Scînteia Tineretului, noiembrie 1988 (Anul 44, nr. 12259-12284)
1988-11-01 / nr. 12259
MĂSURI PRIVIND OPTIMIZAREA PRODUCŢIEI La Combinatul Minier Gura Humorului se află în curs de aplicare noi măsuri de perfecţionare a organizării muncii şi producţiei. Astfel, până la sfirşitul actualului trimestru urmează a fi finalizate lucrările de optimizare a transportului de minereu din bazinul Laşu Ursului. Această acţiune va conduce la sporirea ritmului de livrare a minereului către uzinele de prelucrare şi la diminuarea consumului, de energie electrică cu circa 69 megawaţi oră pe lună. De asemenea, prin extinderea încărcării la capacitatea maximă a instalaţiilor de măcinare automată de la Uzina de Preparare din Tarniţa, randamentul productiv va înregistra o creştere de 20 la sută faţă de nivelul actual. In acelaşi timp, se desfăşoară un ritm intens operaţiunile de realizare a noii instalaţiiv de~ săruri" de maigan din Iacobeni, prin a cărei punere în funcţiune consumul de energie pe unitatea de produs se va diminua cu 15 la sută. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLIV SERIA K Nr. 12 259 4 PAGINI 50 BANI MARII 1 NOIEMBRIE 1983 ÎN SPIRITUL ORIENTĂRILOR ŞI SARCINILOR TRASATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Întreprinderea de Ceasornice „Victoria“ din Arad Foto : V. TANASOF EFORTURI SUSŢINUTE PENTRU ASIGURAREA ENERGIEI in termocentrală, INSTALAŢIILE SI AGREGATELE LA PARAMETRII PROIECTATI „Ţării, cu mai multă energie“. Iată deviza sub care acţionează energeticienii mureşeni, înscriind-o ca pe o chemare permanentă ce aşteaptă răspuns prin fapte. „De cînd ştiu, adică da peste 20 de ani, evidenţiază maistrul Ion Ghirca. Termocentrala Iernut nu a rămas niciodată cu sarcinile neonorate. Ba, mai mult, în toată această vreme a putut răspunde solicitărilor de mare urgenţă ale sistemului energetic naţional, punind la dispoziţia acestuia importante cantităţi suplimentare de energie. , La temelia afirmaţiilor stau şi cifrele înscrise în bilanţul activităţii in primele trei trimestre ale anului, care consemnează punerea la dispoziţia Dispeceratului energetic naţional a 200 milioane kWh peste prevederi. Rezultatele de pină acum constituie un atu în bătălia pentru realizarea exemplară a sarcinilor pe acest an, sarcini ce concură, în mod nemijlocit, la Înfăptuirea obiectivelor puse de către Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului în faţa economiei naţionale. Se ştie că energia electrică este vitală pentru activitatea unităţilor economice. Acest adevăr îl reflectă şi recentul Decret al Consiliului de Stat privind asigurarea producţiei de energie, folosirea raţională a energiei electrice, termice şi a gazelor naturale şi regimul de lucru al unităţilor economice şi sociale pe perioada de iarnă 1988—1989. De aceea prevederile amintitului act normativ trebuie înţelese şi respectate, cu responsabilităţi izvorîte din conştiinţa de proprietari, producători şi beneficiari de bunuri, de gospodari ai avuţiei nationale. Dotja: sunt cerinţele de o,stringentă si permanentă actualitate : producerea energiei şi gospodărirea judicioasă a ei. îndeplinirea acestora suscită eforturi deosebite acum, in prag de iarnă, in prag de anotimp in care buna funcţionare a sistemului energetic naţional condiţionează buna desfăşurare a fluxurilor tehnologice. Acest obiectiv concentrează atenţia a peste 500 de oameni ai muncii, care, în aceste zile, la Iernut, pregătesc producţia , şi liniştea sezonului care urmează „Suntem conştienţi că ne aşteaptă perioada de iarnă, perioada de virf a solicitărilor economiei naţionale, evidenţiază inginerul Viorel Cerghizan, directorul întreprinderii „Electrocentrale“ Mureş. Măsurile întreprinse pină acum, ca şi cele pe care le avem permanent in vedere, vizează buna funcţionare a instalaţiilor, ne dau certitudinea unei astfel, de funcţionări, asigurînd condiţii de desfăşurare la parametri superiori a întregii activităţi de producere a energiei electrice“. Despre ceea ce are în vedere interlocutorul nostru in toate afirmaţiile de mai sus aflăm de la tinerii şefi de brigadă Vasile Balea, Cornel Mărginean, de la maiştrii Ioan Albu, Francisc Kardan, de la şefii de formaţii Marin Lăcătuş, Iosif Ursan, Gheorghe Moldovan şi alţii, înţelegem că punctul fierbinte al zilei este tuboagreatul nr. 2. „Finalizăm lucrările la acest bice“ ,ne informează maistrul Ioan Ghiţă. „Concret, ce executaţi acum ?“ „Facem probele tehnologice la cazan şi turbină, montăm izolaţia termică refăcută, încheiem în zidirile din zona cazanului, intenţionind ca in 2-3 zile să punem agregatul în funcţiune şi să livrăm astfel suplimentar, prin avansul câstgat faţă de termenul aprobat, o importantă cantitate de energie electrică“. Reviziile tehnice şi reparaţiile capitale ale instalaţiilor şi agregatelor concurente la producerea energiei electrice au un calendar al lor care aici, la Iernut, printr-o bună pregătire şi derulare a execuţiei, este întotdeauna Scurtat. De la acelaşi interlocutor aflăm că recent a fost pus în funcţiune, după reparaţia capitală şi lucrări de modernizare, grupul electrogen nr. 5 de 200 MWh. Dăruirea, pasiunea, răspunderea cu care a fost privită amintita importanta lucrare sunt evidenţiate de realitatea Că termenul afectat acţiunii a fost scurtat cu mai mult de o lună, fapt concurent la murirea aportului întreprinderii „Electrocentrale“ Mureş, la activitatea sistemului MIRCEA BORDA (Continuare în pag. a lll-a) CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNĂ - GRABNIC ÎNCHEIATĂ Ritmuri intense pentru finalizareaucrărilor de sezon Ultimele zile s-au dovedit capricioase din punct de vedere meteorologic, îngheţul şi precipitaţiile reducind ritmurile de desfăşurare a lucrărilor campaniei de toamnă. De aceea, în aceste zile este necesară o mobilizare exemplară a tuturor forţelor existente, astfel incit toate lucrările să fie grabnic încheiate. Recolta trebuie strinsă de pe cimp în totalitate, pină la ultimul bob, iar arăturile adinei trebuie efectuate pe întreaga suprafaţă planiificată. Am urmărit cum se finalizează campania de toamnă la cele două cooperative agricole de producţie din comuna Radovanu, judeţul Călăraşi, unităţi ce au contribuit la bunele rezultate obţinute si in această toamnă de Consiliul Unic Agroindustrial. Chirnogi, recunoscut in judet pentru recoltele deosebite de orez, grîu si porumb. După cum am constatat la fata locului, lucrările sunt urmărite zilnic de un comandament format din Dragu Ștefan, primarul comunei. Muşat Ion, secretar adjunct al comitetului comunal de partid. Gălbinaşu Ion. președinteleC.A.P. Radovanu, si Ciobanu Alexandru, preşedintele C.A.P. „Octombrie Roşu“. Rezultatele pe ansamblu sunt mulţumitoare, dar chiar din discuţia cu membrii comandamentului au rezultat si unele rămîneri in urmă care vor trebui eliminate de urgenţă. La porumb, producţiile sunt bune, dar puteau fi şi mai bune ; din suprafaţa de 1100 hectare cultivate, mai rămăseseră de recoltat cîteva zeci de hectare la C.A.P. Radovanu. La sfecla de zahăr recoltarea celor 210 hectare cultivate se desfăşoară con- MIHAI BOGATU (Continuare in pag. a III-a) SEMNĂTURĂ ONORANTĂ — ...lucram pină seara tirziu, îmi amintesc o dată ; era o ceaţă groaznică, am luat-o pe calea ferată să ajung la baracă, la*un moment dat, drumurile se despărţeau, m-am rătăcit, am căutat iarăşi pe bijbiite şinele îngheţate — erau singurul reper in cîmp — am mers de-a lungul lor, de data aceasta m-am desprins intr-un punct bun : am făcut numărul de paşi conveniţi şi am dat de baracă. Paisprezece ani a rezistat coşmelia asta, „organizarea noastră de şantier“, dar după paisprezece ani, cu totul altfel se înfăţişa peisajul ! — Ce construiaţi, tovarăşe inginer-şef, Ilie Oanţă, pe vremea cînd baraca organizării de şantier servea şi de unic punct de orientare in spaţiu ? — Tocmai asistasem la baterea primului ţăruş la întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului. Primul ţăruş este o întîmplare grozavă pentru orice constructor, o întîmplare de care işi aduce aminte toată viaţa. — De cite ori s-a petrecut o asemenea intimplare in biografia dumneavoastră ? — Păi, la întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului — v-am povestit , la Utilaj Alimentar, la Integrata, la întreprinderea de Prelucrare şi Turnare a „pistoanelor din aluminiu“, la centrele de cultură şi creaţie „Cîntarea României“ ale tineretului şi sindicatului... Şi le-am numit numai pe cele din Slatina. Mă veţi întreba : „De ce ?“ Pentru mine aceste începuturi au avut o semnificaţie in plus. Vă spuneam că pentru un constructor, momentul a Principalul educator — munca cela al inaugurării unei noi lucrări este de neuitat, in viaţa lui se deschide o pagină nouă. Faptul consumindu-se aici, in oraşul căruia îi aparţin cu sufletul, vă daţi seama ce amploare luau lucrurile pentru mine. — Povestiţi-mi, vă rog, cum era Slatina, aşa cum v-o amintiţi dumneavoastră din copilărie.“ M-am născut în judeţul Olt, la Tătuleşti. Intilnirea mea cu Slatina a însemnat o opţiune de viaţă , ara făcut liceul aici, la „Radu Greceanu“, şi tot aici am decis să devin constructor. Pe atunci îmi plăcea meseria asta şi gata, acum îmi dau seama că trebuie să mă fi provocat să o urmez şi înfăţişarea de atunci a oraşului care striga parcă din răsputeri că doreşte să se înnoiască. Dar, m-aţi întrebat cum arăta Slatina. Liceean fiind, îmi plăcea să privesc oraşul de sus, din Grădiştea. Se putea vorbi mai degrabă de un „orăşel“ şi asta cam era pină în dreptul actualului magazin „Oltul“, apoi urma cîmpul. îmi amintesc de o brutărie, o librărie modestă de unde ne cumpăram caiete şi ascuţitori şi de piaţa mare despre care se spunea că e cea mai bogată şi mai ieftină din zonă. Despre industrie, nu putea fi vorba ! Exista o moară şi atît. La primul ţăruş bătut pentru a marca începutul industriei slătinene — complexa industrie de azi — din păcate nu am fost prezent. Am terminat. Facultatea de Construcţii Industriale şi Civile din Timişoara în 1965 și primii ani mi i-am petrecut la Craiova unde am lucrat la etapa a Il-a a Combinatului Chimic. Amve-MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a Il-a) Slatina Imagine din municipiul Ploiești Foto O. PLECAN 70 de ani de la făurirea statului naţional unitar român STATUL GETO-DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT IN VREMEA LUI BUREBISTA SI DECEBAL Dintre popoarele Europei antice, în afara lumii grecoromane, doar tracii au ajuns la nivelul superior de dezvoltare pe toate coordonatele care să implice crearea statului. Este vorba de tracii de sud şi de ramura nordică care locuiau întregul spaţiu de la nordde Haemus, Munţii Balcani (Stara Planina de azi) cunoscuţi sub numele de geto-daci. Izvoarele literare începind cu „părintele istoriei“ cum, pe drept cuvint, este supranumit Herodot, şi continuind apoi cu numeroşi scriitori de limbă greacă ori latină pină la cei bizantini îi definesc pe geto-daci ca autohtoni ai spaţiului înscris între Haemus şi Carnaţii nordici, Dunărea mijlocie şi litoralul de vest al Pontului Euxin, Marea Neagră de azi. Izvoarelor literare, fie ele narative ori epigrafice, vin să li se adauge cele arheologice care, mai cuseamă, in ultimele decenii s-au înmulţit considerabil, dovedind o continuitate de vieţuire şi de civilizaţie incepind cel puţin din mileniulal IIlea i.e.n. a acelora pe care izvoarele scrise de mai tirziu ii vor numi geţi ori daci, cu siguranţă alcătuind acelaşi popor, denumiţi de istoricii moderni geto-daci. Primul stat din istoria tracilor este cel al odrişilor. Odrişii, populaţie de neam tracic din ramura tracilor de sud ce locuiau pe malul rîului Tundje (in centrul Bulgariei de azi) au întemeiat primul stat sub regele Teres a cărui domnie a început în 430—470 î.e.n. Fără îndoială, statul îşi face apariţia în acele societăţi care s-au scindat în clase antagoniste unde există exploatare, ca instrument al clasei dominante, încă de la păşirea în lumina izvoarelor scrise societatea geto-dacică este fără îndoială scindată. Herodot vorbind despreZalmoxis îi aminteşte pe „fruntaşii ţării“. Sofocle, contemporan cu Herodot, aminteşte pe un Charnabon care „domneşte peste geţi“. Athenaois ne relatează despre căsătoria lui Filip al II-lea al Macedoniei cu Meda, fiica regelui Khotelas care domnea undeva in sudul Dunării. Pe la anul 339 i.e.n. se vorbeşte de un „rege al istrienilor“ ce se opune pătrunderii sciţilor în frunte cu Atheas. Regele Dromichaites pe la anul 292 î.e.n. se luptă cu Lisimach. Un dinast local din nordul Dobrogei pe nume Moskon în secolul al III-lea î.e.n. bate monede după modelul elenistic cu titlul de basileus. In secolul III—II î.e.n. documente epigrafice descoperite la Histria ne vorbesc despre regi geni ca Zalmodegikos sau Rhemaxos care ocroteau cetăţile greceşti. Fără îndoială că folosirea unor titulaturi ca cea de basileus încă din secolul V î.e.n. şi apoi consecvent întilnită pe parcursul secolelor următoare nu este întîmplătoare. Este expresia unei societăţi profund scindată social cu virfuri conducătoare,aristocraţii şi oamenii de rind. Evoluţia firească a societăţii geto-dacice a cărei dezvoltare ascendentă poate fi urmărită pe cale arhelogică şi ea a fost făcută, graţie cercetărilor numeroase din ultima vreme a dus la începutul secolului I î.e.n. la formarea unor pături sociale dominante şi a masei producătorilor de bunuri materiale. Este ceea ce reiese din textul lui Strabon. Textul literar cel mai amplu cu privire la structura societăţii geto-dacice este cel al lui Iordanos care ne spune că : „acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început tarabostes, iar apoi pileaţi“. Pe baza acestui text încă din secolul trecut s-a formulat concluzia că societatea geto-dacică era împărţită în nobili (pileaţii) şi oameni de rind (comaţii). Despre existenţa sclavilor in societatea geto-dacică izvoarele literare nu spun aproape nimic. Cu toate acestea nu poate fi exclusă existenţa unor sclavi de tip patriarhal prezenţi în toate societăţile antice. Era foarte probabil vorba de prizonieri de război sau de cei care îşi pierduserălibertatea în urma datoriilor pe care le-au contractat. Din cele arătate se desprinde concluzia că procesul de împărţire în clase sociale a societăţii geto-dacice începuse cel puţin în sec. V î.e.n. şi că el s-a adincit treptat ajungînd la începutul sec. I î.e.n. să ducă la cristalizarea claselor sociale, la formarea unor pături sociale dominante şi exploatatoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, masa producătoare de bunuri materiale, diferenţiată şi ea pe baza diviziunii sociale a muncii. Pe lingă agricultori apăruseră deja, cu siguranţă, meşteşugarii şi negustorii. Dat fiind faptul că ştirile de care dispunem sînt foarte puţine nu se poate stabili cu certitudine dacă formaţiunile politice in fruntea cărora se găseau regi ca Rhemaxos (cca 200 î.e.n.) ori Oroles erau de tip statal sau prestatal. Certitudini vom avea abia atunci cînd în fruntea getodacilor va ajunge Bureb sta „cel dintîi şi cel mai mare dintre regi din Tracia“ cum este intitulat in decretul din Dionysopolis. Acum Izvoarele de diverse categorii (literare, epigrafice, arheologice ,numismatice) sunt mai numeroase şi dovedesc că în urma unei evoluţii ascendente îndelungate geto-d au trecut la o formă rm"t,''ă de organizare superioară • cm statală. Pentru a curge aici trebuie să se fi neferit numeroase pret meri de i ’n social in sinul comunităţii ION VIORAŢIU CRIŞAN (Continuare in pag. a 3-a) Etapa a ll-a de majorare a retribuţiilor tarifare Elocventă expresie a grijii faţă de om, a politicii profund umaniste a partidului şi statului nostru de creştere a bunăstării poporului (IN PAGINA A 3-A) Un alfabet străvechi In lumina incăperii fibra lemnului e abia vizibilă. Mina se plimbă pe suprafaţa despicaturii alb-roşietice, frumos mirositoare, şi pipăie încet textura aspră, cu nervuri paralele sau contorsionate, ca un muşchi încremenit. Apoi bucata de lemn e privită în secţiune transversală. Cercuri concentrice, neregulate îi indică virsta, dar şi mulţimea de forme posibile pe care le încorporează şi din care tăişul uneltei va alege una singură, cea dorită. Dar, deocamdată, mina meşterului, a micului meşter, nu începe lucrul. Roteşte in continuare fragmentul de trunchi (prun sau stejar, sau cireş, sau paltin) şi ascultă, da ascultă cuvintele profesorului, care arată ceva într-un punct unde fibrele lemnului se ramifică, asemen unui fascico care a intilnit un obstacol. „Tăietura o vom incepe aici“ spune profesorul Mircea Lac şi privirile copiilor, membrii cercului de artă populară de la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Deva fixează exact acel punct unde se va face prima incizie. Apoi lucrul incepe. Dalta, „zghrieciul“, compasul şi alte unelte ascuţite încep să alerge pe suprafaţa bucăţii de lemn, să muşte din carnea lui desprinzind aşchii, urmărind fibrele, tăind nodurile şi făcind să iasă din apele materiei forme neaşteptate. In timpul acesta, profesorul Mircea Lac trece de la o masă la alta. Un băiat încearcă să facă un fus cu prisnci, altul un mojar, o fată o furcă, asa cum erau cele folosite mai demult in Apuseni, pe Valea Arieşului. O tăietură, o linie, un cerc, un triunghi, un briu, o floare şi formele se conturează încet, dar sigur, cu podoabele lor simple si deosebit de expresive, cu însemnele linul tipar pe care micii meşteri mari ii caută în fibra tînără a lemnului. Şi în tot acest răstimp profesorul îi urmăreşte, ii ajută, îi învaţă, de fapt semnele unui alfabet străvechi, tainele unei arte a lemnului, care reînvie acum prin activitatea acestui cerc al copiilor din Deva. Iniţiativa unei asemenea restituiri aparţine profesorului Lac care n-a uitat şi nu va uita niciodată lecţia vie a artei populare, învăţată in satul său natal din zona Apusenilor. Acest impuls iniţial el l-a amplificat împreună cu membrii cercului pe care îl conduce prin investigaţiile sistematice pe care le-a făcut şi le face in sate din judeţele Alba, Hunedoara, Sibiu, Arad şi Bihor, in vederea punerii în valoare a celor mai semnificative realizări ale meşteşugurilor artistice. Linguri de lemn, „lingurare“, fuse crestate de Alba, dulăpase, „podişoare“ (mici dulapuri suspendate), mojare, boluri, „căuce“, lăzi de zestre, mobilier popular şi obiecte de uz gospodăresc, toate prind contur şi dobîndesc frumuseţe aici în atelierul micilor meşteri de la Deva, îndrumaţi de profesorul Mircea Lac. Reînvierea tehnicilor de realizare a vechilor podoabe ale portului popular pădurenesc constituie un alt merit al acestui cerc artistic. Folosind un procedeu simpli şi foarte vechi de turnare a metalului, elevii profesorul Lac au reuşit să confere o nouă tinereţe „haitului“, cordon ornamentat cu mici ţinte de cositor imprimate pe fişii subţiri de piele (de capră), cordon care se încheie MIRCEA FLORIN ŞANDRU (Continuare în pag. a ll-a)