Scînteia Tineretului, aprilie 1989 (Anul 45, nr. 12388-12412)

1989-04-01 / nr. 12388

,5 CÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 PLEDOARIE PENTRU... GRAFIE! Vocea i-o auzim aproape zilnic, răspunzim­ ascultătorilor in atractiva emisiune matinală, de la 9 la 11). Evident, pro­bleme de geografie, prezentate cu har, talent, inspiraţie, ceea ce grăieşte de la început că nu avem de a face pur şi simplu cu un om de ştiinţă. Ci şi cu un veritabil condeier. Numele, de asemenea, 1-1 intilnim frecvent pe coperti de carte, şi deja semnătura incită cititorul la lectură... Apoi ne-am intilnit cu el pe la Costinesti d­in studioul Radio­­vacanţei, adresindu-li-­se tinerilor de pe plajă, la Zilele cărţii pentru tineret, la alte numeroase manifestări organi­zate sub egida Biroului de Turism pentru Tineret. Căci Silviu Neguţ, doctor în geografie, este un personaj În­drăgit al tinerei generaţii, şi nu numai al ei, drept care, în cele ce urmează, l-am invitat să pledeze pentru universul căruia şi-a dedicat Viata si întreaga activitate... ..O celebră butadă defineşte cultura generală drept ceea ce rămine după ce uiţi... totul! Or, pentru a uita, trebuie să ai... ce ! De altfel, ca in atî­­tea alte domenii, si în cazul geografiei intervine, mai întii, acumularea de cuinostinte, banca de date (informaţii) am putea spune, care constituie o condiţie sine qua non. Nu ori­ce informaţie, desigur, ci a­­ceea care formează, care te ajută, Intr-un fel sau altul, să intelegi cit mai multe din fenomenele si evenimentele ce se manifestă în jurul nostru, să stabileşti în permanenţă corelaţii, să percepi, in fapt, lumea noastră şi Universul. Nu putem înţelege lumea în care trăim fără s-o cunoaş­tem, fără să-i pătrundem a­­devăratele sensuri şi dimen­siuni. Aşadar, cultura geogra­fică ne ajută să convertim necunoscutul şi neînţelesul planetei noastre în cunoscut si inteles. Ea este de fapt o componentă obligatorie a cul­turii generale, sau ar trebui să fie, întrucît ne lovim aproape zilnic de informaţia geogra­fică , un uragan cu nume fru­mos, dar cu consecinţe dezas­truoase, în regiunea Caraibi­lor. Inundaţii catastrofale în Bangladesh, secetă prelungită în Sahel, descoperirea unei noi populaţii in Amazonia sau în insula Nouă Guinee, ale­geri prezidenţiale în... Kiri­bati, negocieri de pace în O­­rientul Mijlociu etc. Informa­ţie ce îşi caută locul în struc­turile noastre mentale. Cultura geografică a răs­puns si răspunde, in primul rînd unei curiozităţi si ne­cesităţi fireşti, aceea de a sti unde te afli şi la ce te poţi aştepta de la, să-i zicem, al­cătuirea si dinamica spaţiului geografic în care trăieşti, te afli temporar sau ai de sind să te deplasezi. Ii permite gîndirii umane să ..învingă'1 spaţiul si chiar timpul, spre a se racorda la atîtea si ati­­tea locuri si evenimente. Fiind, prin excelentă, un domeniu atit al percepţiei vi­zuale, cit si auditive, ne „lo­vim“, practic, tot timpul de informaţia geografică. Şi, mai mult, poate, decit în orice alt domeniu, intervine asociaţia de idei. Un simplu cuvînt: Nil, Amazonia, Polul Sud, Chomolungma sau Everest, Sfinxul şi Babele, Dunărea, Sinaia etc. — ne face să ne amintim, să trecem din sub­conştient în conştient o mul­ţime de informaţii şi să con­cretizăm, să Înţelegem. A-ţi forma cultura geogra­fică nu­ înseamnă, aşa cum din păcate mai cred unii se­meni de-ai noştri, a memora, fără noimă, zeci şi sute de piscuri, riuri, lacuri, locali­tăţi etc. etc. Ci de a cunoaşte sau sesiza explicaţia princi­palelor fenomene naturale, a şti lucruri esenţiale despre marile Unităţi geografice ale planetei, in primul rînd con­tinentele si oceanele, a deţine informaţii relevante privind popoarele si ţările lumii. A avea asemenea cunoştinţe, de preferat cit mai bogate, şi a şti să le foloseşti într-un con­text sau altul, pentru tine sau pentru ceilalţi. Acest proces nu are o limită. Niciodată nu poţi afirma, in deplină since­ritate faţă de tine si de se­menii tăi, că ştii destul, mai ales astăzi, cind orizontul cu­noaşterii are un evantai atît de bogat. Aceasta nu înseam­nă că fiecare om nu trebuie să andă măcar spre o îmbră­ţişare universală a „tuturor lucrurilor ce pot fi cunoscu­te“, cum afirmă umanistul ita­lian Pico della Mirandola, cel despre care se spunea că ştia totul şi... ceva pe deasupra... Aş spune că, alături de fo­losirea corectă a frumoasei si bogatei noastre limbi si de cunoaşterea Zbuciumatei noas­tre istorii — ca si a omenirii în general, de altfel —, geo­grafia contribuie la cultivarea patriotismului. Numai cunos­­cindu-ti patria si planeta le poţi iubi cu adevărat. Deşi exprimate în legătură cu ope­rele de artă, mi se par po­trivite si in acest caz spusele scriitorului Anatole France : „Nu putem înţelege, nici nu le putem iubi in chip inteli­gent, dacă nu cunoaştem lo­cul, timpul si împrejurările originii lor“. Ar mai fi multe de spui, dar...“. — Stimate Cornel Todea, cîmi putem afirma despre cineva că are o cultură generală bogată ? — Un om universal — Ins realizat, pe vremuri, de Renaş­tere­­— este din ce in ce mai puţin probabil. O explozivă dez­voltare a tuturor domeniilor vieţii spirituale, a activitaţii creatoare, a culturii, face ca modestia „omului cu o cultură generală bogată“ să fie obliga­torie. Dacă au fost perioade ale Istoriei civilizaţiei cindi un nu­măr de iniţiaţi puteau deţine Întreaga cunoaştere în toate do­meniile, acum numai comple­xele echipe interdisciplinare ar putea sâ se mai laude cu ase­menea performanţe. Şansa ră­masă ? Perfecţionarea, desă­­vîrşirea Intr-un anumit dome­niu, păstrind o deschidere largă culturală, aş zice, către toate celelalte. — în ce constă necesitatea acestei culturi generale pentru omul obişnuit ? Dar pentru un regizor ? — în „bazele criticii econo­miei politice“ Marx dă o defini­ţie culturii, caracterizînd-o ca fiind „adevărata bogăţie a omu­lui, o deplină dezvoltare a do­minaţiei omului asupra forţelor naturii“... In timp ce cunoaşte­rea ştiinţifică, tehnică asigură stăpinirea naturii, cea artistică, filozofică, moral-politică guver­nează propria natură a omului. De dimensiunea orizontului cul­tural al fiecărui om depinde capacitatea sa de a exista în­tr-un dialog cit mai amplu și mai echilibrat, cu natura și cu Societatea... Cit pentru un re­gizor ? Ar părea prezumțios să spun că fiecare spectacol pre­supune să re-înveţi, să re-des­­coperi, , să re-creezi o lume. Fără a cunoaşte ordinea lucru­rilor, deci fără o cultură gene­rală, cum să le scoţi din haosul iniţial ? — în cazul dv. au existat situaţii în care cunoştinţele de cultură generală v-au venit in ajutor ? — In însăşi şansa de a-mi practica meseria de regizor... La examenul de admitere în institut m-am prezentat venind din lotul naţional de caiac, direct de la antrenamentele de pe lacul Snagov. Nu mă puteam lăuda, precum ceilalţi 99 de candidaţi, cu care concuram pe cele 3 locuri, cu o activitate tea­trală foarte bogată, pe membrii comisiei aproape că nu-i cu­noșteam, căci nu frecventam spectacolele de teatru. In schimb, încă din clasele pri­mare îmi descoperisem două surse de mari bucurii : lectura (în special a pieselor de teatru) și Vizionarea concertelor săptă­­mînale ale Filarmonicii... Ajuns în faţa comisiei, preşedinta sa, actuala preşedintă a Asociaţiei Oamenilor de Teatru, prodi­gioasa artistă Dina Cocea, a­­flind de practicile mele curente de navigator pe lacul Snagov, mi-a propus, nu fără maliţie, sâ „navigăm" pe oceanul drama­turgiei, cu popasuri in porturile importante, purtind numele ma­rilor dramaturgi. Norocul meu ! Am navigat din antichitate pină în prezentul dramaturgiei, oprindu-mâ, după bunul meu plac, in porturile cunoscute, de la tragicii greci, la tragedia op­timistă, exploatind astfel dispo­nibilitatea pe care o avusesem pentru lectură. Dacă propune­rea examinatoarei s-ar fi in­dreptat către cunoştinţele mele privind spectacolele ultimilor ani, as fi rămas fără vînt in pînzele corăbiei si — cine poate Sti ? — poate că astăzi aş fi fost un antrenor de caiac, ama­tor înfocat de teatru ! *— Ce rol are teatrul, în ge­neral, $i cel pentru copil $i ti­neret, în special, în formarea culturii generale ? Care sunt considerentele care stau la baza alegerii pieselor din repertoriul Teatrului „Ion Creangă“? — Teatrul reprezintă o formă vie de dialog, care se adresează deopotrivă spiritului şi sufle­tului, punind întrebări, pro­punind soluţii, sugerind modele. In acest sens, Peter Brook spu­nea : „Există dintotdeauna şi peste tot o nevoie consistentă de teatru, ca sursă de energie şi curaj, o nevoie de teatru care il hrăneşte pe om şi il face să aibă dorinţa şi forţa de a acţiona“... Teatrul nostru li se adresează copiilor ca unor par­teneri interesaţi de cele mai adevărate şi mai actuale pro­bleme ale vieţii incercind să răspundă nevoii lor de respect pentru adevăr, CUltivîndU-le dragostea de dreptate, spiritul de cinste, interesul pentru nou, încrederea in Virtuţile morale, în triumful binelui, chiar dacă acesta apare la capătul unor e­­forturi epuizante. In acest spi­rit se alcătuieşte şi repertoriu! nostru, care refuză de cîtiva ani buni „micile povestioare“ deri­zorii ce apăreau în repertoriu sub motivaţia lipsei de înţele­gere a publicului foarte tînăr, îndreptindu-ne către marile teme ale mitologiei copiilor, adresindu-ne temelor funda­mentale ale existenţei, încercăm sâ ne achităm de mandatul nos­tru de educatori. Suntem­ în căutarea autorilor îndrăgostiţi de copii şi tineret, care să-i cu­noască, să-i respecte, să-i iu­bească şi să le acorde creditul că sunt — e drept — lipsiţi de înţelepciunea adulţilor, insă do­­tați cu deşteptăciunea acestora ! — Ca om de cultură şi artă, dar mai ales Ca părinte, care consideraţi că sunt modalităţile prin care părinţii pot pune „temelia“ culturii generale a copiilor lor ? — O piramidă uriaşă — a­­ceastă cultură generală ! Ce sâ-i aşezi la temelie ? Poate Că spi­ritul matematic ! Apoi dragos­tea faţă de frumos ! — Care sunt creaţiile dramai­­turgice din literatura universală care consideraţi că trebuie cu­noscute de orice linar care pre­tinde că are o cultură generală solidă — Un „muzeu imaginar al li­teraturii dramaturgice univer­sale“, care să tezaurizeze cele mai importante lucrări ? Arii at­tea săli­­cite nu pot fi cu­prinse in spaţiul pe care mi 1-ati acordat !„. Dar un tinăr care pretinde că are „o cultură generală Solidă“ Cred că este un tinăr căruia i s-a defectat sim­ţul măsurii !... Avind o nemăr­ginită încredere in cei tineri, cunoscindu-1 din şi in nenumă­rate împrejurări, îmi imaginez greu acest personaj de come­die ! In schimb, il cunosc, in multiple ipostaze, pe tîrtăru! în­drăgostit pînă la fanatism de domeniul său direct de activi­tate, fascinat de acesta, dedi­­cîndu-i-se cu generozitatea care caracterizează această virstâ... Din toate pasiunile, cea pe care mi-aş alege-o, dacă aş fi din nou tînăr, ar fi, fără îndoială, TEATRUL! DIALOG DESPRE TEATRU cu regizorul CORNEL TODEA, directorul Teatrului „Ion Creangă" Cuvinte pentru dicţionarul dv. Cuvintul „Ikebana“ poate fi tradus în limba română in mai multe feluri : „aranjament flo­ral“, „compoziţie de flori in vase“, „renaşterea florilor“, „a­­jutorul oferit florilor în a se exprima“ etc. Ad Ilteram, „Ike­bana“ semnifică „flori care tră­iesc". înţelesul acestui cuvînt a dobindit o circulaţie deosebit de largă, ca de altfel şi ter­menii „karate“, „judo“ ş.a. care circulă deja fără traducere. Nici „Ikebana“ nu mai necesită căutarea unui corespondent în limba română. Cea mai corectă semnificaţie atribuită cuvîntu­­lui „ikebana" pare însă a fi : „a doua viaţă a florilor“. La baza acestei arte a lor, japo­nezii n­u aşază neapărat ideea prelungirii sau înnoirii vieţii trecute a plantei, ci ideea creă­rii unei a doua realităţi, a unui microunivers, reeditând, la un nivel nou, superior, spiritul şi litera veşnicei cârti a Naturii... Arta intitulată „Ikebana“ s-a născut in India si a pătruns, împreună cu budismul, în Japo­nia, traversind marele Imperiu Chinez. Ikebana a cunoscut o largă răspindire in Japonia, a­­jungind să joace, în această tară, un rol însemnat in viata culturală a societăţii. „­Deseori, in literatura euro­peană, termenul de „ikebana“ este echivalat cu „arta com­punerii buchetului“. Insă, din­colo de materia primă care este comună, ikebana şi buchetul sunt total diferite. In arta eu­ropeană, compunerea unui bu­chet constituie o modalitate de a demonstra iscusinţa creatoru­lui său, in timp ce „ikebana“ este practic impersonală. Crea­torul de „ikebana“ se străduieş­te să exprime prin intermediul acesteia nu talentele şi gustu­rile sale, ci esenţa naturală a plantelor ce compun aranja­mentul floral, sensul adine al IKEBANA combinării şi aşezării lor — al compoziţiei în ansamblul său. Departe de caracterul „pompos“, bogat şi viu colorat al buchete­lor europene, ikebana japoneză Urmează o linie severă, dusă pînă la extrem, distingîndu-se, am putea spune, chiar printr-un laconism în forme, limitindu-se uneori la 2—3 crenguţe şi acor­­dînd o atenţie deosebită celor mai simple şi modeste plante. Limbajul florilor, sensul lor alegoric şi simbolic constituie premisa semantică a artei „Ike­bana“, în microuniversul­ aces­teia, fiecare floare, fiecare crenguţă, comuniunea iscusită dintre mai multe plante, poziţia în care acestea sunt aşezate, au semnificaţia lor adincă. Pentru japonezi, bunăoară, pinul şi trandafirul semnifică tinereţea veşnică şi longevitatea, florile de varză, crizantema, orhideea sunt simboluri ale bucuriei ; florile pe deplin desfăcute re­prezintă : trecutul, crenguţele Înmugurite — Viitorul. Pentru a sugera iarna, se apelează la „natura moartă“, primăvara este imaginată cu ajutorul unor crengi foarte incâlcite; crengu­ţele subţiri şi discrete Sunt sim­bolul recunoscut al toamnei» ...Conturată încă din secolul al Vl-iea e.n., „Ikebana“ con­stituie una din artele cele mai populare­­ale Japoniei contem­porane, manifestîndu-se ca un adevărat simbol al spiritului national și ca o întruchipare a unei înalte trăiri artistice, re­cunoscute in întreaga lume» A­­ceasta recunoaştere a influenţat intr-o măsură considerabilă sim­ţul estetic al lumii moderne. Astfel se explică, pe de o par­te, înfiinţarea şcolilor de ,.ike­bana d in multe ţâri de pe glob, iar pe de altă parte, reconsi­derarea spiritului artistic al europenilor, pornind de la principiile estetice ale „ike­­banei“. Ikebana este Universul însuși. Întipărit într-o floare... CĂLĂTORIE PE PORTATIV Un erudit, la o primă vedere, ar fi in stare ca, văzindu-l, să strimbe din nas, minindu-si privirea spre altele, „mai serioase". Si cit de mult s-ar înșela, căci, în realitate, la o analiză mai atentă si deloc complicată, recent apărutul supliment la caietele­­program, editat de Opera Română din Bucureşti, pre numele său „Călătorie pe portativ", constituie o publicaţie care-şi ia în se­rios menirea, detaşindu-se net de maniera facilă in care multele sale surate, ce invadează cu tupeu piaţa periodicelor, înţeleg să trateze fenomenul artistic, oricare ar fi, el : teatru, operă, circ etc. Si orice s-ar spuue, intr-o dispută pe teme de cultură generală iniţiată, imaginar, intre asemenea publicaţii, „Călătoria pe portativ“, întreprinsă cu ajutorul busolei lui Laurenţiu Unică, rezistă. Oferind o imagine elocventă cu privire la modul cum se poate instrui, pe coordonatele umorului, rebusului, careului de cuvinte încrucişate, toate gindite insă temeinic, deloc super­ficial, alungind cit se poate de hatarit noţiunea de „kitsch", care tentează in asemenea împrejurări. Căci ceea ce au făcut (şi nu­­ pentru prima oară) o mină de oameni, nu neapărat profesio­nişti, sub egida Operei Române, constituie un real sprijin ofe­rit celor ce doresc să-­l alimenteze cultura generală, in latura sa muzicală. Medalionul „Mihail Jora", paginile din „Istoria muzicii româ­neşti", frinturi din viaţa lui Luciano Pavarotti, elemente comen­tate ale creaţiei lui Beethoven, Bach, Ceaikovski, curiozităţi din lumea muzicii, aforisme cu tentă muzicală, um­or tangent la do­meniul respectiv, conţinutul adecvat al careurilor de cuvinte în­crucişate, toate dublate de Caricaturi şi grafică pe măsură, atestă un real bun gust, o imaginaţie debordantă şi un veritabil spirit gazetăresc din partea autorilor şi a coordonatorului, făcind pe cititorul de tind să apeleze, fără rezerve, la noua tipăritură ce i se oferă, şi nu numai pentru umplerea unor clipe de loisir, ci şi a unor eventuale goluri in cunoştinţele sale pe mişcătorul tărm muzical. N-aţi trecut de mult pe la... ...O curte Inundată de ver­deaţă. Circumscriihdu-se măias­­tru fintînii arteziene ce-i arată mijlocul. Din loc in loc, mici statui de piatră, peste care pa­tina timpului a lunecat iscusit, mlnind gindul să zboare către începuturile acestor locuri... îm­prejur, in forma de „V“, clădi­rea a fost palat al lui Costache Făcea, unul dintre acei oameni cu vederi progresiste ai secolu­lui trecut, care dorea din tot sufletul sa scoată tara de sub influenţa Porţii... De la Facea şi pina mai încoace, in secolul nostru, mai precis la 21 august 1978, cind devine secţie a Mu­zeului de artă al R.S.R., impu­nătoarea clădire din Calea Vic­toriei, aflată faţă­ în faţă cu Comitetul de Stat al Planifică­rii şi-a schimbat in nenumărate rîndu­ri menirea. Insă niciodată, poate, fostul său exterior n-a rimat mai bine cu interioarele pline de frumuseţe şi valoare, ca acum, cind ea adăposteşte, de mai bine de 10 ani, MUZEUL COLECŢIILOR DE ARTA. După această sumară incursi­une în istoricul apariţiei muzeu­lui, reporterului i s-a iscat, in mod firesc, întrebarea : ce le oferă această instituţie de artă vizitatorilor săi ? La ea ne-au răspuns cu amabilitate tovară­şele Mihaela Varga şi Florenţa Ivaniuc, muzeografi principali. De la cele 16 colecţii existen­te la inaugurarea muzeului (multe dintre ele donate Statu­lui încă de la începutul seco­lului) s-a ajuns astăzi la un nu­măr de peste 33 de donaţii, di­ferite ca mărime si valoare, însă, incontestabil, deosebit de valoroase in plan artistic, avind semnificaţia unui autentic act de patriotism al acestor dona­tori — artişti plastici (Iosif Iser, Lucia Dem Bălăcescu, Micaela Eleutheriade), critici de artă (George Oprescu) sau pur şi simplu amatori de artă (Zam­­baccian, dr. Iosif Dona şi fiica sa, Maruca Dona) — care au dorit să îmbogăţească patrimo­niul cultural al ţării. Prin ac­ţiunea lor de colecţionare, in­vestind nu numai importante mijloace financiare, dar şi pa­siune şi dăruire, ei au reuşit să salveze deseori valoroase opere de artă, asigurînd intrarea în circulaţia publică a unor mari capodopere. Rolul operelor de artă găz­duite de muzeu in definirea creaţiei unor mari personalităţi ale artei româneşti este incon­testabil. Bunăoară, pentru ca­racterizarea operei lui Grigores­cu, Andreescu, Petraşcu. To­­nitza nu se poate face abstrac­ţie de lucrările aparţinind di­feritelor colecţii din muzeu. ‘ Spre exemplu, Luchian este prezent aici cu trei importante picturi ale sale : „Lăutul“ şi ,,Hanul părăsit“ — în Colecţia ZambirCcian, şi, respectiv, „Ghe­reta Filantropia“ — îh­n Colecţia Dona. Tot aici pot fi admirate de asemenea, „iarna la Barbi­zon“ a lui Andreescu, multe din lucrările lui Iosif Iser, pre­zente atit în cadrul donaţiei pictorului, cit şi in cazul Co­lecţiei Weinberg. Muzeul Colecţiilor de Artă expune foarte multă artă orien­tală şi extrem-orientală. Cei interesaţi de acest domeniu pot găsi aici, bunăoară, una din cele mai bogate colecţii de covoare orientale din ţara noastră. Co­voare turceşti, persane, cauca­ziene, ceramică, argintărie, arme, obiecte de fildeş —­ toate relevind interesul deosebit ma­nifestat de colecţionari pentru civilizaţia Orientului. Se cuvine a fi făcută o men­­ţiune : Muzeul fiind structurat pe colecţii,nu prezintă fenome­nul artistic in evoluţia sa, ci este mai degrabă un muzeu de atmosferă, care, in chip iscusit, reuşeşte să recreeze atmosfera din casa colecţionarului. Astfel se explică prezenţa, in interio­rul aceleiaşi încăperi, atit a o­­perelor de artă respective, cit şi a mobilierului şi picturii franceze,, a elementelor de­ artă japoneză etc. Dar zestrea muzeului este de­parte» de a. ,se isprăvi aici. Ama-,­torii de pictura­ ţărănească ps . Sticlă, se­ pot delecta admirînd cele două­ colecţii ce au aparţi­nut cîndva lui George Oprescu, şi Gara­bet Avachian — creaţii populare din diferite centre transilvane (Nicula, Şcheii Bra­şovului. Ţara Făgăraşului. Lan­­crăm), alături de alte obiecte de artă populară. Şi tot donaţia colecţionarului Împătimit pe numele său Cara­be­t Avachian oferă vizitatorilor incînţarea prilejuită de crista­lele de Bohemia (cristale in straturi, pictate, gravate), da­­tind din a doua jumătate a se­colului­ XVIII si Prima jumă­tate a secolului XIX. Pe­ lingă posibilitatea oferită Oaspeţilor,­­de a admira operele expuse, Muzeul Colecţiilor de Artă, a devenit renumit şi prin manifestările pe" care le iniţiază­­ şi care, de la an la an, dobin­­desc o din ce in ce mai mare priză la public. Aici se cuvin a fi amintite, lectoratele de is­torie a artei româneşti şi uni­versale, organizate pentru elevi st ..studenţi, pe baza unor con­tracte încheiate cu instituţiile respective, studioul de creaţia pentru copii (intre 4 şi 10 ani), urmărind iniţierea acestora în artele plastică şi familiarizarea­­lor cu opera de artă, în vede­rea pregătirii Viitorului public de muzeu, apoi Ciclurile de conferinţe (cum ar­ fi . ..Mari­­ muzee — mari capitate ale ar­tei“, „Mari civilizaţii ale lumii", „Gindire şi imagine artistică“), acţiunile ..Dialogul artelor plas­tice Cu­ muZica“ (prezentarea pe fondul sonor al muzicii de jazz a unor diapozitive avind ca tem­a.. diferite curente ale seco­lului XX in domeniul artelor plastice) si, respectiv, Dialo­gul artelor plastice cu cinema­tografia“ (urmărind evidentie­­rea locuturilor.­. car­e­ se stabilesc între imaginea artistică în miş­care şi imaginea artistică sta­tică... şi formarea,, deprinderii spectatorului d­e a vedea filmul nu numai Ca acţiune, ci ca pe o operă vizuală). Toate acestea constituie, sun­tem­ siguri, un m­obil serios pen­tru cititorii noştri, de a-şi trece cit mai grabnic, în planul de perspectivă, (re)vizitarea Mu­zeului Colecţiilor Artă. MUZEUL COLECŢIILOR DE ARTA Pagină realizată de MARINA ALMAŞAN SIMBÂTA 7 APRILIE 1989 CARTEA­­ IN VACANTA Cartea — prieten al omului. Cartea — sta­tornic coechipier in toate întreprinderile, noas­tre din momentele de relaxare, week-enduri, vacanţe, concedii, zile de sărbătoare, însoţitor de nădejde, iubită nepretenţioasă, care­ nu ne cere mult,­­o putem vita­, fără remuşcări, in rucsac, sacoşă, pe fundul unui geamantan sau chiar in buzunar, dacă avem de-a face cu o ediţie de buzunar), dar ne dă in schimb totul : încrederea in sine, curajul şi ştiinţa de a ne descurca in momentele-cheie ale vieţii. Cartea alungă stările pesimiste tot atit de bine pe cit ucide veselia ne­justificată. Ne face mai buni, mai­­ aplecaţi asupra semenilor, asupra întrebărilor lumii... Iar cind spunem­.. car­tea“ gindul se opreşte in primul rind ■asupra numelui de pe copertă , cel al făuritorului de carte. Cel care-şi aduce prinosul sufletului şi al minţii pe altarul curiozităţii noastre, al foamei noastre de cuvinte care adăpostesc mari adevăruri. Lectura nu ia niciodată vacanţă. Dacă o sală de spectacol e incomod de transportat cu acce­leratul, iar la un concert simfonic e greu să-l asculţi „pe viu", un virf de munte, cartea te urmează cu o fidelitate salutară, oriunde ţi-oii purta paşii, vacanţele... Poate tocmai de aceea nu a părut nimănui nepotrivită iniţiativa Staţiunii Tineretului Costineşti de a organiza, de mai bine de pa­tru ani, „Zilele cărţii pentru tineret", zile in­ care ei, tinerii veniţi la odihnă (iar la Costi­neşti odihna face de mult cală bună cu atri­butul „activă") au şansa de a se intilni şi discuta cu autorii îndrăgiţi, de a cunoaşte „Ce mai e nou in viaţa editurilor", ce anume ii va aştepta, la întoarcerea acasă, in rafturile librăriilor. Am participat anul trecut la cea de-a patra ediţie a manifestării literare organizate de Staţiunea Tineretului Costineşti. Concluzia care se impune ? Că de la an la an, numărul tinerilor care sacrifică o seară de discotecă in favoarea unei Intimite cu scriitorii este tot mai m­are. Dar încă nu este pe măsura dişti­­nului in plan cultural, oferit de aceasta din urmă. Ce înseamnă „Zilele cărţii pentru tineret“ pentru cei ce incă nu le-au trecut „pragul“ ? înseamnă, in medie, două săptămini in care Costineştiul devine gazdă a reprezentanţilor diverselor edituri din ţară. Zilele Editurii Dacia, ale Editurii Albatros, Sport-Turi­sm, Eminescu, Politică etc. — un calendar bogat in conţinut, pe ale cărui file tinerii turişti inscriu dialoguri de suflet cu acei scriitori veniţi de pe tot cuprinsul ţării pentru a li se destăinui, pentru a se face cunoscuţi dincolo de semnătura de pe copertă. La sala poliva­lentă a hotelului Forum, In marele amfiteatru al Teatrului de vit­â, în studioul şi pe terasa Radiovacanţei, scriitorii şi editorii s-au aflat in fiecare vară in mijlocul cititorilor lor, po­vestind cite-n lună şi în stele din lumea Cărţilor şi despre trăirile lor de oameni ai cuvintului scris, despre avatarurile­­editurilon­ţ. şi lungul drum pe care îl parcurge cartea, din stadiul de manuscris şi piuă in raftul librăriilor, citind versuri din creaţia.­:proprie,? depănind amintiri legate de cariera literară și supunindu-se tirului de întrebări venind din partea publicului. ............ La Costinești, bunăoară, l-am ascultat pe doctorul Constantin Maximilian, dezvăluind citeva din tainele geneticii, cuprinse in lu­crarea sa „Un­­genetician, priveşte lumea", pe doctorul Augustin Buzura, prezentindu-şi ro­manul „Orgolii“, pe Mircea Florin Standru, lansindu-şi volumul de versuri „Viaţa in infraroşu", pe Călin Dimitriu, directorul Edi­turii Sport-Turism, prezentind citeva din preo­cupările de perspectivă ale acesteia, pe Ioan Simion Pop, vorbind despre împletirea, acti­vităţii scriitoriceşti,ci­. pe a­­te redactor, al Radio­­­­televiziunii Române. Există, intre oaspeţii tine­rilor, şi ablonaji­i permanenţi ai „bilelor cărţii pentru tineret“ , oameni care se simt veşnic tineri şi legaţi prin aceasta de ţărimul Cos­­tineştilor, prieteni nedezminţiţi ai­ acţiunii şi ai participanţilor săi­, şi­ aici­­se cuvine să-l amintim pe : criticul literar Valentin Taşcu, din Cluj-Napoca, muzicologul Iosif Sava, ple­­dind pentru interferenţa muzică-literatură, academicianul Alexandru Bălăci, poeta Doina Uricariu etc. Ei au venit de fiecare dată cu inima des­chisă la Intllnirea cu tinăra generaţie, iar tinerii, la rindul lor, s-au străduit să nu le înşele aşteptările, primindu-i cu respectul, consideraţia şi simpatia cuvenite. Imi amin­tesc, de pildă, că, anul trecut, directorul cul­­tural-educativ al S.T. Costineşti, Cezar Ar­meanu, se afla intr-o mare cumpănă ; seara urma să aibă loc la Teatrul de vară o şeză­toare literară de proporţii mari­­implicate atit in dimensiunea teatrului, cit mai ales de numărul considerabil al Invitaţilor, iar ris­cul neparticipării unui public pe măsu­ră creştea serios în asemenea condiţii, ceea ce ar fi atras după sine un fiasco total al acţiunii. Se punea deci problema (şi chiar s-a luat o hotărire in acest sens) programării, ulterior şezătorii, a unui film artistic, de pre­ferat cit mai incitant, care să asigure din start o participare numeroasă din partea pu­blicului. Insă cu citeva ore înaintea venirii, s-a constatat că rola cu filmul ce urma să fie proiectat pe ecranul aceluiaşi Teatru de vară nu sosise de la Constanţa. Cu toate aces­tea in seara cu pricina. Teatrul de vară a fost plin pină la refuz, acţiunea reuşind pe deplin, ■ spre satisfacţia tuturor celor trei părţi impli­cată: scriitori, spectatori, organizatori... ■ Există şi un suport „material“ al „Zilelor cărţii pentru tineret“ , la fiecare intilnire cu scriitorii. Staţiunea este prezentă cu un bogat stand de carte, unde participanţii pot găsi titluri rare penru bibliotecile personale, ofe­­rindu-ii-se şansa de a le ilustra, pe multe dintre ele, cu preţiosul autograf al autorilor. Sunt „Zilele cărţii pentru tineret“ un ciştig pentru cei ce le onorează cu prezența lor ? ..întrebarea este superfluă, iar răspunsul il pot da sutele, ba ' cHîdr niUfe 3d'' tfifert" care, an de an­, au răspuns cu solicitudine invitaţiei ..da„a se intilni ci­ cei ătfL de .aproppe sufle­tului lor ■*­ .ci­ făuritorii de carte,

Next