Scînteia Tineretului, aprilie 1989 (Anul 45, nr. 12388-12412)
1989-04-01 / nr. 12388
,5 CÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 PLEDOARIE PENTRU... GRAFIE! Vocea i-o auzim aproape zilnic, răspunzim ascultătorilor in atractiva emisiune matinală, de la 9 la 11). Evident, probleme de geografie, prezentate cu har, talent, inspiraţie, ceea ce grăieşte de la început că nu avem de a face pur şi simplu cu un om de ştiinţă. Ci şi cu un veritabil condeier. Numele, de asemenea, 1-1 intilnim frecvent pe coperti de carte, şi deja semnătura incită cititorul la lectură... Apoi ne-am intilnit cu el pe la Costinesti din studioul Radiovacanţei, adresindu-li-se tinerilor de pe plajă, la Zilele cărţii pentru tineret, la alte numeroase manifestări organizate sub egida Biroului de Turism pentru Tineret. Căci Silviu Neguţ, doctor în geografie, este un personaj Îndrăgit al tinerei generaţii, şi nu numai al ei, drept care, în cele ce urmează, l-am invitat să pledeze pentru universul căruia şi-a dedicat Viata si întreaga activitate... ..O celebră butadă defineşte cultura generală drept ceea ce rămine după ce uiţi... totul! Or, pentru a uita, trebuie să ai... ce ! De altfel, ca in atîtea alte domenii, si în cazul geografiei intervine, mai întii, acumularea de cuinostinte, banca de date (informaţii) am putea spune, care constituie o condiţie sine qua non. Nu orice informaţie, desigur, ci aceea care formează, care te ajută, Intr-un fel sau altul, să intelegi cit mai multe din fenomenele si evenimentele ce se manifestă în jurul nostru, să stabileşti în permanenţă corelaţii, să percepi, in fapt, lumea noastră şi Universul. Nu putem înţelege lumea în care trăim fără s-o cunoaştem, fără să-i pătrundem adevăratele sensuri şi dimensiuni. Aşadar, cultura geografică ne ajută să convertim necunoscutul şi neînţelesul planetei noastre în cunoscut si inteles. Ea este de fapt o componentă obligatorie a culturii generale, sau ar trebui să fie, întrucît ne lovim aproape zilnic de informaţia geografică , un uragan cu nume frumos, dar cu consecinţe dezastruoase, în regiunea Caraibilor. Inundaţii catastrofale în Bangladesh, secetă prelungită în Sahel, descoperirea unei noi populaţii in Amazonia sau în insula Nouă Guinee, alegeri prezidenţiale în... Kiribati, negocieri de pace în Orientul Mijlociu etc. Informaţie ce îşi caută locul în structurile noastre mentale. Cultura geografică a răspuns si răspunde, in primul rînd unei curiozităţi si necesităţi fireşti, aceea de a sti unde te afli şi la ce te poţi aştepta de la, să-i zicem, alcătuirea si dinamica spaţiului geografic în care trăieşti, te afli temporar sau ai de sind să te deplasezi. Ii permite gîndirii umane să ..învingă'1 spaţiul si chiar timpul, spre a se racorda la atîtea si atitea locuri si evenimente. Fiind, prin excelentă, un domeniu atit al percepţiei vizuale, cit si auditive, ne „lovim“, practic, tot timpul de informaţia geografică. Şi, mai mult, poate, decit în orice alt domeniu, intervine asociaţia de idei. Un simplu cuvînt: Nil, Amazonia, Polul Sud, Chomolungma sau Everest, Sfinxul şi Babele, Dunărea, Sinaia etc. — ne face să ne amintim, să trecem din subconştient în conştient o mulţime de informaţii şi să concretizăm, să Înţelegem. A-ţi forma cultura geografică nu înseamnă, aşa cum din păcate mai cred unii semeni de-ai noştri, a memora, fără noimă, zeci şi sute de piscuri, riuri, lacuri, localităţi etc. etc. Ci de a cunoaşte sau sesiza explicaţia principalelor fenomene naturale, a şti lucruri esenţiale despre marile Unităţi geografice ale planetei, in primul rînd continentele si oceanele, a deţine informaţii relevante privind popoarele si ţările lumii. A avea asemenea cunoştinţe, de preferat cit mai bogate, şi a şti să le foloseşti într-un context sau altul, pentru tine sau pentru ceilalţi. Acest proces nu are o limită. Niciodată nu poţi afirma, in deplină sinceritate faţă de tine si de semenii tăi, că ştii destul, mai ales astăzi, cind orizontul cunoaşterii are un evantai atît de bogat. Aceasta nu înseamnă că fiecare om nu trebuie să andă măcar spre o îmbrăţişare universală a „tuturor lucrurilor ce pot fi cunoscute“, cum afirmă umanistul italian Pico della Mirandola, cel despre care se spunea că ştia totul şi... ceva pe deasupra... Aş spune că, alături de folosirea corectă a frumoasei si bogatei noastre limbi si de cunoaşterea Zbuciumatei noastre istorii — ca si a omenirii în general, de altfel —, geografia contribuie la cultivarea patriotismului. Numai cunoscindu-ti patria si planeta le poţi iubi cu adevărat. Deşi exprimate în legătură cu operele de artă, mi se par potrivite si in acest caz spusele scriitorului Anatole France : „Nu putem înţelege, nici nu le putem iubi in chip inteligent, dacă nu cunoaştem locul, timpul si împrejurările originii lor“. Ar mai fi multe de spui, dar...“. — Stimate Cornel Todea, cîmi putem afirma despre cineva că are o cultură generală bogată ? — Un om universal — Ins realizat, pe vremuri, de Renaştere— este din ce in ce mai puţin probabil. O explozivă dezvoltare a tuturor domeniilor vieţii spirituale, a activitaţii creatoare, a culturii, face ca modestia „omului cu o cultură generală bogată“ să fie obligatorie. Dacă au fost perioade ale Istoriei civilizaţiei cindi un număr de iniţiaţi puteau deţine Întreaga cunoaştere în toate domeniile, acum numai complexele echipe interdisciplinare ar putea sâ se mai laude cu asemenea performanţe. Şansa rămasă ? Perfecţionarea, desăvîrşirea Intr-un anumit domeniu, păstrind o deschidere largă culturală, aş zice, către toate celelalte. — în ce constă necesitatea acestei culturi generale pentru omul obişnuit ? Dar pentru un regizor ? — în „bazele criticii economiei politice“ Marx dă o definiţie culturii, caracterizînd-o ca fiind „adevărata bogăţie a omului, o deplină dezvoltare a dominaţiei omului asupra forţelor naturii“... In timp ce cunoaşterea ştiinţifică, tehnică asigură stăpinirea naturii, cea artistică, filozofică, moral-politică guvernează propria natură a omului. De dimensiunea orizontului cultural al fiecărui om depinde capacitatea sa de a exista într-un dialog cit mai amplu și mai echilibrat, cu natura și cu Societatea... Cit pentru un regizor ? Ar părea prezumțios să spun că fiecare spectacol presupune să re-înveţi, să re-descoperi, , să re-creezi o lume. Fără a cunoaşte ordinea lucrurilor, deci fără o cultură generală, cum să le scoţi din haosul iniţial ? — în cazul dv. au existat situaţii în care cunoştinţele de cultură generală v-au venit in ajutor ? — In însăşi şansa de a-mi practica meseria de regizor... La examenul de admitere în institut m-am prezentat venind din lotul naţional de caiac, direct de la antrenamentele de pe lacul Snagov. Nu mă puteam lăuda, precum ceilalţi 99 de candidaţi, cu care concuram pe cele 3 locuri, cu o activitate teatrală foarte bogată, pe membrii comisiei aproape că nu-i cunoșteam, căci nu frecventam spectacolele de teatru. In schimb, încă din clasele primare îmi descoperisem două surse de mari bucurii : lectura (în special a pieselor de teatru) și Vizionarea concertelor săptămînale ale Filarmonicii... Ajuns în faţa comisiei, preşedinta sa, actuala preşedintă a Asociaţiei Oamenilor de Teatru, prodigioasa artistă Dina Cocea, aflind de practicile mele curente de navigator pe lacul Snagov, mi-a propus, nu fără maliţie, sâ „navigăm" pe oceanul dramaturgiei, cu popasuri in porturile importante, purtind numele marilor dramaturgi. Norocul meu ! Am navigat din antichitate pină în prezentul dramaturgiei, oprindu-mâ, după bunul meu plac, in porturile cunoscute, de la tragicii greci, la tragedia optimistă, exploatind astfel disponibilitatea pe care o avusesem pentru lectură. Dacă propunerea examinatoarei s-ar fi indreptat către cunoştinţele mele privind spectacolele ultimilor ani, as fi rămas fără vînt in pînzele corăbiei si — cine poate Sti ? — poate că astăzi aş fi fost un antrenor de caiac, amator înfocat de teatru ! *— Ce rol are teatrul, în general, $i cel pentru copil $i tineret, în special, în formarea culturii generale ? Care sunt considerentele care stau la baza alegerii pieselor din repertoriul Teatrului „Ion Creangă“? — Teatrul reprezintă o formă vie de dialog, care se adresează deopotrivă spiritului şi sufletului, punind întrebări, propunind soluţii, sugerind modele. In acest sens, Peter Brook spunea : „Există dintotdeauna şi peste tot o nevoie consistentă de teatru, ca sursă de energie şi curaj, o nevoie de teatru care il hrăneşte pe om şi il face să aibă dorinţa şi forţa de a acţiona“... Teatrul nostru li se adresează copiilor ca unor parteneri interesaţi de cele mai adevărate şi mai actuale probleme ale vieţii incercind să răspundă nevoii lor de respect pentru adevăr, CUltivîndU-le dragostea de dreptate, spiritul de cinste, interesul pentru nou, încrederea in Virtuţile morale, în triumful binelui, chiar dacă acesta apare la capătul unor eforturi epuizante. In acest spirit se alcătuieşte şi repertoriu! nostru, care refuză de cîtiva ani buni „micile povestioare“ derizorii ce apăreau în repertoriu sub motivaţia lipsei de înţelegere a publicului foarte tînăr, îndreptindu-ne către marile teme ale mitologiei copiilor, adresindu-ne temelor fundamentale ale existenţei, încercăm sâ ne achităm de mandatul nostru de educatori. Suntem în căutarea autorilor îndrăgostiţi de copii şi tineret, care să-i cunoască, să-i respecte, să-i iubească şi să le acorde creditul că sunt — e drept — lipsiţi de înţelepciunea adulţilor, insă dotați cu deşteptăciunea acestora ! — Ca om de cultură şi artă, dar mai ales Ca părinte, care consideraţi că sunt modalităţile prin care părinţii pot pune „temelia“ culturii generale a copiilor lor ? — O piramidă uriaşă — această cultură generală ! Ce sâ-i aşezi la temelie ? Poate Că spiritul matematic ! Apoi dragostea faţă de frumos ! — Care sunt creaţiile dramaiturgice din literatura universală care consideraţi că trebuie cunoscute de orice linar care pretinde că are o cultură generală solidă — Un „muzeu imaginar al literaturii dramaturgice universale“, care să tezaurizeze cele mai importante lucrări ? Arii attea sălicite nu pot fi cuprinse in spaţiul pe care mi 1-ati acordat !„. Dar un tinăr care pretinde că are „o cultură generală Solidă“ Cred că este un tinăr căruia i s-a defectat simţul măsurii !... Avind o nemărginită încredere in cei tineri, cunoscindu-1 din şi in nenumărate împrejurări, îmi imaginez greu acest personaj de comedie ! In schimb, il cunosc, in multiple ipostaze, pe tîrtăru! îndrăgostit pînă la fanatism de domeniul său direct de activitate, fascinat de acesta, dedicîndu-i-se cu generozitatea care caracterizează această virstâ... Din toate pasiunile, cea pe care mi-aş alege-o, dacă aş fi din nou tînăr, ar fi, fără îndoială, TEATRUL! DIALOG DESPRE TEATRU cu regizorul CORNEL TODEA, directorul Teatrului „Ion Creangă" Cuvinte pentru dicţionarul dv. Cuvintul „Ikebana“ poate fi tradus în limba română in mai multe feluri : „aranjament floral“, „compoziţie de flori in vase“, „renaşterea florilor“, „ajutorul oferit florilor în a se exprima“ etc. Ad Ilteram, „Ikebana“ semnifică „flori care trăiesc". înţelesul acestui cuvînt a dobindit o circulaţie deosebit de largă, ca de altfel şi termenii „karate“, „judo“ ş.a. care circulă deja fără traducere. Nici „Ikebana“ nu mai necesită căutarea unui corespondent în limba română. Cea mai corectă semnificaţie atribuită cuvîntului „ikebana" pare însă a fi : „a doua viaţă a florilor“. La baza acestei arte a lor, japonezii nu aşază neapărat ideea prelungirii sau înnoirii vieţii trecute a plantei, ci ideea creării unei a doua realităţi, a unui microunivers, reeditând, la un nivel nou, superior, spiritul şi litera veşnicei cârti a Naturii... Arta intitulată „Ikebana“ s-a născut in India si a pătruns, împreună cu budismul, în Japonia, traversind marele Imperiu Chinez. Ikebana a cunoscut o largă răspindire in Japonia, ajungind să joace, în această tară, un rol însemnat in viata culturală a societăţii. „Deseori, in literatura europeană, termenul de „ikebana“ este echivalat cu „arta compunerii buchetului“. Insă, dincolo de materia primă care este comună, ikebana şi buchetul sunt total diferite. In arta europeană, compunerea unui buchet constituie o modalitate de a demonstra iscusinţa creatorului său, in timp ce „ikebana“ este practic impersonală. Creatorul de „ikebana“ se străduieşte să exprime prin intermediul acesteia nu talentele şi gusturile sale, ci esenţa naturală a plantelor ce compun aranjamentul floral, sensul adine al IKEBANA combinării şi aşezării lor — al compoziţiei în ansamblul său. Departe de caracterul „pompos“, bogat şi viu colorat al buchetelor europene, ikebana japoneză Urmează o linie severă, dusă pînă la extrem, distingîndu-se, am putea spune, chiar printr-un laconism în forme, limitindu-se uneori la 2—3 crenguţe şi acordînd o atenţie deosebită celor mai simple şi modeste plante. Limbajul florilor, sensul lor alegoric şi simbolic constituie premisa semantică a artei „Ikebana“, în microuniversul acesteia, fiecare floare, fiecare crenguţă, comuniunea iscusită dintre mai multe plante, poziţia în care acestea sunt aşezate, au semnificaţia lor adincă. Pentru japonezi, bunăoară, pinul şi trandafirul semnifică tinereţea veşnică şi longevitatea, florile de varză, crizantema, orhideea sunt simboluri ale bucuriei ; florile pe deplin desfăcute reprezintă : trecutul, crenguţele Înmugurite — Viitorul. Pentru a sugera iarna, se apelează la „natura moartă“, primăvara este imaginată cu ajutorul unor crengi foarte incâlcite; crenguţele subţiri şi discrete Sunt simbolul recunoscut al toamnei» ...Conturată încă din secolul al Vl-iea e.n., „Ikebana“ constituie una din artele cele mai populareale Japoniei contemporane, manifestîndu-se ca un adevărat simbol al spiritului national și ca o întruchipare a unei înalte trăiri artistice, recunoscute in întreaga lume» Aceasta recunoaştere a influenţat intr-o măsură considerabilă simţul estetic al lumii moderne. Astfel se explică, pe de o parte, înfiinţarea şcolilor de ,.ikebana d in multe ţâri de pe glob, iar pe de altă parte, reconsiderarea spiritului artistic al europenilor, pornind de la principiile estetice ale „ikebanei“. Ikebana este Universul însuși. Întipărit într-o floare... CĂLĂTORIE PE PORTATIV Un erudit, la o primă vedere, ar fi in stare ca, văzindu-l, să strimbe din nas, minindu-si privirea spre altele, „mai serioase". Si cit de mult s-ar înșela, căci, în realitate, la o analiză mai atentă si deloc complicată, recent apărutul supliment la caieteleprogram, editat de Opera Română din Bucureşti, pre numele său „Călătorie pe portativ", constituie o publicaţie care-şi ia în serios menirea, detaşindu-se net de maniera facilă in care multele sale surate, ce invadează cu tupeu piaţa periodicelor, înţeleg să trateze fenomenul artistic, oricare ar fi, el : teatru, operă, circ etc. Si orice s-ar spuue, intr-o dispută pe teme de cultură generală iniţiată, imaginar, intre asemenea publicaţii, „Călătoria pe portativ“, întreprinsă cu ajutorul busolei lui Laurenţiu Unică, rezistă. Oferind o imagine elocventă cu privire la modul cum se poate instrui, pe coordonatele umorului, rebusului, careului de cuvinte încrucişate, toate gindite insă temeinic, deloc superficial, alungind cit se poate de hatarit noţiunea de „kitsch", care tentează in asemenea împrejurări. Căci ceea ce au făcut (şi nu pentru prima oară) o mină de oameni, nu neapărat profesionişti, sub egida Operei Române, constituie un real sprijin oferit celor ce doresc să-l alimenteze cultura generală, in latura sa muzicală. Medalionul „Mihail Jora", paginile din „Istoria muzicii româneşti", frinturi din viaţa lui Luciano Pavarotti, elemente comentate ale creaţiei lui Beethoven, Bach, Ceaikovski, curiozităţi din lumea muzicii, aforisme cu tentă muzicală, umor tangent la domeniul respectiv, conţinutul adecvat al careurilor de cuvinte încrucişate, toate dublate de Caricaturi şi grafică pe măsură, atestă un real bun gust, o imaginaţie debordantă şi un veritabil spirit gazetăresc din partea autorilor şi a coordonatorului, făcind pe cititorul de tind să apeleze, fără rezerve, la noua tipăritură ce i se oferă, şi nu numai pentru umplerea unor clipe de loisir, ci şi a unor eventuale goluri in cunoştinţele sale pe mişcătorul tărm muzical. N-aţi trecut de mult pe la... ...O curte Inundată de verdeaţă. Circumscriihdu-se măiastru fintînii arteziene ce-i arată mijlocul. Din loc in loc, mici statui de piatră, peste care patina timpului a lunecat iscusit, mlnind gindul să zboare către începuturile acestor locuri... împrejur, in forma de „V“, clădirea a fost palat al lui Costache Făcea, unul dintre acei oameni cu vederi progresiste ai secolului trecut, care dorea din tot sufletul sa scoată tara de sub influenţa Porţii... De la Facea şi pina mai încoace, in secolul nostru, mai precis la 21 august 1978, cind devine secţie a Muzeului de artă al R.S.R., impunătoarea clădire din Calea Victoriei, aflată faţă în faţă cu Comitetul de Stat al Planificării şi-a schimbat in nenumărate rînduri menirea. Insă niciodată, poate, fostul său exterior n-a rimat mai bine cu interioarele pline de frumuseţe şi valoare, ca acum, cind ea adăposteşte, de mai bine de 10 ani, MUZEUL COLECŢIILOR DE ARTA. După această sumară incursiune în istoricul apariţiei muzeului, reporterului i s-a iscat, in mod firesc, întrebarea : ce le oferă această instituţie de artă vizitatorilor săi ? La ea ne-au răspuns cu amabilitate tovarăşele Mihaela Varga şi Florenţa Ivaniuc, muzeografi principali. De la cele 16 colecţii existente la inaugurarea muzeului (multe dintre ele donate Statului încă de la începutul secolului) s-a ajuns astăzi la un număr de peste 33 de donaţii, diferite ca mărime si valoare, însă, incontestabil, deosebit de valoroase in plan artistic, avind semnificaţia unui autentic act de patriotism al acestor donatori — artişti plastici (Iosif Iser, Lucia Dem Bălăcescu, Micaela Eleutheriade), critici de artă (George Oprescu) sau pur şi simplu amatori de artă (Zambaccian, dr. Iosif Dona şi fiica sa, Maruca Dona) — care au dorit să îmbogăţească patrimoniul cultural al ţării. Prin acţiunea lor de colecţionare, investind nu numai importante mijloace financiare, dar şi pasiune şi dăruire, ei au reuşit să salveze deseori valoroase opere de artă, asigurînd intrarea în circulaţia publică a unor mari capodopere. Rolul operelor de artă găzduite de muzeu in definirea creaţiei unor mari personalităţi ale artei româneşti este incontestabil. Bunăoară, pentru caracterizarea operei lui Grigorescu, Andreescu, Petraşcu. Tonitza nu se poate face abstracţie de lucrările aparţinind diferitelor colecţii din muzeu. ‘ Spre exemplu, Luchian este prezent aici cu trei importante picturi ale sale : „Lăutul“ şi ,,Hanul părăsit“ — în Colecţia ZambirCcian, şi, respectiv, „Ghereta Filantropia“ — îhn Colecţia Dona. Tot aici pot fi admirate de asemenea, „iarna la Barbizon“ a lui Andreescu, multe din lucrările lui Iosif Iser, prezente atit în cadrul donaţiei pictorului, cit şi in cazul Colecţiei Weinberg. Muzeul Colecţiilor de Artă expune foarte multă artă orientală şi extrem-orientală. Cei interesaţi de acest domeniu pot găsi aici, bunăoară, una din cele mai bogate colecţii de covoare orientale din ţara noastră. Covoare turceşti, persane, caucaziene, ceramică, argintărie, arme, obiecte de fildeş — toate relevind interesul deosebit manifestat de colecţionari pentru civilizaţia Orientului. Se cuvine a fi făcută o menţiune : Muzeul fiind structurat pe colecţii,nu prezintă fenomenul artistic in evoluţia sa, ci este mai degrabă un muzeu de atmosferă, care, in chip iscusit, reuşeşte să recreeze atmosfera din casa colecţionarului. Astfel se explică prezenţa, in interiorul aceleiaşi încăperi, atit a operelor de artă respective, cit şi a mobilierului şi picturii franceze,, a elementelor de artă japoneză etc. Dar zestrea muzeului este departe» de a. ,se isprăvi aici. Ama-,torii de pictura ţărănească ps . Sticlă, se pot delecta admirînd cele două colecţii ce au aparţinut cîndva lui George Oprescu, şi Garabet Avachian — creaţii populare din diferite centre transilvane (Nicula, Şcheii Braşovului. Ţara Făgăraşului. Lancrăm), alături de alte obiecte de artă populară. Şi tot donaţia colecţionarului Împătimit pe numele său Carabet Avachian oferă vizitatorilor incînţarea prilejuită de cristalele de Bohemia (cristale in straturi, pictate, gravate), datind din a doua jumătate a secolului XVIII si Prima jumătate a secolului XIX. Pe lingă posibilitatea oferită Oaspeţilor,de a admira operele expuse, Muzeul Colecţiilor de Artă, a devenit renumit şi prin manifestările pe" care le iniţiază şi care, de la an la an, dobindesc o din ce in ce mai mare priză la public. Aici se cuvin a fi amintite, lectoratele de istorie a artei româneşti şi universale, organizate pentru elevi st ..studenţi, pe baza unor contracte încheiate cu instituţiile respective, studioul de creaţia pentru copii (intre 4 şi 10 ani), urmărind iniţierea acestora în artele plastică şi familiarizarealor cu opera de artă, în vederea pregătirii Viitorului public de muzeu, apoi Ciclurile de conferinţe (cum ar fi . ..Mari muzee — mari capitate ale artei“, „Mari civilizaţii ale lumii", „Gindire şi imagine artistică“), acţiunile ..Dialogul artelor plastice Cu muZica“ (prezentarea pe fondul sonor al muzicii de jazz a unor diapozitive avind ca tema.. diferite curente ale secolului XX in domeniul artelor plastice) si, respectiv, Dialogul artelor plastice cu cinematografia“ (urmărind evidentierea locuturilor.. care se stabilesc între imaginea artistică în mişcare şi imaginea artistică statică... şi formarea,, deprinderii spectatorului de a vedea filmul nu numai Ca acţiune, ci ca pe o operă vizuală). Toate acestea constituie, suntem siguri, un mobil serios pentru cititorii noştri, de a-şi trece cit mai grabnic, în planul de perspectivă, (re)vizitarea Muzeului Colecţiilor Artă. MUZEUL COLECŢIILOR DE ARTA Pagină realizată de MARINA ALMAŞAN SIMBÂTA 7 APRILIE 1989 CARTEA IN VACANTA Cartea — prieten al omului. Cartea — statornic coechipier in toate întreprinderile, noastre din momentele de relaxare, week-enduri, vacanţe, concedii, zile de sărbătoare, însoţitor de nădejde, iubită nepretenţioasă, care nu ne cere mult,o putem vita, fără remuşcări, in rucsac, sacoşă, pe fundul unui geamantan sau chiar in buzunar, dacă avem de-a face cu o ediţie de buzunar), dar ne dă in schimb totul : încrederea in sine, curajul şi ştiinţa de a ne descurca in momentele-cheie ale vieţii. Cartea alungă stările pesimiste tot atit de bine pe cit ucide veselia nejustificată. Ne face mai buni, mai aplecaţi asupra semenilor, asupra întrebărilor lumii... Iar cind spunem.. cartea“ gindul se opreşte in primul rind ■asupra numelui de pe copertă , cel al făuritorului de carte. Cel care-şi aduce prinosul sufletului şi al minţii pe altarul curiozităţii noastre, al foamei noastre de cuvinte care adăpostesc mari adevăruri. Lectura nu ia niciodată vacanţă. Dacă o sală de spectacol e incomod de transportat cu acceleratul, iar la un concert simfonic e greu să-l asculţi „pe viu", un virf de munte, cartea te urmează cu o fidelitate salutară, oriunde ţi-oii purta paşii, vacanţele... Poate tocmai de aceea nu a părut nimănui nepotrivită iniţiativa Staţiunii Tineretului Costineşti de a organiza, de mai bine de patru ani, „Zilele cărţii pentru tineret", zile in care ei, tinerii veniţi la odihnă (iar la Costineşti odihna face de mult cală bună cu atributul „activă") au şansa de a se intilni şi discuta cu autorii îndrăgiţi, de a cunoaşte „Ce mai e nou in viaţa editurilor", ce anume ii va aştepta, la întoarcerea acasă, in rafturile librăriilor. Am participat anul trecut la cea de-a patra ediţie a manifestării literare organizate de Staţiunea Tineretului Costineşti. Concluzia care se impune ? Că de la an la an, numărul tinerilor care sacrifică o seară de discotecă in favoarea unei Intimite cu scriitorii este tot mai mare. Dar încă nu este pe măsura diştinului in plan cultural, oferit de aceasta din urmă. Ce înseamnă „Zilele cărţii pentru tineret“ pentru cei ce incă nu le-au trecut „pragul“ ? înseamnă, in medie, două săptămini in care Costineştiul devine gazdă a reprezentanţilor diverselor edituri din ţară. Zilele Editurii Dacia, ale Editurii Albatros, Sport-Turism, Eminescu, Politică etc. — un calendar bogat in conţinut, pe ale cărui file tinerii turişti inscriu dialoguri de suflet cu acei scriitori veniţi de pe tot cuprinsul ţării pentru a li se destăinui, pentru a se face cunoscuţi dincolo de semnătura de pe copertă. La sala polivalentă a hotelului Forum, In marele amfiteatru al Teatrului de vitâ, în studioul şi pe terasa Radiovacanţei, scriitorii şi editorii s-au aflat in fiecare vară in mijlocul cititorilor lor, povestind cite-n lună şi în stele din lumea Cărţilor şi despre trăirile lor de oameni ai cuvintului scris, despre avatarurileediturilonţ. şi lungul drum pe care îl parcurge cartea, din stadiul de manuscris şi piuă in raftul librăriilor, citind versuri din creaţia.:proprie,? depănind amintiri legate de cariera literară și supunindu-se tirului de întrebări venind din partea publicului. ............ La Costinești, bunăoară, l-am ascultat pe doctorul Constantin Maximilian, dezvăluind citeva din tainele geneticii, cuprinse in lucrarea sa „Ungenetician, priveşte lumea", pe doctorul Augustin Buzura, prezentindu-şi romanul „Orgolii“, pe Mircea Florin Standru, lansindu-şi volumul de versuri „Viaţa in infraroşu", pe Călin Dimitriu, directorul Editurii Sport-Turism, prezentind citeva din preocupările de perspectivă ale acesteia, pe Ioan Simion Pop, vorbind despre împletirea, activităţii scriitoriceşti,ci. pe ate redactor, al Radioteleviziunii Române. Există, intre oaspeţii tinerilor, şi ablonajii permanenţi ai „bilelor cărţii pentru tineret“ , oameni care se simt veşnic tineri şi legaţi prin aceasta de ţărimul Costineştilor, prieteni nedezminţiţi ai acţiunii şi ai participanţilor săi, şi aicise cuvine să-l amintim pe : criticul literar Valentin Taşcu, din Cluj-Napoca, muzicologul Iosif Sava, pledind pentru interferenţa muzică-literatură, academicianul Alexandru Bălăci, poeta Doina Uricariu etc. Ei au venit de fiecare dată cu inima deschisă la Intllnirea cu tinăra generaţie, iar tinerii, la rindul lor, s-au străduit să nu le înşele aşteptările, primindu-i cu respectul, consideraţia şi simpatia cuvenite. Imi amintesc, de pildă, că, anul trecut, directorul cultural-educativ al S.T. Costineşti, Cezar Armeanu, se afla intr-o mare cumpănă ; seara urma să aibă loc la Teatrul de vară o şezătoare literară de proporţii mariimplicate atit in dimensiunea teatrului, cit mai ales de numărul considerabil al Invitaţilor, iar riscul neparticipării unui public pe măsură creştea serios în asemenea condiţii, ceea ce ar fi atras după sine un fiasco total al acţiunii. Se punea deci problema (şi chiar s-a luat o hotărire in acest sens) programării, ulterior şezătorii, a unui film artistic, de preferat cit mai incitant, care să asigure din start o participare numeroasă din partea publicului. Insă cu citeva ore înaintea venirii, s-a constatat că rola cu filmul ce urma să fie proiectat pe ecranul aceluiaşi Teatru de vară nu sosise de la Constanţa. Cu toate acestea in seara cu pricina. Teatrul de vară a fost plin pină la refuz, acţiunea reuşind pe deplin, ■ spre satisfacţia tuturor celor trei părţi implicată: scriitori, spectatori, organizatori... ■ Există şi un suport „material“ al „Zilelor cărţii pentru tineret“ , la fiecare intilnire cu scriitorii. Staţiunea este prezentă cu un bogat stand de carte, unde participanţii pot găsi titluri rare penru bibliotecile personale, oferindu-ii-se şansa de a le ilustra, pe multe dintre ele, cu preţiosul autograf al autorilor. Sunt „Zilele cărţii pentru tineret“ un ciştig pentru cei ce le onorează cu prezența lor ? ..întrebarea este superfluă, iar răspunsul il pot da sutele, ba ' cHîdr niUfe 3d'' tfifert" care, an de an, au răspuns cu solicitudine invitaţiei ..da„a se intilni ci cei ătfL de .aproppe sufletului lor ■* .ci făuritorii de carte,