Scînteia Tineretului, octombrie 1985 (Anul 41, nr. 11302-11328)

1985-10-01 / nr. 11302

„SCÎNTEIA TINERETULUI» pag. 2 Organizaţiile U. T. C. în munca lor de zi cu zi Mai bine de jumătate din efectivul organizaţiei­ orăşe­neşti Jimbolia a U.T.C. se află în aceste zile in agricultură Este astfel dovedită, şi pe a­­ceastă cale, puternica angaja­re şi implicare a tinerilor de aici in Înfăptuirea tuturor co­mandamentelor vieţii noastre de zi cu zi. Deci tinerii Jim­­boliei muncesc acum nu nu­mai in renumitele întreprin­deri de ceramică sau încălţă­minte, ci şi in cooperativa a­­gricolă, in I.A.S., in asociaţia legumicolă, la sere şi solarii. Totul este făcut in mod firesc şi cu pricepere, Jimbolia fiind recunoscută pentru priceperea şi hărnicia oamenilor săi. Pes­te 700 de tineri din şcolile oraşului se află în lanurile cu porumb. Se recoltează, tot­odată, şi cartofi, legume, sfe­clă de zahăr. Alături de tine­rii şcolilor, au venit să dea o mină de ajutor şi cei peste 700 de tineri din industrie. Găsind o „fereastră“ de timp liber în activitatea lor indus­trială, tinerii aceştia, policali­­ficaţi în cea mai mare parte, dau măsura complexităţii virstei lor şi înaltelor lor ca­lităţi muncitoreşti şi pe spa­ţiile agricole. Capacitatea de mobilizare a organizaţiei este demonstrată nu numai cu oca­zia campaniilor agricole, ci şi in multe alte probleme şi as­pecte. Planul de muncă pa­triotică finanţată a fost înde­plinit încă din primăvară, a­­cest plan însumînd lucrări în sprijinul producţiei şi in agri­cultură, adică tot in produc­ţie. Importantele depăşiri de plan ale organizaţiei s-au pro­dus în... agricultură. Reve­nind la cele industriale, aflăm de la Elena Onoiu, secretarul comitetului orăşenesc Jimbo­lia al U.T.C., că anual, cei aproape 3 000 de tineri ai or­ganizaţiei realizează o pro­ducţie suplimentară de peste jumătate milion lei. Şi nu cu orice fel de producţie, ci cu producţie pentru export, deci înalt competitivă. Tinerii Jimboliei produc pentru ex­port încălţăminte, materiale de construcţie, mase plastice, nasturi, mobilă, confecţii. Deci o largă gamă de produse ce denotă înaltul profesionalism al acestor tineri, care se pot „mişca“ uşor de la domeniul industrial la cel agrar. Succe­sele organizaţiei orăşeneşti a U.T.C. pot fi regăsite şi în domeniul economiilor de ma­teriale, materii prime, com­bustibili. Două exemple: ti­nerii de la întreprinderea de produse ceramice economisesc 200 tone combustibil conven­ţional anual, cei de la între­prinderea de nasturi ieşind în evidenţă şi ei cu 150 toc anual, în întrecerea utecistă — acest important instrument de mo­bilizare a tinerilor, de educa­re a lor prin muncă şi pen­tru muncă, de ridicare a pre­gătirii profesionale şi de dez­voltare a unei­ înalte conştiin­ţe muncitoreşti — se află cu­prinşi circa 2 000 de tineri. De altfel, bilanţul întrecerii Uteciste de aici este în limi­tele unor date importante — fapt recunoscut de organele U.T.C. de nivel superior prin acordarea locului I pe 1984 in întrecerea din judeţul Timiş. Locul I pe judeţ aparţine or­ganizaţiei Si la capitolul „muncă patriotică“. A se ve­dea aici şi aspectul deosebit de­ plăcut, curăţenia şi ordi­nea pe care le întîlneşti in toate zonele oraşului. Trăsă­turi care se datoresc şi parti­cipării continue a tinerilor la înfrumuseţarea oraşului lor. Tot în întrecerea utecistă, or­ganizaţia U.T.C. de la între­prinderea de ceramică a ocu­pat locul I pe judeţ la mate­riale de construcţie, secreta­rul organizaţiei U.T.C. de aici, Gheorghe Lazea, fiind, tot­odată, responsabil cu munca patriotică in comitetul orăşe­nesc Jimbolia al U.T.C. In acest an întrecerea utecistă a avut un nivel superior, cei de la Ceramică situindu-se din nou în frunte. Dar , bilanţul încă nu e făcut, întrecerea continuind. Iniţiativa utecistă cunoaşte şi la Jimbolia spirit emulativ, devenind un spaţiu al afirmării personalităţii ti­nerilor, îmbogăţind viaţa or­ganizaţiilor U.T.C. . La Între­prinderile de încălţăminte şi nasturi se acţionează sub ge­nericul „Să lucrăm o zi pe lună cu material economisit“. De asemenea, la întreprinde­rea de încălţăminte — aici se află cea mai puternică orga­nizaţie U.T.C. din oraş — au fost lansate alte două iniţia­tive: „Nici un tînăr sub nor­mă“ şi „Nici un rebut d­in mina tinerilor“, l­a Ceramica se obţin rezultate bune in or­ganizaţiile U.T.C. care mun­cesc în cadrul acţiunii „Recu­perare, refolosire, recondiţio­­nare“. Un important sector al activităţii tinerilor din Jimbo­lia este cel al cercetării apli­cate, al invenţiilor şi inova­ţiilor. In toate unităţile eco­nomice, tinerii au rezultate notabile la acest capitol. Te­mele de cercetare se referă la îmbunătăţirea proceselor de producţie, creşterea calităţii şi, îndeosebi, obţinerea de eco­nomii de energie. La Cera­mică şi materiale de construc­ţie a fost proiectată şi dată în folosinţă o staţie de usca­re pe baza energiei solare şi a apelor geotermale. Zeci de teme de cercetare, de optimi­zare a proceselor de produc­ţie — teme vizind aspecte de pe toate fluxurile de produc­ţie — se află în atenţia acti­velor şi organizaţiilor U.T.C. Dintre tinerii foarte buni in cercetare menţionăm pe Dan Adrian Midvichi, Iolanda Stanciu, Sabina Buzian şi Mi­­rela Medişşan de la Cerami­ca, Luminiţa Deac, Smaranda Iliescu, Aurel Grădină de la întreprinderea de nasturi, Ana Barabaşa şi Ştefan Nicolcea de la Încălţăminte. Rezultate­le bune obţinute in această activitate de vîrf dovedesc o foarte bună pregătire profe­sională, comitetul orăşenesc fiind preocupat in continuare de policalificarea unui număr cit mai mare de tineri şi de ridicarea calificării. Au fost organizate cursuri de polica­lificare la profesiile de cera­mist, frezor, lăcătuş, croitor. Totodată, se organizează o se­rie întreagă de concursuri pro­fesionale, menite să sporească interesul tinerilor pentru asi­milarea de noi cunoştinţe, de­prinderi profesionale. Cum am spus, la ordinea zi­lei este recoltatul. Citeva ci­fre şi din acest domeniu — elevii din construcţii — depar numai 50 tone zilnic, elevii de la Liceul industrial a recol­tat 800 tone cartofi şi zilnic 10 tone roşii, tinerii din I.A.S. depănuşează, la rindu­le, 50 tone porumb. Cifre de ultimă oră, cifre fierbinţi ce aparţin tinerilor unui oraş frumos şi curat ca un pahar. Un oraş în care se simte cotidian pulsul tînăr al faptei. Puternică, a­­vînd un activ bun şi cu ex­perienţă, tineri buni de dat exemplu, organizaţia orăşe­nească Jimbolia a U.T.C. a primit in rîndurile sale, nu­mai in acest an, aproape 150 de tineri. Chiar şi în campa­nia agricolă, acolo, în liniştea unei seri, intr-o adunare ge­nerală de organizaţie inedită, noi tineri s-au înscris sub ge­nericul de muncă şi faptă re­voluţionară al organizaţiei U.T.C. în ziua documentării noastre, la activul orăşenesc se făceau pregătiri pentru premierea fruntaşilor din pri­ma serie participantă la cam­pania agricolă, încă un mo­ment de referinţă din viaţa acestei organizaţii, un mo­ment ce evidenţiază, încă o dată, spiritul emulativ, anga­jat şi angajant, de întrecere din rîndurile ei. EUGEN MIHĂESCU Spirit de emulaţie şi angajare Asigurarea stocurilor planificate de cărbune — condiţie esenţială pentru buna funcţionare a termocentralelor (Urmare din pag. I) la o capacitate simţitor sporită de descărcare şi depozitare a cărbunelui. Dar, evident, pen­tru aceasta mai este necesară o condiţie : livrarea ritmică a cărbunelui de către unităţile miniere, cu responsabilităţi concrete în acest sens, ceea ce pină mai zilele acestea nu s-a prea întîmplat, aceasta condu­­cind la amintitele restanţe. Concret, la Doiceşti, dintr-un necesar de 600 000 tone, pînă săptămînă trecută nu se înma­gazinaseră decit ceva peste ju­mătate, restanţa cifrîndu-se, aşadar, la aproape 300 000 tone, cantitate suficientă func­ţionării centralei pe mai bine de o lună. Doar in luna august, de pildă, unităţile miniere cu sarcini de livrare către Doi­ceşti au înregistrat o restanţă de aproape 80 000 tone cărbu­ne, din care 45 000 tone între­prinderea minieră Lupoaia, 7 000 tone Combinatul minier Ploieşti, 18 000 tone I.P.C. Valea Jiului. In prima parte a lunii septembrie, unităţile mi­niere au rămas datoare cu alte peste 30 000 tone, numai între­prinderea minieră Urdari avînd restanţe de peste 25 000 tone. Este adevărat că prin apropia­ta intrare în revizie a grupu­rilor termocentralei se vor disponibiliza zilnic 6 000—8 000 tone cărbune, urgentîndu-se astfel crearea stocurilor de iarnă, dar aceasta nu rezolvă decit parţial problema, impu­nîndu-se şi pe mai departe in­tensificarea corespunzătoare a ritmului de extracţie şi livrare a cărbunelui de către respec­tivele unităţi miniere. Şi cum mai bine de jumătate din ne­cesarul de cărbune al termo­centralei Doiceşti il asigură unităţile aparţinînd Combina­tului minier Ploieşti, respectiv întreprinderea minieră Cîmpu­­lung Muscel, Exploatarea mi­nieră Filipeştii de Pădure, mina Şotînga, şi Sectorul mi­nier Ceptura, l-am rugat pe inginerul Gheorghe Anghel, directorul tehnic al C.M. Plo­ieşti, să ne ofere detalii cu privire la modul în care se acţionează pentru asigurarea stocurilor planificate de cărbu­ne pentru centrala Doiceşti. •­­ Din cele peste 100 000 tone cărbune energetic extrase su­plimentar la nivelul combina­tului, o mare parte am livrat-o tocmai termocentralei Doiceşti, unul din principalii noştri be­neficiari. Concret, doar in luna august, faţă de repartiţii şi contractele încheiate, am livrat suplimentar la Doiceşti 28 400 tone cărbune. De asemenea, în prima parte a lunii septembrie prevederile contractuale au fost depăşite cu 4 000 tone cărbune.­­ Şi totuşi, cel puţin după primele aparenţe, inexplicabil, plusurile evidente de aici, de la nivelul C.M. Ploieşti, se transformă subit in­ minusuri pînă la Doiceşti ? — Explicaţia este simplă : avem plusuri faţă de contract, avem minusuri faţă de progra­­mul-convenţie stabilit între ministerul nostru şi Ministerul Energiei Electrice. Cu toate a­­cestea, conştienţi fiind că tre­buie făcut totul pentru con­stituirea integrală a stocului pentru iarnă la Doiceşti, am luat măsuri ferme ca faţă de o medie zilnică în livrările spre Doiceşti de 7 700 tone cărbune, să expediem incepind de astăzi cel puţin 8 100 tone. Este o sarcină mobilizatoare, dar pe deplin realizabilă. Este suficient, cred, pentru aceasta, să vă informez că avem deja constituite, gata de livrare, la unităţile miniere, stocuri supli­mentare de 30 000 tone cărbune destinate Doiceştilor, în co­laborare, în principal cu X.M. Urdari, cu celelalte unităţi nominalizate, vom face totul ca zilnic să se livreze termo­centralei Doiceşti 16 000 tone cărbune, practic dublu decit s-a livrat zilnic în septembrie. Aceste acţiuni ale noastre con­jugate cu disponibilizările pro­venite in urma reviziei grupu­rilor centralei, vor conduce la grabnica asigurare, chiar din această lună, a stocurilor pla­nificate de cărbune. N-aș vrea să închei fără a mă referi la un alt aspect de maximă im­portanță — calitatea cărbune­lui. Am luat ferme măsuri tehnico-organizatorice pentru a asigura o bună calitate cărbunelui livrat, căutind mai ales ca acesta să aibă o cit mai apropiată putere calorică de cea a zăcămîntului din care se extrage, un procent cit mai redus de steril şi umiditate şi o granulaţie corespunzătoare. O.N.T. „CARPAŢI“ BUCUREŞTI ANUNŢĂ că în perioada 1—31 octombrie 1985, zilnic, cu excepţia duminicilor, între orele 13—18,00, face înscrieri de candidaţi, cunoscători de limbi străine, pentru examenul de selecţionare la cursurile de ghizi-interpreţi, colaboratori externi, la sala Universităţii cultural-ştiinţifice din str. Biserica Amzei nr. 7, sectorul 1. Condiţiile şi actele necesare sunt afişate la sediile O.N.T. „Carpaţi" Bucureşti şi Univer­sităţii cultural-ştiinţifice, sălile Dalles şi Amzei RADIORECEPTORUL PORTABIL UN PRIETEN ORICIND DISPUS SA VA ŢINĂ COMPANIA Radioreceptoarele portabile întrunesc toate calităţile pentru a fi­­utile în casă, dar mai ales la drumeţii : sunt uşoare şi comode la purtat, au sensibilitate, selec­tivitate, audiţie clară şi plăcută, alimentare economică la baterii sau la reţeaua electrică. Maga­zinele şi raioanele de specialita­te ale comerţului de stat vă ofe­ră spre alegere următoarele tipuri de radioreceptoare por­tabile. Pentru autoturismul dumnea­voastră, vă recomandăm radio­receptorul LIRA cu 3 game de unde, la preţul de 1 330 lei cu antenă. Moda de toamnă ARMONII DE TOAMNĂ CULOARE : — toată bogăţia de nuanţe ale toamnei la con­fecţiile de sezon: fuste şi jachete, pantaloni şi bluzoane, canadiene matlasate, imper­meabile, tricotaje — veste, pulovere, jachete... FARMEC : — croieli tine­reşti, moderne, mîneci ample, cordoane, capse, matlaseuri, fermoare, catarame... ARMONIE : — o pălărie, o bască, o eşarfă vaporoasă, o umbrelă, o pereche de mănuşi şi o poşetă in ton cu pantofii, botinele, cizmele... ELEGANŢĂ: — atributul tuturor modelelor oferite in această toamnă de magazinele şi raioanele de confecţii, tri­cotaje, încălţăminte şi galan­terie ale comerţului de stat. RECOM GAMA DE UNDE _____________________________PREŢ SONG 2 610 IN­ GAMMA 1 391 lei SOLO 100 2 371 lei SOLO 300 3 685 lei SOLO 500 4 883 lei DERBY 2 446,70 lei GLORIA 5 1 382 lei Iaşi Foto : O. PLEC­AN Trăinicia noilor împliniri (Urmare din pag. 1) rea tuturor. Poate că vi se pare că această comună trăieşte tă­cut, fără prea mare zgomot. Aici, la C.A.P.­moară o anima­ţie deosebită, la Fi lipească la fel, şi oriunde e nevoie de bra­ţele noastre de muncă. Pentru că, trebuie să recunoaştem, fie­care braţ de muncă ne este acum extrem de folositor, fie că e vorba de un tînăr sau de omul vîrstnic. Şi apoi, oamenii noştri ştiu, nu de-o zi sau de-o săptămînă, ce e munca, iar cei mai mulţi ştiu de-o viaţă în­treagă. De oamenii noştri, de sănătatea lor se ocupă medicii Lucica Tache şi Pavel Andro­­nic, avem cinci asistente. Pre­şedintele C.A.P.-ului, Ion Cir­­tău e un om de-al casei, ne a­jută mult, Gheorghe Togan, di­rectorul şcolii generale, este un o­m capabil şi sufletist. Elena Mircea, directoarea grădiniţei, are un deosebit respect faţă de munca pe care o desfăşoară. Familia tinerilor Maria şi Mi­­hai Niţă, un zootehnist şi un merceolog, s-au întors în comu­nă şi ne sunt de mare ajutor a­­semenea altei familii tinere — Viorel şi Georgeta Bucur. Vio­rel este economist la Ferma ve­getală nr. 1 C.A.P. şi secretarul comitetului comunal al U.T.C. Poate că viaţa noastră, a celor care stăm în fruntea obştii, nu este altceva decit o înlănţuire de fapte individuale, pînă la un punct. Cind am venit aici, la conducerea comunei, nu am cre­zut în exemplu! personal al ni­mănui atita vreme cit el nu-şi propune să fie decit un exem­plu şi atît. Şi uitindu-mă in jurul meu, la cei care sînt şi-au rămas ţărani de-o viaţă, am în­văţat să cred cu o tărie neclin­tită in exemplul celor de-o viaţă Întreagă. Or, exemplul a­­cestora, aici, în comuna Slobo­zia, o să vă convingeţi, nu este unul, oarecare, fără însemnă­tate. Şi ne gîndim părăsind comu­na că cineva, într-o zi, afirma că uneori, atunci când oamenii sunt grăbiţi, cuvintele lor au sincoparea telegramelor. Se poate să fie şi aşa, numai că ele, cuvintele, atîtea cite sunt, reuşesc să adune in ele stator­nicia unei lumi, graba ei si e­­venimentele obișnuite acum, în plină toamnă, care încep și se termină cu roadele pămîntului. Responsabilitate şi dăruire (Urmare din pag. I) interlocutorul­­ a început încă din prima zi sub semnul unei mune organizări, preocupîndu-ne din timp să realizăm in acest sens toate condiţiile necesare“. Orarele întocmite ireproşabil, asigurarea orelor de practică pentru toate clasele, efectuarea, prin rotaţie, de fiecare clasă a unei perioade de două săptă­­mini de muncă în agricultură, astfel incit procesul de învăţă­­mint să nu sufere perturbaţii, asigurarea aprovizionării canti­nei (servesc aici masa 300 e­­levi pe serie) şi a curăţeniei căminelor (302 locuri fete şi 302 locuri băieţi), organizarea programului pe trei schimburi (dimineaţa, după-amiaza şi se­ral) astfel incit să fie folosit cu maximum de eficienţă în­treg spaţiul de invăţămint, sunt, de asemenea, argumente sem­nificative pentru un început bun in acest nou an de învă­­ţămint. Şi pentru cadrele di­dactice — aşa cum ne asigură tovarăşa Floricica Chiar, direc­tor adjunct cu probleme educa­tive — acest început de nou an şcolar a însemnat o preocu­pare susţinută pentru Întocmi­rea la timp a planificărilor, a­­daptarea acestora la noile pro­grame şi manuale, studiul a­­profundat al tuturor documen­telor de partid şi de stat apă­rute în acest an, orientările şi indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, referitoare la creş­terea continuă a calităţii învă­­ţământului românesc, aducerea sa în permanenţă la nivelul ce­lor mai noi exigenţe, menite să asigure formarea unor viitori absolvenţi de înaltă ţinută pa­triotică şi revoluţionară, gata oricînd, prin integrare rapidă şi eficientă în producţie, să răspundă­­ prezent acolo unde­ societatea le va solicita pre­zenţa. „Pentru noi, elevii, ne spunea Amalia Moraru, clasa a XI-a A, secretara comitetului U.T.C. din liceu, începutul a­­cestui nou an a stat , sub sem­nul impresionantei cuvîntări rostite de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la marea adunare populară de la Iaşi, cu prilejul deschiderii noului an de invă­­ţămînt. Fericiţi şi mîndri că şi de această dată iubitul nostru părinte şi îndrumător ne-a fost aproape, am ascultat cu deose­bită emoţie cuvintele adresate nouă, tineretului studios, ho­­tărîţi fiind ca prin tot ceea ce vom face, învăţind şi muncind, să traducem necontenit în fapte îndemnurile sale, să acţionăm astfel incit, însuşindu-ne cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, aplicîndu-le In activi­tatea noastră directă, produc­tivă, să contribuim in mod re­voluţionar la continua Înălţare a patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie“. Ase­menea cuvinte, asemenea gân­duri, întîlnite şi la elevi ca Florentina Petcu (IX B), Cris­tian Ionescu (IX C), Cristinel Baraba (IX C), Floarea Pena (IX A), Adrian Toader (X A), Ciprian Huţanu (X A), Ionela Berceanui (XI A), Daniela Ilie (XI B), Mihaela Păunescu (XI A), Cristinel Buga (XII A), Se­ver Melintescu (XII A), alături de mulţi alţii ne-au confirmat faptul că aici, la Liceul Indus­trial nr. 2 din Alexandria ac­tivitatea educativ-formativă se află la un înalt nivel calitativ, că şi în acest nou an şcolar li­ceul va înregistra, ca de fie­care dată, frumoase rezultate. Breviar literar-artistic Eseu despre călătorie Cum afirmă Radu Budeanu in recenta sa carte „Călătorii subiective“ (epuizată nu numai citeva zile din librării) „că­lătoria este un pretext ce ascunde o iniţiere în tine însuţi în semenii tăi“. Această „confesiune la kilometrul zero“ este ilustrată pe parcursul celor 200 de pagini de notaţii ce osci­lează permanent intre subiectivismul colorat al senzaţiei pure şi profunda observaţie intelectuală, confirmîndu-l — dacă mai era nevoie *— pe eseistul de excepţie care este Radu Budeanu. Pentru că autorul ştie „să plece“ şi „să se întoarcă altul“. Metamorfoza se desfăşoară după un ritual iniţiatic: „Vei învăţa de la pietre, de la iarbă, de la ape, dar şi de la oameni, ei sau alţii înaintea lor cu zîmbete sau lacrimi pe faţă, iţi vei reaminti, cu o prospeţime egală tine­reţii, ce-i liniştea şi singurătatea, ce-i prietenia şi munca, alte şi alte lucruri simple şi pe care nu le poţi privi prea mult timp drept in faţă din acelaşi punct“. Şi aşa suntem­ purtaţi pe meridiane şi paralele pentru a­ni, se transmite senzaţia şi gindul „călătorului“, fără a avea nici o clipă im­presia că ni se ţine o lecţie — ba uneori autorul şlefuieşte mici bijuterii de ironie şi autoironie. Ajungem astfel in „America la ea acasă“, pentru a afla cite ceva despre „so­lemnitatea cutreierată de veveriţe“ sau despre „frigul deza­măgirii şi procentele speranţei“ şi „şansa tramvaiului gal­ben de a fi galben“. Impresiile se îmbulzesc, ne asaltează intre „duminicile perpendiculare la New Orleans“ şi un „five o’clock la Miami“, unde trăim şi „spaima de a nu fi delfini“. Instinctul ziaristului de rasă, dorinţa de a relata „de pe linia frontului“ ii fac pe Radu Budeanu să rişte o vizită nocturnă pe „strada care miroase a praf de puşcă“, strada 42 din New York, unde violenţa, crima, prostituţia şi traficul de droguri ar constitui o curiozitate numai în cazul cind ar lipsi. Cu totul altul este peisajul geografic şi uman in Mexic, cu totul altele sunt reflecţiile, dar tonul se menţine la aceeaşi ri­dicată cotă a acestei rara avis care este „eseistica de călăto­rie“, India — Marea Britanie —, Africa de Vest — Elveţia — f­inlanda — R.F.G. — Portugalia, iată tot atîtea etape ale unui itinerar spiritual ce ne dezvăluie lumea de ginduri şi impresii a ziaristului Radu Budeanu într-o carte ce capti­vează de la început pînă la sfîrşit. „Atlasul — ne spune au­torul — este unic, sever şi imobil ca un semn de circulaţie, dar lumea rămine prin a fi mereu alta: ciţi călători, atîtea lumi“. „Călătorii subiective“ este tocmai cartea unui aseme­nea călător dăruitor de lumi. ROMEO NĂDĂȘAN MARȚI 1 OCTOMBRIE 7985 Frumuseţile toamnei Toamnă pe cimpiile ţării, hambarele cu porţile larg des­chise aşteaptă ofranda ano­timpului, prunele liliachii se lăfăiesc in lădiţe, merele par­­mene, ionatanele glumeţe, poni­­celele şi delicioasele de Bistri­ţa, frumosul de Voineşti in pi­ramide savante ne­ anunţă o toamnă a poamelor. Miroase a felină şi-a cimbru, a oţet, a frunză amară de plop, miroase a cerneală şi-a prima brumă, miroase a zarvă şi forfotă şi prin „Actualitatea în economie“ prin care apar imperative­­ de rigoare: „Campania agricolă de toamnă — ritm, calitate, efici­enţă“. Despre muncă şi implicaţiile vieţii in colectivitate a fost vorba şi-n piesa TV „Frumosul cotidian“ de Ion Bucheru, pre­mieră TV al cărei redactor a fost Ioana Prodan iar regia ar­tistică a semnat-o Domniţa Munteanu. O piesă care răspundea unor imperative tematice, ce-i drept, dar cam şchiopăta la capitolul invenţie dramatică. „Dresul bu­suiocului“ (că tot suntem un se­zon dulce împovărat de plante şi mirosuri) s-a făcut cu ajuto­rul unor actori care­ au dat şi ei ce-au putut, incercind (sti­mabil) să dea o doză de verosi­militate. Mai precis au jucat cum ştim noi că joacă fiecare, incit nici o surpriză nu ne-a tulburat seara: Margareta Pogonat (ro­lul respectiv ne-a amintit de­ un personaj al Sandei Faur), Mircea Diaconu, reporter-de­­tectiv in slujba sarcinilor de teren, Diana Lupescu, jignită in demnitatea ei de om al mun­cii din pricina calităţilor pro­duselor executate, final cu că­sătorie iminentă. Au mai par­ticipat Petre Gheorghiu (in ro­lul şefului obtuz), Virgil­­ Gri­janu­, Maria Gligor, Mihai Me­­reuţă, Mircea Başta, Eugen Cristea, Violeta Berbiuc. „Frumosul cotidian“ repre­zintă încă o tentativă de-a is­codi realitatea, de-a aduce în a­­rena personajelor un iz de ac­tualitate şi verosimilitate. Ten­tativa aceasta e totdeauna bi­nevenită, realitatea este şi ră­mine fantastica sursă a litera­turii. Transfigurarea artistică a faptului de viaţă, a materiei brute este insă lucrul cel difi­cil şi drumul spre reuşită e plin de capcane. Orice tentativă tre­buie insă aplaudată din toată inima. Aplauzele care­ au răsunat sub bolta cea aurie a Ateneului la ultimul concert din Festivalul „George Enescu“ au rămas in­tr-o memorie a sufletului. Mi­hai Brediceanu la pupitrul or­chestrei simfonice a Filarmoni­cii, dirijind Enescu. Un frag­ment oferit nouă, telespectato­rilor, ca o ofrandă preţioasă de simbătă seara. O probă de toamnă poeticeas­­că invituită-n melancolii şi lu­mini bine minuite, cu frunze în­semnată de palmele anotimpu­lui şi gingăşii in interpretare ne-au oferit realizatorii „Albu­mului duminical“, intr-un mo­ment poetic semnat de Lumini­ţa Dumitrescu Suciu şi­­ Iudit Petruca. Demnă de remarcat a fost interpretarea Marioarei Sterian (alături de Traian Stă­­nescu). Tinăra actriţă (v-o a­­mintiţi in rolul jupîniţei neiu­bite din „Iancu Jianu Zapciul“?) are nu numai talent din plin, o expresie cuceritoare şi­ o pro­pensiune frumoasă către poezie dar şi un simţ al spunerii, o ca­pacitate de­ a modula vocea, o graţie cu totul deosebită. Mari­­oara Sterian este o posibilă mare actriţă mult prea puţin folosită. Momentul poetic de toamnă ne-a convins de acest lucru. Ne-a convins mai puţin ma­­niera de-a face colaje şi lipi­turi ciudate după poeziile poe­ţilor noştri, de nu mai ştii care a cui e. Nu ni se pare maniera cea mai reuşită, numai de dra­gul de a economisi două gene­rice. In plus, la televizor, după ştiinţa noastră se mai uită şi şcolarii şi dacă ei tot memorea­ză Ceva, cind vor re-asculta poezia ce vor spune „E de Ni­­chita Stănescu sau de A.E. Ba­­consky“ ? „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă“ pare a spune dimi­neaţa aburită şi drumul spre școală poleit cu ofranda plopi­lor, tremurătorii de ei... CLEOPATRA LORINȚIU

Next