutat deloc mulţimea oraşului, el a rămas în sat şi prin tot ce face are gospodărie frumoasă, munceşte şi la cîmp şi la livadă. Este un om de viitor în satul românesc contemporan, spaţiu, ce va fi şi mai puternic propulsat pe coordonatele civilizaţiei moderne şi ale prosperităţii aşa cum prevede şi proiectul de Directive ale Congresului al XIII-lea al partidului, însăşi profesia lui este o noutate şi o creaţie a acestui timp de înflorire fără precedent a satului românesc. EUGEN MIHAESCU Inginerul Nicolae Ilinca. Serii fermei vegetale nr. 3 a Cooperativei agricole de producţie din Scomniceşti, este la cei aproape 30 de ani ai săi fruntaş pe ţară. Cum se obţin la fiecare unitate de suprafaţă cite 7 000 kilograme de griu ? Care este „secretul“ in realizarea de producţii record ? „Răspunsul este cuprins intr-un singur cuvânt — munca. Mitraca tară odihnă, muncă făcută, bine şi la timp“. Aici, la Cooperativa agricolă de producţie din Scorniceşti, unitate care a primit de curând titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, „secretul“ producţiilor record îl reprezintă cîţiva ani buni de muncă, de încercări, şi eşecuri care i-au îndârjit deopotrivă pe lucrătorii fermelor şi pe specialişti, investiţii materiale şi de inteligenţă, pină cind, cu ajutorul Staţiunii de cercetări Albota, s-a ajuns la o tehnologie de ameliorare a deficienţelor solurilor oliginoase din această zonă. „...Solul, solul, premergătoarele sunt numai premise ale unor producţii record, işi continuă gindul inginerul Nicolae Ilinca. Urmează lucrările solului — aratul, fertilizatul, discuitul, semănatul — toate făcute aşa cum prevăd tehnologiile de cultură, adică la parametrii cei mai înalţi de calitate. Aşa şi numai aşa am reuşit să avem 730 de plante recoltabi- te la metru pătrat şi deci producţii mari“. Nicolae Ilinca, fiu al acestor smotoiţe şi argile, şcolii la cele mai înalte instituţii de învăţământ din ţară, s-a intors acasă, în satul unde s-a născut şi a crescut ca să lucreze pământul „aşa cum scrie la carte“ şi alături de consătenii săi să realizeze nu numai intr-un an, ci aşa cum sună îndemnul secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aşa cum se prevede iu proiectul de Directive supus dezbaterii întregii ţări, ci de la un an la altul recolte tot mai mari. A fi ţăran nu înseamnă a fi un simplu „lucrător cu sapa“. Aceasta imagine s-a transformat într-un tablou complex, in care pregnante sunt semnele noului, liniile de forţă ale viitorului. Agricultura zilei de azi şi cu atit mai mult a zilei de miine implică neapărat noţiunea de modern. Vorbim tot mai mult despre fertilizarea solului, despre chimizare şi irigaţii, despre noi soiuri şi hibrizi, despre metode agrotehnice şi fitotehnice. Şi, tot în egală măsură, se vorbeşte despre mecanizare, despre o gamă tot mai largă de maşini agricole fără de care nu se poate concepe o agricultură modernii. Iar omul chemat să stăpânească şi să folosească această ştiinţă şi asemenea maşini — ţăranul — se confundă şi se confruntă în bună măsură cu imaginea mecanizatorului. Un astfel de fiu al pământului este tânărul mecanizator Arpad Bencze. Reţin ca un prim succes al lui faptul că inuia brazdă executată de el a fost apreciată ca foarte bună. Câmpul şi mai târziu recolta au confirmat această apreciere. Pasiunea lui pentru meseria aleasă şi dragostea de pămînt au căpătat, pe parcursul anilor, noi confirmări. Treptat a ajuns să stăpânească întreaga gamă de ■utilaje şi maşini agricole, să execute cele mai pretenţioase lucrări. L-an întâlnit, in repetate rânduri, dis-de-dimineaţă, primul în panour 1 de maşini., Pornea tractorul, ii asculta bătaia, mai regla o piesă şi tot primul ieşea in cimp, intra în brazdă. „Aşa cum sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, munca in agricultură nu este cu nimic mai prejos decit munca în electronică. Se cere o bună cunoaştere a naturii, a tainelor plantelor. Nu este totul să ştii să mânuieşti volanul unei maşini agricole, ci este esenţial să posezi acea ştiinţă a lucrării pământului, să ţi-o însuşeşti continuu, s-o aplici cu rezultate cit mai bune. Sunt gândurile noastre, ale locuitorilor comunei bazarea, suneturi cu care am dezbătut proiectul de Directive ale Congresului al XIII-lea, autentic program de acţiune revoluţionară pe care dorim sâ-l transpunem neabătut în practica de zi cu zi“. „Comuna noastră este renumită, din generaţie in generaţie, pentru creşterea oilor. Cred că suntem aşezarea rurală din această parte de tară cu cele mai multe oi. Faptul că in epoca pe care o trăim această îndeletnicire a ajuns stimată şi preţuită ni se pare un lucru firesc. Secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ne-a învăţat să ne mândrim cu munca noastră, mai ales când această muncă este cinstită, este rodnică atît pentru nod cit şi pentru ţară“. Sunt cuvintele tehnicienul zootehnist Ioana Loghinescu din comuna Vaideeni, judeţul Vâlcea. Fiică de păstori a plecat la şcoală să înveţe o meserie necesară comunei în care trăieşte. Acum ■ este tehetett , zootehnist şi Îngrijeşte, alături de oamenii comunei, animalele din gospodăriile populaţiei. Şi, la fel cu ceilalţi consăteni, an de an contractează întreaga producţie de lină, lapte, carne cu statul şi contribuie prin munca ei la întreţinerea şi menţinerea la un nivel calitativ superior a întregului efectiv de animale din Vaideeni. „Am reţinut din dezbaterile pe marginea proiectului de Directive importanţa care se acordă dezvoltării zootehniei a cărei pondere in producţia agricolă va ajunge pină la 43 la sută. O contribuţie deosebită o vor avea şi gospodăriile populaţiei, unde se vor creşte mult mai multe animale şi va trebui să se obţină o cantitate mai însemnată de produse animaliere. Toate acestea sânt direcţii de acţiune care ne mobilizează pe noi toţi, locuitorii comunei Vaideeni, pentru îndeplinirea obiectivelor ce vor fi trasate agriculturii de Congresul al XIII-lea al partidului“. CRISTINA BALINT Se păstrează pe ecranul memoriei noastre afective imagini şi ipostaze semnificative ale tinereţii, ale generaţiei tinere, imagini care reunite în dimensiunea lor generică alcătuiesc un convingător şi emoţionant portret colectiv. Ceea ce defineşte mai întîi acest portret simbolic al vârstei tinere e frumuseţea însăşi, superba lumină a chipurilor inundate de zîmbet şi de bucuria solară a gîndului tînăr şi cutezător, o frumuseţe fizică, de odihnitor echilibru, dar şi o frumuseţe morală, care răsfrînge în afară un univers complex şi înalt de simţăminte, de puternică ardere a ideilor, proiectate pe fundalul fascinant al visului şi al aspiraţiilor celor mai îndrăzneţe. Cea de-a doua imagine, menită să confere astăzi identitate tinerilor patriei, o generaţie învestită cu atributul de puternică forţă socială, chezăşie a viitorului naţiunii noastre socialiste — e cea a muncii, a integrării plenare, prin exemplare probe de dăruire şi entuziasm în remarcabila operă de creaţie prin care întregul nostru popor realizează istoricul proces al devenirii socialiste şi comuniste a patriei. Concretizată, această ipostază a tinereţii care munceşte, care îşi asumă mari responsabilităţi ale prezentului şi ale viitorului, oferă carnetului de reporter tulburătoarele argumente ale faptelor, ale muncii aureolate,de flacăra strălucitoare şi durabilă a vîrstei tinere. In întreprinderi şi mari combinate, integraţi ritmului alert al unor complexe procese tehnologice, pe marile şantiere care pun în operă mari edificii conturate ca nişte simbolice arce de triumf ale spiritului constructor, pe ogoare, acolo unde cîmpia pulsează ca o mare uzină a pîinii, în institutele de cercetare şi proiectare, conectaţi la liniile de forţă ale unor orizonturi ştiinţifice de importanţă hotărîtoare, în şcoli şi facultăţi, tinerii înscriu în cronica muncii pentru patrie fapte remarcabile, pe care, într-o simbolică înmănunchere, le dedică celui de-al XIII-lea Congres al partidului. BIOGRAFII ALE PASIUNII TULBURĂTOAREA NELINIŞTE A CREAŢIEI La întreprinderea de mecanică fină competiţia tehnologicii se desfăşoară intr-o lume miniaturala, tinerii înscriind in cronica faptelor de muncă realizări de prestigiu, pe care le dedică marelui forum, îi privesc aplecaţi asupra meselor de montaj, prinşi in conul de lumini strălucitoare al lămpilor cu neon şi sunt uimit de extraordinara lor dexteritate. Cu fineţea unui pianist, mina lor pipăie şi manipulează încet şuruburi cu un virf de ac, roţi dinţate minuscule, ace indicatoare cu firul de păr, cadrane cu diviziuni abia vizibile, carcase mici, nichelate, ca nişte denote de sticle, rulmenţi ca nişte delicate cochilii de melc, fragmentind lumina în săgeţi rotitoare. Ne aflăm, îmi spune tinărul inginer Dan IVarinescu, în spaţiul uneia din cele mai acerbe competiţii tehnologice, un domeniu de vîrf al tehnicii, cu implicații multiple pentru progresul nostru tehnico-suibi* Hfic. Micromdfeie* aieznme* trete« minometreie. vite/ogr/i* fele, termostalele, presostatele, comparatoarele, releele de temporizare, aparatura de control activ — ca ncerista am enumerat o bună parte din produsele Care poartă marcă ..Mecanicii fine“ — silit realizate cu ajutorul unor tehrtu* togii în Care fttt este admis nici un rabat de la calitate, totul se măsoară aici in microni, sau alte mărimi de ordinul munţilor* tolerantele sint ca si inexistente, exigenţele de ordin metrologic sintt necruţătoare. O ganifă foarte completă de produse introduse în fabricaţie în Atitudini cincinale reprezintă aici la Mecanică fină aparatura de control activ, realizare plasată în întregime în domeniul tehnicii de vîrf, tara noastră situindu-se la ora de faţă pe locul patru în lume in ceea ce priveste performantele in acest domeniu. Este extrem de dificil să concepi şî să produci aceste veritabile microprocesoare« destinate măsurării în orice moment a cotelor unor piese fiflaîe In mici proces de aschiere, prin intermediul unor tVacUttitofi sensibili, ce fac inutilă seoftterea piesei, deci întreruperea Ittctit* Hii. pentru măsurare. E o realizare, de triare performanți care poate fi adiUdCCâtă, Pe buna dreptate, de tinerii atelierului : Gheorghe Dihcâ. Marian Durea. Gheorghe DUică, Marian Pitu. AUdUstih CorPoroschii care imprimă muncitor o răbdare teribilă, o abilitate de instrumentist. Cară ştie cu ochii închişi să provoace sunetul dorit prin apăsarea unei clape. Ştin Secţia de montaj A.IVl.C. fazele procesului de producţie sunt realizate aproape în exclusivitate de tineri. Conteinere cu piese minuscule, selectate şi montate de mâini delicate şi ochi exersaţi, o atenţie desăvârşită, iată imaginile emblematice ale unei activităţi aflate sub semnul unei exigenţe riguroase, al extremei precizii. Petre Habaliga, Irina Doliş, Marin Năstase, Constantin Neagu, Petruţa Panait, Vasile Andrei, Georgeta Oţelea, Maria Albu, Elena Bucur ş.a. apropie gesturile lor de frumuseţea muncii artistice, de liniştea unui pictor care, aflat în faţa şevaletului, filtrează prin genele întredeschise lumina intensă a zilei. fi:;Snd-o in infime particule eie ulei. Deosebit de interesantă este activitatea Laboratorului de metrologie, etapă tehnologică prin care sunt realizate controlul final și etalonărea pro*duselor, folosindu-se o aparatură metrologică de mare precizie, fiecare produs trebuie să se înscrie in prescripţiile de precizie impuse, avind in vedere cft aparatura produsă la „Mecanică fină" este destinată, Itt, rindul ei, operaţiilor de măsură şi control din industrie. Maria Badascu, Alexandra Iohescu, Dumitra Anton, Cameluţa Iancu sunt doar citeva din cadrele tinere, cu o valoroasă experienţă, care conferă certificat de înaltă calitate produselor întreprinderii. Se desfăşoară în întreprindere, cu sprijinul concret al organizaţiei de tineret, o vasimoasă activitate de creaţie tehnico-ştiinţifice racordată concret necesităţilor producţiei. Tinărul inginer Mirean Pitcob, de pildă, este autorul Unor c conectoare de joasă presiune, precum şi al unor mamimetre şi relee de presiune Absolută pentru domeniul mic. Inginera Alina Cocea are contribunii importante in domeniul cititorilor optici pentru maşinile unelte. Poarte activ este si subinginerul Căbrei pafteea, care a realizat Asimilarea, cu componente indigene, a controlului pentru convorbiri telefonice. Inginerul Ioan Muţiescu este coautorul unui contor cu roţi oVale, folosit in industria chimică, in timp ce inginerul Gheorghe stoic?) înscrie in biografia sa profesională o foarte complexă mașină de măsurat in trei Coordonate. Sunt realizări ale tinerilor Specialiști ce demonstrează convingător fascinantul univers al mecanicii fine, PETRU I.RIANt. Trăim un timp al marilor izbinti creatoare. Tot ceea ce se realizează in această perioadă de puternic elan mobilizator cu care întregul nostru popor IntimpIna cel de-al Xîîî-lea Congres al partidului însumează Si efortul remarcabil al generaţiei tinere care îşi aureolează vîrsta cu realizările de excepţie în muncă, nutrind justificat orgoliul de a face din performanţă un fapt la ordinea zilei, în numeroasele noastre drumuri gazetăreşti i-am cunoscut pe mulţi dintre oamenii tineri ca-şi împlinesc destinul prin muncă, prin competenţa şi care-şi pun cotidian semnătura lor de tineri revoluţionari la temelia progresului economic şi social al ţarii. Din multitudinea de chipuri comune, de oameni obişnuiţi, dar recomandaţi de faptele lor, am ales doar elown.dv unor tineri care o înscriu cu cinste, cu majuscule, numele pe blazonul de aur al generaţiei lor. La baza succeselor tot domeniul promovării noului de întreprinderea de scule şi elemente hidraulice din Focşani se află incorporate strădaniile tinerilor Creatori, care ni-fru găsit aici la I.8.G.H. Focşani loc de împlinii® şi afirmare a vocaţiei, a capacităţii şi inteligenţei tehnice. Reinginerul George Icentes, unul dintre sutele de tineri „cu idei" de atei l-am găsit recent preocupat de milantarea unei maşini de polizatrite pentru dotarea hăului atelier de pilă al întreprinderii. L-are citit pe Chip bucuria succesului. Deşi temperamental fie tinărul dili faţă mea, brateau tsfjfl obSişte, ntl-l defineşte, aşa cum pare la prima vedere, rezervarea, el stătea totuşi tăcut în faţe maşinii, gindina, desigur, te alte noi proiecte, ia alte idei ce pot fi convertite îft eficienţă. In fapt, Se ştie că fiecare succes constituie im motiv de satisfacţie, dar în egală măsură de embiţie, de autodepăşire profesionalii. Diin cazul inginerului Zantea, absolvent al Facultăţii de mecanică din Iaşi, promoţia 1931, care deşi repartizat intr-un institut bucureştean, a preferat provincia, lucrurile stau la fel. Palmaresul de realizări, dispozitivele, îmbunătăţirile tehnologice aduse fabricaţiei unor produse din nomenclatorul întreprinderii şi altele exprimă in sinteză faptul că tânărul inginer aflat la virsta deplinei afirmări in profesie a intrat cum se spuma pe poarta din faţă a consacrării Ambiţii mari, pasiuni la fel de mari, putere de munca exemplară, tenace in faţa greutăţilor şi nerăbdător cu noul pe care George Zantea il aduce permanent iit prim-plan. Pus furte, competenţă, maturitate profesională sunt calităţi pe care trebuie să te dovedeşti şi atunci cind participi la înălţarea unei Construcţii industriale, sociale, edilitar-gospodâreşti etc. Să respecţi tehnologia de producţie, să construieşti, durabil, temeinic, frutnos, iată crezul după care se conduce Ioan Chiş, zidarul de ieri, subinginerul de astăzi (a absolvit in acest ani Facultatea de construcţii civile şi industriale din Timişoara), tinărul care de8 ani se află in fruntea unei echipe de zugravi, una dintre cele mai bufte ale Antreprizei numărul î a Trustului antrepriză generala coflstruiţii montaj Timiş. Dacă Ioaul Chiş ar trebui să-şi facă pe Scurt biografia profesională ar fi necesar să notăm numeroase adrese — cartiere de locuinţe, obiective economice, sociale etc. unde a putut fi intilnit în cei peste 10 ani de cind a venit de pe meleagurile Sălajului, aici la Timişoara, să inveţe nobila meserie de constructor. Desigur că nu e puţin lucru să fii astăzi constructor demn al României moderne, să ştii cu exactitate cum va arăta noul obiectiv „citind“ numai proiectul şi documentaţia. Cum nu e deloc puţin ca la distanţă de un deceniu să devii primul zidar al ţării. Vorbele pălesc în faţa faptelor, Ioan Chiş este ciştigătorul locului I la Olimpiada constructorului, faza naţională, atit la prima ediţie (1974), cit şi la cea de-a X-a ediţie (1984). Este deci, zidarul numărul 1 al ţării, fut lu numele Căruia stă pe acelaşi plan numele lui Ilie Ciobanu (dulgherul numărul 1, la ediţia olimpiadei din acest an) şi a lui Gheorghe Nan (fierar-betonistul tot numărul 1 al ţării). Toţi trei, muncitori de elită ai trustului timişean pentru care tinereţea reprezintă un mod de viaţă, un permanent examen al spiritului revoluţionar, al eroismului cotidian al muncii. „Biografia mea profesională nu are nimic din spectaculosul unor meserii cu adevărat spectaculoase, ne spunea recent Ion Anghel, tinărul frezor de 20 de ani de la întreprinderea „Automecanica“ din Moreni. Devenirea mea, o spun cu toată convingerea, se datorează mai vârstnicilor mei colegi de muncă, peisajului fertil al colectivului muncitoresc in care m-am format în cei 7 ani de cind lucrez la „Automecanica“. Ce poate fi însă mai spectaculos, ca in climatul de muncă oxigenat de aerul proaspăt al democraţiei muncitoreşti să preiei din mers ştafeta muncii entuziaste, responsabile, de la «veterani“. Că la «Automecanica" schimbul de mine se află pe miini sigure nu este numai o simplă figură de stil. Spm numeroase exemplele de tineri care, asemenea lui Ion Anghel, se numără printre muncitorii de frunte şi ale căror fapte de muncă stau pe acelaşi plan cu faptele mai virstnicilor. Bilanţul lazi al întreprinderii confirmă că alături de ceilalţi oameni ai muncii tinerii şi-au onorat cum se cuvine înaltul certificat de încredere ce le-a fost atribuit de colectiv. Ei, tinerii, revoluţionari prin vîrstă şi profesie, nu se pot mulţumi cu confortul unor realizări modeste. întreaga lor activitate stă sub semnul Spiritului de competiţie, de auutodepăşire, îmbogăţind cotidian cu noi fapte cartea de onoare a muncii. Ion Anghel, frezorul cel mai bun al întreprinderii, dar şi al ţării (locul I la Olimpiada frezorului, faza naţională, 1984) şi colegii lui de generaţie Gheorghe C. Bratu, Gheorghe A. Bratu, Ion Bănică. Gabriel Bariton sunt doar cîţiva dintre membrii organizaţiei revoluţionare de tineret de la „AutorrtecartiCa“ Motan-, pe care i-am remarcat in primul rind datorită dăruirii cu care ei, asemenea multora dintre membrii marelui detaşament muncitoresc al ţării, ştiu să iasă, zi de zi, cu i responsabilitate şi competenţă, înt întâmpinarea viitorului. ILEANA PODOLEANU IDEI IN HAINE DE LUCRU