Scînteia Tineretului, iunie 1987 (Anul 43, nr. 11817-11842)

1987-06-01 / nr. 11817

„SCINTEIA TINERETULUI" pag. 2 în spiritul orientărilor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu RESPECTAREA DISCIPLINEI DE PLAN - OBLIGAŢIE FUNDAMENTALA A FIECĂRUI TÎNAR, A FIECĂRUI COLECTIV MUNCITORESC Am intrat in ultima lună a semes­trului I al anului. In majoritatea între­prinderilor - acolo unde s-a acţionat cu consecvenţa şi răspundere pentru soluţionarea operativa a problemelor ce apar şi de zi in procesul realizării sarcinilor de plan - rezultatele sunt bune, îndreptăţind speranţele de a se încheia prima jumătate a acestui an hotăritor al cincinalului cu un bilanţ­­ pozitiv la toţi indicatorii de pian. Con- I tinua însă să existe şi numeroase unităţi in care activitatea de condu­cere şi execuţie desfăşurată in lunile aprilie şi mai nu s-a situat la cotele care să conducă în mod hotărît la re­cuperarea integrală a restanţelor în­registrate in primul trimestru datorită condiţiilor energetice mai dificile care au existat în perioada respectivă. Ca urmare, efectele unor atari situaţii se resimt nu numai în cadrul colective­lor respective, ci, am spune, în pri­mul rînd în cadrul a numeroase între­prinderi a căror activitate ritmică de producţie este afectată de nerealizarea la termen a unui şir intreg de produse fizice — începînd cu materiile prime şi energetice de bază, conţinuind ca Unitate economică de primă importanţă la nivelul centralei de resort, întreprinderea de Utilaj Chimic din Făgăraş îşi înscrie pregnant întreaga activi­tate pe coordonatele înaltei eficienţe economice. Dovezi în sprijinul acestei afirmaţii sunt numeroase şi semnificative. Ase­menea probe ale competenţei şi probităţii profesionale ar putea, începe chiar cu rezultatele pri­vind realizarea ritmică a planu­lui la producţia fizică pe în­treaga structură sortimentală, atit pentru intern, cit şi la export. Astfel, de la începutul anului, planul a fost realizat integral lună de lună, în condi­ţiile unor economii (la sfîrşi­­tul lunii mai) de 1,5 milioane lei (pe baza reducerii cheltuie­lilor materiale). Totodată, pla­nul la export prezintă la aceas­tă oră o depăşire, am putea spune importantă, atit pe rela­ţia C.T.S. cit şi pe D.C. Iar aceasta, neapărat de reţinut, în condiţiile in care întreprinderea făgărăşeană a avut şi are con­curenţi dintre cei mai renumiţi, având o mult mai îndelungată experienţă în materie. Concret, profilul de activitate înseamnă aici realizarea de pro­duse unicat pentru industria chimică (rezervoare, coloane, reactoare, schimbătoare de căl­dură, sfere etc.), utilaj chimic emailat pentru industria medi­camentelor, coloranţilor, cau­ciucului etc., pompe centrifuge pentru Industria Chimică, robi­­neţi Industriali, rotoarele pentru turbocompresoare şi turbosu­­flante, fitinguri (elemente de legătură) pentru Industria nu­cleară, piese de schimb pentru aceste utilaje etc. însăşi aceas­tă înşiruire de produse este su­gestivă în privinţa complexităţii activităţii car© se desfăşoară aici. De unde concluzia că fa­­bricînd asemenea produse, a­utilaje şi instalaţii şi sfirşind cu apa­rent mai puţin importantele prese da schimb sau repere diverse necesare bunei desfăşurări a producţiei. In atari condiţii, respectarea fermă a disciplinei de plan - cerinţă deter­minată de însuşi mecanismul de funcţionare a economiei naţionale planificate şi consfinţite prin lege ca o obligaţie fundamentală a fiecărui colectiv muncitoresc­­ capătă o în­semnătate deosebită, impunînd la scara fiecărei unităţi, centrale sau ramuri măsuri hotărite care să pună capăt abaterilor de orice fel de la prevederile contractuale şi de plan. Căci, activitatea practică dovedeşte că asemenea abateri nu sunt puţine, im­­brăcind diverse forme care, toate, fără excepţie, conduc la dereglări pe flu­xurile de fabricaţie din întreprinderi sau pe circuitele de colaborare şi cooperare dintre unităţi. Desigur, cele mai importante, prin implicaţiile lor, sunt abaterile de la prevederile con­tractuale - fie că privesc structurile sortimentale și termenele de livrare a produselor, fie cantitatea și calitatea acestora. De fapt, cvadruplul sortiment-canti­­tate-calitate-termen de livrare nu poa­te fi privit decit ca un intreg in rela­țiile contractuale stabilite atit in cadrul economiei naţionale, cit şi cu benefi­ciarii externi, deoarece nerealizarea unui singur element la nivelul stabilit prin contract poate conduce la neva­­lorificarea produsului fizic respectiv la export sau la crearea unor dificultăţi in activitatea beneficiarilor interni, lată de ce, respectarea riguroasă a disciplinei de plan trebuie să însemne, în primul rînd, realizarea ritmică, la termenele prevăzute, în structura sor­timentală şi volumul cantitativ planifi­cat, precum şi la nivelul tehnico­­calitativ solicitat de beneficiar a în­tregii game de produse fizice. Din absolut toate aceste puncte de vedere, pentru un producător nu poate fi un produs sau un sortiment mai important şi altul mai puţin important. Reali­zarea întregului plan fizic trebuie tratată cu egală atenţie, singuri be­neficiarii fiind cei care pot opta in anumite condiţii pentru devansarea sau intirzierea unor livrări. Problematica respectării disciplinei de plan nu se limitează numai la ono­­rarea exemplară a obligaţiilor con­tractuale. In egală măsură este nece­sară o disciplină - să-i spunem - internă de plan, ala cărei abateri se propagă in ultimă instanţă de cele mai multe ori tot pînă la nivelul rela­ţiilor contractuale, dar se resimt cu deosebire în cadrul unităţilor atit în ceea ce priveşte colaborarea intre secţii, cit şi în ceea ce priveşte reali­zarea indicatorilor de eficienţă, asigu­rarea resurselor materiale şi umane etc. Sunt consecinţe posibile ale neres­­pectării normelor de consum, a nor­melor interne de calitate, ale încălcă­rii disciplinei tehnologice de produc­ţie şi de muncă — atit in latura exe­cuţiei, cit şi în cea de organizare şi conducere. lată de ce, in pagina de faţă vom insista deopotrivă asupra tuturor acestor aspecte, pledînd pen­tru manifestarea puternică in fiecare întreprindere a unui înalt spirit de răspundere, a unei riguroase discipline in înfăptuirea sarcinilor de plan. VIRGIL SIMION tenţia pentru calitate este la ordinea zilei, de fapt grija dinţii şi de pe urmă, care îi călăuzeşte pe întreg parcursul procesului de producţie. Bună­oară, respectivele gînduri la calitatea utilajelor încep chiar cu calitatea materialelor — ta­blă, ţeavă, reductoare, motore­­ductoare, profiluri din oţel etc. Dincolo de faptul ca furnizori precum Combinatul Siderurgic Galaţi, întreprinderile de ţevi din Roman şi din Capitală, com­binatele de oţeluri speciale şi INOX — ambele din Târgovişte, întreprinderea „Neptun“ din Cim­pi­na, Întreprinderile de motoare electrice din Bucureşti şi Săcele prezintă adesea res­tanţe la livrări, între materia­lele furnizate se strecoară cîteo­­dată şi unele cu defecţiuni mai mult sau mai puţin grave. Nu asupra dificultăţilor ce rezultă de aici dorim să insistăm, ci la ce s-ar întimpla dacă şi oa­menii muncii de aici ar da do­vadă de asemenea neglijenţe, lăsînd de exemplu într-un uti­laj reductoare sau motoare cu vicii ascunse, confecţionînd di­ferite repere, subansamble din tablă ori laminate care prezintă fisuri, goluri interioare etc. Repetăm insă, principala preo­cupare pentru calitate o întil­­nim pe fluxul de producţie,­­ acolo unde, din atelierele de debitare, de confecţionare a di­feritelor elemente (sfere, ci­lindri din tablă, axe, pistoane) se îndreaptă spre liniile de montaj componentele viitorului utilaj. Problema este cu atit mai complexă cu cit, fiind vorba de produse unicat, în cea mai mare parte, elementele de con­ducere şi organizare sunt, deci, specifice. In acelaşi timp, toate acestea presupun o supleţe, o flexibilitate deosebite ale pro­ducţiei în a se adapta noilor cerinţe. A trebuit şi mai tre­buie, atunci când e nevoie, să se treacă peste etape, aparent necesare, de acumulări ştiinţi­fice. Fără ca produsele să fie mai slabe în planul performan­ţelor. Fireşte, meritul este în întregime al oamenilor. , „Nu ne-au plăcut niciodată vorbele mari, fără­ conţinut, angaja­mentele de dragul angajamente­lor, şi acestea fără acoperire. Am preferat însă implicarea directă în soluţionarea diverse­lor probleme, antrenîndu-i, ii­­eitindu-i în această acţiune pe specialişti, pe toţi oamenii muncii“. Cel care ne face aceas­tă concisă declaraţie, inginerul Dorel Ţuţurea, şeful serviciu­lui organizarea producţiei­ este totuşi reţinut in vorbe, pentru că despre această activitate s-ar mai putea spune multe lucruri bune. In primul rînd, cei de aici nu sunt deloc apăsaţi de ritmul şi importanţa misiunii lor, de timpul care presează, deloc „interesat" că problemele pe care oamenii le au de rezol­vat nu sunt deloc simple. Aces­te condiţii au impus un anume profil de om, in care acesta s-a obişnuit să se mişte repede, adică să gîndească şi să aplice repede diferitele elemente noi. Cheia succesului, dacă putem spune aşa, constă clar în con­cretizarea unei acţiuni, care de fapt se desfăşoară în flux con­tinuu, aceea de perfecţionare şi autoperfecţionare profesională. Aşa a fost posibil ca propu­­nîndu-ţi fabricarea unor produ­se de înaltă calitate, să gindeşti şi soluţii optime, eficiente care să-ţi permită materializarea a­­cestor sarcini. Şi intrăm acum pe un teren pe care oamenii muncii din a­ceastă întreprindere sunt din nou la ei acasa. Specialiştii de aici nu se mulţumesc doar de a executa produse după proiec­tele institutelor­ de specialitate. De pildă, utilajele chimice emailate, care se realizează nu­mai aici, au la bază proiecte proprii. La fel şi în privinţa pompelor centrifugale, a­ diferi­telor repere pentru industria nucleară, a sticloplastului, un material deosebit de rezistent la frecare şi la contactul cu agenţi corozivi, cu care se pla­chează în interior rezervoare şi conducte etc. Specialiştii de aici au în vedere în continuare noi emailuri care să îndeplinească şi mai severe condiţii de lucru, aceasta fireşte în perspectiva cererii unor produse cu perfor­manţe superioare. Ştiinţa se situează cu un pas înaintea ne­voilor practicii, deci. Iată o practică, la I.U.C. Făgăraş, în care cel puţin pînă acum cei de aici nu s-au înşelat. Acest mod de a acţiona i-a dus pe oamenii muncii de la I.U.C. Făgăraş în situaţia de a nu mai face deosebiri intre pro­dusele pentru piaţa internă şi cele pentru export. „Nu este acesta un element de conjunc­tură sau rezultatul unei expe­rienţe de moment. Este — spu­nea directorul întreprinderii, ing. Ioan Constantinescu — nu numai un mod firesc de a lucra asemenea produse, care valo­rează milioane, dar şi o proble­mă de conştiinţă. Ne place să credem că am eliminat din gin­­direa oamenilor noştri pe acel „merge şi aşa", cînd este vorba de instalaţii pentru investiţiile noastre, iar aceasta este cred eu nu numai o satisfacţie per­sonală, ci şi exigenţă faţă de noi Înşine, respect pentru cei ce privesc spre noi. Poate că nu am reuşit să ducem această acţiune pînă la capăt, dar cred că suntem­ pe un drum bun". ALEXANDRU STROE Atitudinea pe care o promovăm Adevărata răspundere pentru calitate nu lasă loc justificărilor puse pe seama unor furnizori Etica locului de muncă ARATĂ CUM MUNCEŞTI, CA SĂ SE VADĂ CINE EŞTI Este neîndoielnic ca in an­grenajul unei întreprinderi, indiferent de profilul lor, toa­tă secţiile sunt la fel de im­portante, aşa cum în angre­najul unei secţii, importanţa unei linii tehnologice nu ara cum să fie mai filica decit a alteia. Același lucru se poate spune și cu privire la locuri­le de muncă aflate de-a lun­gul unei linii tehnologice. în altă ordine de idei, o simplă dereglare pe parcursul aces­teia afectează întregul flux tehnologic, altfel Zis, sincopele înregistrate intr-un punct de lucru oricare ar fi el, se re­percutează negativ asupra ce­lorlalte puncte de lucru de p® linia in cauză. Să poposim, în dorinţa de a evidenţia cit mai concret acest adevăr, In unul dintre seriale prestigioasei în­treprinderi de piese auto din Sibiu. E vorba de secţia 700, unica din ţară care produce casete de direcţie hidraulice. Pe toate cele 7 linii tehnolo­gice de aici, aflăm de la tî­­nărul şef de secţie, Octavian Viorel, se execută, în general, lucrări de mare fineţe tehnică, lucrări care presupun o deose­bită minuţiozitate. Din aceas­tă pricină, toţi cei peste 400 de lucrători ai secţiei e obli­gatoriu să fie specialişti foarte bine pregătiţi şi, nu în ulti­mul rînd, pasionaţi de ceea ce fac. In Unii mari aşa stau lucrurile. O demonstrează cu prisosinţă faptul că lună de lună secţia 700 îşi realizează integral Indicatorii de plan, aproape 8 la sută din produc­ţia anuală a întreprinderii purtînd semnătura oamenilor de aici. Realizarea, conform graficelor stabilite, a Indica­torilor de plan. Înseamnă, dacă mai e nevoie s-o spunem, rea­lizarea de către fiecare mun­citor în parte a normei zilnice de producţie, şi asta, fireşte, în condiţiile atingerii unui nivel de calitate, pe cit po­sibil, Ireproşabil. Inginerul Octavian Viorel n­e convinge, prezentindu-ne în acest sens fişele aferente, că şi în ziua documentării noastre, pe toate cele 7 linii tehnologice ale secţiei, efecti­vul schimbului 1, pe care avem posibilitatea să-l urmă­rim la lucru, a acţionat şi ac­ţionează in nota obişnuită, adică fără probleme deosebite, realizînd integral normele sta­bilite. Deşi in cursul dimineţii s-au ivit unele dificultăţi de ordin tehnic la cîteva maşini, prin intervenţia promptă a echipei de întreţinere, ele au fost grabnic înlăturate astfel incit inerentele strangulări apărute pe fluxul de fabricaţie au fost scurte, neafectînd procesul productiv în ansam­blu. „E bine să ştiţi — adaugă Interlocutorul nostru — că nu atit căderea unei maşini per­­turbează bunul mers al pro­ducţiei, nu­ abaterea de la disciplina tehnologică, ori de la disciplină, in general, a unui om. Vă spun asta fiindcă ne confruntăm, uneori, şi cu astfel de situaţii. Bunăoară, Nicolae Drăghiţă, care lucrea­ză pe linia de piston, are obi­ceiul de a veni lunea mai tîrziu la serviciu. Altfel e un muncitor priceput. Absentînd însă, automatul DAMPF, maşina pe care o are el în pri­mire, absentează şi ea de la procesul tehnologic. Intre timp, colegii lui de muncă de pe linie, adică rectificatorii, se văd nevoiţi să stea cu bra­ţele încrucişate. Pierde pro­ducţia ? Pierde, desigur. Că pierde Nicolae Drăghiţă e de Înţeles. De ce să piardă insă şi ceilalţi. Un alt exemplu. Deşi punctual, Costinel Popes­­cu a rebutat luna trecută mai mulţi arbori, împuţindu-i-se. In consecinţă, contravaloarea lor. Socotind însă că la arborii respectivi lucrează o zi în­treagă un număr apreciabil de oameni, e uşor de dedus că se pierde, in ce-i priveşte pe toţi aceştia, o zi de muncă. E drept, Costinel Popescu re­gretă cele intîmplate. A învă­ţat, zice el, destule lucruri din „lecţia" propriei sale negli­jenţe". O „lecţie", subliniem noi, costisitoare. Costisitoare pentru el şi, mai ales, pentru ceilalţi. De fapt, pentru între­gul colectiv, fiindcă, atunci cînd nu se lucrează bine in­tr-un loc de muncă, au, in­tr-un anume fel, de „tras" toate celelalte locuri de muncă. Şi nerealizarea normei de lucru înseamnă a nu lucra bine la locul de muncă. De pildă, faptul că oameni pre­cum Vasile Florin Olteanu, Maria Liţianu şi Mircea Bodea se situează deseori sub normă, îi obligă pe ceilalţi să depună mai multe eforturi, în aşa fel incit să nu aibă de suferit planul la nivel de secţie. Ce denotă de aici ? Denotă că cei trei nominalizaţi mai sus nu-şi respectă, mai înainte de toa­te, colegii lor de muncă, ca să nu mai vorbim de munca în sine. Fireşte, exemplele pre­zentate nu sunt definitorii pentru secţia 700 a întreprin­derii de piese auto Sibiu, sec­ţie care, repetăm, îşi face aş­a cum trebuie datoria. contri­buind, într-o bună măsură, la consolidarea prestigiului în­treprinderii. Ele sunt insă cit se poate de definitorii pentru atitudinea pe care au înţeles s-o adopte anumiţi oameni la locul şi faţă de locul de mun­că. „E păcat, arată Octavian Viorel. Că mai există încă în angrenajul secţiei noastre ast­fel de rotiţe. Altminteri, avem oameni extraordinari, cu res­pect şi dragoste pentru muncă. Iată, spre edificare, cazul Anei Maria Roman. Are numai 18 ani. Lună de lună îşi de­păşeşte norma, fiind poate cea mai harnică rectificatoare a secţiei". O întrebam ce anu­me o determină să facă mai mult decit i se cere. „Ai­s fost Învăţată, răspunde ea, încă de acasă cu munca. Dacă fac mai mult­e pentru cft simt câ pot şi fac mai mult. Mi-ar fi ruşine să fiu arătată vreodată cu degetul, înainte de a veni să lucrez aici, părinţii mei mi-au spus : după felul in care te comporţi la lucru, pot şti oamenii cum te comporţi in societate". Pe rit de simple, pe atât de frumoase şi adevărate aceste cuvinte ! Sintem­ siguri, dacă am fi stat de vorbă cu majori­tatea oamenilor secţiei 700, din cadrul Întreprinderii sibie­­ne, am fi auzit acelaşi lucru. Ne întemeiem afirmaţia pe faptul că l-am văzut, şi din hirtii, şi la faţa locului, cum muncesc. ŞTEFAN MITROI Oameni pe care îi reprezintă faptele Iscălitura de zi cu zi a tinereţii 45 la sută din producţia valoricii a Combinatului de articole tehnice din cauciuc Piteşti e realizată de sec­ţia a 11-a — benzi de transport, una din cele nouă ale întreprinderii. Tot aici se realizează 30 la sută din producţia de export a întregului combinat. Iată, aşa­dar, două cifre care reliefează cit se poate de preg­nant importanţa secţiei amintite. Plecind de la acest adevăr, e uşor de dedus că oamenii care lucrează in secţia a 11-a a C.A.T.C. Piteşti sunt şi trebuie să fie specialişti cu o pregătire profesională ireproşabilă, adi­că meseriaşi pricepuţi, cu anume experienţă in dome­niu. S-ar putea înţelege, in baza acestei constatări, că tinerii fac mai greu faţă exigenţelor şi rigorilor de aici. Nimic mai neadevărat! Tinerii constituie mai bine de o treime din colectivul secţiei. Deci, intr-o considerabilă măsură, frumoasele rezultate consemna­te la „benzi de transport“ se datorează tinerilor. Fără a avea, fireşte, prea mulţi ani de activitate in spate, aceştia sunt oamenii de nădejde ai secţiei. Şi sunt aşa fiindcă, in marea lor majoritate, ei, tinerii, s-au aple­cat cu temeinicie asupra profesiei alese, neezit­ând, une­ori, să-şi prelungească din proprie iniţiativă ziua de lucru pentru a se edifica pe deplin in privinţa pro­blemelor legate de producţie. E demn de remarcat că mai toţi tinerii secţiei sunt absolvenţi de liceu. Nu neapărat ai liceului de specialitate. Bunăoară, Viorel Alecu a urmat cursurile unui liceu cu profil umanist. Cu toate acestea, insă, este la ora de faţă un specia­list cu nimic mai prejos decit, să zicem, Gheorghe Ticu, Lucian Ionescu ori Daniela Bişcu, tineri veniţi in în­treprindere cu incomparabil mai multe cunoştinţe de specialitate. Cert este că Viorel Alecu şi, asemenea, lui, toţi ceilalţi participă cu deosebită dăruire şi pri­cepere la bunul mers al producţiei, semnătura tinere­ţii lor constituind-o, in acest sens, faptele. Şi ele, fap­tele, nu sunt deloc puţine şi, mai ales, nu sunt deloc neglijabile. Cum ar putea fi aşa, pentru a oferi citeva exemple, modernizarea vechii linii de cord de oţel, modernizare care a condus la obţinerea unei produc­ţii suplimentare de benzi de circa 150 tone! Sau intro­ducerea, anul trecut, a unei noi linii de benzi cord de oţel, unică in ţară, linie ce asigură realizarea unor benzi la nivelul celor mai exigente normative inter­naţionale! Se poate, deci, spune că secţia a 11-a a Combinatu­lui de articole chimice de cauciuc Piteşti este, intr-a­devăr, de elită, şi pentru că lucrează in cadrul ei ti­neri die elită. Ne obligă la această afirmaţie faptele lor zilnice de muncă, fapte care le fac cinste, prezentindu-i şi reprezentindu-l ca atare. M. ŞTEFAN Contractele economice — lege pentru toţi Respectarea structurilor sor­timentale planificate — iată un imperativ al bunei funcţionări a mecanismului de cooperare în­tre Întreprinderi. Că nu este de fiecare dată aşa o de­monstrează unele cazuri care, chiar dacă sunt izolate, puţine la număr, determină perturbaţii importante în circuitul producă­­tor-beneficiar, conducînd la iro­sirea a milioane şi milioane de lei, valori materiale, prejudi­­ciind bunul mers al producţiei într-o unitate sau alta, de multe ori aparţinînd chiar ramurii in care se manifestă o asemenea deficienţă. Firul reportericesc pe care I-am urmat zilele trecute ne-a condus tocmai la acest gen de concluzii, care vădesc o nefi­rească înţelegere a obligaţiilor asumate prin planul producţiei fizice şi prin contracte şi care impune o schimbare radicală de atitudine, o revizuire în profunzime îi concepţiei privi­toare la respectarea structuri­lor sortimentale planificate. Fiecare sortiment al prevederi­lor contractuale are importanţa sa , iată ce demonstrează practica, iată ce trebuie să dea mai mult de gindit factorilor de răspundere din unităţile econo­mice participante la fabricaţia de bunuri materiale­­ DE LA ABATERI ALE STRUCTURII SORTIMENTALE... Cîţi dintre noi realizează care este importanţa unei scule aşchietoare de cîţiva centimetri faţă de aceea a maşinii care o pune în mişcare, cu gabarite de ordinul a sute de centi­metri ? Puţini. Şi totuşi puţini sunt cei care gîndesc că absenţa respectivei scule poate genera irosirea unor importante fon­duri băneşti, materiale, de ener­gie şi combustibil. Şi totuşi, aceasta este realitatea. Să pă­trundem în, pină mai ieri, unica, iar astăzi, cea mai importantă unitate de profil : Întreprin­derea de scule Rişnov. De aici, peste 14 mii tipodimensiuni de scule aşchietoare iau calea în­treprinderilor din întreaga ţară. Burghie elicoidale, freze, ale­­zoare, cuţite pentru strung, adesea armate cu metal dur, scule de minerit sunt livrate beneficiarilor care, astfel, îşi pot realiza sarcinile de plan. Astfel, căci se poate şi altfel —i dar să nu anticipăm. Trecem in revistă indicatorii întreprin­derii : lunile martie şi aprilie sunt luni bune, ca şi luna mai, de altfel, cu depăşirea nivelu­rilor planificate , dar incă nu e suficient pentru a acoperi restanţele acumulate în primele două luni ale anului. Mai mult, la unele sortimente ale produc­ţiei fizice, numite de­ acum şi deficitare, se înregistrează se­rioase rămîneri în urmă. Astfel, la burghiele elicoidale cu dia­­metre de 2,3 şi 4 milimetri, ca să le amintim doar pe acestea, între prevederile de plan, şi deci şi între producţia con­tractată şi cea livrată efectiv, sunt mari diferenţe : de la 300 000 burghie cu diametrul de 2 milimetri, STAS 573, con­tractate, la 1ă5178 livrate (pină la 30 mai a.c.) ; între 75 000 bucăţi contractate, la dimen­siunea de 2 mm. STAS 574 şi 380 livrate­­; pentru cele de 3 mm: STAS 573 — contractat 348 000, livrat 212 498 , iără STAS 574 — contractat 41 000, livrat 5 084 bucăţi. La fel şi la burghiele de 4 mm : STAS 573, contractate 280 000 bucăţi, li­vrate 96 770 , STAS 574 — con­tractate 96 779, livrate S3 129. Fină aici, iată cifre şi reali­tăţi concrete care ar trebui să ne dea de gindit. In primul rind, care este cauza, ne întrebăm şi încercăm să răspundem acestei „curiozităţi" reportericeşti ape­­lînd la factorii de conducere din unitate. Simplu şi... dezar­mant. Furnizorul de materie primă, şi am numit C.O.S. Tîr­govişte, nu-şi respecta obliga­ţiile contractuale, pe structurile şi în cantităţile prevăzute. Ast­fel, pentru a sublinia direct legătura dintre necesarul de materie primă şi livrările de burghie elicoidale să urmărim situaţia respectării contractelor la chiar dimensiunile de bur­ghie de care aminteam : din 2 300 tone oţel rapid RP 5 cu diametrul de 2,2 mm, tras şi şlefuit, cu cit s-a obligat prin contract C.O.S. Tîrgovişte pe primele 5 luni din acest an, a livrat doar 595 tone, ultima li­vrare fiind din 29 aprilie ! La diametrul de 3,2 mm, care este destinat fabricaţiei burghielor cu diametru de 3 mm, din 4 700 tone, cit prevede contractul, C.O.S. Tîrgovişte a livrat doar 1 980 tone ! De altfel, şi la sor­timentul de 2,4 mm unde din 8 200 tone a „onorat" doar 2 800 tone ! Aşadar, livrări întru totul necorespunzătoare, care nu işi pot găsi justificare ! De ce ? Pentru că la atitea alte sortimente C.O.S. Tîrgovişte şi-a respectat prevederile con­tractelor. Ceea ce transpare cu claritate in acest caz la supra­faţă este lipsa unei urmăriri şi coordonări adecvate, a livrărilor de oţeluri speciale, către acest important furnizor de scule al industriei. Se impune, deci, o atentă şi mai judicioasă deru­lare a programelor de coope­rare. cu mai accentuată grijă pentru aceste aparent neînsem­nate cantităţi de oţel care ge­nerează însă efecte mult mai mari in economia naţională. ...LA CONSUMURI DE MATERIAL SI MANOPERA NEJUSTIFICATE De acum să argumentăm : In dorinţa de a-şi respecta obli­gaţiile asumate prin plan, prin contractele economice încheiate, I.S. Rişnov a fost obligată — după cum ne precizau Interlo­cutorii — să folosească la anu­mitele burghie diametre de oţel supradimensionate. Astfel, nu­mai pe primele 4 luni, dato­rită acestei necesităţi, creată, aşa cum arătam, din nerespec­­tarea obligaţiilor contractuale a principalului furnizor de mate­rie primă, s-a utilizat supli­mentar planificărilor o canti­tate de oţel rapid şi oţel car­bon de scule de peste 28 tone, din care 4198 kg reprezintă oţelul rapid, tras şi şlefuit. Ce semnificaţii are acest fapt, din­colo de... cantităţi ? S-au iro­sit­ materiale din care s-ar fi putut face o Cule în valoare de 8,7 milioane lei ! Iar, pe de altit parte, „bugetul" întreprin­derii a fost sărăcit de oţel in valoare de alte 5 milioane lei ! Iată, cum, de la citeva tone şi chiar kilograme nelivrate la term­en şi în cantităţile prevă­zute se ajunge ca, deja aici, la prima verigă de pe circuitul furnizor de materii prime­­producator-beneficiar să se în­registreze însemnate pagube materiale, valorice. Să adăugăm, insă, că mai mult decit atit această irosire de mijloace bănești și materiale este dubla­tă de un efort suplimentar de manoperă, de un consum supra­dimensionat de energie, de ma­teriale şi la... beneficiar. Să ilustrăm, cu „exemplul“ bur­ghiului elicoidal cu diametrul de 10 mm STAS 573/80 care, în condiţii normate (aşadar în condiţiile asigurării materiale), consumul specific pe bucată nu depăşeşte 0,13 minute (manope­ră) şi 0,064 kg. aici, la I.S. Rişnov, dar, la beneficiar, care este pus in situaţia de a-şi exe­cuta cu forţe proprii sculele ne­cesare (care nu au fost livrate de producătorul specializat la cantităţile şi termenele prevăzu­te) aceste consumuri sunt cu 30 la sută mai mari la materiale şi de circa 10 ori la manoperă ! Să adăugăm şi pierderile generate de utilizarea unor tehnologii „ocolite", la care apelează be­neficiarul în lipsa sculelor indi­cate prin documentaţiile teh­nice. PENALITĂŢILE NU POT ÎNLOCUI PRODUSELE Că aşa este, ne-am convins la chiar unul dintre cei mai im­portanţi beneficiari ai LIS. Rîş­­nov, anume întreprinderea „Tractorul" Braşov. Inginerul Vasile Cojocaru, şef al compar­timentului SDV, ne preciza că, lună de lună, pînă la 15 la sută din capacitatea sculăriei — care aici are dimensiunile şi efecti­vul unei adevărate întreprin­deri, circa 1 500 oameni ai mun­cii — este ocupată de fabrica­rea unor scule standardizate, care, cum bine se știe, ar fi tre­buit să fie livrate conform con­tractelor încheiate­ de producă­torul specializat. Din nou... pagubă, irosire de eforturi, de mijloace materiale. Cum se „rezolvă“ această si­tuaţie ? Un răspuns îl aflăm de la maistrul Anton Covaci : în­casarea de penalităţi. Bunăoară, întreprinderea „Tractorul“a so­licitat BJATM Braşov, prin in­termediul căreia se derulează toate contractele, penalităţi, pentru anul 1986, în valoare de 330 000 lei! Dar şi BJATM Bra­şov impune penalităţi întreprin­derii de scule Rişnov care, la rindul ei, „taxează“ furnizorul — C.O.S. Tîrgovişte. Un circuit „invers" care vorbeşte din plin despre carenţele mecanismului, rezultate, aşa cum am arătat, din modul eronat de înţelegere a importanţei fiecărui sortiment al producţiei fizice. Să privim, deci, cu mai multă luciditate şi exigenţă reperele „mici“ ale producţiei materiale ; realitatea dovedeşte că oricare sortiment, şi cu atit mai mult sculele aşchietoare, la care ne-am oprit de această dată, valorează mi­lioane de lei, pe care nu putem să le irosim cu „detașare" sau „nebăgare de seamă"­­... EMERIC SZEKELY REPERE MICI CARE DETERMINĂ PAGUBE MARI LUNI 1 IUNIE 1987

Next