Scânteia, aprilie 1945 (Anul 2, nr. 185-212)
1945-04-01 / nr. 185
IF glan llllllikt adresat artiştilor români Cuvântarea d-lui ministru M. Halea Cu prilejul vizitei d-lui Kemenov în Capitală, într’o reuniune specială, domnia sa a vorbit artiştilor români despre viaţa culturală din Uniunea Sovietică. In afară de răspunsurile date la întrebările puse. d. Kemenov a luat şi scrisori ale artiştilor români spre a le transmite colegilor lor din Moscova. Răspunsul sosit a fost citit eri la sediul A.R.L.U.S.-ului din Calea Victoriei 115, într’un cadru solemn. Cu acest prilej d. Mihail Ralea, ministrul artelor a vorbit numeroasei asistente despre sensul democratic al artei. Domnia sa arată că în Uniunea Sovietică mai mult ca oriunde, arta se inspiră din popor și se adresează poporului, creind prototipuri specifice ca : lucrătorul de uzină, colhoznicul, stahanovistul, partizanul, soldatul, etc. In Uniunea Sovietică artistul este încadrat în producţie ca producător al bunurilor culturale, el ne mai fiind la dispoziţia unui mecena oarecare, muritor de foame, ci cu existenţa asigurată de stat-Domnia sa făgădueşte artiştilor români, ca ministru al artelor, că va face totul pentru a încuraja artiştii români să îndrepte arta spre popor După conferinţă, d. prof. C. Ressu a cetit scrisoarea către artiştii români. Moscova 19 Februarie 1945. Scumpi tovarăşi, pictori, sculptori ai României eliberate, noui şi democratice. Ca răspuns, vă trimitem salutul nostru, în acest moment în care ţara noastră face sforţări finale pentru a dobândi victoria, într-o luptă care trebue să salveze omenirea de neagra ameninţare a fascismului. Suntem încredinţaţi că în noua Românie democratică, veţi găsi locul şi calea pentru munca D-voastră creatoare. Chezăşia succesului artei Dvs. este în legătură cu massele populare. Aşa ne învaţă propria noastră experienţă. Toate impulsurile vitale ale creaţiunii noastre au căpătat un înţeles desăvârşit, un conţinut, o viaţă, din momentul în care arta noastră a găsit o limbă comună cu acea a poporului muncitor al ţării noastre. Ne dăm bine seama că suntem abia la începutul unui drum lung, dar perspectivele lui sunt fără de margini şi nu ne îndoim de propăşirea muncii noastre. Noi v-am trimis câteva monografii ale artiştilor plastici ruşi. In momentul de faţă se adună pentru D-voastră colecţii de reviste şi monografii care vă vor de o idee despre munca noastră. Acestui pachet i-am mai adăugat o serie de cărţi poştale, reproduceri după desenele originale ale unora dintre desenatorii noştri. Noi cunoaştem, deşi fragmentar, mai mult arta voastră veche decât cea nouă, şi frescele voastre din veacul al XVI-lea, ne arată că, cu toată originalitatea şi personalitatea artei ţărilor noastre, ele au avut totuşi multe puncte comune. Sperăm că viitorul luminos al omenirii democratice, va îndrepta arta tuturor popoarelor către o strălucită înflorire. Preşedintele Secţiei Pictorilor ai Asociaţiei V. O. R. S. GHERASIMOV Artist al poporului al U. R. S. S. U.R.S S. Asociaţia Sovietică pentru legăturile culturale cu străinătatea V. O. R. S. Şezătoarea a fost încheiată prin câteva bucăţi muzicale executate la pian de d-na Rovena Văleanu, convorbire cu un artist sovietic desvăluie mai mult decât personalitatea strict artistică a interlocutorului. Ea arată că transformarea mentalităţii şi a concepţiei de viaţă în Uniunea Sovietică este generală, întinzându-se asupra tuturor categoriilor de profesionişti. Artistul sovietic este înainte de toate un om, un om nou, omul sovietic. însușirea dominantă a artistului sovietic este simplicitatea. Pentru el, talentul nu este un mijloc de afirmare pur personală, de singularizare în atitudini ermetice, de separare faţă de mentalitatea şi gustul poporului. Dimpotrivă, artistul sovietic, ştiindu-se încurajat şi susţinut de reprezentantul poporului — Statul sovietic—, îşi îndeplineşte o datorie de onoare şi recunoştinţă, lucrând pentru popor, al cărui nivel artistic îl ridică, pe nesimţite, până la înţelegerea marilor capodopere ale artei universale. Munca aceasta, plină de greutăţi de tot felul, este îndeplinită de artistul sovietic paralel cu ridicarea şi desăvârşirea propriei sale personalităţi artistice. Oricât de departe ar ajunge însă faima sa, oricâţi lauri ar culege în cariera sa, artistul sovietic rămâne acelaş om simplu — în înţelesul de „natural“, „neafectat“—, fără aere de mare vedetă, prietenos şi afabil, gata oricând să stea de vorbă cu fiecare, să mulţumească pe fiecare. Aşa i-am văzut pe toţi artiştii sovietici cari ne-au vizitat: pe violonistul David Oistrach, pe pianistul Lev Oborin, pe dansatorii Lepeşinscaia şi Gusev, pe recitatorul Kaminka, pe cântăreţul Kiricev, — şi tot aşa este şi pianistul lurii Vasilievici Briuşcov, care se află în prezent prin meleagurile noastre, înalt, blond, cu ochi albaştri, cu faţa surâzătoare, cu gesturi stângace de copil, oarecum jenat că trebuie să vorbească despre el, Briuşcov îşi deapănă firul vieţii sale. Pe tabla de marmoră a Conservatorului ’am născut la Moscova, in anul 1903, dintr’o familie în care muzica nu constituia o tradiţie. Am urmat cursurile conservatorului oraşului, învăţând pianul cu prof. Kipp. La absolvire, în 1925, numele meu a fost săpat pe tabla de marmoră a conservatorului. In 1927 am luat parte la concursul internaţional Chopin de la Varşovia. Din numeroşii participanţi, am rămas la urmă, în fund final, doar patru ruşi: Lew Oborin — care a câştigat apoi premiul I, — Grigori Ginsburg, compozitorul Dimitrie Şostacovici — care este şi un pianist eminent — şi eu. Din nefericire, în ajunul producţiei decisive mi-am scrântit un deget, astfel încât n’am mai putut cânta. Cu toate acestea, având în vedere execuţiile mele anterioare, mi s’a acordat o diplomă. Activitatea de concertist şi profesor in 1929 am început activitatea de concertist. Am cântat în 96 oraşe ale Uniunii Sovietice, de la Murmansk până la Vladivostok şi de la Taşken până în Uzbekistan. Am concertat apoi în Iran, în Polonia, iar acum în Iugoslavia şi Bulgaria. Am cântat concerte de pian cu orchestră sub dirijorii străini Ernest Ansermet, Georg Sebastian, Gregor Fitelberg, Margaritoff, etc. Am cunoscut personal pe pianiştii străini Cortot, Casadesus, Egon Petri, Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, Vladimir Horovitz, ş. a. Dintre toţi, cei mai buni imi par Cortot şi Horovitz. Activez la Conservatorul din Moscova ca docent —ultima treaptă universitară înainte de profesorat—, având o clasă compusă din 10 elevi. Despre Enesmi Ce părere aveţi despre George Enescu, după concertul pe care l-aţi dat sub conducerea lui ? — Nu-l cunosc pe Enescu în calitatea lui de violonist. După câte mi-am putut însă da seama la concertul de eri, este un admirabil muzician şi consider o mare cinste faptul de a fi putut cânta cu el. Despre artiştii şi publicul sovietic ori sunt pianiştii cei mai de seamă din U.R.S.S.? — Cred că cel mai talentat pianist actual este Vladimir Sofraniţki, laureat al premiului Stalin. Alţi pianişti excelenţi sunt Oborin — pe care l-aţi auzit la Bucureşti—, Ghilels — un mare tehnician—, Flier — specialist în muzica romantică—, Samuel Feinberg, Grigori Ginsburg, Roza Tamarkina, Iacob Zac, ş. a. — Care sunt preferinţele muzeale ale publicului sovietic? — In muzica de pian, Chopin este compozitorul preferat. Se ascultă însă cu mare plăcere şi muzica clasică — Bach, Beethoven — şi romantică — Liszt, Schubert, Schumann. Compozitorii ruşi şi sovietici sunt foarte apreciaţi şi iubiţi, mai ales Rachmaninoff, Prokofieff, Şostacovici şi Hacciaturian. Educaţia muzicală şi situaţia artiştilor în U.R.S.S. e sprijin primeşte artistul sovietic din partea Statului? — In momentul în care un student se înscrie în anul I al Conservatorului, el intră sub observaţia profesorilor săi. Dacă se relevă ca un element talentat, primeşte imediat o bursă din partea Statului. La absolvirea Conservatorului, i se dă posibilitatea să se afirme pe toate căile, la Profit de ocazie, pentru a-mi exprima, prin ziarul d-voastră, recunoştinţa faţă de publicul muzical român, care a primit atât de bine grupul nostru de artişti sovietici. Cu o deosebită început în formaţiuni de muzică de cameră, în ansambluri, orchestrale reduse, făcând turnee în marile centre provinciale, mai târziu, în cadrul orchestrelor filarmonice, a operelor sau a conservatoarelor. Filarmonica din Moscova posedă şi o formaţiune regională, care dă concerte în centrele din jurul Capitalei. In fine, mai există „Societatea turneelor", un fel de impresariat de Stat, care organizează mari turnee în toată Uniunea. In oricare din aceste organizaţiuni ar fi încadrat, artistul se bucruă de un regim excepţional. Salarizarea este excelentă, avantagiile de aprovizionare cu alimente şi îmbrăcăminte îi sunt asigurate, iar în caz de boală beneficiază de consultaţiuni medicale gratuite, eventual de internare în sanatorii, spitale, etc. Activitatea artiştilor este centrată în jurul organizaţiei din care fac parte. Astfel, de pildă, Filarmonica organizează — pe lângă concertele obişnuite săptămânale — recitaluri şi festivităţi în cluburile de lucrători, în fabrici, în unităţile Armatei Roşii, etc. Prin aceste concerte se urmăreşte un dublu scop : educarea masselor şi în acelaş timp ridicarea nivelului lor artistic. De aceea concertele au de multe ori o linie didactică : se prezintă un compozitor, o formă muzicală, un curent, o epocă, etc. Artiştii sovietici şi războiul are este participarea artiştilor sovietici la războiul actual? — Urmărind păstrarea patrimoniului artistic naţional, Statul sovietic a scutit de mobilizare pe toţi artiştii de seamă. Contribuţia artiştilor la războiu se face totuşi prin spectacolele formaţiunilor alcătuite din artişti de toate genurile, spectacole ce se dau până în prima linie a frontului. Astfel, eu am concertat pentru flota din Marea Baltică, iar acum vin din recunoştinţă şi admiraţie, însă adresez maestrului Enescu, arte a înfrumuseţat concertul nostru cu admirabilul său talent.Jumi Bruşcov tr’un turneu în Bulgaria şi Iugoslavia. — Ce planuri de viitor aveţi? — Mă întorc acum la Moscova, unde continui un diolu Chopin, întrerupt din cauza plecării în actualul turneu. îmi voiu relua activitatea de concertist şi profesor, cuo râvnă îndoită, după acest contact — nu prea profund desigur, dar totuşi foarte interesant — cu artiştii din ţările înconjurătoare ale Uniunii, — îşi încheie lurii Briuşcov declaraţiile sale. v E. Elian De vorbă cu pianistul sovietic lurii Briuşcov O C M D C C lurii Briuşcov J Bc CUPJc. uMUCOCsok. Ăla ^U£uzly/uxd* (Mc+cd ^ .......... aÂ+€i*~t __ Gheorghe Tătărescu (Urmare din. pag. l a) ţara noastră o mină prietenească O pagină dureroasă din istoria noastră a fost întoarsă şi azi trebue să pregătim căile viitorului. legăturile noastre cu URSS trebuesc aşezate în cadrul unei colaborări permanente care, prin amploarea ei, va însemna începutul unei ere noui în istoria raporturilor cu Marea Noastră vecină de la Răsărit. Situaţia noastră geopolitică pe de o parte şi rolul precumpănitor pe care IRSS este chemată să-l aibă în organizarea mini- lumii pe de altă parte — ne «ficteaxtt o politică de permanenţă pe care am dori s-o începem prin încheerea unor acorduri economice menite să contribuie la refacerea şi desvoltarea vieţii economice a ţării noastre. Asemenea acorduri vor adânci relaţiunile de amiciţie şi colaborare între poporul sovietic şi poporul român, deschizându-ne perspectiva unor raporturi de strânsă amiciţie şi ajutor reciproc, faza însăşi a politicei externe a României şi condiţia esenţială a securităţii noastre internaţionale. Iată ţelurile politicei noastre externe. " Îndatoriri faţă de aliaţi şi faţa de popor Pentru a putea realiza această politică trebue în primul rând să continuăm cu energie sporită războiul împotriva vrăjmaşilor noştri şi ai Naţiunilor Unite. Vom continua deci să ne batem alături de glorioasele Armate Roşii prin jertfele cărora, îmbinate cu jertfele soldaţilor noştri, am putut în zilele trecute să ne întoarcem în Transilvania de Nord, smulsă prin violenţă din hotarul etern al poporului nostru. Armatele noastre continuă să lupte acoperindu-se de glorie neperioare. Stindardele lor au fluturat pe zidurile Banska-Bistritzei. Ele vor flutura mai departe în slujba marilor idealuri ale României. Suntem mândri şi fericiţi că oştile române participă la dezrobirea pământului poporului cehoslovac şi a celorlalte popoare vremelnic cotropite de Germania hitleristă. Vom continua apoi să executăm cu scrupulozitate condiţiunile armistiţiului încheiat în 12 Septembrie, împlinind toate obligaţiunile pe care le-am luat în numele ţării. In afară de aceste îndatoriri contractate faţă de Naţiunile Unite ne vom îndeplini îndatoririle faţă de poporul nostru. PRIN ÎNFĂPTUIREA REFORMELOR CE STAU LA BAZA PROGRAMULUI GUVERNULUI DE CONCENTRARE DEMOCRATICA PREZIDAT DE DOMNUL PETRU GROZA, ÎNCEPÂND CU REFORMA AGRARA CARE E IN PLINA APLICARE. VOM REALIZA DEMOCRATIZAREA STATULUI RECLAMATA DE NĂZUINȚELE VREMURILOR NOASTRE, CU ELIMINAREA TUTULOR REMINISCENŢELOR FASCISTE LASATE MOŞTENIRE DE REGIMUL CARE NE-A DUS LA DEZASTRUL ŢARII, SATISFACÂND ASTFEL REVENDICĂRILE MASSELOR, ÎNSETATE DE O ORÂNDUIRE MAI BUNA ŞI MAI DREAPTA. Prin această politică reformatoare vom consolida temeliile Statului nostru asigurându-i îndeplinirea rolului ce-i revine în acest colţ de lume: factor de propăşire, libertate şi de pace. Nu vom râvni la bunurile altora ci vom cere numai respettarea propriilor noastre bunuri, întărite încă odată prin sângele soldaţilor noştri, care se bat azi în pustele Ungariei şi în munţii Slovaciei pentru cauza României şi triumful libertăţii. Un stat liber şi democratic înăuntrul graniţelor noastre am instaurat un regim de egalitate pentru toate naţionalităţile conlocuitoare, înţelegând să nu asuprim pe nimeni şi să acordăm acelaşi tratament şi aceiaşi ocrotire tuturor cetăţenilor fără deosebire de naţionalitate sau de credinţă : aberaţiile şovine şi ura de rasă vor fi alungate din viaţa poporului nostru. Voim să servim astfel idealurile democraţiei, prin libertate, dreptate şi egalitate acordate tuturor şi pentru totdeauna. Iată mijloacele puse în slujba realizării politicei noastre externe. Şi credem că prin această politică ne vom fi afirmat odată mai mult dreptul nostru la viaţă — dreptul de a rămâne un Stat liber şi democratic într-o Europă liberă şi democratică. spândiți Scânteia 66 SCÂNTEI® RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I şI RADIO CARPAŢI 7.30: Descrerea emisiunii. Ora exactă. învăţătura zilei. Radio jurnal. Rezumatul programului. Concertul dimineţii (discuri). RADIO ROMANIA şi RADIO BUCUREŞTI I 8.30: Poşta refugiaţilor. Muzică variată uşoară (discuri). 9.00: Ora administrativă. Informaţii sindicale. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I şi POSTUL DACIA ROMANA 10.00: Ora exactă. Emisiune pentru presa din provincie. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I şi RADIO CARPAŢI 10.30: Poşta militară Radio Muzică variată uşoară (discuri). 11.30: Telegrame P. T. T. 12.15: Muzică din opere (discuri). 12.45: Actul III din „Faust“ de Gounod 13.00: Ora exactă. Orchestra Ionel Cristea. 13.50: Publicitate. Muzică variată ușoară (discuri). 14.00: Ora exactă. Radio jurnal. 14.20: Orchestra Nicu Stănescu. 15.00: Rezumatul programului de după amiază: închiderea emisiunii, RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I şi RADIO CARPAŢI 18.00.: Deschiderea emisiunii. Ora exactă. Muzică vocală (discuri). 18.25: Universitatea Radio. Români cu faimă mondială „Nicolae Borsa" de G. Călinescu, 18 45. Ora exactă Radio jurnal. 19.00: Orchestra de salon Radio dirjată de Ion Hartulary Dorclée, voce Puica Alexandrescu. 19.55: Buletinul oficiului sportului popular 20.00: Ora Naţiunilor prietene: Franţa. 1.Portret: Generalul Delattre de Tessigny de Şerban Cioculescu. 2. Conferinţă: Parisul de demult de Victor Eftimiu. 3. Informaţii. 4. Muzică instrumentală de Debussy şi Ravel (discuri). 20.50: Muzică vocală (discuri). 21.00: Ora exactă. A.R.L.U.S. 21.30: Muzică simfonică rusă (discuri). 22.00: Ora exactă. Radio jurnal. Publicitate. Rezumatul programului de a doua zi. 22.20: Muzică de dans (discuri). 23.20: Muzică de Cabaret (discuri). 23.50: Radio jurnal, închiderea emisiunii. Viţelul de azi e vila de muncă şi vaca cu lapte de mâine ! Cine uită aceasta, uită datoria lui de plugar şi de gospodar. Plugari, nici o palmă de frământ neînsămânţat. Cine seamănă primăvara, are ce culege toamna ! Plugari munciţi cu râvnă pământul. E al vostru! (Urmare din pag. 1 a) C. G. M. este cunoscută masselor celor mai largi. Trebuie menţionat faptul că Sindicatele , după cele întâmplate la Malaxa, au devenit forţa cea mai dinamică în sânul poporului român, luptând cu energie crescândă contra reacţiunii, a cărui port-drapel a fost şi a rămas Maniu, precum şi contra bandelor de fascişti, legionari, ocrotiţi, sprijiniţi, ajutaţi şi conduşi de către Maniu, Ilie Lazăr, Brătianu. Răsturnarea guvernului prezidat de călăul şi asasinul poporului Rădescu şi aducerea în fruntea ţării a unui guvern de largă concentrare democratică, se datoreşte şi Sindicatelor Unite, CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII, care au dat cele mai mari jertfe în lupta de îngenunchiere a reacţiunii şi a fascismului intern. Unul din exemplele cele mai elocvente este ziua de 24 Februarie 1945 C. G. M. apreciază la justa lor valoare succesele realizate până acum de guvernul prezidat de d- dr. Petru Groza, încadrarea Ardealului la patria mamă, cât şi legiferarea Reformei agrare, sunt minunate realizări de importanţă istorică în viaţa poporului român De aceea poporul în frunte cu clasa muncitoare face zid în jurul guvernului, spre a ridica ţara din haosul economic în care a fost aruncată de criminalii de războiu, de toţi vinovaţii dezastrului ţării, oricum ei s’ar numi legionari, sau clica reacţionară în frunte cu Maniu, Brătianu şi Rădescu. Cot la cot cu ţăranii Legea Reformei agrare a pus pe ţărani în stăpânirea pământului pentru care au luptat de secole Lupta muncitorimii manuale şi intelectuale de sprijinire a ţăranilor pentru reforma agrară s-a terminat cu deplin succes. Ţăranii şi-au primit răsplata pentru jertfele făcute de moşii şi strămoşii lor în lupta ce au dus-o pentru a fi stăpânii pământului ce-i muncesc. C. G. M. socoteşte că dacă ţăranii s’au simţit cot la cot cu muncitorii în lupta pentru pământ, apoi tot cot la cot să se simtă şi în c£uppania de însămânţare a acestor pământuri. Pentru aceasta, C. G. M a hotărit să înceapă o campanie de participare activă a Sindicatelor la sprijinirea ţăranilor. Să se are şi să se samene cât mai neîntârziat Niciun petec de pământ să nu rămâie necultivat! Astfel vom reuşi să asigurăm alimentarea frontului cât şi a populaţiei cu cele necesare hranei zilnice. Pentru îndeplinirea în condiţiunile cele mai bune a campaniei de însămânţări pe tot întinsul ţării, a luat fiinţă o comisie formată dintr- un reprezentant al C. G. M în persoana Tovarăşului Marin Florea Ioneseu şi reprezentanţi ai diferite-,lor ministere, care sunt direct interesate în ridicarea productivităţii agricole din ţara noastră. Toate hotărârile acestei Comisiuni vor însemna puncte de reper pentru mişcarea sindicală. Vom continua într’un mod şi mai accelerat să determinăm confecţionarea de unelte agricole, fără ca producţia de razboiu să scadă. Vom continua să mobilizăm grupe de meseriaşi care vor pleca la ţară pentru a repara uneltele agricole ale ţăranilor. Dar mai ales vom da toată atenţia staţiunilor de închiriat maşini agricole. Vom detaşa pentru a ajuta la organizarea Staţiunilor de închiriat maşini agricole cât şi la punerea în mişcare a maşinilor, pe cei mai buni specialişti, pe cei mai calificaţi muncitori, pe cei mai buni mecanici. Fraţi ţărani, stăpâniţi pe vecie pământul ce l-aţi primit în lupta unită cu muncitorii şi intelectualii din oraşe ! Simţiţi şi mai departe umărul vostru alături de umărul muncitorilor în lupta pentru urarea şi semănarea întregului pământ arabil de pe întinsul ţării! Ridicarea producţiei în întreprinderi industriale rămâne şi mai departe în picioare. Lupta împotriva hitterismului Cu cât armatele noastre,, cari luptă alături de Armatele Roşii eliberatoare dau lovituri din ce în ce mai puternice fiarei hitleriste, cu atât mai mult trebuie să ridicăm producţia de războiu necesară frontului, cu atât mai mult elanul şi entuziasmul nostru antifascist patriotic să crească ! Cu cât se termină mai repede războiul, cu atât şi suferinţele de orice naturi vor scădea. Cu cât mai repede va fi sdrobită fiara hitleristă, cu atât vom putea salva sute de mii de vieţi, cari vor putea să se întoarcă din nou în mijlocul familiilor lor. Deci lozinca: „Totul pentru front ! Totul pentru victorie” să pătrundă până în măduva oaselor noastre, fiindcă frontul armat este legat cu viaţa şi viitorul clasei muncitoare, a poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Ura contra hitlerismului, contra fascismului, contra legionarilor să ne călăuzească în munca de ridicarea producţiei. Orice şurub în plus, orice piesă în plus, înseamnă o granată în capul lui Hitler. Comitetele de fabrică, prin Sindicatele şi Uniunile respective, să popularizeze pe eroii muncii în cadrul ridicării producţiei, recompensându-i cu premii morale şi materiale. Popularizarea numelui lor va trebui să se facă şi prin presa Sindicatelor din ţările vecine şi în special în presa Sindicatelor celor mai puternice, care au dat cel mai mare şi valoros aport frontului antihitlerist. Sindicatele Sovietice. Iniţiativa şi vigilenţă Muncitori, Muncitoare! Sprijiniţi fi desvoltaţi spiritul de iniţiativă individuală sau colectivă în ce priveşte ridicarea productivităţii muririi ! Nici un Comitet de fabrică să nu fie lipsit în munca de ridicarea producţiei, de Comisiile de producţie şi întrecere patriotică compusă din muncitori, funcţionari, maiştri şi ingineri! Să se facă schimb de experienţă de la o fabrică la alta ! Aşa cum secţiunile dintr’o fabrică se ajută reciproc pentru ridicarea producţiei în cadrul întrecerii patriotice, tot aşa şi fabricile între ele să se ajute reciproc! Aceasta trebuie să fie sensul patriotic şi antifascist al întrecerilor ce se organizează în vederea ridicării producţiei. Dar Doamnelor şi Domnilor, Prietene şi Prieteni şi dragi Tovarăşi, realizarea sarcinilor imense şi grele pe care trebuie să la realizeze Guvernul de concentrare democratică prezidat de Dr. Petru Groza ca şi sarcinile ce le-a arătat Comitetul Executiv al CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII pentru mişcarea sindicală, în cadrul sarcinilor generale ale Guvernului, nu vor putea să fie realizate, aşa cum interesele naţionale le cer, dacă nu vom menţine vigilenţa noastră trează, descoperind, demascând şi dând pe mâinile autorităţilor de Stat, pe toţi sabotorii şi duşmanii aplicării pe teren a planului de muncă guvernamentală. , Sarcinile muncitorimii manuale şi intelectuale Facem apel la muncitorimea manuală şi intelectuală, organizată în Sindicatele Unite, să ajute Guvernul la curăţirea întreprinderilor şi birourilor de toţi fasciştii şi legionarii. Curăţirea se va face de asentimentul muncitorilor şi funcţionarilor din întreprinderea respectivă, pe bază de dovezi reale şi obiective. Să curăţim nu numai pe şefii de cuib legionari, ci şi pe cei ce au participat ca membri activi în cuiburile legionare. Va fi dureroasă pentru unii această epurare, dar este foarte necesară şi foarte sănătoasă în spiritul drumului ce şi-a deschis poporul român la 6 Martie 1945. Comitetul Executiv al CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII în urma celor întâmplate la Malaxa a constatat ca lipsă o anumită izolare a Comitetului de fabrică de massa muncitorilor din întreprindere, ocupându-și timpul cu oficiile de aprovizionare a lucrătorilor şi alte lucruri de asemenea natură. Comitetele de fabrică nu trebuie să se ocupe cu aprovizionarea, ci trebuie să se ocupe de organizarea temeinică şi conducerea sănătoaasă a acţiunilor pentru câştigarea revendicărilor celor mai arzătoare şi mai imediate, creind posibilităţi de muncă şi de viaţă mai bune muncitorilor. Aprovizionarea cu tot ce e necesar pentru muncitori s’o facă patronul. Această răspundere cu aprovizionarea poate să şi-o ia patronul. In Congresul General Sindical din Ianuarie a. c., s’a stabilit print’un punct special în Rezoluţia Congresului, că vom lovi cu toată puterea noastră orice încercare de spargere a unităţii sindicale, din orice parte ar veni. Acest punct din Rezoluţie este foarte just, dar trebuie arătat sindicaliştilor în mod concret cum să fie apărată unitatea sindicală şi faţă de cine s’a apere. Trebuie arătat de unde poate veni pericolul şi cine este duşmanul unităţii sindicale. Unitatea sindicală care a fost consolidată şi mai mult în timpul Congreselor Sindicale şi de atunci încoace de la o zi la alta se cimentează şi mai mult. Comitetul Executiv al CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII recunoaşte că a fost o slăbiciune a sa, că nu a făcut totul pentru a adânci permanent ura contra fascismului, mai cu seamă contra legionarilor din întreprinderi şi birouri, cari sunt duşmanii de moarte ai unităţii de luptă a clasei muncitoare şi ai unităţii sindicale, care este fundamentul mişcării sindicale. Luptă, pentru întărirea clasei muncitoare Nici un fel de milă faţă de fascişti, faţă de legionari! Nici un fel de tolerare faţă de duşmanii Frontului Unic Muncitoresc şi ai unităţii sindicale ! Cu cât vom şti să organizăm şi să cuprindem în Sindicatele Unite majoritatea sdrobitoare a salariaţilor ,cu atât vom putea ridica autoritatea Sindicatelor în faţa ţării, a poporului, a Guvernului şi mai cu seamă în faţa Străinătăţii. Astăzi avem redobândită independenţa şi libertatea naţională ce au fost vândute de legionari şi Antonescu fasciştilor horthyşti şi hitleriştilor nazişti. Independenţa şi libertatea naţională au fost redobândite datorită sprijinului şi ajutorului direct dat de Armatele Roşii, alături de care Armatele noastre au luptat cu sângele lor pentru a elibera ţara de năpârcile hitleriste, datorită Guvernului Sovietic şi în special Tovarăşului Stalin care a acceptat cu dragoste şi căldură părintească propunerea Guvernului Petre Groza, ca Ardealul de Nord să fie reîncadrat României democratice. Clasa muncitoare din România, care trebuie în cel mai scurt timp complect organizată în Sindicatele Unite, trebue să fie la înălţimea momentelor istorice prin care trece lumea întreagă " Clasa muncitoare din România ----