Scînteia Tineretului, noiembrie 1988 (Anul 44, nr. 12259-12284)

1988-11-01 / nr. 12259

MĂSURI PRIVIND OPTIMIZAREA PRODUCŢIEI La Combinatul Minier Gura Humorului se află în curs de aplicare noi măsuri de perfecţionare a organiză­rii muncii şi producţiei. Ast­fel, până la sfirşitul actualu­lui trimestru urmează a fi finalizate lucrările de opti­mizare a transportului de minereu din bazinul Laşu Ursului. Această acţiune va conduce­ la sporirea ritmului de livrare a minereului către uzinele de prelucrare şi la diminuarea consumului, de energie electrică cu circa 69 megawaţi oră pe lună. De asemenea, prin extinde­rea încărcării la capacitatea maximă a instalaţiilor de măcinare automată de la Uzina de Preparare din Tar­­niţa, randamentul productiv va înregistra o creştere de 20 la sută faţă de nivelul ac­­tual. In acelaşi timp, se desfă­şoară un ritm intens opera­ţiunile de realizare a noii instala­ţiiv de~ săruri" de ma­i­­gan din Iacobeni, prin a că­rei punere în funcţiune con­sumul de energie pe unitatea de produs se va diminua cu 15 la sută. (Ager­pres) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLIV SERIA K­ Nr. 12 259 4 PAGINI 50 BANI MARII 1 NOIEMBRIE 1983 ÎN SPIRITUL ORIENTĂRILOR ŞI SARCINILOR TRASATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Întreprinderea de­­ Ceasornice „Victoria“ din Arad Foto : V. TANASOF EFORTURI SUSŢINUTE PENTRU ASIGURAREA ENERGIEI in termocentrală, INSTALAŢIILE SI AGREGATELE­­ LA PARAMETRII PROIECTATI „Ţării, cu­ mai multă ener­gie“. Iată deviza sub care ac­ţionează energeticienii mu­reşeni, înscriind-o ca pe o che­mare permanentă ce aşteaptă răspuns prin fapte. „De cînd ştiu, adică da peste 20 de ani, evidenţiază maistrul Ion Ghir­­ca. Termocentrala Iernut nu a rămas niciodată cu sarcinile neonorate. Ba, mai mult, în toată această vreme a putut răspunde solicitărilor de mare urgenţă ale sistemului energetic naţional, punind la dispoziţia acestuia importante cantităţi suplimentare de ener­gie. , La temelia afirmaţiilor stau şi cifrele înscrise în bilanţul activităţii in primele trei tri­mestre ale anului, care consem­nează punerea la dispoziţia Dispeceratului energetic naţio­nal a 200 milioane kWh peste prevederi. Rezultatele de pină acum constituie un atu în bă­tălia pentru realizarea exem­plară a sarcinilor pe acest an, sarcini ce concură, în mod ne­mijlocit, la Înfăptuirea obiecti­velor puse de către Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţio­nală ale partidului în faţa eco­nomiei naţionale. Se ştie că e­­nergia electrică este vitală pen­tru activitatea unităţilor econo­mice. Acest adevăr îl reflectă şi recentul Decret al Consiliu­lui de Stat privind asigurarea producţiei de energie, folosirea raţională a energiei electrice, termice şi a gazelor naturale şi regimul de lucru al unităţilor economice şi sociale pe perioa­da de iarnă 1988—1989. De aceea prevederile amintitului act normativ trebuie înţelese şi respectate, cu responsabilităţi izvorîte din conştiinţa de pro­prietari, producători şi­ benefi­ciari de bunuri, de gospodari ai avuţiei nationale. Dotja: sunt ce­rinţele de o,­stringentă si per­manentă actualitate : produce­rea energiei şi gospodărirea ju­dicioasă a ei. îndeplinirea aces­tora suscită eforturi deosebite acum, in prag de iarnă, in prag de anotimp in care buna func­ţionare a sistemului energetic naţional condiţionează­­ buna desfăşurare a fluxurilor tehno­logice. Acest obiectiv con­centrează atenţia a peste 500 de oameni ai muncii, care, în aces­te zile, la Iernut, pregătesc pro­ducţia , şi liniştea sezonului care urmează „Suntem­ con­ştienţi că ne aşteaptă perioada de iarnă, perioada de virf a so­licitărilor economiei naţionale, evidenţiază inginerul Viorel Cerghizan, directorul întreprin­derii „Electrocentrale“ Mureş. Măsurile întreprinse pină acum, ca şi cele pe care le avem per­manent in vedere, vizează buna funcţionare a instalaţiilor, ne dau certitudinea unei astfel, de funcţionări, asigurînd condiţii de desfăşurare la parametri su­periori a întregii activităţi de producere a energiei electrice“. Despre ceea ce are în vedere interlocutorul nostru in toate afirmaţiile de mai sus aflăm de la tinerii şefi de brigadă Vasile Balea, Cornel Mărginean, de la maiştrii Ioan Albu, Francisc Kardan, de la şefii de formaţii Marin Lăcătuş, Iosif Ursan, Gheorghe Moldovan şi alţii, în­ţelegem că punctul fierbinte al zilei este tuboagreatul nr. 2. „Finalizăm lucrările la acest bice“ ,ne informează maistrul Ioan Ghiţă. „Concret, ce exe­cutaţi acum ?“ „Facem probele tehnologice la cazan şi turbină, montăm izolaţia termică refă­cută, încheiem în zidirile din zona cazanului, intenţionind ca in 2-3­ zile să punem agregatul în funcţiune şi să livrăm astfel suplimentar, prin avansul câst­­gat faţă de­­ termenul aprobat, o importantă cantitate de ener­gie electrică“. Reviziile tehnice şi reparaţiile capitale ale instalaţiilor şi agre­gatelor concurente la produce­rea energiei electrice au un calendar al lor care aici, la Ier­nut, printr-o bună pregătire şi derulare a execuţiei, este în­totdeauna Scurtat. De la acelaşi interlocutor aflăm că recent a fost pus în funcţiune, după re­paraţia capitală­­ şi lucrări de modernizare, grupul electrogen nr. 5 de 200 MWh. Dăruirea, pasiunea, răspunderea cu care a fost privită amintita impor­tanta lucrare sunt evidenţiate de realitatea Că termenul­ afec­tat acţiunii a fost scurtat cu mai mult de o lună, fapt con­curent la murirea aportului în­treprinderii „Electrocentrale“ Mureş, la activitatea sistemului MIRCEA BORDA (Continuare în pag. a lll-a) CAMP­ANI­A AGRICOLĂ DE TOAMNĂ - GRABNIC ÎNCHEIATĂ Ritmuri intense pentru finalizarea­ucrărilor de sezon Ultimele zile s-au dovedit ca­pricioase din punct de vedere meteorologic, îngheţul şi pre­cipitaţiile reducind ritmurile de desfăşurare a lucrărilor campaniei de toamnă. De aceea, în aceste zile este ne­cesară o mobilizare exemplară a tuturor forţelor existente, ast­fel incit toate lucrările să fie grabnic încheiate. Recolta tre­buie strinsă de pe cimp în to­talitate, pină la ultimul bob, iar arăturile adinei trebuie efectua­te pe întreaga suprafaţă planii­­ficată. Am urmărit cum se fi­­nalizează campania de toamnă la cele două cooperative agri­cole de producţie din comuna Radovanu, judeţul Călăraşi, uni­tăţi ce au contribuit la bunele rezultate obţinute si in această toamnă de Consiliul Unic Agro­industrial. Chirnogi, recunoscut in judet pentru recoltele deose­bite de orez, grîu si porumb. După cum am constatat la fata locului, lucrările sunt urmărite zilnic de un comandament for­mat din Dragu Ștefan, prima­rul comunei. Muşat Ion, secre­tar adjunct al comitetului co­munal de partid. Gălbinaşu Ion.­­ președintele­­C.A.P. Radovanu, si Ciobanu Alexandru, preşedintele C.A.P. „Octombrie Roşu“. Re­zultatele pe ansamblu sunt mul­ţumitoare, dar chiar din discu­ţia cu membrii comandamentu­lui au rezultat si unele rămîneri in urmă care vor trebui elimi­nate de urgenţă. La porumb, producţiile sunt bune, dar pu­teau fi şi mai bune ; din su­prafaţa de 1100 hectare culti­vate, mai rămăseseră de recol­tat cîteva zeci de hectare la C.A.P. Radovanu. La sfecla de zahăr recoltarea celor 210 hec­tare cultivate se desfăşoară con- MIHAI BOGATU (Continuare in pag. a III-a) SEMNĂTURĂ ONORANTĂ — ...lucram pină seara tirziu, îmi amintesc o dată ; era o ceaţă groaznică, am luat-o pe calea ferată să ajung la ba­racă, la*un moment dat, dru­murile se despărţeau, m-am ră­tăcit, am căutat iarăşi pe bij­­biite şinele îngheţate — erau singurul reper in cîmp — am mers de-a lungul lor, de data aceasta m-am desprins intr-un punct bun : am făcut numărul de paşi conveniţi şi am dat de baracă. Paisprezece ani a rezis­tat coşmelia asta, „organizarea noastră de şantier“, dar după paisprezece ani, cu totul altfel se înfăţişa peisajul ! — Ce construiaţi, tovarăşe in­­giner-şef, Ilie Oanţă, pe vre­mea cînd baraca organizării de şantier servea şi de unic punct de orientare in spaţiu ? — Tocmai asistasem­ la­ bate­rea primului ţăruş la între­prinderea de Prelucrare a Alu­miniului. Primul ţăruş este o întîmplare grozavă pentru orice constructor, o întîmplare de care işi aduce aminte toată viaţa. — De cite ori s-a petrecut o asemenea intimplare in biogra­fia dumneavoastră ? — Păi, la întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului — v-am povestit , la Utilaj Ali­mentar, la Integrata, la între­prinderea de Prelucrare şi Tur­nare a „pistoanelor din alumi­niu“, la centrele de cultură şi creaţie „Cîntarea României“ ale tineretului şi sindicatului... Şi le-am numit numai pe cele din Slatina. Mă veţi întreba : „De ce ?“ Pentru mine aceste în­ceputuri au avut o semnificaţie in plus. Vă spuneam că pentru un constructor, momentul a­ Principalul educator — munca cela al inaugurării unei noi lu­crări este de neuitat, in viaţa lui se deschide o pagină nouă. Faptul consumindu-se aici, in oraşul căruia îi aparţin cu su­fletul, vă daţi seama ce am­ploare luau lucrurile pentru mine. — Povestiţi-mi, vă rog, cum era Slatina, aşa cum v-o amin­tiţi dumneavoastră din copilă­rie.­­“­ M-am născut în judeţul Olt, la Tătuleşti. Intilnirea mea cu Slatina a însemnat o op­ţiune de viaţă , ara făcut liceul aici, la „Radu Greceanu“, şi tot aici am decis să devin con­structor. Pe atunci îmi plăcea meseria asta şi gata, acum îmi dau seama că trebuie să mă fi provocat să o urmez şi înfăţişa­rea de atunci a oraşului care striga parcă din răsputeri că doreşte să se înnoiască. Dar, m-aţi întrebat cum arăta Sla­tina. Liceean fiind, îmi plăcea să privesc oraşul de sus, din Grădiştea. Se putea vorbi mai degrabă de un „orăşel“ şi asta cam era pină în dreptul actua­lului magazin „Oltul“, apoi urma cîmpul. îmi amintesc de o brutărie, o librărie modestă de unde ne cumpăram caiete şi ascuţitori şi de piaţa mare des­pre care se spunea că e cea mai bogată şi mai ieftină din zonă. Despre industrie, nu putea fi vorba ! Exista o moară şi atît. La primul ţăruş bătut pentru a marca începutul indus­triei slătinene — complexa industrie de azi — din păcate nu am fost prezent. Am termi­nat. Facultatea de Construcţii Industriale şi Civile din Timi­şoara în 1965 și primii ani mi i-am petrecut la Craiova unde am lucrat la etapa a Il-a a Combinatului Chimic. Am­ve-MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a Il-a) Slatina Imagine din municipiul Ploiești Foto O. PLECAN 70 de ani de la făurirea statului naţional unitar român STATUL GETO-DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT IN VREMEA LUI BUREBISTA SI DECEBAL Dintre popoarele Europei antice, în afara lumii greco­­romane, doar tracii au ajuns la nivelul superior de dezvol­tare pe toate coordonatele care să implice crearea statu­lui. Este vorba de tracii de sud şi de ramura nordică care locuiau întregul spaţiu de la nord­­de Haemus,­­ Munţii Balcani (Stara Planina de azi) cunoscuţi sub numele de geto-daci. Izvoarele literare începind cu „părintele istoriei“ cum, pe drept cuvint, este supranumit Herodot, şi conti­­nuind apoi cu numeroşi scri­itori de limbă greacă ori lati­nă pină la cei bizantini îi de­finesc pe geto-daci ca autoh­toni ai spaţiului înscris între Haemus şi Carnaţii nordici, Dunărea mijlocie şi litoralul de vest al Pontului Euxin, Marea Neagră de azi. Izvoarelor literare, fie ele narative ori epigrafice, vin să li se adauge cele arheologi­ce care, mai cu­­seamă, in ul­timele decenii s-au înmulţit considerabil, dovedind o con­tinuitate de vieţuire şi de civilizaţie ince­pind cel puţin din mileniul­­al IIlea i.e.n. a acelora pe care izvoarele scri­se de mai tirziu ii vor numi geţi ori daci, cu siguranţă al­cătuind acelaşi popor, denu­­miţi de istoricii moderni geto-daci. Primul stat din istoria tra­cilor este cel al odrişilor. Odrişii, populaţie de neam tracic din ramura tracilor de sud ce locuiau pe malul rîu­­lui Tundje (in centrul Bulga­riei de azi) au întemeiat pri­mul stat sub regele Teres a cărui domnie a început în 430—470 î.e.n. Fără îndoială, statul îşi face apariţia în acele societăţi care s-au scindat în clase antago­niste unde există exploatare, ca instrument al clasei domi­nante, încă de la păşirea în lumina izvoarelor scrise so­cietatea geto-dacică este fără îndoială scindată. Herodot vorbind despre­­Zalmoxis îi aminteşte pe „fruntaşii ţării“. Sofocle, contemporan cu He­rodot, aminteşte pe un Char­­nabon care „domneşte peste geţi“. Athenaois ne relatează despre­ căsătoria lui Filip al II-lea al Macedoniei cu Meda, fiica regelui Khotelas care domnea undeva in sudul Du­nării. Pe la anul 339 i.e.n. se vorbeşte de un „rege al istrie­­nilor“ ce se opune pătrunderii sciţilor în frunte cu Atheas. Regele Dromichaites pe la anul 292 î.e.n. se luptă cu Li­­simach. Un dinast local din nordul Dobrogei pe nume Moskon în secolul al III-lea î.e.n. bate monede după mo­delul elenistic cu titlul de ba­­sileus. In secolul III—II î.e.n. documente epigrafice descope­rite la Histria ne vorbesc des­pre regi geni ca Zalmodegikos sau Rhemaxos care ocroteau cetăţile greceşti. Fără îndoia­lă că folosirea unor titulaturi ca cea de basileus încă din secolul V î.e.n. şi apoi con­secvent întilnită pe parcursul secolelor următoare nu este întîmplătoare. Este expresia unei societăţi profund scinda­tă social cu virfuri conducă­toare,­­aristocraţii şi oamenii de rind. Evoluţia firească a societă­ţii geto-dacice a cărei dezvol­tare ascendentă poate fi ur­mărită pe cale arhelogică şi ea a fost făcută, graţie cerce­tărilor numeroase din ultima vreme a dus la începutul se­colului I î.e.n. la formarea unor pături sociale dominante şi a masei producătorilor de bunuri materiale. Este ceea ce reiese din textul lui Strabon. Textul literar cel mai amplu cu privire la structura socie­tăţii geto-dacice este cel al lui Iordanos care ne spune că : „acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început tarabostes, iar apoi pileaţi“. Pe baza acestui text încă din secolul trecut s-a formulat con­cluzia că societatea geto-da­cică era împărţită în nobili (pileaţii) şi oameni de rind (comaţii). Despre existenţa sclavilor in societatea geto-dacică izvoa­rele literare nu spun aproape nimic. Cu toate acestea nu poate fi exclusă existenţa unor sclavi de tip pa­triarhal prezenţi în toate societăţile antice. Era foarte probabil vorba de pri­zonieri de război sau de cei care îşi pierduseră­­libertatea în urma datoriilor pe care le-au contractat. Din cele arătate se desprin­de concluzia că procesul de împărţire în clase sociale a societăţii geto-dacice începuse cel puţin în sec. V î.e.n. şi că el s-a adincit treptat ajun­­gînd la începutul sec. I î.e.n. să ducă la cristalizarea clase­lor sociale, la formarea unor pături sociale dominante şi exploatatoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, masa producătoare de bunuri mate­riale, diferenţiată şi ea pe baza diviziunii sociale a mun­cii. Pe lingă agricultori apă­ruseră deja, cu siguranţă, meşteşugarii şi negustorii. Dat fiind faptul că ştirile de care dispunem sînt foarte puţine nu se poate stabili cu certitudine dacă formaţiunile politice in fruntea cărora se găseau regi ca Rhemaxos (cca 200 î.e.n.) ori Oroles erau de tip statal sau prestatal. Certitudini vom avea abia a­­tunci cînd în fruntea geto­­dacilor va ajunge Bureb sta „cel dintîi şi cel mai mare dintre reg­i din Tracia“ cum este intitulat in decretul din Dionysopolis. Acum Izvoarele de diverse ca­tegorii (literare, epigrafice, arheologice ,numismatice) sunt mai numeroase şi dovedesc că în urma unei evoluţii ascen­­­dente îndelungate geto-d au trecut la o formă rm"t,''ă de organizare superioară • cm statală. Pentru a cu­r­ge aici trebuie să se fi nefe­r­it numeroase pret­ meri de i ’n social in sinul comunităţii ION VIORAŢIU CRIŞAN (Continuare in pag. a 3-a) Etapa a ll-a de majo­rare a retribuţiilor ta­rifare Elocventă expresie a grijii faţă de om, a politicii profund uma­niste a partidului şi statului nostru de creştere a bunăstării poporului (IN PAGINA A 3-A) Un alfabet străvechi In lumina incăperii fibra lemnului e abia vizibilă. Mina se plimbă pe suprafa­ţa despicaturii alb-roşietice, frumos mirositoare, şi pipăie încet textura aspră, cu ner­vuri paralele sau contorsio­nate, ca un muşchi încreme­nit. Apoi bucata de lemn e privită în secţiune transver­sală. Cercuri concentrice, ne­regulate îi indică virsta, dar şi mulţimea de forme posi­bile pe care le încorporează şi din care tăişul uneltei va alege una singură, cea dori­tă. Dar, deocamdată, mina meşterului, a micului meşter, nu începe lucrul. Roteşte in continuare fragmentul de trunchi (prun sau stejar, sau cireş, sau paltin) şi ascultă, da ascultă cuvintele profe­sorului, care arată ceva în­­tr-un punct un­de fibrele lem­nului se rami­fică, asemen unui fascico care a intil­nit un obsta­col. „Tăietura o vom incepe aici“ spune pro­fesorul Mircea Lac şi priviri­le copiilor, membrii cer­cului de artă populară de la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Deva fixează exact acel punct unde se va face prima incizie. Apoi lu­crul incepe. Dalta, „zghrie­­ciul“, compasul şi alte unel­te ascuţite încep să alerge pe suprafaţa bucăţii de lemn, să muşte din carnea lui des­­prinzind aşchii, urmărind fibrele, tăind nodurile şi fă­­cind să iasă din apele mate­riei forme neaşteptate. In timpul acesta, profeso­rul Mircea Lac trece de la o masă la alta. Un băiat în­cearcă să facă un fus cu prisnci, altul un mojar, o fată o furcă, asa cum erau cele folosite mai demult in Apuseni, pe Valea Arieşului. O tăietură, o linie, un cerc, un triunghi, un briu, o floa­re şi formele se conturează încet, dar sigur, cu podoabe­le lor simple si deosebit de expresive, cu însemnele li­nul tipar pe care micii meş­teri mari ii caută în fibra tî­­nără a lemnului. Şi în tot acest răstimp profesorul îi urmăreşte, ii ajută, îi învaţă, de fapt semnele unui alfabet străvechi, tainele unei arte a lemnului, care reînvie a­­cum prin activitatea acestui cerc al copiilor din Deva. Iniţiativa unei asemenea res­tituiri aparţine profesorului Lac care n-a uitat şi nu va uita niciodată lecţia vie a artei populare, învăţată in satul său natal din zona A­­pusenilor. Acest impuls ini­ţial el l-a amplificat împreu­nă cu membrii cercului pe care îl conduce prin investi­gaţiile sistematice pe care le-a făcut şi le face in sate din judeţele Alba, Hunedoa­ra, Sibiu, Arad şi Bihor, in ve­derea punerii în valoare a ce­lor mai semni­ficative reali­zări ale meşte­şugurilor artis­tice. Linguri de lemn, „lingu­­rare“, fuse cres­tate de Alba, dulăpase, „podişoare“ (mici dulapuri suspendate), mo­­jare, boluri, „căuce“, lăzi de zestre, mobilier popular şi obiecte de uz gospodăresc, toate prind contur şi dobîn­­desc frumuseţe aici în atelie­rul micilor meşteri de la Deva, îndrumaţi de profe­sorul Mircea Lac. Reînvierea tehnicilor de realizare a vechilor podoabe ale portului popular pădu­­renesc constituie un alt me­rit al acestui cerc artistic. Folosind un procedeu simpli şi foarte vechi de turnare a metalului, elevii profesorul­ Lac au reuşit să confere o nouă tinereţe „haitului“, cor­don ornamentat cu mici ţin­te de cositor imprimate pe fişii subţiri de piele (de ca­pră), cordon care se încheie MIRCEA FLORIN ŞANDRU (Continuare în pag. a ll-a)

Next