Scânteia, februarie 1945 (Anul 2, nr. 126-152)

1945-02-01 / nr. 126

A­PEL către cititorii noştri Sunt patru luni de când, în condiţiuni mate-* riale din cele mai grele, am păşit la editarea ace- * stui ziar. Organ al Comitetului Central al Parti-­­ dului Comunist din România, SCÂNTEIA nu se* putea situa decât pe linia marilor interese ale ♦ masselor populare, identif­icându-se cu ele, ex- « primându-le şi apărându-le cu energia pe care­ numai credinţa o poate insufla. _ * „SCÂNTEIA“ a fost, din prima zi a apariţiei« sale, un ziar al poporului, un ziar care s’a pus în­­ slujba poporului, pentru o viaţă mai bună, libe-JJ ră şi cu adevărat democratică. De aceea, SCAN-« TEI A este singura gazetă care se susţine prin p propriile sale mijloace, care nu-şi sprijineşte + existenţa pe publicitate, pe reclame plătite, cij| * numai pe grija cititorilor săi animaţi de acelaşi * spirit de luptă cinstită ca şi noi. Intereselor a-J[ « cestor cititori, consacram toate paginile ziarului ] nostru. * Cum însă tocmai de aceea greutăţile noastre o « materiale sunt mai mari, posibilităţile de a le face 11 ţ faţă sunt mai limitate. Pentru aceasta ni se im-o * pune necesitatea creării de fonduri, absolut in-!! « dispensabile bunului mers al gazetei, _ atât din* $ punct de vedere redacţional, cât şi administrativ. * lată de ce cerem stăruitor tovarăşilor, prieteni-« « lor, cititorilor noştri, să colecteze cât mai multe a- * a­bonamente şi să trim­eată cât mai multe fonduri­­ pentru „SCÂNTEIA“, ziarul revendicărilor lor­­ drepte. Intărindu-ne, vor ieşi ei înşişi întăriţi,!! prin prezenţa noastră în centrul preocupărilor!! lor de fiecare zi. . .!! Tovarăşi! Prieteni! Cititori! Susţineţi«! „SCÂNTEIA“, prin acţiunea voastră hotărîtă,­­ prin trimiteri de fonduri şi contractări de abo- * namente. ♦ ♦♦♦♦♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦**♦♦♦♦♦♦*♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦ 1. ♦t♦ ggflg ,;'i’zayirs;a­v.i.^my'aw»«iTy5MBaa* Ziua de 30 Ianuarie va rămâne în­scrisă în istoria biruinţelor muncito­reşti. Ea reprezintă întemeerea unei organizaţii sindicale de neclintit, unitară şi puternică, a cărei influenţă se va răsfrânge în viaţa întregii ţări. Statutele acestei organizaţii, votate în unanimitate de către delegaţii sin­dicali, se afirmă ca capena masselor de salariaţi, conştiente şi solidare, — fiind elaborate în primul parlament al muncii. Prin statutele şi linia acestei con­federaţii , se trasează drumul cola­borării cu celelalte organizaţii din alte ţări — în cadrul viitoarei Confede­raţii generale internaţionale a Muncii, înfrăţirea oamenilor muncii — de la muncitorul necalificat până la profe­sorul universitar — va aduce o forţă reală şi puternică în viaţa ţării. Discuţii la raportul asupra tineretului Tov. Bandi Béla — vorbeşte pe marginea raportului privitor la pro­blema tineretului. Relevă importanţa contractelor de ucenicie, care vor tre­bui pe viitor să reglementeze relaţiile dintre patroni şi ucenici. Tov. Tolea Trofimov, atrage aten­ţia că tineretul trebue să se ferească de a-şi forma sindicate separate, de tineret. In Cluj, în cadrul sindical s-a făcut un consiliu al tineretului,­­ la Timişoara Sindicate Unite ale Tine­retului. Aceasta înseamnă că tinere­tul de acolo a înţeles greşit problema reprezentării intereselor specifice ale tineretului. Tendinţele de izolare ale tineretului , precum şi tendinţele de a nu lua în consideraţie revendicările specifice a­le tineretulu­i, trebuiesc stă­vilite în germene. Tov. Târnoveanu — cere îmbunată­ţirea condiţiilor de trai (hrană, lo­cuinţă, îngrijire medicală) pentru ti­neret. Tov. Mărgineanu — cere să fie conduse căminele de ucenici de pe­dagogi ieşiţi din rândurile muncito­rilor. Raportul asupra proble­melor femenine In numele femeilor sindicalizate, tovarăşa Liuba Kişniewskaia primită in aplauzele entuziasmate ale sălii, ci­teşte următorul raport: TOVARĂŞI: Din partea marilor masse de femei din fabrici, uzine, birouri, vă aduc un salut fierbinte ! Femeile din România transmit un salut fierbinte din toată inima, femei­lor luptătoare din Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite, Franţa, Iugos­lavia, Bulgaria şi din celelalte ţări. Salutăm cu deosebită bucurie delega­ţiile sovietică şi bulgară, în special tovarăşele femei, rugându-le să trans­mită tioată admiraţia noastră luptei lor. Tovarăşi, Congresul nostru general are o importanţă istorică. Congresul de astăzi se ţine în condiţiuni deose­bite, ţara noastră luând în acest timp parte la războiul de nimicire a fiarei hitleriste, de care a fost eliberată da­torită victorioasei şi eroicei Armate Roşii. La eliberarea ţării noastre a con­tribuit în măsură însemnată lupta forţelor democratice concentrate în jurul Frontului Unic Muncitoresc. Congresul muncitorimii din Româ­nia are o deosebită importanţă pen­tru femei. La acest congres femeia fi­gurează ca un membru egal, având dreptul de a alege şi a fi aleasă, de a-şi spune cuvântul. Participând la lupta comună în Frontul Unic Mun­citoresc care va căpăta o nouă şi pu­ternică întărire prin congresul nostru, al tuturor celor ce muncesc, femeile cer recunoaşterea drepturilor lor eco­nomice, politice şi sociale, egale, cu acele ale bărbaţilor. Tovarăşi, omenirea întreagă a su­ferit mizeriile cele mai mari, teroarea cea mai sălbatecă, distrugerea a mi­lioane de vieţi omeneşti, de bunuri culturale, ştiinţifice, etc., de vărsări de sânge necunoscute până la războ­iul actual de jaf şi cotropire provo­cate de bestiile hitleriste. Deosebit de crunt şi de cinic fascismul a robit fe­meia, a distrus bucuria ei — familia. Femeia a fost aruncată în cea mai înjositoare robie, şi pe de altă parte, a fost pusă la muncile celle mai grele, înlocuind bărbaţii, trimişi în războiul acela nedrept, tâlhăresc, unde cu su­tele de mii au fost exterminaţi.. Nu există ramură în producţie unde femeia să nu aibă un rol important. In industria textilă ș­i sunt femei. Nu­mai în această industrie la Bucureşti avem 10.000 femei organizate. La Cisnădie, în jud. Sibiu dintre cei 3500 muncitori textilişti şi sunt fe­mei. La fabrica de muniţii şi arma­ment din Cugir sunt 800 de femei. Fe­meile lucrează la maşini, la frezăr, la muncile cele mai grele. Am dat a­­ceste câteva exemple, pentru a arăta ce loc important ocupă acum femeia în producţie. Dar când e vorba de salariu e plătită mai puţin decât bărbatul, deşi nici el nu este bine plătit. Tovarăşi, la toate acestea se mai adaugă şi faptul că munca femeii nu este ocrotită. 29 la sută din femei muncesc până în ziua naşterii şi mai mult de 73 la sută dintre mame sunt lipsite de supravegherea medicului. Situaţia femeii-ţărance din cauza lipsei de pământ, a muncii şi mai prost plătite precum şi a dijmei, este şi mai grea. Ţăranca se sbate în mi­zeria cea mai cruntă. Sunt cazuri ne­numărate când ţărăneile gravide sunt nevoite să lucreze până în ultimul moment şi m­ase pe câmp, în mirişti După statistica oficială avem la ţară un singur medic la 20.000 de locuitori, maternităţile sunt aproape inexisten­te, dealtfel nici moaşe nu prea există Numărul femeilor ce lucrează în birouri a crescut şi el în ultimii ani. Reacţiunea face tot posibilul să înde­părteze femeia funcţionară de fe­meia muncitoare şi de organizaţia ei firească. Sindicatul, care cuprinde pe toţi ce muncesc. Munca intelectualelor, învăţătoa­relor — atât de importantă — ele fiind îndrumătoarele nouilor gene­raţii, este ignorată. Ele primesc salarii mizerabile, ade­sea mai scăzute chiar ca salariile muncitoarelor manuale De ex . o pro­fesoară titulară cu o gradaţie pri­meşte un salariu de 17.000 lei lunar, iar o muncitoare textilă în urma acţiunilor câştigate prin lupta sindi­cală primeşte de la 35.000 până la 60.000 lei, nici acest salariu nu poate satisface nevoile muncitorilor in urma sporirei nebuneşti a preţurilor produselor de consum general. Afară de munca grea, prin fabrici, birouri, femeia gospodină şi mama­m­­ai are de dus munca în familie şi gospodărie. Munca casnică se lipeşte de mâinile femeii ca aluatul de care femeia nu se poate deslipi. Nu e de mirare că femeile dau cel mai mare număr de analfabete. 67.11°/6 din mediul rural al Vechiu­lui Regat o formează femeile analfa­bete şi cifra aceasta este desigur in­­complectă. Proporţia femeilor analfa­bete este de două ori cât a bărbaţilor. Ruşinea aceasta se datoreşte regimu­­lui reacţionar şi fascist din trecut, care în mod special a ţinut în întu­neric­ femeia din fabrici şi ogoare. Lupta femeilor în trecut Tovarăşi, cu toată această stare de înapoiere, femeile au dovedit in decursul anilor un spirit de combati­vitate, de solidaritate In 1920, mii de femei de la C. A. M. au luat parte ac­tivă la grevă. In urma acestei puter­nice acţiuni, femeile au câştigat con­cedii plătite pe 3 săptămâni, înainte şi după naştere. Până în ziua de azi avem 80 de femei de la C. A M. care au fost date afară atunci, pentru par­ticipare la grevă şi n’au fost repri­mite ni°i Până astăzi. Va trebui să se facă dreptate femeilor, prin acţiunea Sindicatului, fie chiar şi după 25 de ani. In 1932, la fabrica „Saturn“ unde lucrează în majoritate femei, ele au organizat o grevă de tip polonez. Greva a fost înăbuşită, s-au lansat gaze lacrimogene. Zeci de femei au fost aruncate în temniţe şi schingiuite în beciurile Poliţiei. In timpul eroicelor lupte din 1933 la Griviţa, cu ocazia luptei dusă de muncitorimea ceferistă şi petrolişti, uniţi în front unic, femeile din ate­lierele C .­­. R. ca şi soţiile ceferişti­lor, au sprijinit cu elan lupta hotărîtă a ceferiştilor. Eroinele poporului In lupta dârză contra fascismului femeia a luat parte activă alături de bărbaţi. închisorile şi lagărele au fost pline de femei ce au ştiut să-şi jert­fească libertatea pentru cauza po­­porului. Ne este tuturora vie în amin­tire moartea eroică în chinuri, după 44 zile de greva foamei a tov. L­fşit , moartea în închisoare a eroinei tov Donca Sima şi Elena Sârbu, împuşca­­rea bestială de către călăii antones­­cieni a tovarăşei Fanet şi atâtea al­tele, femei cari au mers la moarte pentru viaţa poporului român Un exemplu de luptă, de capacitate de conducere,­ de jertfă pentru ela a muncitoare, pentru popor, ne dă vaj­nica luptătoare Ana Parker. După 23 August, care a însemnat o cotitură în întreaga viaţă a ţării, fe­meia a dovedit combativitatea ei, par­ticipând cu zecile de mii la toate de­monstraţiile F.N.D. Femeile muncitoare au aderat in massă la lupta dusă de Frontul Unic au intrat în sindicate formând com­i­­siunile lor speciale Lupta în Sindicate In majoritatea Sindicatelor din Bucureşti, ca şi în unele din provincie, femeile au câştigat salariul egal la muncă egală pentru femei In cele­lalte oraşe din ţară, femeile mai au de luptat pentru această revendicare. De la începutul organizării în Sin­dicate după 23 August femeile au luat parte activă la lupta pentru re­vendicări, dând şi elemente de con­ducere în acţiunea sindicală. Cu toate dificultăţile întâmpinate femeile func­ţionare publice ca şi celelalte femei intelectuale au înţeles rolul Sindica­telor participând la lupta alături de femeile muncitoare. La C. F. R., la C. A. M„ la Metalo­­globus, ca şi în multe alte întreprin­deri, s’a obţinut organizarea şi între­ţinerea de către întreprindere a gră­diniţelor de copii şi a leagănelor. Arătând conştiinţa lor de clasă şi conştiinţa cetăţenească, femeile iau parte la ridicarea producţiei. La C. F. R au contribuit la execu­tarea mai rapidă a comenzii de va­goane dată de către stat. La Herdan au ridicat producţia cu 40*/». La „Lyon“ textile, o comandă sovietică a fost executată de femei cu 3 zile mai înainte de termen. La Cluj, la fa­brica „Dermata“ au mărit de 3 ori producţia. In lupta contra analfabetismului, grupuri de femei democrate au orga­nizat în fabrici, cursuri speciale pen­tru lichidarea analfabetismului la femei. Femeia trebue şi poate fi membru egal al societăţii, asta ne-au dovedit şi dovedesc zilnic luptele eroice pe toate fronturile, ale femeilor sovie­tice Obţinând toate­ drepturile, femeile au câştigat prin muncă şi devota­ment, încrederea­­generală. Mareşalul Uniunii Sovietice, genia­lul organizator şi Conducător Stalin, în cuvintele sale, referitor l­a rolul femeilor, spune : „Pentru totdeauna vor intra în is­torie incomensurabilele acte eroice ale femeilor sovietice şi gloriosul nostru tineret, care a suportat cu succes toate greutăţile muncii în fabrici, u­­zine, colhozuri şi sovhozuri. In nu­mele onoarei şi independenţei pa­triei, femeile sovietice, tineretul şi femeile dovedesc curaj şi eroism pe frontul muncii. Numele a zeci şi sute de femei „e­­roine ale muncii’ sunt pronunţate cu dragoste de întregul popor. Numele stahanovistelor, Katia Barâşnicova, Dunia Ivanova şi multe altele ,au străbătut ţara sovietică, ducând ves­tea eroismului lor în lumea întreagă. Numele nemuritoarelor Zoia Kos­modemianskaia, Liza Ceaikira, Liu­ba Serţova, cari şi-au dat tinerele lor vieţi pentru apărarea Patriei, ră­mân neuitate”. Marele Lenin a spus: „Proletariatul nu va fi liber până ce nu va fi li­beră şi femeia”. Acest mare adevăr trebue să şi-l însuşească toţi cei ce doresc într’adevăr binele clasei mun­citoare, binele poporului. Organizarea femeii în luptă trebue să devie problema ce preocupă între­gul proletariat. Manifestări ca acestea „Noi ne vom organiza şi vă vom spune şi vouă fe­meilor, ce trebue de făcut” trebue să dispară din limbajul nostru. In majoritatea comitetelor sindicale avem reprezentante femei, dar nu­mărul lor nu corespunde numărului celor ce lucrează. De ex. la 1000 de lucrătoare şi 100 de lucrători ce mun­cesc în întreprindere, fac par­te din comitetul de fabrică 12 bărbaţi şi numai 4 femei. Tovarăşi, din cele expuse mai sus am văzut cât de activă este partici­parea femeii în lupta dusă de Sindi­catele Unite. Insă lipsa de drepturi şi mentalitatea înrădăcinată la unii bărbaţi, tovarăşi ai noştri de luptă, şi din păcate chiar şi la femei, că „femeia nu poate fi egală bărbatu­lui” precum şi neîncrederea ce mai persistă încă la multe femei în for­ţele lor proprii, sunt piedici serioase în calea emancipării femeilor. Problema femeilor, care este in fond o problemă a întregei muncito­rimi, a poporului, ridică în faţa Sin­dicatelor Unite, a forului lor supe­rior. Congresul, sarcini serioase: 1. — Femeia ar putea să dea un a­­port mai mare pentru democratizarea ţării, dacă n'ar fi lipsită de drepturi. Vom lupta deci cu toţii în front unic cu întreaga clasă muncitoare, pentru acordarea drepturilor economice, po­litice şi sociale egale pentru toate fe­meile de toate categoriile, la oraşe ca şi la sate. 2. Dreptul la muncă şi exercitarea tuturor profesiunilor. 3. Salariu egal la muncă egală. 4. Asigurarea femeilor văduve cu pământ, prin reforma agrară, în mod special protejarea nevestelor şi copi­ilor celor ce luptă pe front. 5. Ocrotirea muncii femeii prin concedii plătite înainte şi după naşte­re. Creearea maternităţilor. 6. Ocrotirea copilului prin crearea de leagăne, cantine, cămine de zi, la oraşe şi la sate pe contul Statului şi al întreprinderilor. 7. Lupta pentru lichidarea analfa­betismului, prin formarea de cursuri la fiecare întreprindere şi la sate. 8. Dreptul de vot, de a alege şi a fi aleasă în toate conducerile comunale, judeţene, ca şi în conducerea Statului. Obţinând aceste drepturi, femeia va putea îndeplini cu succes sarcina prin­cipală, de a contribui la grăbirea ni­micirii fascismului, la ridicarea pro­ducţiei, la dresarea economică, poli­tică şi culturală a ţării, la aducerea unui guvern al F. N. D. Trebue ca femeia să înţeleagă că fiecare metru de pânză în plus, ţe­sut de ea, fiecare rotiţă eşită din mâna ei la uzină, fiecare ţigară scoa­să mai rapid, fiecare bucăţică de pă­mânt lucrată mai cu grijă, sunt păr­ticele din uriaşa luptă dusă pe frontul mondial contra hitlerismului. Una din sarcinile importante şi grele unde femeia trebue să-şi dea a­­portul, este lupta contra scumpetei, speculei şi sabotajului, de care ea se loveşte atât de crunt, zi de zi. Trebue asigurată colaborarea comi­tetelor de fabrică cu comitetele ce­tăţeneşti. Participarea femeilor la a­­ceastă muncă atât de importantă va întări cu siguranţă şi succesul acestei munci. Noi femeile considerăm ca şi băr­baţii, că eliminarea elementelor dău­nătoare va permite îndeplinirea Ar­mistiţiului, ceea ce va da posibilitate ţării noastre, poporului nostru, de a intra în marea familie a popoarelor democratice din lumea întreagă, în frunte cu Uniunea Sovietică. Tovarăşi, importanţa acestui con­gres este imensă. Iar pentru femei Congresul va face să răsune lozincile măreţe de desrobire a femeilor ce muncesc, până în colţurile cele mai îndepărtate ale ţării noastre. Tovarăşi, în numele femeilor mun­citoare din ţara noastră, doresc Con­gresului succces deplin în munca sa, pentru binele proletariatului din Ro­mânia, a aliatului său ţărănimea, pen­tru binele întregului popor, pentru victoria asupra hitlerismului. Raportul tov. Liuba este primit cu un ropot de aplauze. Tovarăşa Nina Dimitrievna, mem­bră a delegaţiei Sovietice, se urcă la tribună. Sala aclamă pe tovarăşa Dimitriev­na, care­ ia cuvântul, înconjurată de toată stima şi afecţiunea congresiş­­tilor, condus cu eroism trenurile sub tirul inamicului. Ana Iankova, funcţionară de serviciu la o staţiune de cale ferată care, fără să fie împiedicată de fap­tul că trebuia să muncească exact ca pe câmpul de luptă, nu a avut decât un singur gând: transporturile mili­tare să ajungă cât mai repede pe front. Antonina Alexandrova, dease­­menea şi-a îndeplinit cu curaj şi ab­negaţie datoria în asprele zile ale blocadei oraşului Leningrad. Ea nu şi-a părăsit postul nici ziua, nici noaptea. Sub tirul inamicului, sub exploziile bombelor ,ea şi-a văzut de munca ei, înlocuind de multe ori pe semnalizatori, pe acei care formau trenurile, făcând în sfârşit tot ce se putea ca trenurile militare să meargă fără întrerupere spre front. In Rusia Sovietică, peste 200 de mii de femei lucrează ca ingineri şi tehnicieni. Peste 50.000 de femei au ocupaţii ştiinţifice aproape 100.000 sunt medici. Peste 100 000 de femei lucrează ca tractoriste conducătoare de secerători-trecrători şi alte maşini agricole complicate. Peste 90.000 de femei sunt agronomi cu studii su­perioare, învăţătoarele în ţara noastră sunt înconjurate de o deosebită dragoste şi stimă meritate şi, după cum ne în­vaţă V. I. Lenin, ele sunt foarte pre­ţuite şi se bucură de multă recunoş­tinţă. Mărturie e faptul că chiar în grelele condiţii ale războiului, guver­nul sovietic nu dă uitării această mo­destă categorie a intelectualilor so­vietici. Acum 2 luni Sovietul Suprem al U. R. S. S. a decorat 5321 învăţă­tori, dintre care 3643 simt femei. Femeile scriitoare, pictori, artişti, chimişti, biologi, geologi şi medici muncesc fără preget pentru Patrie. In orice domeniu al industriei, printre reprezentanţii tuturor profe­siunilor, patrioatele sovietice sunt pildă de eroism de muncă plină de abnegaţie. Femei ruse, ucrainiene, armene, georgiene, beloruse, tagice turcmene­­femeile tuturor naţionalităţilor din Uniunea Sovietică, muncitoare, col­hoznice şi intelectuale muncesc astăzi în ţara noastră parcă ar fi pe front, muncesc aşa cum o cere patria. Fe­meile sovietice stăpânesc orice me­serie. Ele ştiu că linia frontului nu trece numai pe câmpurile de luptă, ci şi prin fabrici, unde şlefuesc orice părţi pentru armele îngrozitoare, li­nia frontului trece prin mine, unde femeile extrag cărbuni, minereuri, petrol. Ea trece prin ogoarele nesfâr­şite ale colhozurilor şi sovhozurilor, unde femeile dobândesc recolte bo­gate. Egalitate desăvârşită cu bărbatul Regimul sovietic asupra căruia au atentat barbarii hitlerişti, a adus fe­meii noastre egalitatea în drepturi cu bărbatul în toate domeniile vieţii. A­­ceastă lege este înscrisă cu litere de aur în marea Constituţie Stalinistă. „Niicăeri nu este atât de deplin rea­lizată egalitatea şi libertatea femeilor muncitoare — scria marele nostru Lenin, — nicăeri femeia muncitoare nu este înconjurată de atâta îngrijire, ca în puternicul stat sovietic“. In sate care înainte fuseseră domi­nate de întuneric şi asuprite, regimul sovietic a permis femeii­ ţărance, opri­mată în trecut, să-şi desfăşoare toate capacităţile. El a dius la o înflorire nemaivăzută forţele ei fizice şi sufle­teşti. In toate domeniile vieţii sociale, femeia s’a afirmat într’un mod egal cu bărbatul. Noii avem regimente şi formaţiuni militare ale femeilor în Armata Roşie (regimente de aviaţie de bombardament botezate cu numele Eroilor Uniunii Sovietice ne­înfricaţii vulturi stalinieni Marina Roşcova şi Polina Osipeg,co, regimen­tul comandat de femeia Valentina Berşanscaia). Eroul Uniunii Sovieti­ce Valentina Grizodubova — prietena Eroilor Uniunii Sovietice căzute Ma­rina Rascova şi Polina Osipenco — este şeful servciului aviatic interna­ţional. Zinaida Troiţkaia are gradul director-general al tracţiunii, A. A. Spetinina — e căpitan de marină de cursă lungă, membru activ al acade­miei de ştiinţe a Uniunei Sovietice. Lidia Stern, doctor în ştiinţe isto­rice Sofia Palicratova, colonel medic Gorinovscaia, baletistele Ulanova şi Leipeşinscaia, artista Halim Nasarova şi multe alte mii şi sute de mii de femei sovietice, fecare în felul ei, fie­care în domeniul ei de activitate par­­tici­pă activ la construcţia socialismu­lui şi prin munca lor ajută glorioasa Armată Roşie să făurească victoria a­­supra duşmanului crud şi josnic. Femeile sovietice conduc uzine şi fabrici, muncesc ca preşedinţi de col­hozuri, directori de sovhozuri, parti­cipă la conducerea statului. In posturi importante de conducere Iată de pildă una din tovarăşele noastre Matriona Simontencova, pre­şedinta Comitetului Central al Sindi­catului muncitorilor din industria bumbacului — dintr’o ţesătoare ex­ploatată ce fusese înainte de Revolu­ţie, ea s’a ridicat în perioada regimu­lui sovietic până la situaţia de depu­tat al Sovietului Suprem al U. R. S. S., ea este astăzi un om de stat. Şi astfel de femei noi avem multe: aproape 2000 de femei au fost alese ca deputaţi în Sovietul Suprem al U. R. S. S. şi în Sovietele Supreme ale Republicilor Unionale şi Autonome. Peste o jumătate de milion de fertili — deputate ale Sovietelor locale — participă deasemenea la conducerea organelor de stat. In fiecare republică naţională sunt multe femei ce se găsesc la posturi de stat, de conducere, care stau în frun­­ t Continuare în part. 5-a) „Scânteia“ Redacția: Telefon 5­54.82 — Admi­nistrația 5.10.79 — Str. Belvedere No. 6, Et. V ABONAMENTE CAPITALA 3 luni....................................... 1.300 6 luni ....................................2­­00 Un an ....................................5.000 PROVINCIA 3 luni................................... . 1.400 6 luni 2.700 Un an 5.100 Congresul general al Sindicatelor Unite — Ședinț­a de Mărfi 30 Ianuarie — Comitetul Central al Confederației Generale a Muncii Impresionanta cuvântare a tovarăşei Nina Dimitrievna Suite Tovarăşi! Tovarăşe ! In numele femeilor sovietice muncitoare din spatele frontului, aduc salutul meu, prin Dv. femei­lor muncitoare din România ! Eu vorbesc aici în numele fe­meilor din Uniunea Sovietică, în numele acelora, care în anii grei ai războiului nu s’au oprit faţă de orice lipsuri şi greutăţi şi au făcut totul ce a fost în puterea lor, pen­tru a ţine piept cu cinste hoarde­lor hitleriste, care au năvălit în ţara noastră — vorbesc în numele femeilor care prin faptele de vite­jie, de muncă alături de bărbaţii muncitori n’au asigurat numai vic­toriile Armatei Roşii, ci au contri­buit în mod preţios, prin eforturile lor conştiente şi organizate la cau­za eliberării altor popoare, care se aflau sub jugul crunt al călăilor şi obscurantiştilor hitlerişti. Lupta crâncenă şi sângeroasă impusă Uniunii Sovietice iubitoa­re de pace de către Germania hi­tlerista a silit femeia din Uniunea Sovietică să ia parte activă la lup­ta împotriva celui mai fioros duș­man al omenirii,­­ hitlerismul. Eroica femeie a Uniunii Sovie­tice a intrat în primele rânduri ale luptătorilor pentru libertate şi in­dependenţă, ea s’a dovedit un aju­tor preţios al ostaşilor de pe front. Binecuvântând soţii, fraţii, fii noştri s’au apucat de o muncă nouă, victorie — a devenit legea cea mai înaltă a vieţii lor. In mai mult de trei ani de răz­boi împotriva Germaniei hitleriste mii de femei sovietice au fost de­corate cu ordine şi medalii pentru eroismul dovedit pe frontul luptei împotriva cotropitorilor nemţi, zi a unei bombe. A trebuit să i se amputeze o mână. După ce s’a în­sănătoşit, s’a întors la uzină, şi a lucrat din nou la aceiaşi maşină, cu mâna stângă, înzestrând frontul din Sevastopol şi supraîndeplinind planul cu 500 la sută. Sentimentele adânci de dragoste pentru Patrie şi de ură faţă de duşman împrumută femeilor so­vietice forţe uriaşe. In lupta îm­potriva bandiţilor hitlerişti, fe­meile sovietice dovedesc atâta fer­mitate şi atâta curaj cum nu mai cunoaşte istoria. Pania Zimatova, partizana din Kalinin, a fost prinsă de Nemţi. Trei zile de orânduil ea a fost su­pusă unor chinuri groaznice pentru a divulga pe partizani. A fost bă­tută. Ea totuşi a tăcut. Călăii i-au tăiat limba. Partizana a murit în chinuri groaznice, dar n’a trădat pe fraţii ei de arme. Komsomolistele Zoia Kosmode­­mianscaia şi Liza Ciachina, ale că­ror fapte eroice le cunosc întreaga ţară şi străinătatea, au suportat chinuri supraomeneşti, dar n’au fost înfrurite. Murind, ele au dat dovadă de o forţă morală, căreia numai Marele nostru popor îi poate da naştere. Cu­m­ au lu­ptat femeile sovietice împotriva călăilor hitlerişti Nu se pot enumera toate actele de eroism ale femeilor noastre. In detaşamentele de partizan, fe­meile cercetaşe şi mitra­lioare au ni­micit fără cruţare pe odioşii ocupanţi, împărţind cu soţii, taţii şi fraţii ier toate greutăţile şi pericolele vieţii de partizani. Femeile sovietice rămase pe teri­toriul eutrop­­ de duşman au săvârşit cu îndrăzneală şi abnegaţie adevă­rate fapte eroice. Patria nu va uita niciodată pe modesta funcţionară a unui colhoz, Tania M. Fasciştii au arestat-o. Ofiţerul ger­man a întrebat-o: „Unde sunt parti­zanii ? Tania a tăcut. Ea a privit pe bandiţii obraznici cu ochii fixi, de parcă nici nuu-i vedea. A­tune, ofiţerul a dat un ordin şi fasciştii au început s’o bată. Au chinuit-o grozav, dar fata a cont­iuat să tacă. Călăii­ au purtat apoi pe străzi fata însângerată. Abia mişcând pi­cioarele Tania a străbătut liniştită satul provocând consătenilor ură şi sete de răzbunare împotriva Nemţi­lor. Nemţii au înţeles că n’au reuşit să înspăimânte poporul şi atunci ofiţe­rul cuprins de groază în faţa erois­mului acestei fete, a urlat cu voce is­terică: „Feuer“ (foc). Călăii au aprins un rug şi au a­­runcat-o pe fată în flăcări. A doua zi disdedimineaţă tatăl Taniei, cople­şit de durere a pus trupul carbonizat al fiicei în sicriu. Dar chiar moartă. Tania tot îi îngrozea pe Nemţi. Ei au pătruns în casă, au luat sicriul şi l-au aruncat iarăşi pe rug. E un adânc sens istoric că alături de aceste nume neuitate au apărut nume necunoscute până acum. Ecate­­rina Barişnikova, Anastasia Restova, Tamara Krumova şi multe, multe alte nume de meşteri ai muncii, de eroine ale frontului şi ale spatelui frontului. In aceasta s’a exprimat dialectica vieţii. In locul celor morţi s’au ridicat imediat alţii vii. Novatoare îndrăz­neţe, ele au întrecut toate normele şi recordurile cunoscute. Ele au învăţat profesiuni grele bărbăteşti, au ocupat posturi de conducere, au devenit meş­teri şi conducători de echipe, şefi de ateliere şi secţiuni. Femeile muncitoare şi intelectuale Strungăreasa Ecaterina Barâşnico­va muncitoare din uzina de Rul­menţi cu bile de la Moscova, iniţia­­toarea mişcării de creare a brigăzilor pentru front ale tineretului a reuşit prin perfecţionarea tehnologică a muncii, ca fiecare membru al brigăzii ei să muncească cât 2, 3 sau chiar 4 oameni. Folosindu-se de experienţa Ecaterinei Barâşnicova, producţia a putut fi îndoită şi, în afară de asta au fost liberaţi peste 800 de munci­tori care s-au putut apuca de altă muncă. Guvernul a decorat pe Ecaterina Barâşnicova cu ordinul „Lenin“. Ur­mând exemplul Ecaterinei Biatrâşni­­cova, Maria Izotova, o tânără munci­toare dintr’o uzină de război, a pro­dus cu brigada ei atâtea pistoale au­tomate, încât a putut fi înarmată o întreagă divizie. Curagioasele noastre femei au dat dovadă de un profund patriotism și de un devotament fără margini pen­tru patrie, în acest război de apărare. Ele organizează transportul rapid al armamentului, conduc trenurile, refac parcul feroviar distrus de Nemţi. Mai mult de 2000 din aceste femei au fost decorate cu ordine şi medalii în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei. Femeile lucrătoare la căile ferate din zona din apropierea frontului au primit, între primele, înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste. Acestea sunt: mecanicul E. Cihniuc, oare­c Tov. Nina Dimitrievna Sulic Totul pentru front, totul pentru La­u­rra ele­ile eroine Printre eroii al căror nume este cunoscut de toată Uniunea Sovie­tică sunt multe femei care au să­vârşit minuni de curaj şi eroism în lupta cu duşmanul. Printre numele admirabilelor fe­mei — Eroi ai Uniunii Sovietice şi ai muncii socialiste, sunt nume vechi în istorie. Sunt numele admi­rabilelor eroine ale poporului no­stru, al căror chip luminos e înti­părit pe veci în memoria poporu­lui nostru: Zoia Kosmodemianska­ia, Uleana Gromova, Natalia Korş­­ceva şi altele, care şi-au jertfit tâ­năra lor viaţă pentru onoarea şi in­dependenţa Patriei lor. gen­dare sovietice In timpul eroicii apărări a Seva­­stopolului, s’au distins multe femei — adevărate patriote ale Uniunii Sovietice, fiice credincioase ale marelui nostru popor. întreaga lu­me cunoaște numele studentei Lud­mila Pavlicenko, strălucită lune­­tistă, care a nimicit 311 fascişti. Tot acolo Nina Onilova a nimicit cu puşca mitralieră peste 500 de fas­cişti. Mai puţin cunoscut e numele unei muncitoare modeste dintr’una din uzinele de război — Ciaus — care a produs muniţiuni pentru eroicii apărători ai Sevastopolului. Ciaus a fost grav rănită de explo­ SCINTEIA

Next