Scînteia Tineretului, noiembrie 1986 (Anul 42, nr. 11639-11663)

1986-11-01 / nr. 11639

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLII SERIA II NR. 11 639 6 PAGINI 50 BANI SÎMBATĂ 1 NOIEMBRIE 1986 Sub preşedintia tovarăşului Nicolae Ceauşescu Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Ro­mân, vineri, 31 octombrie, a avut loc şedinţa Comitetului Politic Executiv al G.C. al P.C.R. în cadrul şedinţei. Comitetul Politic Executiv a analizat Ra­portul privind asigurarea şi con­trolul calităţii produselor şi acti­vitatea de metrologie în trimes­trul 111/1986. S-a apreciat că, prin aplica­rea măsurilor stabilite, au fost înregistrate o serie de rezultate bune în ridicarea nivelului teh­nic şi calitativ al produselor, în întărirea controlului pe toate fazele de fabricaţie. Pornind de la exigenţele tot mai mari privind calitatea pro­duselor ce se manifestă atît pe piaţa internă, cît şi pe cea ex­ternă, Comitetul Politic Executiv a cerut guvernului, ministerelor, centralelor industriale şi între­prinderilor, Inspectoratului Ge­neral de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor să ia, în continuare, măsuri hotărîte pen­tru ridicarea la un nivel supe­rior a întregii activităţi din acest domeniu. In mod deosebit, a fost subliniată necesitatea de a se asigura respectarea întocmai a prevederilor legii privind cali­tatea produselor, a programului de ridicare a nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a cerut să se ia măsuri hotărîte pentru ca preocuparea pentru calitate să se manifeste cu pu­tere pe toate fazele, începînd de la activitatea de cercetare, pro­iectare şi pînă la realizarea pro­dusului finit. S-a cerut, în acest sens, să se acţioneze mai ferm pentru înfăptuirea practică, în viaţă, a programelor de moder­nizare a tehnologiilor şi produ­selor, pentru perfecţionarea în continuare a acestora, pentru aplicarea unor soluţii construc­tive avansate, de înaltă eficien­ţă, care să asigure fiecărui pro­dus un nivel calitativ ridicat, performanţe tehnico-funcţionale superioare. A fost subliniată ne­cesitatea de a se acţiona cu hotărîre pentru perfecţionarea întregii activităţi de proiectare, pentru o schimbare radicală în gîndirea, conceperea şi realiza­rea tuturor produselor, astfel in­cit acestea să răspundă, din toate punctele de vedere, exi­genţelor revoluţiei tehnico-ştiin­­ţifice, să se situeze la nivelul ce­lor mai reuşite realizări pe plan mondial. Comitetul Politic Executiv a examinat, în continuare, Rapor­tul privind îndeplinirea planului de reparaţii capitale, moderni­zări şi revizii generale ale fon­durilor fixe în perioada 1 ianua­rie — 30 septembrie 1986. Avînd în vedere realizările ob­ţinute, precum şi neajunsurile manifestate în acest sector, Co­mitetul Politic Executiv a cerut să se acţioneze cu mai multă hotărîre pentru perfecţionarea activităţii în acest domeniu, pentru îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor, reducerea duratei de executare a acestora, pre­cum şi a costurilor lor. Subliniind că toate lucrările de reparaţii capitale trebuie pri­vite ca o parte integrantă a ac­tivităţii de investiţii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut să se ia măsuri hotărîte pentru ca fiecare reparaţie capitală să asigure neapărat­a îmbunătăţire a parametrilor tehnico-econo­­mici ai utilajelor sau instalaţiilor respective, ai fiecărei capacităţi de producţie, să ducă, practic, la creşterea producţiei şi pro­ductivităţii muncii, reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi ener­gie, la sporirea eficienţei eco­nomice. S-a indicat să se reva­dă şi să se perfecţioneze în con­tinuare reglementările şi nor­mele de realizare a lucrărilor de reparaţii capitale, modernizări şi revizii generale ale fondurilor fixe. In acest spirit s-a cerut gu­vernului să analizeze în conti­nuare situaţia reparaţiilor capi­tale şi să prezinte propuneri concrete pentru introducerea u­­nui înalt spirit de ordine şi res­ponsabilitate, îmbunătăţirea ra­dicală a întregii activităţi din acest domeniu. In continuare, Comitetul Poli­tic Executiv a dezbătut şi apro­bat Raportul cu privire la desfă­şurarea invâţămintului politico­­ideologic in anul 1985—1986 şi măsurile ce se impun pentru noul an de studiu. Analizînd rezultatele obţinute, Comitetul Politic Executiv a sta­bilit măsuri privind îmbunătă­ţirea, în continuare, a organi­zării şi desfăşurării învăţământu­­lui politico-ideologic în anul de studiu 1986—1987. Măsurile sta­bilite asigură­­ în lumina exi­genţelor Programului ideologic al partidului,­­ orientărilor şi sarcinilor stabilite de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — creşterea rolului învăţământului politico­­ideologic în ridicarea , nivelului de pregătire a comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii, în în­făptuirea hotărîrilor partidului şi statului, a legilor ţării, în dezvol­tarea spiritului revoluţionar, a combativităţii şi responsabilităţii cadrelor de partid şi de stat, a fiecărui om al muncii la locul de producţie şi în societate. în acest spirit, s-a stabilit desfăşurarea învăţămîntului politico-ideologic într-un sistem unitar, atît pentru cadrele şi activul de partid, cît şi pentru ceilalţi comunişti şi oa­meni ai muncii, urmărindu-se îmbinarea organ­ică a­­pregăt­irii­ ideologice a acestora cu însu­şirea temeinică a problemelor privind perfecţionarea în conti­nuare a activităţii economico­­sociale, a organizării şi condu­cerii democratice a societăţii, în cadrul procesului general de dezvoltare socialistă a ţării, în­treaga desfăşurare a învăţămîn­tului de partid va trebui să asi­gure creşterea rolului organiza­ţiilor de partid, al consiliilor oa­menilor muncii în soluţionarea problemelor economice, ale or­ganizării muncii şi producţiei, în­suşirea temeinică de către co­munişti, de toţi oamenii muncii a problemelor fundamentale ale conducerii ştiinţifice a societăţii, ale autoconducerii şi autogestiu­­nii muncitoreşti, a tezelor de bază ale materialismului dialec­tic şi istoric, a Programului partidului privind făurirea socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate şi înaintare­a României spre comunism. In cadrul şedinţei a fost pre­zentată o informare cu privire la vizita oficială de prietenie efec­tuată în ţara noastră, în perioa­da 15—18 octombrie, de pre­şedintele Republicii Liberia, Sa­muel Kanyon Doe. Comitetul Politic Executiv a apreciat rezultatele convorbiri­lor dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Sa­muel Kanyon Doe, care au pus în evidenţă hotărirea comună de a dezvolta în continuare rela­ţiile româno-liberiene, pe dife­rite planuri şi, în mod deosebit, în domeniul colaborării econo­mice. In acest sens, a fost rele­vată însemnătatea Acordului pe termen lung privind dezvoltarea cooperării economice şi tehnice şi a schimburilor comerciale în­tre Republica Socialistă Româ­nia şi Republica Liberia, semnat în timpul vizitei, care asigură extinderea conlucrării bilaterale, în concordanţă cu posibilităţile economiilor naţionale ale celor două ţări, cu programele lor de dezvoltare economico-socială. A fost reliefată, totodată, im­portanţa schimburilor de vederi pe care preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Sa­muel Kanyon Doe le-au avut în problisme actuale ale vieţii in­ternaţionale. A fost apreciată hotărîrea României şi Liberiei de a conlucra tot mai strins pe are­na mondială, în lupta pentru de­zarmare şi pace, pentru rezol­varea pe cale paşnică, prin tra­tative, a problemelor litigioase dintre state, pentru lichidarea subdezvoltării şi făurirea unei noi ordini economice internaţio­nale, pentru instaurarea trainică a unui climat de destindere, securitate, înţelegere şi colabo­rare în Europa, Africa şi în în­treaga lume. Aprobînd înţelegerile şi docu­mentele convenite cu prilejul vi­zitei, Comitetul Politic Executiv a cerut să se ia măsuri pentru transpunerea lor în viaţă, pentru întărirea continuă a colaborării şi cooperării româno-liberiene. Comitetul Politic Executiv a so­luţionat, de asemenea, probleme curente ale activităţii de partid şi de stat. Noua şi stralucita iniţiativa de pace a preşedintelui Nicolae Ceauşescu UNANIMĂ APROBARE, ÎNFLĂCĂRATĂ ADEZIUNE A TUTUROR TINERILOR PATRIEI NOASTRE SOCIALISTE Poporul român, tinăra gene­raţie din patria noastră s-au manifestat statornic, de-a lun­gul anilor, ca un promotor ac­tiv al năzuinţelor de pace, securitate, colaborare şi pro­gres, năzuinţe comune pentru toate popoarele lumii, şi au în­treprins acţiuni concrete pen­tru materializarea acestor nobile idealuri ale umanităţii. Cu deosebire după cel de al IX-lea Congres al P.C.R., de cind în fruntea partidului şi a ţării se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, România socialistă s-a afirmat în viaţa interna­ţională ca o ţară profund im­plicată în soluţionarea echi­tabilă a tuturor problemelor cu care se confruntă omenirea,­­ ca o ţară deplin angajată in edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, o lume a păcii şi înţelegerii. In acest context se înscrie noul demers româ­nesc de pace, magistrala cuvîn­­tare a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un document pro­­gramatic care, prin conţinutul şi mesajul său profund uma­niste, reafirmă într-un moment hotărîtor al istoriei omenirii încrederea poporului nostru in triumful ideilor şi aspiraţiilor întregii umanităţi, voinţa sa fermă de a trăi în pace şi în­ţelegere cu toate naţiunile lu­mii, de a-şi aduce întreaga contribuţie la făurirea unei lumi a păcii, fără arme şi răz­boaie, a unei lumi a încrederii şi cooperării în care oamenii să se bucure de dreptul su­prem la viaţă, de bunăstare şi progres general. Un îndemn la raţiune, un îndemn la fapte concrete, la realizarea unor paşi siguri pe drumul dezar­mării, legea adoptată de Marea Adunare Naţională privind reducerea de către România socialistă cu 5 la sută a arma­mentelor, efectivelor şi cheltu­ielilor militare şi consultarea întregului popor în legătură cu aceasta în cadrul unui referen­dum. O nouă şi strălucită ini­ţiativă de pace a preşedintelui României socialiste care dove­deşte dorinţa activă de pace a ţării noastre, contribuţia con­cretă a noastră, a românilor, la găsirea unor căi şi mijloace de soluţionare a marilor şi complexelor probleme care frămintă umanitatea. Ti­nara generaţie a ţării se alătură cu toată fiinţa, împreună cu în­tregul nostru popor, acestui nou demers românesc de pace reafirmindu-şi deplina adeziu­ne faţă de politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, faţă de ideile de o inestimabilă valoare izvorîte din gîndirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, angajîn­­du-se ferm ca, urmînd pilda secretarului general al partidu­lui, să militeze şi să lupte neobosit pe frontul păcii, să participe prin exemplare fapte de muncă revoluţionară la îm­plinirea măreţelor obiective de construcţie paşnică stabilite de Congresul al XIII-lea al parti­dului.­­PAGINA A 3-A1 Interviul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU acordat revistei „The Tide“ din Bangladesh După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pre­şedintele Republicii Socialiste România, a primit la 2 septembrie a.c. pe Enayet Karim, redactorul-şef şi editor al revistei „The Tide“ din Bangladesh, şi pe Fahmida Karim, redactor de politică externă la aceeaşi revistă, cărora le-a acordat un interviu. Interviul a apărut la 31 octombrie intr-un număr special al re­vistei „The Tide“ consacrat României. împreună cu interviul pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu sunt inserate articole, ilustrate cu foto­grafii, care prezintă realizările poporului român în anii construcţiei socialiste, îndeosebi după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, de cind in fruntea partidului şi statului se află­­tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Redăm leitul interviului . ÎNTREBARE : Domnule­­preşedinte, viaţa şi activita­tea dumneavoastră şi istoria României moderne sunt inseparabile. Aţi dori să ne spuneţi ce deosebire există intre România de azi şi România cind dumneavoastră aveaţi 15 ani ? Cum vedeţi România de mîine ? RĂSPUNS : La începutul ani­lor ’30, România era o ţară slab dezvoltată, cu o indus­trie care nu reprezenta nici 20 la sută in venitul naţional, o ţară „eminamente agricolă“ — cum o caracterizau pe atunci unii economişti —, dar cu o agri­cultură, de asemenea, înapoiată. Această stare de lucruri era determinată de perioada foarte lungă de dominaţie străină, apoi de pătrunderea monopolurilor străine imperialiste, care deţi­neau, în acea perioadă, cea mai mare parte a capitalurilor din România. Spre exemplu, una din bogăţiile importante ale Româ­niei — petrolul — se afla aproa­pe în întregime în miinile socie­tăţilor imperialiste. Această situaţie s-a agravat în timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a jafului practicat de Germania hitlerista, dar şi a­ consecinţelor războiului propriu-zis. In comparaţie cu situaţia din această perioadă — mă refer concret la anul 1944, cind a avut loc revoluţia de eliberare socia­lă şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă şi cind România a ieşit din războiul dezlănţuit de Germania hitleristă şi s-a alătu­rat Uniunii Sovietice şi aliaţilor din coaliţia antihitleristă­­, producţia industrială a României este în acest an de circa 111 ori mai mare, iar producţia agricolă a crescut de peste 4 ori. Dar numai aceste cifre nu sunt suficiente pentru a caracteriza puternica dezvoltare industrială a României. Practic, industria românească produce astăzi cele mai moderne maşini şi utilaje din toate domeniile, inclusiv din domeniul nuclear şi al aviaţiei. România s-ar putea caracteri­za astăzi ca o ţară industrial­­agrară în plin proces de moder­nizare şi dezvoltare in toate do­meniile de activitate. Venitul naţional a crescut de peste 32 de ori. Pe această bază s-a ridicat nivelul de trai, material şi spi­ritual al poporului. Veniturile reale au crescut în aceeaşi pe­rioadă de aproape 8 ori. S-a realizat un uriaş volum de con­strucţii social-culturale. Anul trecut, circa SO la Suta din popu­laţie locuia in locuinţe noi, con­struite în ultimii 40 de ani, de fapt realizate în cea mai mare parte in ultimii 20 de ani. România era, în trecut, o ţară in care analfabetismul reprezen­ta 40 la sută. Am lichidat de mult această situaţie. Am gene­ralizat învăţămintul de 10 ani obligatoriu şi gratuit, iar aproa­pe 80 la sută din tineretul ţării urmează învăţămîntul de 12 ani. învăţămintul superior asigură pregătirea tuturor cadrelor ne­cesare şi, în acelaşi timp, dă po­sibilitatea unui număr impor­tant de tineri din alte ţări —­ peste 15 000 — să Înveţe In România. Deci se poate spune că, în anii socialismului, România a parcurs mai multe etape de dez­voltare, de la societatea burghe­­zo-moşierească cu adinei rămă­şiţe feudale — cum o caracteri­zăm noi — la societatea­ socia­listă, şi a trecut la făurirea unei faze superioare, aceea a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Realmente putem afirma că, faţă de acum 50 de ani, România s-a transformat în mod radical, în toate domeniile — a devenit o ţară socialistă în plin progres, care asigură între­gului popor condiţii de mun­că, de viaţă, o deplină egalitate in drepturi pentru toţi cetăţenii ţării, fără nici un fel de deo­sebire. Am dezvoltat larg formele de­mocratice de conducere a socie­tăţii. Am creat, de fapt, o nouă formă a democraţiei muncito­­reşti-revoluţionare, în care ma­sele populare, întregul popor participă la conducerea tuturor sectoarelor de activitate. Pornim de la faptul că societatea nouă pe care o realizăm trebuie să se bazeze pe cea mai largă demo­craţie, să asigure participarea tuturor categoriilor sociale, a în­tregului popor la conducerea societăţii, a diferitelor sectoare ale vieţii economice şi sociale. Din tocite aceste înfăptuiri decurg şi perspectivele pentru viitor. Congresul al XIII-lea, al partidului a elaborat un amplu program de dezvoltare pînă in 1990, şi, in perspectivă, pină în 2000. Avem în vedere ca, in ur­mătorii 5 ani, România să intre intr-un nou stadiu de dezvol­tare, iar pină in anul 2000, să devină o ţară socialistă multila­teral dezvoltată şi să trecem la înfăptuirea in practică a unor principii de muncă şi de viaţă comuniste. Ne-am propus să punem ac­centul pe dezvoltarea intensivă a industriei şi a celorlalte ramuri de activitate, să înfăp­tuim noua revoluţie tehnico-şti­­inţifică şi noua revoluţie agrară, care presupun organizarea între­gii activităţi pe baza celor mai noi cunoştinţe ale tehnicii şi şti­inţei, creşterea puternică a efi­cienţei economice, a productivi­tăţii muncii, realizarea unei inalte producţii agricole. Despre ceea ce înseamnă aceasta voi da un singur exemplu. Recent, am acordat unui judeţ titlul de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“ , pentru rezultatele din agricultu­ra.­ Aceasta înseamnă o produc­ţie de peste 6 000 kg grîu la hec­tar, peste 7 000 kg orz la hectar, peste 21 000 kg porum­b ştiuleţi la hectar şi, în mod corespunză­tor, producţii mari şi la celelalte culturi. Deci obiectivele noii re­voluţii agrare presupun reali­zarea în întreaga ţară de pro­ducţii asemănătoare, ceea ce va asigura un progres foarte mare al întregii agriculturi. încă anul acesta, primul an al noului cin­cinal, vom realiza cea mai mare producţie de cereale pe care a avut-o ţara noastră pînă acum. Ne vom apropia de obiectivul stabilit pentru 1990 , de a reali­za circa 30 milioane tona ce­reale, în mod corespunzător venitul naţional urmează să crească cu 70-80 la sută, asigurîndu-se, pe această bază, întreaga dezvoltare economico-socială, inclusiv ridi­carea nivelului de trai al po­porului. Deci ne-am propus să folosim condiţiile create pină a­­cum, precum şi progresele obţi­nute în ridicarea nivelului de cunoştinţe profesionale, ştiinţifi­ce ale maselor populare, pentru a realiza un progres general in toate domeniile de activitate, în condiţii de pace avem toate po­sibilităţile să înfăptuim cu succes aceste obiective. ÎNTREBARE : Criza eco­nomică mondială afectează rar toate economiile naţio­­ale, dar cu deosebire pe cele ale ţărilor in curs de dezvol­tare. Cum vedeţi dum­nea-­ voastră, domnule preşedinte, rezolvarea dificilei probleme a datoriilor acestor ţări . RĂSPUNS : în primii cinci ani din acest deceniu situaţia economică mondială a fost deo­sebit de gravă. S-a accentuat decalajul dintre ţările bogate şi sărace, ca urmare a politicii im­perialiste a monopolurilor şi ca­pitalului financiar, a dobinzilor excesiv de mari, a politicii de preţuri. De fapt, toate acestea au dus la o scădere puternică a veniturilor ţărilor în curs de dezvoltare, la o acumulare de bogăţii şi de venituri de către monopolurile internaţionale şi ţările imperialiste, la creşterea datoriei externe a ţărilor in curs de dezvoltare, care a ajuns la aproape 1 000 miliarde dolari. Noi considerăm că este ne­cesară o schimbare radicală in relaţiile economice internaţiona­le. Va trebui să se pună capăt politicii economice de pină acum, să se ajungă la relaţii noi, ba­zate pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc, la reali­zarea unei noi ordini economice mondiale care să permită pro­gresul mai rapid al ţărilor in curs de dezvoltare, accesul la tehnologii in condiţii avantajoa­se, să asigure o stabilitate şi o politică justă a preţurilor şi a raporturilor dintre preţurile ma­teriilor prime şi cele ale produ­selor industrializate. Desigur, in acest cadru, o atenţie deosebită ar trebui acor­dată problemelor agriculturii, ţinind seama de faptul că o parte importantă a populaţiei nu are asigurate condiţii elementa­re de hrană, de alimentaţie. In acest cadru se impune solu­ţionarea globală a problemei da­toriei externe a ţărilor în curs­­de dezvoltare, încercările care se fac acum pentru soluţionarea acestei probleme cu fiecare ţară în parte nu pot duce la rezul­tate reale. Această orientare are, de fapt, ca scop, de a menţine divizate ţările în curs de dez­voltare şi de a li se impune condiţii grele de către organiza­ţiile financiare, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, în acest cadru. România con­sideră că ar trebui să se por­nească de la necesitatea anu­lării complete a datoriilor pen­tru ţările cu un venit naţional de pină la 500—600 dolari pe locuitor, să aibă loc o reducere între 50 si 70 la sută a datoriei pentru alte state in raport de venitul naţional, o reducere ge­nerală cu 40—50 la sută a tutu­ror datoriilor ţărilor în curs de dezvoltare, reeşalonarea pe ter­men lung, de 15—20 de ani, a datoriilor care rămîn, cu o do­bândă minimă sau chiar fără dobîndă — dar in orice caz do­­bînda nu ar trebui să depășeas­că 4 la sută pentru datoriile re­­fdnnfi-num­# l-n nnn n. T/7-a.) AMPLU­ Şl MOBILIZAT 11­1 PROGRAM DE ACŢIUNE RESPONSABILA, REVOLUŢIONARĂ mO TOJI OAMENII MUNCII DIN DOMENIUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE Şl liVĂTAMlMIULSI Desfăşurată recent sub pre­şedinţia tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al­­ P.C.R., prim viceprim-ministru al gu­vernului, preşedintele Consi­liului Naţional­ al Ştiinţei şi învăţămîntului. Plenara Consi­liului Naţional al Ştiinţei şi Învăţămîntului, a analizat, după cum este cunoscut, re­zultatele­ obţinute in îndepli­nirea planului de cercetare, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului teh­nic pe­ anul 1936, în moderni­zarea învăţămîntului şi perfec­ţionarea pregătirii forţei de muncă, precum şi măsurile ce se­ impun in vederea realizării integrale, in cele mai bune condiţii, a sarcinilor trasate de partid, de secretarul său ge­neral, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, acestor importante domenii de activitate, pentru perioada actualului cincinal şi în perspectivă, in lumina isto­ricelor hotăriri ale Congresului a! XIII-lea al P.C.R. Plenara s-a constituit într-un eveniment de o deosebită im­portanţă pentru toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea în sfera cercetării ştiinţifice, dezvoltă­rii tehnologice, introducerii progresului­­tehnic şi învăţă­­mântului şi — implicit — pen­tru toţi oamenii muncii, pen­tru toţi elevii şi studenţii ţării, în cadrul ei luînd cuvîntul to­varăşa academician doctor in­giner Elena Ceauşescu care a trasat orientări de înaltă va­loare teoretică şi practică în­tregii munci de cercetare şi în­­văţămint, în vederea afirmării tot mai puternice a noii revo­luţii tehnico-ştiinţifice in toate domeniile activităţii economice şi sociale.­­Subliniind rezultate­le de prestigiu obţinute în ac­tuala etapă de dezvoltare multilaterală,a patriei, punind in evidenţă faptul că acestea au fost şi sint posibile datori­tă rolului hotărîtor pe care l-a avut şi îl are acţiunea iniţiată de conducerea partidului pen­tru perfecţionarea organizării şi modernizarea proceselor de producţie, tovarăşa Elena Ceauşescu a spus : „In înfăp­tuirea politicii generale de con­­strucţie socialistă, partidul şi statul nostru pornesc de la faptul că ştiinţa constituie fac­torul primordial al progresului contemporan, că societatea socialistă multilateral dezvolta­tă şi societatea comunistă pot fi edificate cu succes numai pe baza celor mai înaintate cu­ceriri ale ştiinţei şi tehnicii. De aici decurge şi necesitatea de a desfăşura larg noua revoluţie tehnico-ştiinţifică şi noua re­voluţie agrară în ţara noastră, ceea ce presupune realizarea unor profunde schimbări revo­luţionare in tehnică, in organi­zarea muncii, în însuşi modul de a gîndi şi acţiona ai oame­nilor“. Rezultă, în consecinţă, sarcini de o deosebită răspun­dere şi însemnătate pentru toţi cercetătorii ştiinţifici, pentru toţi specialiştii din diversele domenii şi sectoare de activi­tate ale vieţii societăţii pentru toţi cei ce sunt implicaţi in pregătirea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a forţei de muncă, în educarea şi for­marea complexă, pentru mun­că şi viaţă a tinerei­­generaţii. Aşa cum s-a subliniat în cu­­vîntare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită realizării întocmai a programelor spe­ciale ce vizează domenii hotă­rî­toare pentru dezvoltarea in­tensivă a economiei naţionale, programe elaborate pe baza orientărilor adoptate de Con­gresul al XIII-lea al partidu­lui. în acest sens, este necesar să se acţioneze cu spirit de răspundere, cu exigenţă revo­luţionară in vederea dezvoltă­rii in continuare a bazei pro­prii de materii prime şi ma­teriale, a valorificării surselor noi şi recuperabile de energie, pentru valorificarea superioară a materiilor prime şi materia­lelor, pentru realizarea pro­gramului de recuperare şi va­lorificare a materialelor refo­­losibile, precum şi a progra­mului de recondiţionare a pie­selor de schimb şi subansam­­blelor. De aceeaşi atenţie deo­sebită trebuie să se bucure programul de ridicare mai ac­centuată­­ a productivităţii muncii, la fel ca şi programul de ridicare a nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Tot­odată, se impune o mobilizare exemplară a tuturor forţelor, implicarea tot mai puternică a cercetării ştiinţifice în­ reali­zarea obiectivelor noii revolu­ţii agrare, în creşterea eficien­ţei investiţiilor, ca şi în direc­ţia promovării ferme în toate ramurile economiei naţionale a normării tehnice a consumuri­lor, tipizării şi standardizării produselor. Contribuţia tot mai accen­tuată a cercetării ştiinţifice la accelerarea progresului general al patriei reprezintă o necesi­tate obiectivă în condiţiile specifice ale epocii pe care o parcurgem, un obiectiv priori­tar de îndeplinirea căruia de­pinde in mod nemijlocit înfăp­tuirea celorlalte obiective ca vizează dezvoltarea de ansam­blu a economiei naţionale, a întregii societăţi. „Dispunem de toate condiţiile pentru în­deplinirea exemplară a impor­tantelor sarcini ce ne stau in faţă, atît pe 1986, cit şi pe în­tregul cincinal — a subliniat' tovarăşa Elena' Ceauşescu. Esenţială este acum organi­zarea mai bună a muncii, de­(Continuare In pag. a ll-a)

Next