Scînteia Tineretului, iulie 1987 (Anul 43, nr. 11843-11869)

1987-07-01 / nr. 11843

„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 MIERCURI 1 IULIE 1987 Prezentă oră de oră în mijlocul lucrătorilor din Consiliul Unic Agroindustrial Ciorăşti, judeţul Vrancea, PE FRONTUL BĂTĂLIEI PENTRU PÎINE, transmite: HOTĂRÂTOARE ÎN ACEASTĂ CAMPANIE ESTE MOBILIZAREA EXEMPLARĂ A OAMENILOR • Unităţile din C.U.A.S.C. Ciorăşti au de recoltat cerealele păioase de pe aproximativ 9 000 ha . Pen­tru înscrierea orzului şi griului în perioadele optime au fost mobilizate în cîmp 120 de combine, nume­roase atelaje şi oameni . 4 200 ha sunt planificate a fi semănat® în cultură succesivă cu porumb boa­be şi plante de nutreţ . Pentru a realiza acest program au fost repartizate 43 de tractoare şi 14 se­mănători • Viteza zilnică planificată este depăşită în toate unităţile • In 48 de ore de la seceriş cul­turile succesive sunt sub brazdă • Pentru a asigura furaje suplimentare zootehniei, agregatele au fost prevăzute cu saltele care colectează paiele şi pleava . Pregătiri intense pentru declanşarea recoltării griului de pe cele 7 000 ha cultivate Din toate pimetele sosesc rapoarte Gestică Penciu, preşedintele CUASC Ciorăşti, uzează de sintagma „hotărîtoare sunt în această campanie braţul şi re­zistenta la competiţie ale oame­nilor“. A nu se înţelege că de cele 22 000 de ha­nit însumează zestrea unităţilor de pe raza consiliului, nu acţionează nu­mai mecanizatorii, ci toti lo­cuitorii satelor, sub semnul unei angajări eroice. Numai că in Vara ’87 ultimii cinci ani in care au fost ocolite de ploi. cimpurile dau o replică dură. Sesizezi cu uşurinţă evenimen­tele după talia orzului şi a griului, după cum sună pămin­­tul cînd îl calci, sec, ca o gresie neunsă. Şi după cum sunt echi­pate utilajele. La combine au fost adaptate nişte saltele din pînză de sac care reţin paiele­­si pleava. Este nevoie nu numai de strângerea boabelor, dar, si de nutreţ pentru cămările de iarnă ale zootehniei., Aşadar, in aceste prime ceasuri ale campaniei seceri­B ORA 6 : Soarele, puternic, încă de dimineaţă,­ îmbracă cimpul intr-o lumină ce face să strălucească ultimele pică­turi de rouă pe verdele închis al lanurilor de porumb, dînd irizaţii de curcubeu pe galbe­nul pai al orzului. Griul tălă­­zuieşte in adierea vintului de dimineaţă într-o cromatică de culori de la verde pînă la auriu. K ORA 6:30 : E linişte pe cîmp. Aparent, doar. Imaginea ce stăruie in obişnuinţa sece­rişului este asociată cu mişcarea trepidantă, zgomotul tumultuos al motoarelor. In zona orzului mai stăruie această linişte, in rest cimpul nu e pustiu. Se pregăteşte porumbul, este iri­gată lucerna, sunt legate roşiile pe spalier în grădinile de le­gume... E ORA 6:45 , în Ferma nr. 3 Stupina de la C.A.P. Măicăneşti, una din cele patru unităţi ale CUASC-ului Ciorăşti din jude­ţul Vrancea, combinele sunt ali­niate in tabăra de cîmp , se discută, se măsoară, se iau pro­be de umiditate. Inginerul Floa­rea Miloiu, şeful fermei, con­sideră că 30 la sută umiditate măsurată la etuvă este­ prea mult şi la orzul de săminţă se ia hotărirea să se mai aştepte. Li se repartizează oamenilor front de lucru prin apropierea locului unde se va începe se­cerişul. Cu o zi în urmă au fost trimise 10 combine la I.A.S. Măicăneşti. Acolo este nevoie de masarea puternică a utilajelor, orzul fiind copt. ..Soarele este puternic, iar vintul ce adie va usca mai re­pede lanul. Putem intra la se­ceriş“, ne spune Costică Pen­ciu, preşedintele CUASC Cio­răşti. La ORA 7 : Ferma nr. 4 Sal­cia a I.A.S. Măicăneşti : 13 combine C-14, 9 prese de­­balo­şului. Ciorăştii au devenit ba­rometrul stării de acţiune pen­tru un întreg judeţ. Fapt con­firmat la faţa locului si, de Gheorghe Davidoiu, directorul general al Direcţiei Agricole a judeţului Vrancea. După un prim tur la punctele de lucru se iau decizii si se acţionează cu o rapiditate uluitoare. De la Rimniceni, o formaţie de 10 combine este dirijată spre la­nurile I.A.S.-ului Măicăneşti. In punctul ...Donoaia“ al C.A.P.­­ului Ciorăşti .,toaletarea“ lanu­rilor întîrzie. Nu este timp de comentarii. Se intră în dispo­zitiv. La Ciorăşti, după numai câteva ore de la declanşarea acţiunii, secerişul orzului se desfăşoară în ritm de metro­nom. O dovedesc­ statisticile, rapoartele care sosesc din toate punctele, dar mai ales încrân­cenarea cu care oamenii adună şi trimit în hambare fiecare bob.­tat. 8 pluguri, 2 discuri şi 2 semănători, 4 MAC-uri şi 2 PAC-uri aşteaptă semnalul de începere. Tinerii ingineri Lucia şi Dumitru Apetrei cercetează atenţi un mănunchi de spice. Lucia coordonează activitatea de eliberare a terenului de spice. Este ingineră în cadrul fermei nr. 9 a bazei furajere din I.A.S. Interesul ei este să stringă repede şi bine paiele şi pleava, să le pună la adăpost, mai ales că aici, la ferma de care răspunde soţul ei, vor pune­ imediat porumb pentru siloz. Umiditatea, 18 la sută. Startul se dă şi iată că imaginea unei zile intense de seceriş prinde contur. E ORA 8 : S-a deschis culoar adine în inima lanului de arz. Au pornit şi presele de balotat. Primele clăi se ridică la mar­ginea tarlalei. Tinărul mecani­zator de pe MAC, Iosif Nicolae, a aşezat prima claie de paie. Priveşte satisfăcut cum p­rind pe rind, colegii lui le aşază ordo­nate pe ale lor. Porneşte iar, nu e vreme de­ pierdut. Şi ORA 10 : Marea bogăţie a spicelor este preluată de ber­­derul combinei. Buncărele... ic­nesc de greutatea boabelor ro­tunde şi­ lucioase. Un hectar, două hectare... şi alte Zeci de hectare rămin in urma combi­nelor ce parcă ingină : ,,cu gra­bă, mai cu grabă, să nu rămî­­nerm­ in urmă !“. Obrazul țepos al miriutei este primenit în citeva ore. In urma combinelor intră, grijulii să nu piardă în­trecerea in bătălia recoltei, pre­sele de balotat, care la ora a­­ceasta au creat front de­ lucru si tractoarelor ce înaintează grave, împrospătând cu negrul brazdelor întoarse cimpul care pînă acum 3 ore era galben de­­spicele orzului. E ORA 16 : Inginera Lucia Apetrei a început semănatul cu porumb la ferma nr. 4 Sal­cia. 83 ORA 21 : Inginerul Dumi­tru Apetrei, șeful Fermei nr. 4, face radiografia unei zile de seceriş, prin cifre : 250 ha se­cerate, 24 ha arate şi discuiie, 12 ha in­săminţate. Negru şi verde şi galben au­riu.... Culorile cimpului se suc­ced ca nişte anotimpuri ale muncii. Ce are comun ţăranul vrin­­cean cu cel al lui Marin Preda plecat într-o dimineaţă de iunie la seceră ? Poate trezitul la ora cînd se ingînă noaptea cu ziua, la ora dimineţii cind do­jir cân­tecul păsărilor cerului tulbură somnul dulce al spicelor boga­te. Ţăranului de azi numai în virtutea obişnuinţei i se mai spune astfel­­ pentru că de fapt el este muncitor, specialist in domeniul agrar. El ştie că îţi poţi face munca repede şi buna numai cînd te organizezi şi ac­ţionezi ştiinţific. ...Aşa cum ştie inginerul Flo­­rea Miloiu că, la prima oră a dimineţii, umiditatea ridicată a orzului este in detrimentul ca­lităţii, dacă acesta ar fi recoltat. A învăţat la facultate, dar şi în cei 18 ani de muncă pe ogoa­rele cooperativei. Tot aşa de bine ştiu şi tine­rii ingineri,­ soţ­ şi­­soţie, de la I.A.S. Măicăneşti că 17 la sută este o umiditate ce nu creează probleme şi recoltatul poate fi început. De cînd au absolvit fa­cultatea, acum 7 ani, au învăţat multe şi „...învăţăm mereu în fiecare campanie, ea constituie­un amestec de linişte şi în­cordare, gata să iru­mpă in priee clipă, aşa ne-au părut primele minute după ce ne-am apropiat de lanurile cu orz ale Fermei nr. 4 aparţ­inind I.A.S. Măică­­neşti — Vrancea, aşezată la piatra de hotar intre zona T şi zona a II-a de cultură.­ Dimi­neaţa se ridica tot mai mult deasupra orizontului, acoperit de soare. Un du-te-vino necon­tenit în care simţeai deopotrivă şi grabă şi nerăbdare se petre­cea la capătul lanului. Miinile oamenilor se întindeau deasu­pra spicelor încă umezite de rouă de peste noapte — „să mai aşteptăm puţin, este orz de să­­mînţă, n-avem voie să pierdem nici un bob“ — era auzit pe cineva spunind, apoi privirile ni s-au îndreptat către şirul de combine, prese de balotat, trac­toare echipate cu pluguri şi grape stelate. Era încă linişte, ca înaintea unui atac, apoi că­tre ora şapte şi un sfert, şapte şi jumătate, izbucneşte zgomo­tul motoarelor. Cele dinţii com­bine încep să aplece spicele. Paiul este scurt — din septem­brie şi pină acum în această zonă precipitaţiile n-au atins decit un sfert din cit ar fi fost nevoie — dar combinele au fost reglate in aşa fel incit masa de tăiere să fie cit mai aproape de nivelul solului. După primele zeci de metri parcurşi de com­bine, in urma cărora păşesc oa­menii în mina cărora stau atît cultura de orz, cit şi furajele, dar şi cei ce răspund de cultn­du-se intr-o permanentă lecţie deschisă cu cimpul, ne spune Dumitru Apetrei. De şapte ani campania de seceriş este pentru noi o zi non-stop. Am învăţat continuu pentru că au apărut mereu utilaje noi pe care trebuie să le cunoaştem foarte bine ca să le facem să dea ran­dament optim, am îmbunătăţit organizarea an de an, să creas­că productivitatea muncii“. ...Ore de muncă aprigă cind omul este tot una cu­ maşina, cind răgazul prinzului iţi dă prilejul să discuţi cit de bine ai mers, să constaţi ce ai realizat. Ore cînd Marian Anghelache, elev in­­clasa a Xl-a la Liceul agroindustrial nr. 5 din Focşani, nu mai are noţiunea condiţiei de elev in practică, confrun­­tîndu-se cu mecanizatorii cu experienţă, învăţînd de la ei să tragă brazdă adincă şi dreaptă. Cînd tinărul mecanizator Mi­­hai Radu de la presa de balo­tat a uitat emoţiile impactului cu un utilaj nou ? „Curiozitatea a învins aceste emoţii, ne spune eî. Trebuia să-l cunosc toate piesele, să ştiu să-i fac rr,c'’''­­iele corespunzătoare. Altfel sfoara haloţilor se rupe, paiele se risipesc... si păcat de moto­rina consumată, de munca oa­menilor­­ce prind halotii si ii asază pe sania colectoare“. Specialiști, mecanizatorii com­binări — prezenta omului pe arie se măsoară acum prin înal­tul ritm al orelor de muncă, al faptelor cotidiene. Se măsoară în ritmul alert al înaintării in lanț al transportului recoltei spre hambare­­rile succesive, se schimbă pă­reri — „e bine că am început“, „aveţi grijă ca mijloacele de transport să fie gata să ia dru­mul bazei imediat ce au fost încărcate“ (n.n. pină la Focşani, dus-întors, sunt mai bine de 100 de kilometri). ..spre prinz um­i­ditatea va scădea şi mai mult“, „vom putea începe şi la Ferma 2 Stupina, cred că şi la Ferma 3 Salcia“. Cuvintele sunt rostite spontan, de parcă oamenii şi-ar mărturisi lor înşişi gîndurile ce-i frămintă. Dincolo de ele simţi concentrate eforturile făcute cu mult înainte, încă din clipa în care aceste lanuri au fost semănate, pentru ca rodul muncii să fie cel aşteptat. ...La şapte dimineaţa, luni, 29 iunie, inginerul Constantin Bu­­zon, directorul I.A.S. Măică­­neşti, a dat startul recoltării. Este venit aici de pe băncile facultăţii, de 11 ani, destul timp să cunoască oamenii, pămintul, să ştie ce, cit şi mai ales cum să le ceară mecanizatorilor să facă ce depinde de ei, pentru ca recolta fiecărui an să fie cit mai bogată. „In cele 3 ferme ale I.A.S.-ului avem de recoltat 858 hectare cu orz şi­ ne spune cu o siguranţă care nu poate şoca, cu forţele de care dispu­nem — 36 combine Gloria C 12 şi C 14, repartizate egal pe fie­care fermă, cărora li se adaugă formaţiile de prese de balotat care string paiele, ducindu-le pe săniile montate la capătul tarlalei, de unde iau imediat drumul bazei furajere, in cel mult trei zile şi jumătate vom încheia această lucrare. Totoda­tă, pentru a insăminţa cele 1 300 hectare cu culturi succesive , cu porumb boabe (230 ha), po­rumb furaje (1 000 ha) şi legume (70 ha) acţionăm cu şase discuri grele, acţionate de trac­toare A 1 800, precum şi de 20 de tractoare U 650, dotate cu­­■omplexe mecanizate (pluguri şi discuri mici) şi cu semănăto­­rile necesare“, între timp, la marginea lanu­u­lui, a ajuns şi sacaua cu apă de băut (şi care va fi mereu reîmprospătată pe parcursul zi­lei). Cei mai buni combineri ai I.A.S.-ului, tinărul Soare Roşea (locul I în întrecere în campa­nia anului trecut), Gheorghe Mocanu, Costică Baltă, Ionel V. Ilie, tractoriştii Vlad Stoica, Tu­dorel Boldeanu, Neculai Ioniţă şi Ştefan Călin, nu prea au timp de vorbă. Viteza de îna­intare a combinelor, tot din grija de a nu se pierde nimic, este mai mică decit cea obişnuită (2,5—3 km pe oră). C­u toate acestea, apar şi mici necazuri şi atunci Marin Săn­iel, Vasile Vitovschi opresc la marginea solei. Aproape în a­­ceeaşi clipă Ion Chirana, me­canic de întreţinere pe atelierul mobil, se află lingă ei. O dere­glare a distanţei dintre bătător şi post-bătător, la­ primul, duze­le injectoarelor defecte, la cel de-al doilea. De undeva, de la mijlocul lanului, inginerul Cor­nel Covaci (30 de ani), şeful formaţiei de întreţinere a com­binelor, se îndrepta grăbit că­tre ei. In mai puţin de o jumă­tate de oră se restabileşte­ re­glajul şi combina lui Marin Săndel îşi reîncepe „cursa“. „Am făcut toate probele in lan, ne spune Cornel Covaci,­ dar e greu să prevezi tot ce se poate întimpla pină cind nu intri, de­plin in lan. Prima zi e întot­deauna cea mai grea, apoi știi de fiecare dată unde trebuie săt intervii“. Se depărtează din nou, spre mijlocul lanului, a­­colo unde combine, tractoare, prese ,.se intersectează“, fiecare urmindu-şi drumul ei. La ora 10 a intrat în brazdă şi Petrache Călin, elev la Li­ceul industrial din Focşani, care este un al doilea an de practică aici, la I.A.S. Măicăneşti. Con­duce tractorul cu dezinvoltură, miinile îi sunt deja bătătorite dar, „dacă nu-mi plăcea mese­ria, nu mă aflam acum aici“, ne spune şi işi reîncepe drumul lui prin pămintul ce­­respiră parcă altfel după ce a fost eliberat de prima cultură a acestui an. ...La ora prinzului, un mini­­car opreşte la marginea solei, in care ne aflăm. Este singurul e­­veniment deosebit pe care îl în­registrăm de la reînceperea lu­crului de către cele două com­bine amintite. A sosit mișcarea caldă ! Rind pe rind, mecani­zatorii care ajung aici opresc maşinile, se spală, se aşază la masă. La ora 13, inginerul Gelu Scutaru, şeful Centrului de se­minţe Vrancea, coboară din­­tr-un autolaborator, ia o probă de seminţe, o introduce un urai­­dometru. „16 cu 8“, ne spune satisfăcut. „Trecem pe la fie­care sală pe care a început re­coltatul pentru a vedea cum sunt respectate indicaţiile pri­vind recoltarea orzului de să­­minţă“. Lucrul­­ continuă în acelaşi ritm pînă la ora cinci şi jumă­tate după-amiază, cînd mecani­zatorii, fără să mai oprească motoarele, coboară pentru a lua un supliment de mâncare. Cînd seara işi face simţită prezenţa, combinele au început să se re­tragă din lan, răminînd să mai lucreze încă vreo oră tractoare­le cu pluguri şi grape, discurile. Inginerul Constantin Bazon, care a „pendulat“ întreaga zi intre cele trei ferme, cind arşi­ţa şi praful estompau chipurile, adăugîndu-le, in schimb, o um­bră de satisfacţie, ne mărturi­seşte cu aceeaşi siguranţă pe care i-am surprins-o dimineaţa: „A fost o zi de campanie aşa cum ne aşteptam : 250 de hec­tare cu orz recoltate, 160 de hec­tare eliberate de paie, arate şi semănate cu culturi succesive. Am transportat la baza de re­cepţie aproape 300 de tone de orz. Miine va fi o zi şi mai plină“.­­ Ore de muncă aprigă, cînd omul este tot una cu maşina a sosit mâncarea caldă! 41 Combinerul Sandu Irimia: UN PORTRET IN CAMPANIE ! A VENIT MÎNCAREA CALDA ! Autolaborator, in­­timpurile C.U.A.S.C. Ciorăşti : UMIDITATEA SE VERIFICA DIN MERS ! Soţii Lucia si Dumitru Apetrei analizează calitatea paielor . SECERIŞUL INTERESEAZĂ ŞI ZOOTEHNIA ! 0 viteză cu care străbatem vara — viteza de seceriş ■ ORA 7.30. Din cabina com­binei cu numărul de inventar 4 765, in care am urcat, am sen­zaţia că ne rostogolim in contra unui curent puternic, că un braţ uriaş caută cu orice preţ să ne reţină pe loc. Combina adună sub robotor spicele. In faţă, orizontul şi atit. Privirea nu se reazemă de nimic, în stingă, lanul de porumb de un verde­­negru. In dreapta, şirul înde­lung al celorlalte combine pe care praful lăsat in urmă le face parcă să fumege. Pleava intră pe uşa deschisă a combinei. Me­canizatorul este cu ochii numai la robotor. Cronometrez cit fa­cem de la un capăt la altul al tarlalei : 25 de minute. Tinărul se uită semnificativ spre mine. Mă întreabă dacă mai rezist la încă o brazdă. Sunt lac de trans­piraţie. Dau din cap şi chiar dacă-l simt că mă compătimeş­te, n-are încotro. Mă acceptă. Valurile pe care le fac spicele mă ameţesc. Irimia Sandu, căci despre el este vorba, întoarce utilajul, ii direcţionează in lan si-i opreşte mişcarea cu ajutorul unei ma­nete. „Ce vă interesează ?“ „Totul“, replic la rindul meu sec. Mă priveşte cu îngăduin­ţă. Vrea să-mi spună parcă „e imposibil lucrul ăsta ! Trebuie să stai măcar citeva zile in lan.“ Ceea ce de altfel ii şi spun. Reluăm cursa, îmi propun să reţin orice mişcare pe care o face, cu acută fidelitate... E ORA 21:30. Suntem­ tot la Stupina. Acum îl abordez pe Sandu Irimia, ca de la egal da egal. După o zi-lumină pe com­bină îl simt marcat. Nu ştiu cit să im pe seama efortului sau aşa se int­implă la debutul cam­paniei. Oricum, Sandu Irimia nu are decit 28 de ani. Reluăm cu încetinitorul. Maneta, de pe care nu şi-a dezlipit mină, ac­ţionează hederul. Cu ea reglea­ză, in funcţie de talia culturii, mai sus sau mai jos, masa de tăiere. Ii amintesc că una din manete n-a solicitat-o, decit de 5 ori. „A. e vorba de cea care manevrează tubul de descărcare a boabelor. E momentul cel mai plin din zi“, îmi spune.­ Fie si după această sumară lecţie de mecanică nu-mi mai pun intrebărea de ce nu i s-a intimplat nici o defecţiune. A decurs totul monoton, uniform. I-am văzut pe alti combineri cum solicitau atelierul mobil. Şi trebuie să recunosc că am fost extrem de impresionat de operativitatea cu care se reme­diau defecţiunile. Nu ştiu cit de dificile au fost intervenţiile, important rămîne faptul că au fost remediate. „Poate vi se pare curios, dar examenele noastre, ale mecanizatorilor, răstoarnă intr-un fel, dacă mă pot exprima aşa, anotimpurile. La partea mecanică susţin acum examenul iernii. Adică, un lan se simte cel mai bine calitatea reparaţiilor şi reviziilor din iarnă. N-aş da combina mea pentru nimic in lume“. Afirma­ţia mi se pare „trasă“ la... tema zilei, iar, cind aflu că este doar la a treia campanie devin cir­cumspect. Mă lămureşte : pînă la 25 de ani a fost şofer la Galati şi nu oriunde, ci la I.T.A., adică la o întreprindere de elită. L-a hipnotizat cimpul, cum se zice­ ,si a venit în satul lui, la Măicănești, pe tractor si combină. Ii place satul, ii plac oamenii si, după cum tine să întărească de fiecare dată, lu­crurile limpezi. „Cind ai ceva de zis, si-i adevărat, apoi să zici cu voce tare.“ Iată vorba lui Sandu Irimia. Faptul că este combinei, unul de frunte chiar, nu-l împiedică să iubească sportul si muzica uşoară. Ţine cu „Steaua“ şi ii place cum cintă Angela Simi­­lea. „N-ara văzut nici o foto­grafie, din acelea decupate din reviste, in cabina combinei“, îl incit. „In primul rind că nu e voie, în al doilea rind nu-mi plac oamenii care-şi ţipă în gura mare, care afişează peste toti trăirile. E mai normal să dovedeşti că eşti in stare să le domini !“ * Noaptea si-a intrat in drep­turi. Ne retragem spre sat. In cimp rămin combinele, aliniate la capătul lanului. Mecanizatorii din schimbul de noapte pregă­tesc, la lumina proiectoarelor, patul germinativ pentru o nouă recoltă. Pagină realizată de DUMITRU ION DINCA, FLORENŢA MARDALE, LAURENŢIU OLAN, VALERIU TANASOF Timpul aratului. Timpul semănatului. Timpul secerişului. Timp condensat în orele fierbinţi ale muncii. Praful şi pleava se lipesc de pielea transpirată şi te mai răcoreşti cu o gură de apă din bota de lemn. Te bucuri că, iată, timpul secerişului, timp al împlinirilor este momentul cînd ştii CIT și CUM să-ți măsori truda.

Next