Scânteia, februarie 1945 (Anul 2, nr. 126-152)

1945-02-01 / nr. 126

ANUL II.—Nr. 126 c. h.* * rJoi 1 Februarie 1945 6 pagini 20 lei Proletari din toate ţărileuniţi-vă! PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA ORGAN AL CONISULUI CENTRAL al P. C. R. Telefon: Redacţia 5.54.82 — Administraţia 5.10.79 — Str. Belvedere No. 6 Et. V. ASPECTE De o săptămână, Capitala sărbă­toreşte pe oamenii muncii, adunaţi din toate colţurile ţării, din un­gherele depărtate bântuite de spi­ritul devastator şi prădalnic al hoardelor hitleriste, din iubitul nostru Ardeal de Nord frământat de grele nevoi, din inimoasa Mol­dovă jefuită de vandalii nemţi şi antonescieni, din Dobrogea noastră în plină refacere populară, din Ba­natul însângerat de crâncene bă­tălii cu fugarii nazişti, din Olte­nia pandurilor lui Tudor în aprigă încăerare cu moşierii reacţionari şi trădători de neam. Muncitorii şi intelectualii din toată ţara, înfrăţiţi într’o luptă mă­reaţă, s’au înrolat într’un detaşa­ment unic al muncii, menit să a­­lunge de pe meleagurile noastre fantomele morţii şi să pună răsad­niţa unei vieţi noui, eliberată de ciuma fascistă, înflorită de per­spectiva unor zori mai luminoase, mai fericite pentru acest popor nă­păstuit de veacuri. Ei au jurat moarte necruţătoare fascismului, ei s’au legat să-şi în­cordeze toate forţele, întreaga lor putinţă de ridicare şi creaţie, — şi pentru că această luptă seamănă a­­tât de mult cu bătălia fronturilor, ei şi-au ales un stat-major, un for suprem care să-i conducă la vic­torie, CONFEDERAŢIA GENE­RALA A MUNCII. Şi Bucureştiul ae fost de astă­­dată scena unei imense desfăşurări de forţe populare, decorată şi stră­juită de imense afişe, pancarte, steaguri, avântate în luptă spre înaltul cerului. Căci lupta împotriva duşmanului ornealcă, al progresului şi înfrăţi­rii între popoare, lupta împotriva monstrului fascist, înobilează şi-i ridică pe oameni mai sus, tot mai sus, spre o altă viaţă mai dreaptă, mai ferice. iv Creşte forţa poporului Şi aşa s’au hotărît oamenii mun­cii să se adune mulţi laolaltă, în Piaţa Mihai Viteazul, pentru a-şi mărturisi şi mai dârz, şi mai ne­înduplecat, vrerea de luptă neisto­vită şi mereu mai covârşitoare prin tăria ei, pentru împlinirea năzuin­ţelor celor mai arzătoare ale ţării întregi, ale unui neam ce se stră­duie să spele o ruşine şi să deschidă porţile unui alt viitor. Şi ei au arătat acolo, — şi pen­tru cei ce au fost prezenţi nu mai încape îndoială, — că vor şti să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus, că vor călca în picioare tente împotrivirile, că vor stârpi pe toţi trădătorii şi pe duşmani. Forţa poporului a crescut imens. ŞI EA VREA UN GUVERN AL EI, UN GUVERN F. N. D. Zeci de mii de muncitori şi funcţionari dela C. F. R., Malaxa, S. T. R., Vulcan, Voina, I. A. R. şi alte nenumărate întreprinderi, în frunte de multe ori cu conducerile, au venit în de­taşamente strânse, s’au prelins şu­voaie lungi dinspre mahalale, din­spre străzile cu coşuri şi fum, şi s’au adunat în masse compacte în Piaţa Mihai Viteazul, destinată meetingului. Străzile erau blocate de această nesfârşită scurgere de oameni, şi nici gerul neînduplecat, şi nici o­­rele de aşteptare, nu au clintit pe vreunul dintre ei de pe locul des­tinat de organele de ordine ale sin­dicatelor. Şi mereu se adăugau mulţimii salariaţii altor fabrici, altor între­prinderi Un elan irezistibil O dorinţă nestrămutată, o che­mare vijelioasă, a strâns acolo zeci de mii de tineri, ucenici în haine subţiri, fără paltoane, cu picioarele abia apărate de ger, femei în ha­late de lucru, slab apărate de fri­gul pătrunzător al iernii. Şi animaţia ce a cuprins această massă imensă de oameni adunaţi în piaţa neîncăpătoare a meetingului, era irezistibilă. Intr’o parte coruri muncitoreşti, dincolo, spre Brătianu, s-a încins o horă pentru a-şi desmorţi pi­cioarele îngheţate, în faţa palatului „Generala“ răsunau cântecele in­tonate de formaţia instrumentală a S. T. B.-ului. Oamenii se căţărau pe statuile din piaţă, se urcau pe ferestrele Universităţii, pe rândurile de că­rămizi din mijlocul pieţii, pentru a-şi găsi loc şi pentru a vedea mai bine pe vorbitori. Şi animaţia extraordinară ce a cuprins massa aceasta ieşită la luptă din fabrici şi din birouri, a înfrânt tăria gerului, l-a făcut ne­putincios. Din zeci de mii de piepturi au­­ început atunci să răsune lozincile de luptă, oamenii muncii au înce­put a-şi rosti voinţa. Vrem un guvern F.N.D. ! s’a ridicat în văzduh un imens strigăt de luptă. Poporul vrea un guvern al ţării muncitoare, al ţării cinstite, al ţării creiatoare. Nu mai vrea elementele reacţiunii în gu­vern, nu mai vrea să le suporte in­capacitatea, reaua voinţă şi batjo­cura. Nu mai vrea să îndure ne­voile grele ce le-au adus, nu mai vrea să-i ţină în cârcă. Şi această dorinţă a poporului s’a întins ca un ecou imens, de a răsunat toată Capitala de ea şi se va întinde în întreaga ţară, până departe, până ce ea se va împlini. TRAIASCA CONGRESUL SIN­­OATELOR UNITE! TRAIASCA FRONTUL UNIC MUNCITORESC!­­ TRAIASCA LUPTA PENTRU RIDICAREA PRODUCŢIEI! PAMANT ŢĂRANILOR! Urale nesfârşite au salutat aceste lozinci. Cetăţenii muncitori ai Ca­pitalei, intelectualii conştienţi şi patrioţi au înţeles că fără împro­prietărirea ţăranilor, mergem spre foamete şi ţara nu poate face nici un pas înainte. TRAIASCA PRIETENIA POPO­RULUI ROMAN CU POPOARELE SOVIETICE! TRAIASCA FRATIA DE ARME INTRE ARMATA ROMANA $I ARMATA SOVIETICA! TRAIASCA LUPTA NATIUNI­LOR UNITE ÎMPOTRIVA FAS­CISMULUI ! au creiat un entuziasm puternic în masse, arătând dorinţa fierbinte a oamenilor muncii de a cimenta prietenia şi frăţia de luptă cu ma­rile popoare democratice în frunte cu Uniunea Sovietică. APLICAREA PROGRAMULUI F. N. D. NE VA ADUCE ARDEA­LUL DE NORD! ÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR ARMISTIŢIULUI NE VA ADUCE ÎNCREDEREA ALIAŢILOR! (Ura­le necontenite). VREM UN GUVERN AL FRON­TULUI NAŢIONAL DEMOCRAT! Şi massa aceasta a poporului şi-a arătat ura înverşunată împotriva elementelor reacţionare în frunte cu Maniu care au pătat lupta de reabilitare a poporului, care au încercat să degradeze războiul nos­tru drept prin mârşăviile şi asasi­natele gărzilor Iuliu Maniu în Ar­dealul desrobit. Acest întunecat reacţionar a fost răstignit pentru totdeauna de pro­testul uriaş şi de pumnii vânjoşi ce s’au ridicat din mulţime când tov. Gheorghe Apostol i-a citat nu­mele In balconul palatului apare tov. Chivu Stoica, neînfricatul luptător ceferist, primit cu un spontan val de simpatie. Când tov. Gheorghe Apostol a­­duce salutul Confederaţiei Gene- UN STRIGAT URIAŞ ISBUCNIT DIN 3 0Omc 1G C1 DI 1p 1ElPIn 1 iFt 1 Pentru anim m F. IV. O. Tovarăşul ministru Gh. Gheorghiu-Dej a pri-f mit următoarea telegramă­­ ♦ PRIETENULUI GHEORGHE-DEJ, ţ Ministrul Comunicaţiilor ♦ Bucureşti I Frontul Plugarilor şi Comitetele Săteşti în-% ♦ trunindu­-se în adunarea generală, vă asigură det devotamentul lor şi sunt hotărîţi să lupte pen-♦ tru revendicările şi pentru aplicarea programu-­i lui F. N. U. I Frontul Plugarilor şi Comitetele Săteşti, ♦ Org. H­ehedinţi | ms §' VREM GUVERN (Sus) Mulţimea în F’-'ia Mihai Viteazul (Jos) Conducătorii Confederaţiei Generale a Muncii în fruntea manifestanţilor ag. 4-a . Pag. 2-a. Pag. 3-a : Viaţa lui Lenin. Curcubeul. Constituirea Confedera­ţiei Generale a Muncii. Congresul General al Sin­­dicatelor Unite. Pagina 5-a­­Chemarea Desrobirei­ Na­ţionale către Consiliul Frontului Naţional De­mocrat. Pag. 6-a . Ultimele ştiri de pe fron­turile de luptă. Taxa poștală plătită in numerar conform adresei Direcției generale P. T. T. Nr. 116.578 din 26 Sept 1944" Citit­ în corpul ziarului :„PA­­­RTIDELE ISTORICE“ ŞI REFORMA AGRARA , programul de guvernare a cabinetului gen. Rădescu fu­sese anunţată şi reforma a­­grara. La ministerul agriculturii fost formată o comisie com­pusă din reprezentanţii tuturor grupărilor pontice componente ale guvernului şi reprezentanţii di­­feritelor instituţii, pentru a sta­­dia problema reformei agrare. După două luni de discuţii am putut constata clar că rostul a­­cestei comisii a fost numai de a demobiliza ţărănimea, crerând auzit că actualul guvern ar fi gata să realizeze reforma agrară, să lichideze definitiv rămăşiţele feudale — piedica desvoltării e­­conomico-socială a României. Partidul Naţional Liberal a tri­mis în această comisie reprezen­tanţii cei mai tipici ai moşieri­­mii, toţi delegaţii liberali fiind ei înşişi mari moşieri. De la început, reprezentanţii P. N. L. şi delegaţii moşieri de la U­­niunea Sindicatelor Agricole pre­cum şi unii reprezentanţi ai in­stituţiilor numiţi de d. Hudiţă au încercat să dovedească „inutilita­tea“ economico-socială a expro­prierii moşiilor, iar când au fost combătuţi de reprezentanţii FND şi de unii ţărănişti s-au declarat hotărît împotriva reformei a­­grare. „Viitorul“, organul Partidului Naţional-Liberal, a combătut tot timpul reforma agrară şi mai ales exproprierea moşierilor şi împroprietărirea ţăranilor. Pe când unii delegaţi ai Par­tidului Naţional Ţărănesc (ramu­ra ţărănistă) au susţinut alături de FND necesitatea exproprierii, oficiosul Partidului N. T. „Drep­tatea“ a scris o serie de articole împotriva reformei agrare. Deci numai elementele democratice, o minoritate din P. N. Ţ., s-au ma­nifestat pentru reforma agrară, solidarizându-se cu F. N. D. Pre­sa Partidului N. Ţ. a ascuns în faţa publicului părerile d-lor pro­fesor Zane şi av. Spineanu, fiind­că nu corespundeau cu linia con­ducerii partidului. Atitudinea deschisă, deci, a Partidelor „isto­rice“ împotriva reformei agrare, precum şi atitudinea reacţionară a moşierilor în faţa acestei pro­bleme, dovedesc cu prisosinţă că actualul guvern nu poate realiza reforma agrară. F.N.D. a subliniat, de nenumă­rate ori, că fără o radicală refor­mă agrară menită să lichideze dijma şi ruşfeturile, să desfiinţe­ze proprietatea feudală moşie­rească, nu se poate vorbi de o reală democratizare a ţării şi nici de desvoltarea economică a ei. Ţărănimea română, deposedată de pământ de către moşieri, a fost flămânzită, biciuită, schingiuită de veacuri. Moşierii lacomi au înecat în sânge răscoala ţărani­lor în 1907. Reforma agrară de după primul războiu mondial a fost aruncarea de praf în ochii ţărănimii, aruncarea ei în ghia­­rele cămătarilor, forţarea ţărani­lor mai departe să muncească pământurile moşiereşti ca robii, în dijmă şi ruşfeturi. Ţărănimea a fost jefuită, ţinu­tă în întuneric, în mizerie şi te­rorizată de jandarmerie. Pelagra, sifilisul, tuberculoza, tifosul, mo­lime, mizerii seceră rândurile populaţiei rurale. Majoritatea moşierilor şi copiii lor au fost scutiţi de serviciul militar, au făcut afaceri cu nemţii cotropi­tori, au jefuit împreună cu ei col­hozurile şi sovhozurile sovietice, pe când ţăranii îmbrăcaţi în hai­ne militare au fost trimişi să moară pentru cotropitorii hitle­­rişti şi slugile lor române. Moşierii, principalii vinovaţi de calvarul de veacuri al ţărănimii, susţinuţi de conducerea partide­lor aşa zise „istorice“ promit azi orice ţăranilor, numai şi numai să nu fie atinsă proprietatea lor dobândită pe nedrept prin jefui­rea ţărănimii şi a poporului în­treg. D. Stoianovici, proprietar de sute de hectare de pământ, pre­şedintele noului „Sindicat al a­­gricultorilor“, vine cu planuri fantastice de a organiza un trust agricol în care proprieta­rii ar da capital, iar ţăra­nii muncă, ceea ce ar însemna înghiţirea complectă a gospodă­riilor ţărăneşti, prefacerea ţăra­nului gospodar în muncitor agri­col fără pământ. Moşierii liberali au propus la comisia agrară asocierea între ţă­rani şi marii proprietari. Aşa ceva am mai auzit şi de la Mihai Antonescu, propovăduitorul lui Funk. D-nii moşieri şi apărătorii lor au „mare grijă“ ca, prin îmbucă­­tăţirea pământului, să nu scadă producţia. „Ca nu cumva, prin reforma agrară să nu putem îm­plini condiţiunile Armistiţiului şi nu cumva muncitorii din oraşe să rămâie fără pâine“. Noi întrebăm pe aceşti domni: Cu ce elan aţi făcut însămânţă­­rile de toamnă şi cu ce asiguraţi însămânţările de primăvară ? Din Moldova aţi fugit cu inventarul şi vite precum şi cu lucrurile fu­rate din U­R. S­S. In celelalte regiuni, pe zeci de moşii nu s’au prezentat proprietarii să ridice dijma şi au pus jandarmii să păzească recolta pe câmp până ce se preface în gunoi, ca să nu fie împărţită partea cuvenită ţă­ranilor. Numai datorită intervenţiei e­­nergice a comitetelor săteşti aju­tate de inginerii agronomi demo­craţi s’au putut însămânţa 710/* din planul de toamnă. Ce soartă ne aşteaptă, ţara şi pop­orul, dacă am lăsa în mâna moşierilor sa­botori însămânţările de primă­vară ? Foametea ! Criza agrară permanentă, în care s’a sbătut ţara noastră dela primul război mondial până azi, nu se datoreşte fărâmiţării pă­mânturilor prin reforma agrară, cum susţin apărătorii moşierilor. Exploatarea pământului prin dijmă cu mijloacele primitive ale ţăranului semi-iobag, încărcarea ţărănimii cu impozite insuporta­bile, cu datorii, lipsa unui ajutor real pentru cei împroprietăriţi prin reforma agrară din trecut, politica de preţuri mari pentru produse industriale faţă de pro­dusele ţărăneşti, etc., iată cauzele care nu permiteau desvoltarea a­­griculturii noastre. Era comod pentru moşieri ca fără investiţie de capital, fără nici un risc să scoată venituri mari din pământul lucrat în dij­mă de ţărani şi să mai primească şi premii de export în timpul cri­zelor. Veniturile moşierilor erau asigurate de mizeria neagră a ţă­rănimii. Datorită exploatării în dijmă şi cu mijloace primitive a pământu­lui avem numai 900 kgr. grâu re­coltă în medie pe ha. Trebuia să avem, socotind fertilitatea pă­mântului nostru, cel puţin 1800 kg. pe ha in medie. Marea pro­­­prietate exploatată prin dijmă niciodată nu poate da media de 1800 kg. Niciodată nu ar asigura ridicarea producţiei la nivelul ce­rut de economia agrară modernă. Marea proprietate, dijma, ruş­feturile trebuesc desfiinţate, pă­mântul împărţit printre ţărani şi statul să ajute ţărănimea prin centre de închiriat maşini şi in­ventar agricol, ca să putem trece la o agricultură intensivă, să ri­dicăm nivelul de viaţă economi­că culturală a ţărănimii, puterea de cumpărare a masselor rurale, care este garanţia desvoltării in­dustriale a ţării, cheia progresu­lui economico-social al României. F. N. D. nu mai tolerează sa­botarea reformei agrare de către moşierii reacţiunii din partidele „istorice“. F. N. D. cere drepta­te ostaşilor plugari, cari luptă pe front alături de Armata Roşie pentru nimicirea fascismului. F. N. D. cere dreptate văduvelor şi orfanilor — victimele trădării Antoneştilor în complicitate cu majoritatea moşierilor. F. N. D. cere dreptate pentru ţărănimea deposedată, batjocorită de veacuri. Ţărănimea trebue să ştie că numai un guvern F. N. D. poate rezolva în mod radical pro­blema ei de viaţă ca plugărime pentru desvoltarea şi fericirea ei şi a întregului popor. V. Luca rale a Muncii, abea constituite, în­treaga piaţă devine o mare de ca­pete în agitaţie, mărturie a bucu­riei unanime ce o provoacă consti­tuirea acestui for suprem al mun­cii. Aduce apoi salutul muncitorimii din Uniunea Sovietică, tov. Kaza­kov, al cărui nume, cunoscut de a­­cum de întreaga muncitorime a Capitalei, este scandat cu o dorinţă fierbinte de a transmite astfel re­prezentantului sovietic dorinţa de înfrăţire in lupta împotriva fascis­mului. Reprezentantul sindicatelor bul­gare, tov. Tancof, exprimă voinţa muncitorilor bulgari de a face strânse legături de prietenie cu muncitorii şi cu întreg poporul ro­mân. Tov. Stroia aduce salutul Comi­tetului Central al Confederaţiei Generale a Muncii. Poporul adunat ţine să-şi mani­feste elanul provocat de victoriile impetuoasei Armate Roşii strigând: TRAIASCA ARMATA ROŞIE ELIBERATOARE! TRAIASCA GLORIOSUL EI CO­MANDANT, MAREŞALUL STA­LIN" Manifestaţia pe Calea Victoriei O imensă coloană se formează, pentru a manifesta dorinţa de luptă a poporului, pentru a o face cu­noscută în întreaga ei forţă, cetă­ţenilor Capitalei. In frunte cu conducătorii sindi­catelor, plini de avânt care antre­nează şi cuprinde pe toţi cetăţenii de pe străzi, oamenii muncii de­monstrează pentru UN GUVERN AL FRONTULUI NAŢIONAL DEMOCRAT ! Şi­ lozinca aceasta se întinde, se transmite în curţi, în case, în blo­curi, devenind o dorinţă a întregei Capitale, a întregei ţări înfruntând gerul timp de 2 ore, poporul Capitalei se înrolează în­tr’un detaşament care se aliniază pe întreg parcursul Căii Victoriei, înaintând până la Piaţa Victoriei, unde tovarăşul Gheorghe Apostol rosteşte un nou îndemn la luptă, necruţătoare, un nou imbold spre victorie. Silviu Brucan Cuvântarea tovarăşului Apostol Tovarăşi şi tovarăşe! Ţin să aduc salutul Comitetului Central al Confederaţiei Generale a Muncii, care a luat fiinţă azi. (Aplauze). In această zi in care mişcarea sindicală unită din România şi-a ales conducerea supremă, trebue să strigăm cu toţii: Trăiască unitatea de luptă a clasei muncitoare. Tovarăşi! Mişcarea sindicală din România intră într’o nouă fază a istoriei sale; mişcarea sindicală din România, care înglobează pe toţi salariaţii manuali şi­­intelectuali, reprezintă azi o forţă de peste 600.000 de muncitori. Rămâne ca o sarcină a mişcării sindicale din România, pentru Comitetul Central al Con­federaţiei Generale a Muncii, ca în cel mai scurt timp să organizeze pe toţi salariaţii manuali şi inte­lectuali din întreaga ţară. Comitetul Central al Confedera­ţiei Generale a Munch îşi dă sea­ma de importanţa istorică a zilei în care a fost ales la Congresul care a avut loc în parlamentul ţării. In faţa muncitorilor din Capi­tală, în faţa delegaţiilor din pro­vincie, în faţa întregei muncitorimi din ţară şi în faţa întregului popor. (Continuare în pag.5-a) HUNC­TORII ŞI FUNCŢIONARI! MARILOR ÎNTREPRINDERI IE­­ON­ VIEN­ SL FE011BL010­11110111 DE10E«!! Moţiunea personalului ceferist In urma adunării generale­ a sa­lariaţilor ceferişti ţinută azi 29.1. 1945, noi muncitorii manuali şi in­telectuali CFR., ne luăm angaja­mentul de a duce cu hotărîre lup­ta, pentru ridicarea producţiei în ateliere, uzine, birouri, staţii şi şantiere, în vederea mărirei efortu­lui de războiu, pentru sdrobirea cât mai grabnică a fiarei hitleriste. Vom lupta cu hotărîre, împotriva elementelor fasciste, profasciste, le­gionare, a saboteurilor, speculan­ţilor, a criminalilor de războiu şi tuturor duşmanilor unităţilor Sin­dicale şi al Frontului Unic Munci­toresc. Deasemeni, ne luăm angajamen­tul, că vom sprijini ţărănimea cu toate forţele noastre, pentru a intra în posesia pământului şi uneltelor agricole ce li se cuvin. Noi muncitorii ceferişti, ne luăm angajamentul de a merge în mijlo­cul maselor ţărăneşti, pentru a­-i sprijini în lupta de recâştigare a drepturilor lor. Vom sprijini şi întări Frontul U­nic Muncitoresc, singura garanţie a clasei muncitoare şi a întregului popor român, pentru câştigarea drepturilor sale. Muncitorii manuali şi intelectuali ceferişti, am luat cunoştinţă, de programul F. N. D. şi găsim că re­prezintă, interesele întregului po­por român şi ne luăm angajamen­tul pentru a-l susţine şi duce la îndeplinire. Salutăm cu toată căldura primul Congres General liber al Sindica­telor Unite. (Continuare în pag. 5-a)

Next