Scînteia Tineretului, februarie 1988 (Anul 44, nr. 12025-12049)
1988-02-01 / nr. 12025
.JClNTEIA TINERETULUI" pag. 2 O STRATEGIE DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ ŞTIINŢIFIC FUNDAMENTATĂ, PROFUND VIZIONARĂ, CONSECVENT REVOLUŢIONARĂ înfăptuirea obiectivului fundamental al actualului cincinal stabilit de documentele Congresului al XIII-lea al P.C.R., de dezvoltare puternică. In continuare, a forţelor de producţie, va determina depăşirea de către România a stadiului de tară in curs de dezvoltare si trecerea la un stadiu nou, superior, de tară socialistă mediu dezvoltată. Aşa cum a subliniat de nenumărate ori secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cind vorbim de trecerea la un nou stadiu de dezvoltare nu trebuie să înţelegem numai o trecere cantitativă, ci in primul rînd, o etapă calitativ nouă în dezvoltarea generală a patriei, accentuarea puternică a laturilor intensive, calitative. in toate domeniile de activitate, dar mai ales in domeniul producţiei materiale şi al activităţii ştiinţifice. In Raportul prezentat la Conferinţa Naţională a partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, referindu-se la dezvoltarea intensivă, la Înfăptuirea programelor de organizare şi modernizare a producţiei, arăta că „se impun măsuri hotărîte in vederea îmbunătăţirii calităţii şi ridicării continue a nivelului tehnic al producţiei“, iar mai departe, în acelaşi context, sublinia „se impun măsuri ferme în vederea organizării corespunzătoare a producţiei şi a muncii, a introducerii noilor tehnologii şi mijloace de automatizare, pentru o creştere mai puternică a productivităţii muncii — factor hotărîtor în sporirea eficienţei întregii activităţi, in asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea generală a ţării, pentru ridicarea nivelului de trai material şi spiritual al poporului“. Trecerea la dezvoltarea economică intensivă, la o nouă calitate, reprezintă aşadar, in concepţia secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un proces complex şi multilateral, care cuprinde toate sferele reproducţiei sociale, toate ramurile economiei, întreaga viaţă socială. Noua calitate nu exclude, ci presupune realizarea unor Îmbunătăţiri în însuşi modul de organizare şi conducere a Întregii activităţi economice şi sociale, de participare a oamenilor la acest amplu proces. Tovarăşul Nicolae, Ceauşescu sublinia totodată că : „hotăritor este să trecem cu fermitate la buna organizare a activităţi din toate sectoarele, să perfecţionăm conducerea şi să acţionăm cu cea mai înaltă răspundere revoluţionară, să întărim ordinea şi disciplina, să facem astfel ca fiecare, la locul său de muncă, să facă totul pentru înfăptuirea neabătută a tuturor planurilor şi programelor care asigură dezvoltarea generală a patriei“. In acest context, problemele organizării şi perfecţionării cadrului democratic de participare a oamenilor muncii la întreaga viaţă social-politicăeconomică sunt deosebit de actuale, înfăptuirea integrală a obiectivelor strategiei dezvoltării multilaterale vizind ascensiunea pe noi trepte calitative a societăţii noastre impune valorificarea superioară a capacităţilor creatoare ale oamenilor muncii, ale fiecărui membru al societăţii. In concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în pas cu dezvoltarea intensivă a economiei, cu noua revoluţie in domeniile ştiinţei şi tehnicii, cu noua calitate a muncii, se impune a fi realizată o adevărată cotitură revoluţionară în pregătirea cadrelor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta de la tribuna înaltului for al comuniştilor că „tot ce trebuie să realizăm presupune oameni cu o înaltă calificare, capabili nu numai să minuiască tehnica, dar şi să o perfecţioneze continuu, să aibă rolul hotărîtor in ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al producţiei, în dezvoltarea generală a patriei“. Totodată, in Raport s-a relevat necesitatea perfecţionării in continuare a învăţămîntului şi culturii, a Creşterii rolului acestora în formarea de cadre capabile să stăpînească şi să dezvolte tehnica modernă, în toate domeniile de activitate, să se poată adapta cu uşurinţă unor schimbări rapide de profil, să acţioneze cu egală pricepere in mai multe meserii. Asistăm aşadar la schimbări de amploare cu repercusiuni asupra caracterului şi conţinutului muncii ; se întăreşte astfel tendinţa de formare a lucrătorilor de profil larg in toate profesiile. Activitatea muncitorului se transformă treptat intr-o variantă de muncă inginerească, se creează noi forme de interdependenţă intre om şi maşină, noi condiţii şi o nouă structură a procesului productiv, se atenuează deosebirile esenţiale dintre munca fizică şi intelectuală, cerinţele tot mai mari pe care revoluţia tehnico-ştiinţifică le pune în faţa omului capătă in cel mai înalt grad un caracter intensiv, de interdependenţă în continuă creştere. Pe de o parte, omul împinge înainte ştiinţa şi tehnică, iar pe de altă parte acestea, la rîndul lor, îl modelează pe om obligîndu-l să-şi dezvolte şi să-şi aprofundeze cunoştinţele. Conceptul însuşi de calificare a muncitorilor trebuie revizuit şi adaptat condiţiilor actuale şi de perspectivă. Sub influenţa mecanizării complexe, automatizării, robotizării, criteriile care stabilesc nivelul de calificare au devenit mai abstracte, mai generale, iar aspectul calificat al sarcinilor tinde să fie din ce în ce mai independent de condiţiile concrete ale muncii in profesia respectivă si chiar de natura materialelor care sunt prelucrate. Progresul tehnic permite înlocuirea treptată a analizorilor senzoriali cu cei fizici, a reflexelor automate psihofiziologice cu cele mecanice sau electronice. Lectura acestor analizori noi, controlul reflexelor automate nu cer decit stabilirea acelor condiţionări complexe care prin organismul omului se adaptează treptat la exigenţele mediului. Ele necesită, totodată, ca informaţia care se prezintă sub formă abstractă să fie înregistrată şi transmisă pentru a declanşa reacţiile oportune fără greutăţi neuromotrice şi fără nici un caracter specific. Utilizarea maşinilor-unelte cu comandă numerică, a roboţilor, a sistemelor flexibile de fabricaţie necesită cunoştinţe în domeniul informaticii. In concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, socialismul se construieşte cu poporul şi pentru popor, pe baza aplicării consecvente a democraţiei socialiste muncitoreşti. In baza acestei concepţii, pregătirea forţei de muncă este indisolubil legată de afirmarea tot mai puternică a calităţii oamenilor muncii, de purtători ai noilor relaţii de producţie socialiste, de proprietari socialişti uniţi, producători şi beneficiari ai întregii avuţii naţionale, participanţi activi la conducerea vieţii socialeconomice a întregii societăţi, la autoconducerea muncitorească. In concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu pregătirea profesională trebuie să pornească de la considerentul că o calificare superioară, multilaterală nu mai este astăzi în ţara noastră doar un mijloc care să asigure stăpînirea forţelor moderne de producţie, ci. Şi o condiţie pentru desfăşurarea unei activităţi creatoare, spirituale, culturale. Aceasta implică o atenţie mai mare faţă de educaţia politico-ideologică şi economică menită să înlesnească muncitorilor Înţelegerea legilor dezvoltării sociale, a legilor şi fenomenelor economice şi implicit participarea lor conştientă, responsabilă, activă şi eficientă in procesul de producţie şi la conducerea economiei. In general, in procesul de formare a cadrelor e necesar să imprimăm spiritul revoluţionar, ataşamentul faţă de patria socialistă, disciplină, organizare, spiritul colectiv, aspiraţia către un orizont profesional larg. in măsură să permită descoperirea legăturilor reciproce între fenomene, să stimuleze creativitatea, flexibilitatea şi facultatea de adaptare rapidă la mutaţiile care intervin In structura producţiei şi a diviziunii sociale a muncii. Punind un prim plan realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii, accentuarea puternică a laturilor intensive, calitative in toate domeniile de activitate, strategia continuării procesului revoluţionar şi a dezvoltării economiei naţionale in etapa actuală a construcţiei socialiste In patria noastră — concepută si dirijată de secretarul general a! partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — se asigură desfăşurarea in continuare a unei activităţi creatoare de promnovare a noului de punere in valoare cu maximă eficienţă a tuturor posibilităţilor de progres. participarea tot mai activă a Întregului popor la făurirea societăţii socialiste şi comuniste In patria noastră. Republica Socialistă România. dr. I. PACURARU director in Ministerul Muncii Participarea activă şi eficientă a ţării noastre la circuitul economic mondial — expresie a concepţiei profund ştiinţifice, de largă perspectivă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu privire la unitatea dialectică dintre politica internă de dezvoltare social-economică şi politica de pace şi largă colaborare internaţională, promovată cu consecvenţă de statul nostru , presupune, ca o primă cerinţă, asigurarea îndeplinirii sarcinilor de plan la export, perfectarea contractelor cu partenerii externi până la nivelul capacităţilor de producţie prevăzute pentru export, prospectarea corespunzătoare a pieţei externe, asigurarea eficienţei fiecărei tranzacţii în parte, colaborarea permanentă între întreprinderile de comerţ exterior şi unităţile productive, începînd cu adoptarea deciziei cu privire la acceptarea unei cereri din partea unui partener extern și continuind pe tot parcursul executării contractelor. Secretarul general al partidului a subliniat în repetate rînduri că onorarea exemplară a contractelor încheiate cu partenerii externi, realizarea sarcinilor de plan în domeniul exportului sunt nemijlocit dependente de gradul de organizare a execuţiei fiecărei comenzi. Tocmai în vederea stimulării spiritului de răspundere al colectivelor de oameni ai muncii faţă de sarcinile care le revin în domeniul producţiei de export şi exportului propriu-zis a fost adoptat un decret al Consiliului de Stat, intrat în vigoare la 1 august 1987, în care se prevede că pentru Îndeplinirea integrală a producţiei pentru export şi a exportului se acordă cîştiguri suplimentare sub formă de adaos lunar la retribuţia aferentă producţiei pentru export prevăzută prin plan şi in contractul de acord global pentru luna respectivă : 10 la sută la Îndeplinirea exportului pe relaţia devize libere şi 5 la sută la îndeplinirea exportului pe relaţia cliring ţări socialiste. O dimensiune de mare importanţă a participării ţării noastre la circuitul economic internaţional constă în asigurarea calităţii corespunzătoare a produselor destinate partenerilor externi. Practica de comerţ exterior a evidenţiat faptul că asigurarea unei înalte calităţi şi a unui nivel tehnic superior al produselor de export reprezintă o condiţie esenţială a alinierii în competiţia mondială a valorilor, declanşată şi întreţinută la parametri tot mai ridicaţi da revoluţia tehnico-ştiinţifică actuală. Pe măsura dezvoltării economiei româneşti creşte in permanenţă proporţia în care o ramură sau alta a economiei participă la schimburile economice internaţionale. In multe unităţi economice producţia pentru export deţine o pondere predominantă , în special in ramurile industriei prelucrătoare exportul a atins un nivel ridicat, corespunzător nivelului de dezvoltare a tehnicii şi tehnologiei româneşti. Aşa cum arăta, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din octombrie 1987 : „trebuie neapărat să ne propunem şi să acţionăm ca exportul să ajungă la cel puţin 40 la sută din volumul activităţii industriale. Numai aşa vom asigura o desfăşurare normală a activităţii noastre economicosociale“. In spiritul acestor orientări de mare însemnătate, planul pentru cel de-al treilea an al cincinalului prevede, printre obiectivele sale definitorii, creşterea mai rapidă a comerţului exterior decât a producţiei industriale. În vederea realizării planului în acest domeniu apare necesară creşterea accelerată a ponderii produselor cu grad ridicat de prelucrare în totalul exporturilor româneşti, înglobarea unui efect util ci mai ridicat la consumator pe un suport material cit mai restrîns, finind seama de restricţiile impuse de caracterul limitat al resurselor materiale, renunţarea la exportul de materii prime sau de produse cu grad redus de prelucrare oricit de eficient ar apărea acesta pe termen scurt. Aşadar, nu va trebui să se exporte mai multe tone sau mai mulţi metri cubi de materiale, ci să se exporte cit mai eficient, să se valorifice mai bine munca socială. Aşa cum a dovedit-o experienţa de pină acum, pe măsura creşterii nivelului de dezvoltare economică, a diversificării producţiei şi realizării unor parametri competitivi tot mai înalţi ai mărfurilor oferite la export, eficienţa economică devine, într-o măsură din ce in ce mai mare, factorul decisiv în stabilirea structurii exporturilor şi importurilor, precum şi in asimilarea in ţară de noi produse. Participarea României la circuitul economic mondial a cunoscut o permanentă îmbunătăţire în anii construcţiei socialiste, dar mai ales în ultimii 23 de ani, atît sub aspectul volumului, cit şi al structurii si orientării geografice a schimburilor economice externe. Volumul comerţului exterior pe locuitor a sporit substanţial, de la numai 29 de dolari pe locuitor în 1950 la circa 1 200 dolari In 1985, cifră care este situată peste media mondială. In perioada 1965— 1985 comerţul exterior al României a crescut intr-un ritm mediu anual de 11,1 la sută, în 1986 ţara noastră întreţinea relaţii de comerţ exterior si da „ cooperare economică internaţională cu 149 state ale lumii. In actualul cincinal. In care volumul comerţului exterior urmează să crească cu 52,7 la sută, schimburile noastre comerciale externe trebuie să se caracterizeze printr-un dinamism susţinut, realizîndu-se o creştere mai rapidă a exporturilor decit cea a importurilor, această orientare impunîndu-se in mod necesar pentru asigurarea rezervei valutare a statului, pentru lichidarea completă a datoriei externe, în condiţiile accentuării crizei economice mondiale. Pe primul plan al activităţii de comerţ se situează creşterea schimburilor şi întărirea cooperării economice cu ţările socialiste, schimburi care au evoluat ascendent, reprezentind în prezent peste 60 la sută din volumul comerţului exterior românesc. In acelaşi timp, se dezvoltă larg comerţul si cooperarea economică şi tehnico-ştiintifică cu ţările in curs de dezvoltare, precum si cu ţările capitaliste dezvoltate. Sînt extrem de elocvente de acest sens cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român : „Trebuie să facem astfel incit activitatea de comerţ exterior, colaborarea şi cooperarea cu toate statele, fără deosebire de orinduire socială, să devină un factor activ pentru progresul fiecărei ţări, pentru depăşirea problemelor complexe din economia mondială şi asigurarea dezvoltării fiecărei naţiuni, pentru o politică de colaborare si de pace intre toate popoarele lumii“. ION TALPOŞ, director in Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internationale Temeiurile unei superioare organizări a producţiei şi a muncii România socialistă — prezenţă activă in circuitul economic mondial Noul mecanism financiar, generos cadru de afirmare a iniţiativei muncitoreşti ■ In actuala etapă istorică, România se înfăţişează ca o ţară industrial-agrară in plină dezvoltare, păşind hotărit pe calea edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării ferme spre comunism. Prefaceri de asemenea dimensiuni economice şi socialistorice au fost posibile in condiţiile in care poporul nostru a dat măsura vocaţiei sale creatoare şi ele sunt indisolubil legate de activitatea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, strategul Încercat, căruia ii datorăm toate izbînzile obţinute in contextul marilor transformări petrecute în viaţa patriei noastre de la Congresul al IX-lea încoace. Se evidenţiază astăzi mai mult ca oricind, faptul că partidul, naţiunea noastră socialistă au avut şansa istorică unică de a avea în frunte, in această perioadă de maximă complexitate şi răspundere pentru destinele lor, un ilustru conducător, pe omul care, cu strălucită clarviziune, a înţeles şi a dat curs cerinţelor funcţionării şi dezvoltării multilaterale a economiei şi societăţii româneşti. Un moment important, cu profunde implicaţii pentru economia ţării l-a constituit istorica Plenară a C.C. al P.C.R. din 22—23 martie 1978, care, din iniţiativa şi sub directa îndrumare a secretarului general al partidului, a hotărit trecerea la făurirea unui nou mecanism economico-financiar pornind, aşa cum se sublinia în cuvintarea la plenară, „de la principiul îmbinării di-rijării unitare, pe baza planului naţional unic, cu autonomia economico-financiară a unităţilor administrative şi de producţie, cu principiul autoconducerii muncitoreşti, cu autogestiunea întreprinderilor“. Din perspectiva unui deceniu, făurirea mecanismului economico-financiar apare ca un proces revoluţionar autentic, continuu, cu semnificaţia unei contribuţii româneşti de profunzime şi certă originalitate la teoria şi practica economică a stadiilor superioare de făurire a socialismului. In concepţia inspiratorului şi făuritorului acestui vast proces revoluţionar, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, mecanismul economico-financiar este un mijloc principal pentru trecerea de la faza acumulărilor cantitative la dobindirea de noi valenţe calitative in dezvoltarea economiei şi societăţii, pentru realizarea obiectivului istoric de trecere a României la nivelul de tară socialistă cu dezvoltare medie şi la deschiderea unor largi perspective pentru viitorul comunist al patriei. In strategia politico-economică a eminentului conducător al României contemporane, mecanismul economicofinanciar a devenit necesar și posibil ca urmare a avantajelor pe care le oferă dinamica superioară a cadrului organizatoric, democratic, revoluţionar de participare activă şi nemijlocită a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, a întregului popor, la conducerea societăţii, angajînd stimulator, mobilizator, interese şi forţe reale, proprii Această punere de acord, în cadrul unui proces de perfecţionare continuă a cadrului organizatoric democratic, cu noul mecanism economico-financiar deschide o largă perspectivă afirmării noii calităţi a planificării şi, concomitent, iniţiativei colectivelor de oameni ai muncii. Sistemul de pirghii şi instrumente economico-financiare este conceput tocmai pentru a asigura armonizarea tuturor categoriilor de interese din economie în condiţii de înaltă eficienţă, în primul rînd in sectoarele producţiei materiale cu prioritate la nivelul întreprinderii, avîndu-se permanent in vedere necesitatea sporirii rolului planului naţional unic. Ţelul funcţional al tuturor perfecţionărilor pe care le presupune mecanismul economico-financiar îl reprezintă realizarea în cele mai bune condiţii a parametrilor de eficienţă, precum şi rezolvarea tot mai complexelor „ecuaţii“ de echilibru la toate nivelurile organizatorice din economie. In acest scop sunt potentate la maximum instrumente şi pirghii de mare originalitate şi eficienţă, cum ar fi generalizarea sistemului de retribuire în acord global, restituirea datoriilor către societate, participarea cu părţi sociale la constituirea fondului de dezvoltare economică, sistemul generalizat de norme şi normative economico-financiare. De asemenea, participarea sporită a României socialiste la diviziunea internaţională a muncii, în conformitate cu principiile promovate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, impune eforturi sporite pentru creşterea eficienţei activităţii de comerţ exterior şi, in consecinţă, cointeresarea la noi cote a colectivelor de oameni ai muncii pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor planului de export. Introducerea şi aplicarea noului mecanism economicofinanciar au corespuns şi corespund pe deplin necesităţii dezvoltării armonioase şi accelerate a economiei socialiste, condiţiilor concrete din ţara noastră, fiind un permanent generator de progres. „La timpul respectiv — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — unii ne-au criticat. Viaţa insă a demonstrat că am ales un drum just, că am procedat bine adoptînd forme de activitate care să răspundă condiţiilor din ţara noastră. Acum avem cel puţin satisfacţia că şi în multe ţări se realizează asemenea îmbunătăţiri şi înnoiri ale conducerii economiei — ceea ce înseamnă că viaţa a demonstrat că am procedat bine şi că va trebui să mergem şi in continuare neabătut pe această cale, să căutăm forme tot mai bune care să răspundă cerinţelor dezvoltării noastre, să nu ne închinăm la dogme, la modele“. cerc. şt. VALENTIN SCARLAT cerc. şt. VASILE SAVOIU Institutul de Finanţe, Circulaţie Monetară şi Preţuri __________LUNI 1 FEBRUARIE 1988