Scînteia Tineretului, ianuarie 1989 (Anul 45, nr. 12312-12336)

1989-01-03 / nr. 12312

SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Ce indică barometrul bunei dispoziţii Programul serii demarează a­­vîndu-i la cîrmă, acum, în pri­mul rind pe Adrian Pătraşcu şi Vlad Ardeleanu, care în cabina de sunet, aflată în dreapta, sce­nei, manevrează magnetofoa­nele, mixerele şi amplificatoa­rele, stivele de benzi, discurile şi listele cu ordinea acestora. Se difuzează şi se ascultă cu interes programul intitulat „Ur­căm cu ţara spre înălţimi“, care prezintă declaraţii ale unor ti­neri fruntaşi din întreprinderile Capitalei, o mare parte din ei prezenţi aici şi acum, împreună cu familiile, prietenii şi colegii de muncă. Succesele muzicii uşoare româneşti din anul ’88 fac să urce cotele atmosferei de bună dispoziţie din sală. Pri­mele măsuri sunt fredonate, sute de bombeuri urmăresc liniile melodice antrenante, luminile ghirlandelor electrice clipesc a­­meţitor şi de peste tot se aud glume, saluturi, risete. Se schimbă amabilităţi şi se fac primele farse de revelion. At­mosfera este din ce in ce mai antrenantă. La mesele la care stau tineri ce pînă acum o oră nu se cunoşteau se discută deja ca între vechi prieteni. Pe ho­luri şi scări toată lumea salută pe toată lumea şi pe nesimţite se face ora 20,54 cind demarea­ză un nou număr al programu­lui nopţii de revelion, muzica de fanfară. La mese se ciocnesc pahare, se fac urări de bine „La mulţi ani !“, se spun glume. Pe scenă au început să-şi susţină pro­gramul invitaţii serii, în rindul cărora o reţin, pentru început, la capitolul muzică uşoară, pe Natalia Guberna. Comandamen­tul revelionului are o ultimă intîlnire „fulger“ pentru comu­nicări (timp cronometrat 1 mi­nut şi 30 de secunde) şi apoi vine timpul să consemnăm pri­mele impresii ale tinerilor „re­­velionişti“. Electricianul Poli Corneliu, secretar adjunct al Comitetului U.T.C. de la între­prinderea „Metrou“ Bucureşti. Este aici alături de colegii săi de muncă. Gînduri de bine, gân­duri frumoase pentru anul ’89 . „Vrem cu toţii ca anul care vine să fie mai bogat în reali­zări. Un loc fruntaş in întrece­rea stecistă, o mai mare mobi­lizare a tinerilor noştri pentru realizarea sarcinilor de plan ne sunt dorinţele care pentru con­structorii metroului bucureştean şi nu numai pentru ei vor însemna finalizarea înainte de termen a lucrărilor la magistra­la a IlI-a de metrou, Gara de Nord — Obor — Cristor, îmi doresc să trec cu bine şi foarte bine ultimele examene la fa­cultate, unde sunt student sera­­list, şi apoi să dovedesc ce pot şi în calitate de inginer“. La o altă masă se află Cris­tina Şatran împreună cu colegii săi de la Liceul industrial „Vul­can“. Ce vă doriţi pentru anul ’89 ? „în primul rind să învăţ ca şi pină acum, adică foarte bine. Să mă pregătesc ca şi co­legii mei cit mai bine pentru examenele ce ne aşteaptă in viaţă“. Cristina urează pe a­­ceastă cale tuturor celor pre­zenţi cit şi cititorilor noştri un cald „La mulţi ani !“ Pe scenă numerele artistice se derulează antrenant, iar rin­gul, nu mai mic de câteva sute de metri pătraţi, a devenit aproape neîncăpător. Asta nu constituie nici o problemă, pen­tru că de dansat se dansează peste tot, adică în holuri, prin­tre mese, pe platforme şi chiar şi pe trepte ! Cine dă mai multe autografe ? Un număr primit cu interes este cel de prezentare a modei anului pînă la care mai sunt 2 ore şi 30 de minute. Cu acest prilej apare pe scenă şi bine­cunoscutul actor George Mi­halţi, urmărit apoi pentru a da cit mai multe autografe şi de­­clanşînd astfel concursul „Cine dă cele mai multe autografe ?“, concurs neoficial, dar arbitrat şi punctat cu obiectivitate de către nea’ Costel, de serviciu în spatele scenei, ca om de ordine. Intre timp în sală o întîlnim pe Tania Stoian, secretara Co­mitetului U.T.C. de la I.C.T.B., aflată aici împreună cu soțul ei, Florin Stoian. „Ne dorim foarte multe pentru anul ’89, in primul rind o cit mai de­plină armonie in familia noas­tră, care are deja un „stagiu“ de 3 luni, şi asta nu numai pen­tru un an ci pentru toată viaţa. Cu noi se află aici şi colegi de muncă cu care ne face plăcere să trecem pragul noului an şi cu care ne-am propus cu­ mai multe împliniri din ’89. Doresc să urez tinerilor şi colegilor din întreprindere multă sănăta­te şi să fie fericiţi Tot împreună cu o parte din colegi se află la această săr­bătoare şi strungarul Nicolae Vasilescu de la întreprinderea „Autobuzul“ . „Sunt pentru pri­ma dată la Pavilionul central al Complexului expoziţional, la marele Revelion al tineretului. Totul este foarte frumos şi atît eu, cit şi prietenii şi colegii cu care am venit ne simţim minu­nat. Dorim ca noul an să fie mai plin în realizări, atât pe planul activităţilor profesio­nale, al vieţii de organizaţie U.T.C., cit şi în plan personal , mă gindesc in primul rind aici la examenele facultăţii de sub­­ingineri al cărui student sera­­list sunt. Tuturor „La mulţi ani !“, şi doresc să ne simţim aici tot atit de bine ca şi pină acum.“» Pe scenă se desfăşoară între timp un miniconcert de mu­zică populară ce­ reuneşte stele ale ansamblului „Ciocirlia“. Aplauze puternice răsplătesc pe artişti, în cabina de sunet este o agitaţie ce aminteşte de pe­ronul unei gări. Se intră. Se iese, se vorbeşte, se gesticulea­ză, se dau sfaturi şi se spun păreri. Fiecare vorbeşte cu fie­Prin difuzoare publicul este rugat să elibereze ringul. Ur­mează un spectacol deosebit prezentat de faimoasa trupă de acrobaţie „Moşoianu“. Publicul se stringe, mesele sunt părăsite şi aproape toţi ochii Sunt în­dreptaţi spre parter, unde ti­nerii artişti de circ Cristian Ghiţă, Gabriel Moşoianu jr., Liliana Nichita, Mihaela Predi­ca şi Carmen Bădin, asistaţi de maestrul Gabriel Moşoianu fac o demonstraţie convingătoare a gradului de perfecţiune la care se lucrează şi care le-a şi asigu­rat înscrierea in „Cartea recor­durilor’, „Precizie, eleganţă şi siguranţă!“ pare a fi de­viza acestei trupe de valoa­re internaţională despre care in mod sigur vom mai auzi. La 23 şi 10 începe unul din­tre cele mai aşteptate puncte din program: momentul special „Tineri sintem­, turn tinără e ţara“, un moment literar-mu­­zical-coregrafic. Nu lipsesc tra­diţionalul Pluguşor şi urările de la prag de An Nou. Ultimele minute ale lui 1988 sunt petrecute în faţa televizoa­relor. Se transmite MESAJUL DE ANUL NOU ADRESAT ÎN­TREGULUI NOSTRU POPOR, LA POSTURILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE, DE TOVARĂ­ŞUL NICOLAE CEAUŞ­ESCU, mesaj urmărit cu profun­dă stimă şi vibrantă recunoştin­ţă, cu deosebită atenţie şi viu La masa nr. 89, nivel II, dreapta, se află şi Mircea Popa, (de la I.U.C. Griviţa Roşie) im­preună cu soţia lui, Aurelia. Urarea pe care şi-au făcut-o unul altuia pentru anul ce a venit a fost: „să avem un co­pil“! Le dorim să li se împli­nească ceea ce a constituit în mod sigur cea mai frumoasă urare făcută în această sală la „Tineri sîntem, cum tinără e ţara" Cea mai frumoasă urare IR.M­­EJDINIUL TINERETULUI ’89 ...Şi puţină statistică! ...Din ce in ce mai aproape de ora zero se apropie limbile ceasurilor cu cuarţ sau fără, cu afişaj digital sau analogic, cind îl întîlnim pe electronistul Raz­van Pahonţu, secretarul comi­tetului U.T.C. de la întreprin­derea „Electromagnetica“, venit la Revelionul tineretului îm­preună cu colegii săi de muncă. O declaraţie aproape telegrafi­că . ..Am mai fost la Reveiro­­nul tineretului şi anul trecut, mi-a plăcut si imi pla ca şi acum, împreună cu colegii am format un grun şi ne­­simţim foarte bine. Ne dorim ca in anul '89 să depăşim realizările anu­lui ’88, adică situarea pe locul 1 in întrecerea utecistă pe sector şi apoi pe Capitală, adică să candidăm la un loc fruntaş pe ţară. Pentru asta sîntem hotă­­rîţi să muncim mai bine, să ne organizăm mai bine activităţile pentru a demonstra incă o dată că munca în colectiv duce în­totdeauna la rezultate bune. Pentru tinerii de aici şi din toată ţara, urarea „La mulţi ani !,“ toate cele bune şi să ne intilnim şi peste un an la „Eren“ ori intr-un loc şi mai spaţios ! Ora 22:50. Pe scenă intră Adrian Daminescu, care in sti­lul cunoscut electrizează rapid asistenţa. La mese sa ciocnesc pahare şi se iau ultimele gus­tări din aperitivele abundente si elefant aşezate in fiecare far­furie. O echipă de citeva sute de lucrători comerciali cu grijă cu discreţie ca servirea la mese şi se faci în cele mai bune con­diţii. Sărbătoarea revelionului devine inevitabil un concurs al bunei serviri şi or­mizări, la care şi-au adus contribuţia toa­te unităţile de alimentare pu­blică ale Capitalei. A fost un efort deosebit, dacă ne cindim că pentru cei aproape 11 mii de tineri au fost necesare peste 30 de mii de farfurii, 25 de mii de facimuri, 24 de mii de paha­re şi spunem aceasta doar pen­tru a da citeva cifre. Monica Mitrică, Eugen Tudor şi Gheor­­ghe Ghica sunt trei din cei citeva sute de lucrători comer­ciali aflaţi in această seară la datorie, şi pentru ei „La mulţi ani !“. MARȚI 3 IANUARIE 1989 LA MULTI ANI. IUBITA TARA! Intrare pe sub bolţi de lumină Lumina începe să se topească încet in seara ultimei zile a anului 1988. Brazii aflaţi la in­trarea în complexul expoziţio­­nal sunt luminaţi de ghirlandele de becuri multicolore urmate imediat de cele ce însoţesc alei­le care duc spre Pavilionul Cen­tral, la această oră un adevărat palat al luminii. Ultimele pregătiri ale organizatorilor sînt pe sfîrşite. De la instalaţia de sonorizare, cea de reflectoare, instalaţia de proiecţie şi pînă la perfecta aliniere a veselei pe mese,­­totul este reverificat cu minuţiozitate. La ora 18 uşile se deschid şi primele perechi de invitaţi in­tră in marea sală ce scânteiază in lumina reflectoarelor, a ghir­landelor colorate şi a miilor de metri de fîşii de staniol, ce se revarsă din cupolă. Imaginea este impresionantă , este şi nor­mal ca noii veniţi să se oprească o clipă pentru a privi cu ad­miraţie locul ce candidează la titlul de cel mai cel... reve­lion. Nu dăm deocamdată nici un fel de cifre pentru justifi­care dar pînă la ele vă rugăm să ne credeţi pe cuvînt că, in­­tr-adevăr, „Revelionul tineretu­­lui 1989“, organizat aici intră cu fruntea sus in concurs cu ori­care altul din Capitală nu din tară. Timpul care acum se pregă­teşte să-şi serbeze sa vire stă aleargă grăbit* Minutele se scurg cu repeziciune, trece o oră şi pe alei vin noi grupuri de tineri. Se aud saluturi, glu­me risete, nume strigate sau abia rostite. Totuşi se poate vorbi de o expresie-campion in acest domeniu al comunicării verbale, şi ea este firescul „La multi ani !“ care în această seară a fost rostit aici de peste ICO de mii de ori (aici am oprit numărătoarea), care, benzile trec din mînă-n mină. Un magnetofon merge pentru public,­­ în timp ce ia căşti si asculta benzile de pe al doi!«3­ Actriţa Carmen Tro­­can prezintă numere din pro­gram, dă autografe, răspunde întrebărilor ce vin de unde nu te aştepţi. în cabinele din spa­tele scenei protagoniştii viitoa­relor numere îşi îmbracă noile costume, iar afară „vînătorii“ de autografe dau serios de furcă oamenilor de ordine pe care îi şi păcălesc din cind în cind. Pe cele trei nivele ale clădirii e o agitaţie de stup. Se vine, se pleacă, se stă, se vorbeşte, se priveşte,­­ se numără, se mono­loghează, se dansează, se spun glume, se urmăreşte programul la tv-urile color ,,plantate“ din cinci in cinci metri, se citeşte foaia revelionului intitulată semnificativ „Artificial*, interes de toţi cei prezenţi. Cele din urmă secunde ale anului se scurg intr-o atmosferă de solemnitate. Toţi cei prezenţi trăiesc sentimente de adine res­pect şi aleasă preţuire pentru neobosita activitate a strălucitu­lui critor al destinelor noastre comuniste, prietenul drag şi a­­propiat al tinerei generaţii, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, senti­mente de neţărmurită gratitudi­ne pentru minunatele condiţii de cluncă şi viaţă, ele afirma­re deplină, de care beneficiază toţi tinerii României socialiste. Apoi, când ceasul proiec­tat pe ecran anunţă prin su­nete de cristal ultimele clipe ale anului, la fiecare masă se pregătesc pahare şi se desfac legăturile de sirmă, ce string dopurile sticlelor de şampanie, zecile de moduri de a deschide nărăvaşa sticlă duc la urmări aşteptate şi neaşteptate. Cele aşteptate sunt concretizate de lansarea dopului şi recuperarea integrală a conţinutului sticlei. Donul deja nu mai contează unde cade pentru că de fapt plouă cu astfel de obiecte, lan­sate din sutele de sticle deschi­se aproape simultan. Pocnituri­le însoţite de multe ori de scurte ţipete de bucurie şi je­turi de spumă ce se varsă pe mese şi nu odată pe hainele ce­lor din jur. Nimeni nu se su­pără, toată lumea unde, şi cu paharele pline în miini... 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0 ! strigă la unison toţi cei prezenţi şi anul 1989 intră printre noi, in sunetul paharelor ciocnite, al urărilor de bine, al pocnitorilor şi în lumina artificiilor colorate, lansate de la diferite nivele spre centrul ringului de dans, acum gol. Acestea s-au alăturat efectelor luminoase speciale şi jocurilor de culori deja famili­are, toate (însumate) fiind pri­mite de tineri cu aplauze şi ex­clamaţii de bucurie. Se fac glume, surprize, ca­douri, se sărută obraji, mîini şi guri, se priveşte drept un ochi, pe sub gene, sau peste umăr, se ride, se vorbeşte, se tace, se dansează şi se stă pe scaune sau pur şi simplu în picioare, se trece cu sorcova pe la alte mese, sau se iese la aer. Totul cu bucuria intensă a sosirii unui nou început de an, a unui nou start sub semnul optimismului, al bucuriei debordante. Toale­tele strălucesc, coafurile uimesc, dansurile fascinează, blitzurile seînteiază, urările, zîmbetele şi chiar simplele ridicări de pahar stirnesc hohote de ris. Buna dispoziţie este stăpina absolută a întregii săli, urările nu mai contenesc, in difuzoare răsună „Mulţi ani trăiască“ şi rapid cîntecul este preluat de toată lumea, eântat la unison şi su­tele de waţi ai amplificatoare­lor, în care reverberează voci­le calde şi bucuroase ale miilor de tineri, care încep astfel lao­laltă drumul celor 365 de zile ale anului 1989, miezul nopţii dintre ani! Şi pentru că am vorbit de copii e bine să precizăm pen­tru curioşi­­că participantul cel mai tinăr la Revelionul tine­retului se numeşte Nicolae Stănculescu, care are 5 ani şi 2 luni, şi că el a fost „anul 1989“, al pluguşorului. La repetiţiile din urmă cu citeva zile il durea o măsea, acum, în noaptea de revelion nu l-a mai durut ni­mic. După cum se vede, semne bune anul­are­­ . Capitolul dorinţe poate fi completat cu încă citeva. Gheor­­ghe Novac, unul dintre cei care au condus lucrările de punere la punct pînă la ultimul de­taliu al acestui revelion reuşit poate sta, in sfirşit, 1a masă îm­preună cu soţia. „Să fie sănă­tate şi la mulţi ani !“ urează aceştia cititorilor „Scînteii tine­retului“. Claudiu Botezan — întreprin­derea Mecanică de Utilaj Chi­mic — participă pentru prima dată la „Revelionul tineretu­lui“. Este aici impreună cu co­legii și prietenii săi și se simte foarte bine. Organizarea, atmos­fera, programul artistic deose­bit sunt pe gustul tuturor. „To­tul e perfect. Anul viitor voi veni sigur din nou!“. Georgeta Dochianu, de la Oficiul Central Farmaceutic, şi Violeta Bucată,­­ de la Baza de Aprovizionare şi Desfacere Piese de Schimb, sunt incintate de program. Or­ganizarea este şi ea bună şi asta face ca atmosfera să fie cu adevărat lumea, plăcută. Vom reveni şi anul viitor!“. Adrian Petcu, de la Regionala C.F.R. — „o seară foarte fru­moasă, împreună cu prietenii m-am simţit excelent, doresc tuturor multă, multă sănătate, putere de muncă, succese şi la mulţi ani !“, în timp ce consemnam cele de mai sus pe scenă apar noi şi noi invitaţi. Se cvntă, se dan­sează.­­se urmăresc Proiecţii de desene animate. Oana Sîrbu şi citiva colegi din „Liceenii“ intră apoi pe scenă unde, în paralel cu proiectarea unor sec­venţe din film pe ecranul da deasupra, cintă. Se rida mult, se cintă, se dansen­ă ci de no­­te tot se aude muzică, muzică, muzică. Buna dispoziţie este, cum spuneam, pe deplin slă­­nină. Se dansezză peste tot. Waţii se scurg din boxele ge­neroase, iar telefoanele devin nişte aparate inutile pentru că nu se mai aude nimic. E o miş­care continuă şi ansoane fără a exagera putem spune că pe cei care stau jos îi poţi număr pe degete. * Intră pe scenă Prunul Bolo­­graf, care electrizează sala. Vine apoi rindul lui Victor Socaciu care primeşte aplauze la scenă deschisă şi devine anoi ţinta nr. 1 a solicitanţilor de autografe. Loredana Groza este primită cu entuziasm de toţi cei prezenţi. Urmează Denis Roman, Ansamblul Doina, Ga­briel Cotabiţă, Vasile Şeicaru şi Ştefan Hruşcă pentru ca şirul invitaţilor din care am spicuit doar citeva nume să fie înche­iat de formaţia clujeană Corn-S­pact, cu o evoluţie remarcabilă. Tombola şi discoteca cu piese din repertoriul internaţional în­cheie o noapte minunată şi des­chid o zi deosebită, prima din anul 1989. La mulţi ani şi să împliniţi tot ce vă doriţi. Cuvinte la ieşirea din scenă George Mihăiţă: O seară extraordinară. La mulţi ani şi să nu ocoliţi nici anul acesta teatrele ! Benone Sinulescu: Vin de cîţiva ani la Revelionul ti­neretului. Aici mă simt foarte bine şi mult mai tinăr. La mulţi ani ! Valeria Crişan şi Daniela Nicol : Suntem­ şi noi o fa­milie tinără, care are ca pasiune muzica, dorim melodii noi şi bune din partea compozitorilor, pentru a vi le oferi la rindul nostru. La mulţi ani ! Luminiţa Rad­ariu : A fost o seară minunată cu un pu­blic dornic să asculte muzică. M-am simţit foarte bine. La mulţi ani ! Ileana Popovici : La mulţi ani cu sănătate şi să se bucure toată lumea de muzică. Adrian Daminescu : O organizare foarte bună. Pentru cititori, tradiţionalele urări. Doresc ca muzica, această sublimă artă, să pătrundă în toate sufletele. Doresc să contribui cu­ mai mult la promovarea muzicii uşoare româneşti şi de aceea aş vrea să cvit anul acesta com­poziţii mai frumoase, mai bune, ritmate şi tinereşti. Carmen Trocan: Spaţiul acesta enorm al sălii a fost micşorat prin apropierea dintre oameni, în 1989 doresc să joc încă o premieră la Teatrul de comedie, asemenea celei din 12 ianuarie, la care ii invit pe toţi tinerii. Do­resc atit mie cit şi tuturor celor prezenţi lumină multă, sănătate şi La mulţi ani ! Ghiţă Cristian : Iubim publicul tinăr. E cel mai cald public şi cel mai sincer. Ne p­reg­tim, sub conducerea maestrului Moşoianu, pentru a arăta tuturor că in viaţă se poate şi ceea ce crezi la un moment dat că nu se poate. La mulţi ani ! Oana Sîrbu : Urez cititorilor ziarului Scînteia tinere­tului realizarea tuturor dorinţelor in noul an. Şi datorită lor, vreau să se ştie. „Liceenii“ a fost considerat unul dintre cele mai populare filme româneşti. Mă bucur nespus, că am putut juca convingător rolul ce mi s-a încredinţat. L-am jucat din tot sufletul. La mulţi ani şi la mai multe filme cu şi despre tineret ! Loredana Groza: La mulţi ani tuturor. Să aveţi numai împliniri, fericire şi bucurie ! Doresc ca noul meu disc să aibă un succes cel puţin tot atît de mare ca şi „Bună seara, iubito“. Denis Roman : Sănătate şi multe, multe bucurii în anul 1989 ! La mulţi ani ! Antonie Furtună, formaţia Holograf : Ne simţim aici ca acasă. S-a realizat o deplină comunicare între noi şi ti­neri şi asta pentru că noi cerem şi oferim publicului, iar el ne răspunde la fel. Dorim ca şi în anul 1989 să ţinem ştacheta sus, iar pentru asta avem nevoie de acelaşi pu­blic cald, iubitor ca şi pînă acum. Pregătim noi surprize pentru tineri, pentru că ei sunt ţinta ideilor şi dorinţelor noastre. Victor Socaciu: Anul acesta voi semna un nou disc „Europa“ care vreau să placă tinerilor. Tuturor, sănătate şi un an plin de frumos şi de adevăr. gavrila i­oan Foto : MIHAI CUCU

Next