Scînteia Tineretului, martie 1988 (Anul 44, nr. 12050-12076)

1988-03-01 / nr. 12050

cronica de Întrecere • Un număr de 40 de întreprinderi industriale, unităţi de construcţii şi transport din judeţul Mureş şi-au onorat, înain­te de termen, sarcinile de plan la producţia-marfă pe pri­mele două luni ale anului. Avansul de timp cîştigat permite acestor unităţi să realizeze şi să pună la dispoziţia benefi­ciarilor interni­ şi externi, peste sarcinile de plan la zi, un volum de producţie-marfă în valoare­­de peste 200 milioane lei, materializată, între altele, in produse ale industriilor electronice, electrotehnice şi de mecanică fină, utilaje teh­nologice, chimice, utilaje pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului, materiale de construcţie etc. • Acţionind pentru creşterea eficienţei activităţii de pro­ducţie, specialiştii întreprinderii de Maşini Agricole „Semă­nătoarea“, din Capitală, au trecut la promovarea pe scară largă a unor tehnologii noi. Numai prin debitarea profilelor metalice prin forfecare, in loc de strunjire sau tăiere meca­nică, se estimează economisirea a 66 tone de metal şi a 206 MWh energie electrică. Tot pe această cale la întreprinderea de Mecanică Fină Bucureşti s-a obţinut o sporire a eficien­ţei economice cu 10 milioane lei, din care 6 milioane lei la produsele destinate exportului. Concomitent costurile de pro­ducţie vor fi reduse, pînă la finele anului, cu 4 milioane lei. La rindul ei, întreprinderea „Tinăra Gardă“ va realiza su­plimentar, pînă la finele anului, pe seama aplicării unei noi , tehnologii de tricotară, o producţie fizică in valoare de aproape 3 milioane lei. • In scopul Îndeplinirii exemplare a sarcinilor de plan, colectivul întreprinderii de Materiale Refractare din Brăila a intensificat acţiunile de modernizare a produ­cţiei. în acest fel, în perioada care a trecut din acest an, a fost realizată, peste prevederi, o producţia-marfă industrială în valoare de peste 1,5 milioane lei. Plusul valoric se regăseşte în circa 100 tone prafuri de turnare, 300 tone mortare refractare şi mai bine de 150 tone praf de şamotă. De remarcat că succesul înregistrat de acest colectiv­ fruntaş are la bază creşterea productivităţii muncii şi valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLIV SERIA II NR. 12 050 4 PAGINI 50 BANI MARJI 1 MARTIE 1988 ECONOMIA LA ZI ASIMILAREA NOILOR PRODUSE, orientată spre înlocuirea importurilor şi creşterea ofertei de export întreprinderea „Apollo“ din Galaţi produce detergenţi, să­punuri, lacuri şi vopsele, aces­tea din urmă fiind foarte soli­citate in industria electrotehnică şi in cea constructoare de ma­şini. De­ curînd am aflat insă că a început să realizeze şi un produs cerut in zootehnic.­­ „Este vorba de Metox, ne pune­m In­ternă Gabriela Goiciu, secre­­tara comitetului U.T.C. La reu­şita acestei acţiuni şi-a adus o contribuţie importantă şi tinăra ingineră Laura Beznea, şefa grupei de cercetare de la noi. Metox-ul este un produs ener­­gizant, antioxidant şi stabiliza­tor în hrana animalelor şi pă­sărilor“. Interlocutoarea noastră evi­denţiază apoi eforturile depuse de tineri pe întregul flux teh­nologic, de la aprovizionarea cu materii prime pînă in sectorul de expediţie pentru diversifica­rea producţiei, pentru ridicarea calităţii, pentru depăşirea sarci­nilor de plan. Mulţi tineri, pre­cum Jenica Vasile, Zoica Pavel, Evantia Botoban sau Viorel Radu lucrează la instalaţii pe posturi cheie, au deci un rol determinant în producţie, în im­plementarea noului. Şi e firesc să fie aşa întrucît ei şi-au­ în­suşit o pregătire profesională ,temeinică. O dovadă ? In 1987, la faza pe Centrala industrială a Olimpiadei chimistului, pe locurile I şi II s-au situat cei de la întreprinderea „Apollo“ , Gheorghe Melinte şi, respectiv, Evantia Bolohan. Ne continuăm investigaţiile la biroul tehnic şi de­ producţie al unităţii, acolo unde se face tre­cerea de la­ cercetare la pro­ducţie. „Am acordat o atenţie deosebită —­ ne spune inginera Maria Răzmeriţă, şefa biroului, a produselor cu destinaţie spe­cială , anumite lacuri pentru in­dustria electrotehnică sau vop­sele pentru nave. In continuare ne străduim să asimilăm pro­duse care să înlocuiască impor­tul sau care să fie cerute la ex­port. Astfel am asimilat în ulti­mul timp pulberea de zinc, pasta de bronz-aluminiu şi alţi ingredienţi cu aport esenţial în producţia de vopsele şi lacuri. Avem apoi un lucru de­­gresanţi noi şi detergenţi lichizi, destinaţi producţiei. Am trecut, totodată, cu—hotărî­re—la—ex­­tinderea gamei sortimentale de săpunuri pentru export. Am expediat deja primele loturi de săpun superior spre Olanda, o piaţă externă pe care abia am cucerit-o şi pe care­ vrem să ne impunem“. Densitatea­­faptelor presupu­ne o amplă desfăşurare de for­ La întreprinderea ,Apollo" din Galaţi­ ­e, de preocupări consecvente pentru ridicarea parametrilor tehnologici ai unor utilaje, pen­tru introducerea unor procedee şi tehnologii noi, mai eficiente, cu sporuri calitative în conţinu­tul şi aspectul produselor. Mun­citorii şi specialiştii de la „Apollo“, trebuie să spunem, muncesc cu deosebit simţ de răspundere, avînd o imagine clară a implicaţiilor pe care pot să le aibă reuşitele sau, even­tual, nereuşitele lor, în înde­plinirea sarcinilor de către alte unităţi ale economiei naţionale. „Am căutat totdeauna, ne spu­nea Ion Spînache, secretarul comitetului de partid, să reali-­ zăm la timp sau chiar în avans produsele noi solicitate de bene­ficiarii noştri interni şi externi. Noi ştim şi ne mîndrim cu fap­tul că în felul acesta contri­buim la dezvoltarea unor indus­trii importante, precum electro­tehnica, cea de medicamente, de construcţii de maşini sau zootehnia. Ne mindrim cu fap­tul că 90 la­ sută din vopselele pentru nave se realizează la noi. Cu cîtva timp în urmă am pu­tut livra şi nişte vopsele specia­le pentru tancurile de apă pota­bilă de pe nave, deci asupra că­rora apa nu are nici o influen­ţă. La fel, ne-am străduit şi am reuşit să realizăm masticul pro­mele Oltcit, care înainte se adu­cea din import. Colectivul nos­tru acţionează cu multă consec­venţă, cu atit mai mult cu cit ştie că numai pe această cale, a Înnoirii şi diversificării perma­nente a producţiei, poate să asigure îndeplinirea ritmică şi depăşirea sarcinilor de plan“­. De la începutul anului şi pînă în prezent colectivul unităţii respective şi-a realizat ritmic toţi indicatorii, la export depă­­şindu-şi sarcinile pe luna ianua­rie cu 12 000 dolari. „Avem con­diţii să menţinem aceste ritmuri inalte de producţie, ne spunea inginera Adalciza Matulea, di­rectoarea întreprinderii. Acţio­năm cu hotărire pentru a diver­sifica şi mai mult fabricaţia de vopsele pentru nave şi a gamei de vopsele electroizolante, ast­fel incit să asigurăm un procent de înnoire de peste 45 la sută. Cum sarcinile la export pe 1988 le avem acoperite în întregime cu contracte, ne concentrăm e­­forturile şi spre ridicarea cali­tăţii produselor, pentru a rea­liza de pildă săpunuri superioa­re în cantităţi cit mai mari“. La reuşita acestor acţiuni îşi aduc­­o contribuţie majoră şi mulţi tineri precum subingine­­rul Filip Răducu,­ inginera Lau­ra Beznea sau lăcătuşul meca­nic Costică Geru, care a reali­­zat o maşină de ambalat a pro­duselor în cutii. Evidenţiem aici şi strădania zilnică a incinerei Cornelia Dorin, şefa secţiei de săpunuri, care asigură imple-, rrentarea în producţie a tot ce este nou şi eficient. C. ION PERMANENTA ASPIRAŢIE SPRE AUTODEPAŞIRE Cinci ni s-a prezentat Com­plexul de ichu­me-fructe Gura Humorului, din judeţul­­Sucea­va, drept una din unităţile re­prezentative ale oraşului, nu am fost suprinşi pentru că u­­nitatea a găzduit anul­ trecut un schimb de experienţă pe ţara, învăţămintele reieşite cu acest prilej evidenţiind că aici se munceşte cu simţ de răspunde­re şi pasiune, că aici s-a făcut şi se face mult pentru o apro­vizionare de calitate cu legu­me si fructe a populaţiei, pen­tru introducerea pe scară largă a progresului tehnic si, nu în ultimul rind, pentru calificarea și policalificarea oamenilor muncii. O cifră mi se pare, ilus­trativă pentru drumul ascen­dent parcurs de acest colectiv , dacă acum 20 de ani valoarea producţiei ajungea la numai un milion lei, astăzi ea a atins a­­proape 200 milioane. „Este un fapt firesc“, ne precizează di­rectorul unităţii, Vasile Moro­­san, om harnic si priceput, pen­tru care viata înseamnă agri­cultură si agricultura înseam­nă viată, dăruire, perseverenta, căutarea neistovită a noului. în acest an producţia vegeta­lă însumează peste 3 000 tone legume contractate. 1 000 tone fructe (mere­­­ pere, vişine, ci­reşe) si .3 800 tone cartofi, care va fi obţinută în cooperativele agricole de producţie Drăgu­­ieşti, Bălăceana, Liteni, Todi­­reşti, Botoşana, la care se a­­daugă ferma proprie însumînd: 45 hectare (de unde se recol­tează anual in jur de 800 tone legume) şi microferma zooteh­nică (taurine, potciţie, ovine, cabaline) care asigură onorarea sarcinilor la fondul de stat, dar şi aprovizionarea cantinei pro­prii ce deserveşte lucrătorii zo­nei industriale a oraşului Gura Humorului. Altă realizare, cu care se mîndresc gazdele noas­tre si care a înglobat, pe lingă un efort economic substantial, multă pasiune, pricepere si grijă, este ciupercăria (2 000 m.p.) cu flux continuu, dotată cu o­­ masină de compostat, si unde isi desfășoară activitatea muncitori cu o bună pregătire profesională. O latură impor­tantă şi complexă a întregii ac­tivităţi o reprezintă producţia indus­trială. Faţă de un plan de 23 milioane în 1987, a fost înre­gistrată o depăşire de 3,5 mi­lioane, concretizată în 800 tone conserve (legume, fructe), 100 tone fasole păstăi la borcane, castraveţi, belion, gogoşari. ge­muri, zarzavat pentru supe, dulceţuri, compoturi, zmeură (7—8 tone), coacăz negru, aces­tea din urmă provenind din cul­turile fermei Proprii. Şi produc­ţia semiind­ustrializată, aproxi­mativ 600 tone, a concentrat e­­fortul unităţii pentru introdu­cerea de noi tehnologii, în ce priveşte pregătirea preparatelor cu eficienţă. De asemenea, de­pozitele existente permit păs­trarea a 15 000 tone cartofi şi 2 000 tone fructe. , Parcurgem sectoarele de ac­tivitate prezentate. Pretutindeni ordinea şi disciplina confirmă bunul renume al colectivului de aici. Conştiincioşi, perseverenţi, înţelegînd pe deplin exigenţele şi imperativele fiecărei perioa­de, oamenii muncii de la Com­plexul de legume-fructe Gura Humorului sînt, şi neobosiţi pro­motori ai noului. Foarte multe raţionalizări, printre autori ,nu­­mărindu-se foriorul Ion Pădu­re, fochistul Toader Prichici, mecanicul Iile Carpiuc ori Am­brozie Min­tar, au făcut ca în multe cazuri problema pieselor de schimb pentru utilajele com­plexe folosite în fluxul produc­tiv să fie rezolvată prin forțe proprii. Lor și inginerului Ci­­prian Malanca le aparţine ini­ţiativa folosirii drept combusti­bil, la cazanele existente, a re­ziduurilor de uleiuri, a răşinilor fen­olice, a deşeurilor textile rezultate de la întreprinderea de profil, care nu pot fi folo­site în alte sectoare. Şi în sectorul mecanic al uni­tăţii­, prin atenţia acordată fo­losirii gospodăreşti a utilajelor, cele 35 de maşini şi tractoare cu remorcă. 8 electrocare şi­­motostivuitoare se află perma­nent în asigurarea fluxului con­tinuu al proceselor d­e produc­ţie, dovadă că această proble­mă poate fi socotită ca rezolva­tă. „Rezolvată de oameni pen­tru oameni“ cum îi place să spună directorului unităţii, Vasi­le, Moroşan. Printre aceşti oa­­rheni inimoşi se numără şi Va­sile Vasiliu, Lidia Blahu, Ca­­tinca Monor, Dumitru Timu, Costin Mancovschi, Constantin Mitoş, viaţa lor confundîndu-se­­cu cea a întreprinderii unde lu­crează, unde formează un co­lectiv închegat, a cărui aspira­ţie permanentă spre depăşire e demnă de toată lauda. CĂTĂLIN BORDEIANU REPERELE ACTUALITĂŢII AGRICOLE llOliAIIII N­OARF­AII Sl’llllilIJj CREATOR TAlele trecute, la Constanţa, primul feribot de construcţie românească, „Mangalia“, pleca in probe pe mare. La bord ur­caseră 140 de oameni­­ mari­nari, specialişti de la I.C.N. Constanţa, ICEPRONAV Galaţi, de la Fabrica de motoare nava­le RANC Reşiţa. Electropute­­re — Craiova. Întreprinderea de automatizări din Birlad. Toţi, cu misiunea de a testa cea mai nouă navă specializată constru­ită la noi, pe care încap 107 va­goane sau 117 autotrailere, do­tată fiind cu un adevărat­­triaj de cale ferată, o locomotivă ca­re poate deveni şi vehicul auto etc. Deci, încă o premieră de interes naţional care se adaugă numărului mare de asemenea evenimente petrecute în­ judeţul Constanţa, de la înfiinţarea sa, in 1968, şi pînă în prezent. Fi­indcă şi aici, în această parte de ţară, prin politica înţeleaptă a partidului, in spiritul orientă­rilor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, vizînd pune­rea in valoare a tuturor resur­selor materiale şi umane, a po­sibilităţilor locale de creştere a contribuţiei fiecărei zone la dez­s­av. înregistrat giganţi paşi înainte în toate domeniile : în chimie, in petrochimie, in con­strucţia de nave, in exploatarea petrolieră a platoului continen­tal românesc al Mării Negre, in folosirea energiei nucleare, in agricultură etc. Fără îndoială, între anii 1968 şi 1988 judeţul Con­stanţa s-a înscris cu hotărire pe traiectul dezvoltării accelerate, al unor spectaculoase şi trainice împliniri istorice. Intre acestea, trebuie să amintim, in primul rind „magistrala albastră“. La 26 mai 1984, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, tăia panglica inaugurală a noii ar­tere de comunicaţie, certificind astfel îndeplinirea unui vis de secole al atitor generaţii de înaintaşi, realizarea unei căi navigabile între Dunăre şi Ma­rea Neagră. Apoi, Canalul Poar­ta Albă — Midia — Năvodari, inaugurat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tova­răşa Elena Ceauşescu, la 21 no­iembrie 1987, cind a fost dat in folosinţă şi Ansamblul feroviar şi rutier de poduri dunărene din zona Feteşti — Cernavodă. Să ne amintim apoi de Combinatul petrochimic Midia, ctitorie se­meaţă, far al tehnicii româneşti pe malul Mării Negre. Şi să aruncăm o privire spre Cerna­vodă, acolo unde se construieşte Centrala nuclearo-electrică, pri­ma, de acest fel din România. Intre cele mai noi şi importante obiective ale judeţului şi ale ţării se numără întreprinderea ele foraj şi exploatare a sonde­lor marine, „Petromar“, al că­rei colectiv, la 7 mai 1987, a ex­tras primele cantităţi de ţiţei şi de gaze naturale din platoul continental al Mării Negre, des­­chizînd astfel un nou­ capitol in istoria tehnicii şi industriei ro­mâneşti. Pentru înfăptuirea pro­gramului de valorificare a ţiţe­iului şi gazelor naturale din platoul continental românesc al Mării Negre, program iniţiat de asemenea de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-au conceput şi realizat maşini şi utilaje la ni­velul tehnicii de virf. mii de oameni s-au pregătit in profesii noi, citeva institute de cercetare şi proiectare au brevetat tehno­logii dintre cele mai avansate pe plan mondial. II. ultimele două decenii, pă­şirn­du-se cu multă cutezanţă pe calea valorificării superioare a tuturor resurselor de progres, o dezvoltare extraordinară a cu­noscut însuşi municipiul Con­stanţa. Pentru locuitorii săi s-au construit în aceste două decenii peste 80 000 de apartamente. Investiţii mari s-au realizat pentru dezvoltarea Portului Constanţa al cărui­­ trafic de ION CHIRIC (Continuare în pag. a II-a) CONSTANŢA Încrederea In viitor Intima asociere dintre con­diţia tineretului şi viitor fi­reşte că rămîne departe de a fi consacrată pur şi simplu apelînd la argumentele biolo­gice ale vieţii. Deschiderea generoasă spre ziua de miine are aceeaşi îndreptăţire, dacă nu cumva chiar intr-o măsură mai mare, şi din perspectiva orizonturilor sociale ale tine­rei generaţii. In acest sens, se impune ca o problemă educa­tivă de maximă însemnătate şi semnificaţie acţiunea de a pregăti viitorul pe care accep­­­tăm că tinăra generaţie îl re­prezintă şi cu care se identi­fică. Iar aceasta ţinind seama de şansele de succes pe care tinărul le are la examenul pe care îl presupune însuşi vi­itorul la care aspiră. Viitorul vine desigur ori­cum, dar aceasta nu te obligă cu nimic la pasivitate, la o aşteptare sterilă, dimpotrivă,­­trebuie să constituie un­­ în­demn şi o motivaţie superi­oară spre intimpinarea lui in virtutea unui efort depus în prezent. îndeobşte, atributele pregă­tirii tineretului pentru viitor sunt recunoscute, şi suficient de amplu dezbătute atunci cind se ia în discuţie împli­nirea acestei categorii social­­umane pe coordonatele proiec­telor globale de dezvoltare a societăţii,, în cazul nostru — societatea socialistă. Se vor­beşte pe bună dreptate despre înţelegerea profundă a rostu­lui său în societate, asumarea de­­către tînăr a unui înalt spirit de responsabilitate so­cială, dar şi faţă de sine în­suşi, despre elaborarea şi transpunerea în practică, în fapte, a unor aspiraţii, a unor idealuri care să fie susţinute atît de realităţile societăţii, de strategia progresului acesteia, cit şi de disponibilităţile, ca­pacităţile şi preferinţele fie- Valori şi opţiuni fundamentale ale tinerei generaţii cărui tînăr în parte. Ar fi o naivitate, o gravă culpă să nu ţii seama de aceste exigenţe, ceea ce finalmente ar greva hotărîtor propriul destin, pro­pria împlinire. Şi atunci, pre­gătirea pentru viitor se înte­meiază necesar pe încrederea in viitor. In primul rind, vi­itorul societăţii căreia îi apar­­ţii, iar în acest cadru viitorul profesiunii la care aspiri, perspectiva atingerii unor sco­puri beneficiind de nobleţea realizării prin eforturi tenace, dăruire şi pasiune, de ce nu, vocaţie chiar. Dacă este adevărat şi este că viitorul se construieşte, în prezent, atunci pentru tinăra generaţie apare ca o problemă cardinală participarea la edi­ficarea unui prezent care să stea drept temelie unui viitor rodnic, ridicat la cote de civi­lizaţie, progres şi bunăstare cit mai aproape de visurile cele mai îndrăzneţe. Decisive rămîn măsura efortului, mă­­­sura angajării în satisfacerea intereselor vitale ale ţării şi poporului, traduse în progra­mele de dezvoltare ale aces­teia şi la care tinerii sunt che­maţi să-şi aducă o contribuţie nemijlocită, activă şi eficien­tă. Tot ceea ce s-a făcut în România socialistă este de na­tură să demonstreze valabili­tatea acestui adevăr, şi opţiuni totodată, constituind de ase­menea îndemn şi chemare spre continuitatea unui efort dovedit binefăcător pentru noi toţi, ca popor, ca ţară, încrederea în viitor îşi are sursa în prezent și ea este permanent alimentată de mo­dul în care ne pregătim să-l prefigurăm, să-l anticipăm, să-l făurim. Astăzi, mai mult ca oricînd, încrederea în vi­itor este o problemă de pre­gătire profesională, de compe­tentă, de capacitatea de a re­zolva problemele progresului TRAI­AN GĂNJU (Continuare în pap. a Ill-a) IERNUT — TREPTELE DEVENIRII SOCIALISTE Tot­­mai des intilneşti in zi­lele noastre pe­ harta tării lo­calităţi din mediul rural,ce sint pe cale de a purta denumirea de oraş, altele au devenit cu adevărat orăşele agroindus­triale. Iernatul încă mai stă in­setis—pe lista sistematizării ....in... rindul comunelor. Dezvoltarea sa economică,, socială, culturală, concretizată îndeosebi d in anii ce i' au urmat reorganizării terito­­rial-administrative a ţării,­­ii dă insă dreptul să aspire la titulatura de oraş. Ca urmare a sistematizării şi proceselor de modernizare s-a dezvoltat şi se dezvoltă in ideea asigurării unor condiţii de viaţă tot mai bune, egale pentru toţi cetăţe­nii, fără deosebire de naţionali­tate, a ştergerii treptate a deo­sebirilor esenţiale dintre oraş şi sat, prin ridicarea acestuia din urmă la nivelul oraşului. ■De fapt ce a impus ideea noas­tră de a considera­­ localitatea mureşeană Iernut, situată de o parte şi de alta a cursului mij­lociu al Mureşului, la limita dintre Cimpia şi Podişul Tran­silvaniei, mai curînd un oraş în devenire ? Înainte de a argu­menta prin exemple concrete să reţinem, un amănunt, dar unul destul de important : Ier­natul este cea mai mare comu­nă din judeţul Mureş. Iernatului ii lipseşte doar denumirea ca să poată fi în­chis in rindul oraşelor. Suntem­ îndreptăţiţi să susţinem aceas­tă afirmaţie prin completarea celor văzute de noi in comună cu cifre şi date de tinărul pri­mar al localităţii, Vasile, Cor­nea. Să derulăm■ invers filmul dezvoltării şi ridicării comunei. Suntem­ ajutaţi să cunoaştem faţa de ieri, a aşezării (cam acum 20--25 de ani) paralel cu imaginile concrete ale celei de azi. ■ „In primul rind s-a avut în vedere sistematizarea comunei, ne spune Vasile Cornea. In 1962 se construia Termocentrala de la Iernut,­ care după 1965 a intrat în funcţiune la întreaga ei capacitate de 800 MW. Era, ....deci, necesară construi­rea "u­nui cartier muncito­resc. Și astfel, au fost ridicate peste­­ 300 de apartamente, că­rora in timp şi după cerinţe li s-au mai adăugat altele, astfel incit în 1987 aveam peste 600 apartamente şi 79 garsoniere pentru tineret“. Era normal în­­trucit n­umărul populaţiei se ri­dica prin fenomenul stabilizării forţei de muncă tinere in co­mună, astfel incit în Iernut azi s-a ajuns la peste 10 000 locui­tori şi 2 853 gospodări din toate satele componente : Iernut, centru de comună, apoi Sălcud, Deag, Cipău, Oarba de Mureş, Sfîntu Gheorghe, Lechinţa. Intre timp, in Iernut, ritmul construcţiei obiectivelor eco­nomice devine din ce in ce mai vertiginos : se ridică în­treprinderea de Nutreţuri Con­centrate cu o capacitate de 185 000 tone anual ; in 1971— 1972 se ridică Complexul de creştere şi ingrăşare a tineretu­lui taurin; in 1979—1980 un Com­plex de creştere şi ingrăşare a porcilor — ISCIP — cu o capa­citate de 58 de mii de capete ; în aceeaşi perioadă, pe locul unor terenuri degradate, adevă­rate mlaştini, este creată ferma piscicolă cu peste­ 200 ha luciu de apă ; in 1981 ia fiinţă Staţiu­nea Experimentală Legumicolă ce cuprinde un complex de sere de 24 ha, trei ferme de cimp a­­vînd peste 300 ha pentru loturile semincere, unde sunt produse anual peste 80 tone seminţe mici pentru contractele cu cele 6 judeţe din împrejurimi. Aces­tea ar fi în linii mari obiec­tivele industriale ale comunei, domeniu din care provin cele peste 2,5 miliarde lei cit repre­zintă volumul producţiei marfă industriale. Alte peste 200 mi­lioane lei reprezintă volumul producţiei marfă agricolă obţi­nută in urma activităţilor din cele 4 cooperative agricole de producţie : Iernut, Sălcud, Deag, Cipău şi din I.A.S. Ier­nut. In primul rind trebuie avut in vedere sectorul zooteh­nic, de importanţă majoră, dacă ţinem seama că in unită­ţile de stat, cooperatiste şi populaţie sunt : peste 13­ 500 bo­vine, peste 66 000 porcine şi peste 16 000 ovine. In al doilea rind, un aport substanţial la creşterea puterii economice prin activităţile din sectorul agricol îl constituie şi producţiile ve­getale. De exemplu, anul tre­cut, la C.A.P. Sălcud s-au ob­ţinut peste 5100 kg de griu la hectar, peste 7 000 kg de po­rumb boabe la hectar, la C.A.P. Deag­ s-au obţinut 48 200 kg sfeclă de zahăr la hectar, iar la I.A.S. Iernut — o producţie de lapte medie de peste 3 500 l lapte de animal furajat. O altă sursă de venituri mari provine în urma activităţii din industria mică : volumul pro­ducţiei marfă în acest sector este de 23 milioane lei. Pe lingă FLORENŢA MARDALE (Continuare In pag. a. lll-a)

Next