Scînteia Tineretului, iunie 1989 (Anul 45, nr. 12439-12464)

1989-06-10 / nr. 12447

PROPRIETATEA SOCIALISTĂ - TEMELIE TRAINICĂ A EDIFICĂRII NOII NOASTRE ORÂNDUIRI, A PROGRESULUI MULTILATERAL AL PATRIEI 41 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie Se împlinesc 41 de ani de la momentul memora­bil cind, în deplină, impresio­nantă imitate şi acţiune re­voluţionară,­­ clasa muncitoa­re, poporul român au înfăp­tuit actul istoric legitim care a marcat începutul edificării societăţii socialiste — naţio­nalizarea principalelor mij­loace de producţie. Expri­mând în mod strălucit semni­ficaţia acelui eveniment de răscruce pentru înfăptuirea destinului socialist şi comu­nist al patriei, pentru mersul ascendent al dezvoltării noas­tre, secretarul general al par­tidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arată că „Anul 1948 a marcat trecerea la în­făptuirea revoluţiei socialiste, a construcţiei socialismului in România. Naţionalizarea in­dustriei, băncilor şi a altor sectoare de producţie a dus la lichidarea proprietăţii ca­pitaliste din aceste ramuri şi a pus bazele dezvoltării socia­liste a economiei româneşti, ale formării proprietăţii co­mune a întregului popor“. Se infăptuia astfel un act de supremă justiţie săvîrşit de popor, în deplin consens cu necesităţile obiective ale istoriei, cu interesele şi aspi­raţiile vitale ale întregii na­ţiuni. Pe drumul luminos des­chis la 23 August 1944, pe fondul instaurării şi consoli­dării puterii muncitoreşti-ţă­­răneşti, al măsurilor anti­capitaliste iniţiate de par­tidul nostru, comunist în eta­pa democratică a revoluţiei, cerinţa imperioasă a preluă­rii pîrghiilor economice avea să fie exprimată cu fermitate şi înfăptuită prin voinţa ma­selor populare, la­­11 iunie 1948 când Marea Adunare Na­ţională a adoptat în unanimi­tate Legea pentru naţionali­zarea întreprinderilor indus­triale, bancare, de asigurări şi de transport. O perioadă de rodnice şi fără precedent împliniri ur­ma să demonstreze, cu argu­mentele de necontestat ofe­rite de viaţă, de practica re­voluţionară, justeţea politicii Partidului Comunist Român, iniţiator şi strălucit organiza­tor al luptei pentru progres a tuturor maselor populare, a întregului popor, pe care în­tr-o strînsă, indestructibilă unitate, le-a condus şi le con­duce pe drumul glorios al de­venirii socialiste şi comuniste. „Remarcabilele înfăptuiri ob­ţinute de ţara noastră în edi­ficarea noii orinduiri sociale, subliniază secretarul general al partidului, demonstrează, cu puterea faptelor, însemnă­tatea istorică a actului revo­luţionar de acum patru dece­nii: justeţea politicii generale a Partidului Comunist Român, capacitatea şi energiile crea­toare ale poporului nostru, e­­liberat de exploatare şi asu­prire, devenit pe deplin stă­pîn pe destinele sale, hotărît să acţioneze cu toată fermita­tea pentru a-şi făuri un viitor luminos, corespunzător năzu­inţelor sale fundamentale de libertate, de bunăstare şi fe­ricire“. Drumul străbătut din acel moment — rezultantă logică şi componentă organică a ma­rilor evenimente din istoria României moderne, jalon de­finitoriu pentru modelarea viitorului — pune cu putere in evidenţă, mai cu seamă in anii care au trecut de la Con­gresul al IX-lea al partidului, făurirea unei economii socia­liste unitare, dezvoltarea im­presionantă a proprietăţii so­cialiste (cu cele două forme inseparabile ale sale, de stat şi cooperatistă) singura bază trainică pentru progresul eco­­nomico-social al patriei. Sub inm­urirea gindirii cutezătoa­re­ a acţiunii revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, intr-un interval scurt Româ­nia s-a transformat dintr-o ţară cu o industrie şi o agri­cultură slab dezvoltate intr-o ţară cu o industrie puternică, cu o agricultură socialistă a­­vansată, cu o economie diver­sificată şi complexă, capabilă să producă la nivelul de com­petitivitate mondial. Au cu­noscut şi cunosc un ritm in­tens de creştere forţele de producţie, repartizate raţio­nal şi echilibrat pe întreg te­ritoriul ţării, printr-o politică economică şi socială profund realistă şi ştiinţifică. Aşa cum preciza recent secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu­, producţia industrială va fi, in acest an, de circa 135 ori mai mare faţă de 1945, iar din aceasta, creş­terea realizată după Con­gresul al IX-lea, din 1985, este de 120 ori. Ilustrind a­­ceeaşi impetuoasă dezvoltare, producţia agricolă a crescut, in aceeaşi perioadă, de circa 10 ori, din care de peste 5 ori incepind cu anul 1965. Este de asemenea elocvent faptul că, urmare a acestei politici pro­fund­ judicioase, ştiinţifice şi realiste privind dezvoltarea şi consolidarea proprietăţii so­cialiste , de stat şi coope­ratiste, şi alţi indicatori în­semnaţi au înregistrat cote re­levante. Este semnificativ, astfel, ritmul spectaculos de creştere a venitului naţional care va fi, in acest an, de 40 de ori mai mare decit în 1945, din care o creştere de 33 ori se realizează de la Congresul al IX-lea şi pină în prezent. Sunt cifre şi fapte de o grăi­toare semnificaţie, argumen­te care atestă cu forţa de evidenţă a adevărului, a vie­ţii, cotitura decisivă realiza­tă de istoricul forum al co­muniştilor din anul 1965, care a inaugurat cea mai rod­nică perioadă din îndelungata noastră existenţă, perioadă denumită cu legitimă mîn­­drie de întregul popor „Epoca Nicolae Ceauşescu“. In această perioadă au fost descătuşate energiile creatoa­re ale oamenilor muncii, s-a dezvoltat ştiinţa şi tehnica, promovarea noului, a tot ce este înaintat şi eficient, de­venind una dintre coordona­tele esenţiale ale procesului revoluţionar unic şi unitar de făurire a socialismului şi co­munismului. Sub aceleaşi în­semne ale unei politici pro­fund clarvăzătoare, în concor­danţă cu realităţile ţării, cu năzuinţele şi idealurile na­ţiunii noastre a fost lichidată atitudinea de ploconire faţă de tot ceea ce era străin, s-au a­­doptat­ şi promovat căi origi­nale, realiste şi ştiinţifice în edificarea socialistă, punîn­­du-se capăt conservatorismu­lui, şablonismului, concepţi­ilor „modelului unic“. Au fost create,­­din iniţiativa şi cu contribuţia determinantă a se­cretarului general al partidu­lui, tsvarisul Nicolae Ceauşescu, stricturi democra­(Continuare in pag. a V-a) „Partidul nostru a acţionat tocmai in spiritul principiilor comunismului ştiinţific, înfăptuind o economie socialistă, unitară, bazată pe proprietatea întregului popor şi coopera­tistă, care conlucrează strins; pe această bază am realizat măreţele înfăptuiri cu care ne putem mindri pe drept cuvint!" NICOLAE CEAUŞESCU o premisă a Înfloririi ŞI AFIRMĂRII PERSONALITĂŢII Literatură. Teatru. Film. Muzică. Un gen sau altul de artă. De la unul din genuri tinerii vor distracţie, de la­ altele satisfacţii estetice. Dar cultura — se apreciază — are o valoare mai mare decit o simplă distracţie. Frecventarea uneia sau alteia dintre aceste arte nu m­­ai este demult privită ca o modalitate de di­vertisment, ci­.ca o posibili­tate de influenţare a compor­tamentului lor.­­Activitatea culturală incor- porează atit­ exigentele actu­lui educativ,­cit și pe cele ale actului formativ. Raportul dintre tineri şi cultură, cuprin­de o mulţime de elemente In primul rind, opţiunea pentru unele valori culturale. Să nu uităm că sunt creaţii special dedicate tinerilor, dar şi opere ce abordează o problematică general umană. Există, de a­­semenea, modalităţi particu­lare de comunicare a culturii cu tineretul in plan estetic, social, ideologic, politic, so­cial, educativ. Tinerii si-au creat, la rindul lor, un spa­ţiu cultural propriu in care işi exprimă modul de a reacr­­iona si emite­­judecăţi de va­loare asupra realităţii. La toate acestea se adaugă im­pactul mass-mediei asupra ti­nerilor. Pregătirea omului cult a în­cetat demult să mai fie doar o sarcină a scolii. O aseme­nea sarcină trebuie să apese in mod egal pe toti umerii responsabili ai vieţii sociale. Opinia publică are un rol cu nimic mai prejos in formarea culturii tinerilor decit fac­torii reprezentativi ai acţiuni­lor culturale. Dar ce este cultura ? Cul­tura reprezintă un concept fundamental in formarea si desăvirşirea personalităţii u­­mane. Cu convingerea că ci­vilizaţia există numai în mă­sura in care coexistă cu cul­tura si că aceasta din urmă Valori şi opţiuni fundamentale ale tinerei generaţii înseamnă să ştii, după ce ai uitat tot ce ai citit. Nu poli fi-' cu adevărat om de cultură fără să fii tu însuţi preocu­pat de destinele culturii in toată dimensiunea ei. Plecînd , de la conceptul cultură, noţiunea de om cult işi are propria soartă. Această calificare de .,om cult“ place multora sau chiar tuturor, fie pentru sonoritatea ei acade­mică, pentru că măguleşte unele vanităţi omeneşti, pen­tru avantajele de prestigiu pe care le oferă. Prin natura lu­crurilor — spunea cineva — un om instruit­­ este si un om bun. Nu este exclusivist si nici orgolios. Are o­ admira­bilă demnitate, care trebuie socotită nu numai ca o cali­tate personală, ci si ca o in­­susire socială, pentru că este în stare să funcţioneze ca o busolă critică ponimi astfel o stavilă în acţiunea gălăgioşi­lor si a valurilor ei de pre­­zumţii artificiale. Tot aşa, omul instruit nu neagă drep­turile sau realizările altora, după­­cum nu-şi supraesti­mează acţiunile proprii. Omul cult este omul in spi­ritul căruia cunoştinţele la care şi le-a însuşit s-au dis­pus intr-un mod organic, demn si lămuritor. Actuala generaţie tinără este preocupată pentru viaţa coti­diană, pentru evenimentele şi faptele­ sociale prezente, pen­tru cunoaşterea adevărului is­toric, pentru implicaţiile so­ciale imediate ale unor ac­ţiuni din perioade recente ale istoriei naţionale. Tînărul isi cristalizază o viziune asupra lumii el este interesat nu atit de un sens anume, cit de semnificaţia faptelor sociale si actelor de cultură. Generaţia tinără a anilor ’90 (nu peste mult timp), este o generaţie care parcurge, ca toti membrii societăţii, o e­­tapă deosebit de complexă. Ei (Continuare in pag. a IV-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLV SERIA I­ Nr. 12 447 6 PAGINI 50 BANI SÎMBÂTĂ 10 IUNIE 1989 Calitate, ritm şi exigenţă in îndeplinirea indicatorilor de plan Combinele sunt în lanuri In sudul judeţului GALAŢI, unde culturile de orz au ajuns in stadiul recoltării, pregă­tirile mecanizatorilor în vederea declanşării cu toate forţele a campaniei secerişului sunt încheiate , au fost făcute ultimele verificări ale combinelor şi maşinilor de balotat, au fost formate echipele de lucru. Utilajele se află la marginea lanurilor, aşteptindu-se însă îmbunătăţirea condiţiilor meteorologice. De a­­proape o săptămină in sudul judeţului plouă intermitent, pe alocuri torenţial. Primele uni­tăţi care vor incepe cu întreaga capacitate se­cerişul, imediat ce ploile vor înceta, sunt con­siliile unice agroindustriale de stat şi coope­ratiste Tuluceşti, Schela şi, parţial, Cuca. La cooperativele agricole de producţie Vinători şi Tuluceşti, pe o parte din suprafeţe orzul a fost secerat şi transportat cu operativita­te. Dar acţiunea a trebuit să fie întreruptă din cauza precipitaţiilor. In Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Cuca, de asemenea, mecanizatorii sunt pregătiţi să în­ceapă acţiunea de recoltare. Dacă în coope-­­ rativele agricole de producţie Rediu şi Cuca,. 1 aparţinind acestui consiliu, cultura de orz este­­ destinată producerii seminţelor, fapt pentru care normele tehnologice indică o umiditate mai scăzută, prima cooperativă care va ince­­pe recoltarea va fi aceea de la Băleni, com­binele, deja probate, aflîndu-se în lanuri, ta­­­­berele de vară fiind organizate în toate de­taliile. De asemenea, au fost luate şi în a­­cest consiliu unic măsurile organizatorice ne­cesare pentru ca după orz şi griu să se reali­zeze culturile succesive: 1 100 ha cu porumb pentru boabe, 300 ha cu legume şi 1 800 ha culturi furajere, acţiune pentru care au fost pregătite semănătorile, grapele cu discuri, plu­gurile. Aşadar, în subunităţile gălăţene sunt urmă­rite zilnic cu atenţie toate solele, pentru sta­bilirea din timp a umidităţii de recoltare a orzului. (Cristian Popescu).­­' Preocupări pentru realizarea producţiei de export Preocupările deosebite pentru realizarea exemplară a produc­ţiei de export s-au­­ materiali­zat, in unităţile din industria judeţului Timiş, în importante sporuri faţă de contractele în­cheiate cu partenerii externi pentru perioada parcursă din acest an, depăşirea sarcinilor de plan instituind 27 de procente. Cea mai însemnată contribuţie la înregistrarea acestui succes şi-au adus întreprinderile „E­­lectrotimis“, „Spumolim", „Vic­toria", „Mondiala". Economie de 1763000 kWh energie electrică Economisirea energiei elec­trice, încadrarea in cotele apro­bate de consum reprezintă preo­cupări permanente pentru co­lectivele de muncă din unităţile miniere ale Văii Jiului. Ca ur­mare a măsurilor întreprinse, numai in luna mai a fost obţi­nută o economie de 1 763 000 kWh energie electrică. In aceas­tă acţiune s-au remarcat colecti­vele de muncă de la întreprin­derile minere Petrila, Bărbă­­teni, Valea de Brazi şi de la Întreprinderea de Utilaj Minier Petroşani. (Agerpres) O posibilă arhitectură a succesului In microbuzul In care de-abia i­mi găsesc locul printre aparate de filmat, casete, cutii cu dife­rite obiective, o linie de tra­veling și mai multe faruri pro­iectoare, ascult de pe un mi­nuscul casetofon o înregistrare sonoră a piesei „Anchetă asu­pra unui tinăr care nu a făcut nimic“ de Adrian Dohotaru. „ ,,Patriciu a fost miner , la Lesa Ursului, pedagog la şcoa­lă, la surdo-muti... apoi a lu­crat ca fotograf, laborant foto... cit evit luni şi gata­­. Nu rezistă. Se plictiseşte...“ ...Mulţumesc celor de la Te­leviziune care-şi continuă dru­mul spre Horezul meşterilor­­modelatori ai lutului şi cobor in Făureştii Vilcei. Din şosea pină la sediul brigăzii IV din cadrul Schelei de producţie petrolieră Drăgăşani nu sunt mai mult de 2 km. Preţ de un sfert de oră, pe dealurile îmbrăcate in viţă de vie, gîndul îmi fuge de la „reţeta insuccesului“ pe care mi-o oferă personajul mult dis­cutat in piesă, la... „arhitectura succesului“, ale cărei calcule le stăpinesc tinerii petrolişti ai unei brigăzi de două ori ciştigă­­toare a locului 1 pe tară, despre care vreau să scriu. In dimineaţa rece in care a­r­buri groşi se ridică din văile care înconjoară platoul, ajung la „cartierul general“ al petro­liştilor, in căutarea necunoscu­tului erou al posibilului meu re­portaj. La intrarea in parcul de separatoare şi rezervoare, in­tr-un birou strimt, un inginer potrivit de statură, îmbrăcat in­tr-o pufoaică albastră, cu oche­larii in mină, suspendaţi de o toartă deasupra unui caiet cu raportul zilnic, vorbeşte la te­lefon, întrerupt des de şoferi, operatori de parc, mecanici, maiştri, pentru lămurirea pro­blemelor unei noi zile de lu­cru. E 7.15. — Da... trimiteţi-mi cister­nele şi... Poftim ? Sigur că mergem la operație, geologii sunt deja acolo. Da... Am spus că agregat am, dar să trimită cele două cisterne pentru con­dens. — Tovarăşe Tom­a, să-mi sem­naţi și mie foile de parcurs... — Tov. Toma, la cit. oprim noi pomparea ca să înceapă­? — Pompează pină la unspre­zece, nea Ilie. — Toi­. Tonia, la stație ! Vor­biți cu­ cei de la foraj, vor să vă zică... Toma iese ; cred că șansa m-a ajutat să găsesc un tinăr asu­pra căruia nu s-ar putea ni­ciodată deschide o, „anchetă“ precum cea in care e acuzat Pa­triciu, eroul piesei. Cincisprezece minute mai­ tîr­­ziu sînt cu inginerul Tonta ion in cabina unei autocisterne. Mergem spre sonda 3­604. — ...Nu, nu cunosc piesa, dar mi se pare ciudată ideea... cum adică „n-a făcut nimic“ ? — Ar fi două sensuri... — Exact — mă completează Tonta — adică n-a făcut nimic. (Continuare în pag. a IV-a) PAGINA A 2-A NOI MĂSURI DE PERFECŢIONARE ŞI MODERNIZARE La Combinatul Siderurgic din Galaţi sunt în curs de materiali­zare noi măsuri de perfecţionare şi modernizare a proceselor de producţie prevăzute pentru acest an. La Uzina Aglomerare- Furnale, de pildă, a fost finalizată modernizarea circuitelor de recuperare a cocsului mărunt de la furnalul nr. 11, în acest fel recuperindu-se aproximativ 10 la sută din cocsul de aprovizionare utilizat de furnal. Ciururile şi benzile transportoare necesare au fost­­ realizate prin autodotare de către sectorul de întreţinere a agregatelor. De asemenea, se află in plină desfăşurare lucrări de modernizare a canperelor in vederea creşterii temperaturii aeru­lui insuflat in furnal. Totodată, pentru reducerea consumului de cocs şi gaze naturale, s-a trecut la introducerea aerului cald re­cuperat de pe răcitorul maşinilor de aglomerare in cuptorul de aprindere al maşinii de aglomerare nr. 2. Acţionind in direcţia creşterii fiabilităţii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, colectivul de aici a realizat cu forţe proprii etanşeitatea maşinilor de aglo­merare, ceea ce a condus la creşterea duratei de funcţionare a cărucioarelor şi grătarelor la fabricile de aglomerare 1 şi 2. , (Agerpres) PENTRU CLASA A XII-A Astăzi, ultima zi de curs Astă-toamnă, la 15 sep­tembrie, mai rămăsese un an. Un an de liceu. Ul­timul. Clasa a XlI-a. Pe urmă, de la vacan­ţa de iarnă, două tri­mestre — bacalaureatul, ad­miterea la facultate, înca­drarea in producţie, , toate, tot mai aproape. Şi noi, par­că, ceva mai nostalgici, ceva parcă mai altfel în modul cum ne întîlneam şi cum vorbeam şi cum ne priveam cu toţii, deşi, în rest, eram aceiaşi care acum 4 ani in­tram împreună intr-a IX-a. Şi, dincolo de toate, deve­neam intr-un fel mai maturi, mai responsabili, mai edifi­caţi asupra drumului ce do­ream să-l urmăm în viaţă. Pe urmă a mai rămas un trimestru — recapitulări, incă o notă, ultima, foto­grafii de rămas bun şi, pină la urmă, chiar rămas bun. De-acum, n-a mai rămas nici o zi. Azi e ultima. Ulti­ma zi de şcoală. De miine, vom fi absolvenţi. Absolvenţi ai liceului. Azi... Parcă niciodată teii n-au vrut mai mult să ne cuce­rească cu miresmele lor, ca azi, cind ultimele ore de şcoală încep să apară sfioa­se in clasele împodobite sărbătoreşte cu flori. Parcă niciodată profesorii n-au vrut mai mult să ne cucerească prin cuvintele lor, ca azi cind ultimele file din carte încep să dispară sfioa­se pe băncile împodobite sărbătoreşte cu flori. Şi, totuşi, ultimul an de liceu, mult visata clasă a XlI-a, se încheie azi luind cu sine amintirea atitor cli­pe de bucurii, de emoţii, uneori de tristeţi şi lăsin­­du-ne în minte şi un suflet o lume de speranţe şi, de ce nu, de certitudini. Speran­ţe ? Speranţa de a rămine mereu la fel de tinăr, de a citi mereu cu aceeaşi ne­răbdare ultimul volum de poezii din librării, de a reuşi să crezi întotdeauna în ceea ce faci, de a dori mereu să fii cel mai bun. Certitudini? Certitudinea că ştii ceea ce vrei să faci in viaţă, certi­tudinea că tu vei rămine mereu de partea adevărului, că niciodată nu vei fi mai prejos de ceea ce vedea în tine „diriga“ in anii de li­ceu, certitudinea unei lim­pezi împliniri intr-o patrie a împlinirilor tuturor fiilor săi. Gaudeamus igitur! (Car­men Florin).

Next