Scînteia Tineretului, iulie 1987 (Anul 43, nr. 11843-11869)
1987-07-01 / nr. 11843
„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 MIERCURI 1 IULIE 1987 Prezentă oră de oră în mijlocul lucrătorilor din Consiliul Unic Agroindustrial Ciorăşti, judeţul Vrancea, PE FRONTUL BĂTĂLIEI PENTRU PÎINE, transmite: HOTĂRÂTOARE ÎN ACEASTĂ CAMPANIE ESTE MOBILIZAREA EXEMPLARĂ A OAMENILOR • Unităţile din C.U.A.S.C. Ciorăşti au de recoltat cerealele păioase de pe aproximativ 9 000 ha . Pentru înscrierea orzului şi griului în perioadele optime au fost mobilizate în cîmp 120 de combine, numeroase atelaje şi oameni . 4 200 ha sunt planificate a fi semănat® în cultură succesivă cu porumb boabe şi plante de nutreţ . Pentru a realiza acest program au fost repartizate 43 de tractoare şi 14 semănători • Viteza zilnică planificată este depăşită în toate unităţile • In 48 de ore de la seceriş culturile succesive sunt sub brazdă • Pentru a asigura furaje suplimentare zootehniei, agregatele au fost prevăzute cu saltele care colectează paiele şi pleava . Pregătiri intense pentru declanşarea recoltării griului de pe cele 7 000 ha cultivate Din toate pimetele sosesc rapoarte Gestică Penciu, preşedintele CUASC Ciorăşti, uzează de sintagma „hotărîtoare sunt în această campanie braţul şi rezistenta la competiţie ale oamenilor“. A nu se înţelege că de cele 22 000 de hanit însumează zestrea unităţilor de pe raza consiliului, nu acţionează numai mecanizatorii, ci toti locuitorii satelor, sub semnul unei angajări eroice. Numai că in Vara ’87 ultimii cinci ani in care au fost ocolite de ploi. cimpurile dau o replică dură. Sesizezi cu uşurinţă evenimentele după talia orzului şi a griului, după cum sună pămintul cînd îl calci, sec, ca o gresie neunsă. Şi după cum sunt echipate utilajele. La combine au fost adaptate nişte saltele din pînză de sac care reţin paielesi pleava. Este nevoie nu numai de strângerea boabelor, dar, si de nutreţ pentru cămările de iarnă ale zootehniei., Aşadar, in aceste prime ceasuri ale campaniei seceriB ORA 6 : Soarele, puternic, încă de dimineaţă, îmbracă cimpul intr-o lumină ce face să strălucească ultimele picături de rouă pe verdele închis al lanurilor de porumb, dînd irizaţii de curcubeu pe galbenul pai al orzului. Griul tălăzuieşte in adierea vintului de dimineaţă într-o cromatică de culori de la verde pînă la auriu. K ORA 6:30 : E linişte pe cîmp. Aparent, doar. Imaginea ce stăruie in obişnuinţa secerişului este asociată cu mişcarea trepidantă, zgomotul tumultuos al motoarelor. In zona orzului mai stăruie această linişte, in rest cimpul nu e pustiu. Se pregăteşte porumbul, este irigată lucerna, sunt legate roşiile pe spalier în grădinile de legume... E ORA 6:45 , în Ferma nr. 3 Stupina de la C.A.P. Măicăneşti, una din cele patru unităţi ale CUASC-ului Ciorăşti din judeţul Vrancea, combinele sunt aliniate in tabăra de cîmp , se discută, se măsoară, se iau probe de umiditate. Inginerul Floarea Miloiu, şeful fermei, consideră că 30 la sută umiditate măsurată la etuvă este prea mult şi la orzul de săminţă se ia hotărirea să se mai aştepte. Li se repartizează oamenilor front de lucru prin apropierea locului unde se va începe secerişul. Cu o zi în urmă au fost trimise 10 combine la I.A.S. Măicăneşti. Acolo este nevoie de masarea puternică a utilajelor, orzul fiind copt. ..Soarele este puternic, iar vintul ce adie va usca mai repede lanul. Putem intra la seceriş“, ne spune Costică Penciu, preşedintele CUASC Ciorăşti. La ORA 7 : Ferma nr. 4 Salcia a I.A.S. Măicăneşti : 13 combine C-14, 9 prese debaloşului. Ciorăştii au devenit barometrul stării de acţiune pentru un întreg judeţ. Fapt confirmat la faţa locului si, de Gheorghe Davidoiu, directorul general al Direcţiei Agricole a judeţului Vrancea. După un prim tur la punctele de lucru se iau decizii si se acţionează cu o rapiditate uluitoare. De la Rimniceni, o formaţie de 10 combine este dirijată spre lanurile I.A.S.-ului Măicăneşti. In punctul ...Donoaia“ al C.A.P.ului Ciorăşti .,toaletarea“ lanurilor întîrzie. Nu este timp de comentarii. Se intră în dispozitiv. La Ciorăşti, după numai câteva ore de la declanşarea acţiunii, secerişul orzului se desfăşoară în ritm de metronom. O dovedesc statisticile, rapoartele care sosesc din toate punctele, dar mai ales încrâncenarea cu care oamenii adună şi trimit în hambare fiecare bob.tat. 8 pluguri, 2 discuri şi 2 semănători, 4 MAC-uri şi 2 PAC-uri aşteaptă semnalul de începere. Tinerii ingineri Lucia şi Dumitru Apetrei cercetează atenţi un mănunchi de spice. Lucia coordonează activitatea de eliberare a terenului de spice. Este ingineră în cadrul fermei nr. 9 a bazei furajere din I.A.S. Interesul ei este să stringă repede şi bine paiele şi pleava, să le pună la adăpost, mai ales că aici, la ferma de care răspunde soţul ei, vor pune imediat porumb pentru siloz. Umiditatea, 18 la sută. Startul se dă şi iată că imaginea unei zile intense de seceriş prinde contur. E ORA 8 : S-a deschis culoar adine în inima lanului de arz. Au pornit şi presele de balotat. Primele clăi se ridică la marginea tarlalei. Tinărul mecanizator de pe MAC, Iosif Nicolae, a aşezat prima claie de paie. Priveşte satisfăcut cum prind pe rind, colegii lui le aşază ordonate pe ale lor. Porneşte iar, nu e vreme de pierdut. Şi ORA 10 : Marea bogăţie a spicelor este preluată de berderul combinei. Buncărele... icnesc de greutatea boabelor rotunde şi lucioase. Un hectar, două hectare... şi alte Zeci de hectare rămin in urma combinelor ce parcă ingină : ,,cu grabă, mai cu grabă, să nu rămînerm in urmă !“. Obrazul țepos al miriutei este primenit în citeva ore. In urma combinelor intră, grijulii să nu piardă întrecerea in bătălia recoltei, presele de balotat, care la ora aceasta au creat front de lucru si tractoarelor ce înaintează grave, împrospătând cu negrul brazdelor întoarse cimpul care pînă acum 3 ore era galben despicele orzului. E ORA 16 : Inginera Lucia Apetrei a început semănatul cu porumb la ferma nr. 4 Salcia. 83 ORA 21 : Inginerul Dumitru Apetrei, șeful Fermei nr. 4, face radiografia unei zile de seceriş, prin cifre : 250 ha secerate, 24 ha arate şi discuiie, 12 ha insăminţate. Negru şi verde şi galben auriu.... Culorile cimpului se succed ca nişte anotimpuri ale muncii. Ce are comun ţăranul vrincean cu cel al lui Marin Preda plecat într-o dimineaţă de iunie la seceră ? Poate trezitul la ora cînd se ingînă noaptea cu ziua, la ora dimineţii cind dojir cântecul păsărilor cerului tulbură somnul dulce al spicelor bogate. Ţăranului de azi numai în virtutea obişnuinţei i se mai spune astfel pentru că de fapt el este muncitor, specialist in domeniul agrar. El ştie că îţi poţi face munca repede şi buna numai cînd te organizezi şi acţionezi ştiinţific. ...Aşa cum ştie inginerul Florea Miloiu că, la prima oră a dimineţii, umiditatea ridicată a orzului este in detrimentul calităţii, dacă acesta ar fi recoltat. A învăţat la facultate, dar şi în cei 18 ani de muncă pe ogoarele cooperativei. Tot aşa de bine ştiu şi tinerii ingineri, soţ şisoţie, de la I.A.S. Măicăneşti că 17 la sută este o umiditate ce nu creează probleme şi recoltatul poate fi început. De cînd au absolvit facultatea, acum 7 ani, au învăţat multe şi „...învăţăm mereu în fiecare campanie, ea constituieun amestec de linişte şi încordare, gata să irumpă in priee clipă, aşa ne-au părut primele minute după ce ne-am apropiat de lanurile cu orz ale Fermei nr. 4 aparţinind I.A.S. Măicăneşti — Vrancea, aşezată la piatra de hotar intre zona T şi zona a II-a de cultură. Dimineaţa se ridica tot mai mult deasupra orizontului, acoperit de soare. Un du-te-vino necontenit în care simţeai deopotrivă şi grabă şi nerăbdare se petrecea la capătul lanului. Miinile oamenilor se întindeau deasupra spicelor încă umezite de rouă de peste noapte — „să mai aşteptăm puţin, este orz de sămînţă, n-avem voie să pierdem nici un bob“ — era auzit pe cineva spunind, apoi privirile ni s-au îndreptat către şirul de combine, prese de balotat, tractoare echipate cu pluguri şi grape stelate. Era încă linişte, ca înaintea unui atac, apoi către ora şapte şi un sfert, şapte şi jumătate, izbucneşte zgomotul motoarelor. Cele dinţii combine încep să aplece spicele. Paiul este scurt — din septembrie şi pină acum în această zonă precipitaţiile n-au atins decit un sfert din cit ar fi fost nevoie — dar combinele au fost reglate in aşa fel incit masa de tăiere să fie cit mai aproape de nivelul solului. După primele zeci de metri parcurşi de combine, in urma cărora păşesc oamenii în mina cărora stau atît cultura de orz, cit şi furajele, dar şi cei ce răspund de cultndu-se intr-o permanentă lecţie deschisă cu cimpul, ne spune Dumitru Apetrei. De şapte ani campania de seceriş este pentru noi o zi non-stop. Am învăţat continuu pentru că au apărut mereu utilaje noi pe care trebuie să le cunoaştem foarte bine ca să le facem să dea randament optim, am îmbunătăţit organizarea an de an, să crească productivitatea muncii“. ...Ore de muncă aprigă cind omul este tot una cu maşina, cind răgazul prinzului iţi dă prilejul să discuţi cit de bine ai mers, să constaţi ce ai realizat. Ore cînd Marian Anghelache, elev inclasa a Xl-a la Liceul agroindustrial nr. 5 din Focşani, nu mai are noţiunea condiţiei de elev in practică, confruntîndu-se cu mecanizatorii cu experienţă, învăţînd de la ei să tragă brazdă adincă şi dreaptă. Cînd tinărul mecanizator Mihai Radu de la presa de balotat a uitat emoţiile impactului cu un utilaj nou ? „Curiozitatea a învins aceste emoţii, ne spune eî. Trebuia să-l cunosc toate piesele, să ştiu să-i fac rr,c'’''iele corespunzătoare. Altfel sfoara haloţilor se rupe, paiele se risipesc... si păcat de motorina consumată, de munca oamenilorce prind halotii si ii asază pe sania colectoare“. Specialiști, mecanizatorii combinări — prezenta omului pe arie se măsoară acum prin înaltul ritm al orelor de muncă, al faptelor cotidiene. Se măsoară în ritmul alert al înaintării in lanț al transportului recoltei spre hambarerile succesive, se schimbă păreri — „e bine că am început“, „aveţi grijă ca mijloacele de transport să fie gata să ia drumul bazei imediat ce au fost încărcate“ (n.n. pină la Focşani, dus-întors, sunt mai bine de 100 de kilometri). ..spre prinz umiditatea va scădea şi mai mult“, „vom putea începe şi la Ferma 2 Stupina, cred că şi la Ferma 3 Salcia“. Cuvintele sunt rostite spontan, de parcă oamenii şi-ar mărturisi lor înşişi gîndurile ce-i frămintă. Dincolo de ele simţi concentrate eforturile făcute cu mult înainte, încă din clipa în care aceste lanuri au fost semănate, pentru ca rodul muncii să fie cel aşteptat. ...La şapte dimineaţa, luni, 29 iunie, inginerul Constantin Buzon, directorul I.A.S. Măicăneşti, a dat startul recoltării. Este venit aici de pe băncile facultăţii, de 11 ani, destul timp să cunoască oamenii, pămintul, să ştie ce, cit şi mai ales cum să le ceară mecanizatorilor să facă ce depinde de ei, pentru ca recolta fiecărui an să fie cit mai bogată. „In cele 3 ferme ale I.A.S.-ului avem de recoltat 858 hectare cu orz şi ne spune cu o siguranţă care nu poate şoca, cu forţele de care dispunem — 36 combine Gloria C 12 şi C 14, repartizate egal pe fiecare fermă, cărora li se adaugă formaţiile de prese de balotat care string paiele, ducindu-le pe săniile montate la capătul tarlalei, de unde iau imediat drumul bazei furajere, in cel mult trei zile şi jumătate vom încheia această lucrare. Totodată, pentru a insăminţa cele 1 300 hectare cu culturi succesive , cu porumb boabe (230 ha), porumb furaje (1 000 ha) şi legume (70 ha) acţionăm cu şase discuri grele, acţionate de tractoare A 1 800, precum şi de 20 de tractoare U 650, dotate cu■omplexe mecanizate (pluguri şi discuri mici) şi cu semănătorile necesare“, între timp, la marginea lanuului, a ajuns şi sacaua cu apă de băut (şi care va fi mereu reîmprospătată pe parcursul zilei). Cei mai buni combineri ai I.A.S.-ului, tinărul Soare Roşea (locul I în întrecere în campania anului trecut), Gheorghe Mocanu, Costică Baltă, Ionel V. Ilie, tractoriştii Vlad Stoica, Tudorel Boldeanu, Neculai Ioniţă şi Ştefan Călin, nu prea au timp de vorbă. Viteza de înaintare a combinelor, tot din grija de a nu se pierde nimic, este mai mică decit cea obişnuită (2,5—3 km pe oră). Cu toate acestea, apar şi mici necazuri şi atunci Marin Săniel, Vasile Vitovschi opresc la marginea solei. Aproape în aceeaşi clipă Ion Chirana, mecanic de întreţinere pe atelierul mobil, se află lingă ei. O dereglare a distanţei dintre bătător şi post-bătător, la primul, duzele injectoarelor defecte, la cel de-al doilea. De undeva, de la mijlocul lanului, inginerul Cornel Covaci (30 de ani), şeful formaţiei de întreţinere a combinelor, se îndrepta grăbit către ei. In mai puţin de o jumătate de oră se restabileşte reglajul şi combina lui Marin Săndel îşi reîncepe „cursa“. „Am făcut toate probele in lan, ne spune Cornel Covaci, dar e greu să prevezi tot ce se poate întimpla pină cind nu intri, deplin in lan. Prima zi e întotdeauna cea mai grea, apoi știi de fiecare dată unde trebuie săt intervii“. Se depărtează din nou, spre mijlocul lanului, acolo unde combine, tractoare, prese ,.se intersectează“, fiecare urmindu-şi drumul ei. La ora 10 a intrat în brazdă şi Petrache Călin, elev la Liceul industrial din Focşani, care este un al doilea an de practică aici, la I.A.S. Măicăneşti. Conduce tractorul cu dezinvoltură, miinile îi sunt deja bătătorite dar, „dacă nu-mi plăcea meseria, nu mă aflam acum aici“, ne spune şi işi reîncepe drumul lui prin pămintul cerespiră parcă altfel după ce a fost eliberat de prima cultură a acestui an. ...La ora prinzului, un minicar opreşte la marginea solei, in care ne aflăm. Este singurul eveniment deosebit pe care îl înregistrăm de la reînceperea lucrului de către cele două combine amintite. A sosit mișcarea caldă ! Rind pe rind, mecanizatorii care ajung aici opresc maşinile, se spală, se aşază la masă. La ora 13, inginerul Gelu Scutaru, şeful Centrului de seminţe Vrancea, coboară dintr-un autolaborator, ia o probă de seminţe, o introduce un uraidometru. „16 cu 8“, ne spune satisfăcut. „Trecem pe la fiecare sală pe care a început recoltatul pentru a vedea cum sunt respectate indicaţiile privind recoltarea orzului de săminţă“. Lucrul continuă în acelaşi ritm pînă la ora cinci şi jumătate după-amiază, cînd mecanizatorii, fără să mai oprească motoarele, coboară pentru a lua un supliment de mâncare. Cînd seara işi face simţită prezenţa, combinele au început să se retragă din lan, răminînd să mai lucreze încă vreo oră tractoarele cu pluguri şi grape, discurile. Inginerul Constantin Bazon, care a „pendulat“ întreaga zi intre cele trei ferme, cind arşiţa şi praful estompau chipurile, adăugîndu-le, in schimb, o umbră de satisfacţie, ne mărturiseşte cu aceeaşi siguranţă pe care i-am surprins-o dimineaţa: „A fost o zi de campanie aşa cum ne aşteptam : 250 de hectare cu orz recoltate, 160 de hectare eliberate de paie, arate şi semănate cu culturi succesive. Am transportat la baza de recepţie aproape 300 de tone de orz. Miine va fi o zi şi mai plină“. Ore de muncă aprigă, cînd omul este tot una cu maşina a sosit mâncarea caldă! 41 Combinerul Sandu Irimia: UN PORTRET IN CAMPANIE ! A VENIT MÎNCAREA CALDA ! Autolaborator, intimpurile C.U.A.S.C. Ciorăşti : UMIDITATEA SE VERIFICA DIN MERS ! Soţii Lucia si Dumitru Apetrei analizează calitatea paielor . SECERIŞUL INTERESEAZĂ ŞI ZOOTEHNIA ! 0 viteză cu care străbatem vara — viteza de seceriş ■ ORA 7.30. Din cabina combinei cu numărul de inventar 4 765, in care am urcat, am senzaţia că ne rostogolim in contra unui curent puternic, că un braţ uriaş caută cu orice preţ să ne reţină pe loc. Combina adună sub robotor spicele. In faţă, orizontul şi atit. Privirea nu se reazemă de nimic, în stingă, lanul de porumb de un verdenegru. In dreapta, şirul îndelung al celorlalte combine pe care praful lăsat in urmă le face parcă să fumege. Pleava intră pe uşa deschisă a combinei. Mecanizatorul este cu ochii numai la robotor. Cronometrez cit facem de la un capăt la altul al tarlalei : 25 de minute. Tinărul se uită semnificativ spre mine. Mă întreabă dacă mai rezist la încă o brazdă. Sunt lac de transpiraţie. Dau din cap şi chiar dacă-l simt că mă compătimeşte, n-are încotro. Mă acceptă. Valurile pe care le fac spicele mă ameţesc. Irimia Sandu, căci despre el este vorba, întoarce utilajul, ii direcţionează in lan si-i opreşte mişcarea cu ajutorul unei manete. „Ce vă interesează ?“ „Totul“, replic la rindul meu sec. Mă priveşte cu îngăduinţă. Vrea să-mi spună parcă „e imposibil lucrul ăsta ! Trebuie să stai măcar citeva zile in lan.“ Ceea ce de altfel ii şi spun. Reluăm cursa, îmi propun să reţin orice mişcare pe care o face, cu acută fidelitate... E ORA 21:30. Suntem tot la Stupina. Acum îl abordez pe Sandu Irimia, ca de la egal da egal. După o zi-lumină pe combină îl simt marcat. Nu ştiu cit să im pe seama efortului sau aşa se intimplă la debutul campaniei. Oricum, Sandu Irimia nu are decit 28 de ani. Reluăm cu încetinitorul. Maneta, de pe care nu şi-a dezlipit mină, acţionează hederul. Cu ea reglează, in funcţie de talia culturii, mai sus sau mai jos, masa de tăiere. Ii amintesc că una din manete n-a solicitat-o, decit de 5 ori. „A. e vorba de cea care manevrează tubul de descărcare a boabelor. E momentul cel mai plin din zi“, îmi spune. Fie si după această sumară lecţie de mecanică nu-mi mai pun intrebărea de ce nu i s-a intimplat nici o defecţiune. A decurs totul monoton, uniform. I-am văzut pe alti combineri cum solicitau atelierul mobil. Şi trebuie să recunosc că am fost extrem de impresionat de operativitatea cu care se remediau defecţiunile. Nu ştiu cit de dificile au fost intervenţiile, important rămîne faptul că au fost remediate. „Poate vi se pare curios, dar examenele noastre, ale mecanizatorilor, răstoarnă intr-un fel, dacă mă pot exprima aşa, anotimpurile. La partea mecanică susţin acum examenul iernii. Adică, un lan se simte cel mai bine calitatea reparaţiilor şi reviziilor din iarnă. N-aş da combina mea pentru nimic in lume“. Afirmaţia mi se pare „trasă“ la... tema zilei, iar, cind aflu că este doar la a treia campanie devin circumspect. Mă lămureşte : pînă la 25 de ani a fost şofer la Galati şi nu oriunde, ci la I.T.A., adică la o întreprindere de elită. L-a hipnotizat cimpul, cum se zice ,si a venit în satul lui, la Măicănești, pe tractor si combină. Ii place satul, ii plac oamenii si, după cum tine să întărească de fiecare dată, lucrurile limpezi. „Cind ai ceva de zis, si-i adevărat, apoi să zici cu voce tare.“ Iată vorba lui Sandu Irimia. Faptul că este combinei, unul de frunte chiar, nu-l împiedică să iubească sportul si muzica uşoară. Ţine cu „Steaua“ şi ii place cum cintă Angela Similea. „N-ara văzut nici o fotografie, din acelea decupate din reviste, in cabina combinei“, îl incit. „In primul rind că nu e voie, în al doilea rind nu-mi plac oamenii care-şi ţipă în gura mare, care afişează peste toti trăirile. E mai normal să dovedeşti că eşti in stare să le domini !“ * Noaptea si-a intrat in drepturi. Ne retragem spre sat. In cimp rămin combinele, aliniate la capătul lanului. Mecanizatorii din schimbul de noapte pregătesc, la lumina proiectoarelor, patul germinativ pentru o nouă recoltă. Pagină realizată de DUMITRU ION DINCA, FLORENŢA MARDALE, LAURENŢIU OLAN, VALERIU TANASOF Timpul aratului. Timpul semănatului. Timpul secerişului. Timp condensat în orele fierbinţi ale muncii. Praful şi pleava se lipesc de pielea transpirată şi te mai răcoreşti cu o gură de apă din bota de lemn. Te bucuri că, iată, timpul secerişului, timp al împlinirilor este momentul cînd ştii CIT și CUM să-ți măsori truda.