Scânteia, mai 1945 (Anul 2, nr. 214-238)

1945-05-01 / nr. 214

I ISTORICUL ZILEI DE 1 mai ■B———^—■ Hill II SESa«M ■• Taas5B3l5JS»Bi3IBST1tI 2 ittal este simbolul unităţii de luptă pentru o viaţă mai bună a celor ce muncesc. ICI este sărbătoarea cea mai mare a mun­citorilor de pe toate continentele, de­ toate, naţionalităţile, de toate religiile, de toate culorile. In toate uzinele şi pe toate şantierele, in toate birourile şi in toate atelie­rele, pe trenuri şi pe vapoare, mun­citorii simt in această zi solidari­tatea frăţească de luptă a tova­răşilor lor de pe tot cuprinsul glo­bului. De aceea,­­ Hai înseamnă, înainte de toate, o victorie a în­frăţirii mondiale împotriva unilor şi prejudecăţilor fovm­e­­i rasiale, cari au despărţit popoarele.­­ Originea zilei de 1 Hai este strâns legată de luptele muncitorimii or­ganizate, pentru revendicările ei profesionale, începând cu lupta pentru ziua de opt ore. Această revendicare a fost proclamată, pentru prima oară, in 1884, de că­tre Congresul Uniunii Sindicale muncitorești americane, care a a­­t­nt foc la Chicago. Revendicarea muncitorilor a întâmpinat rezis­tenta furioasă a patronatului. Doi ani mai târziu, la 1 mai 1880, m­un­­citorimea­­americană a declarat greva generală şi numai la Chi­cago, au fost peste 000.000 gre­vişti. Poliţia, care se afla în slujba patronilor, a atacat cu armele pe demonstranţi. Au s­căzut numeroase victime. Această represiune sânge­roasă împotriva celor ce nu fă­ceau decât să lupte pentru drep­turile lor, a stârnit un val de­­in­dignare fi în Decembrie 1888. Con­gresul Federaţiei Americane a IHuncii a hotărît ca, in amintirea acestei zile de luptă, 1 Hai să fie comemorat de apururi de către m­tncitorimea americană. lupta fi Jertfa muncitorilor din Chicago a avut Insă un răsunet mult mai mare. De partea această- Ialtă a Atlanticului, muncitorimea fi-a dat seama că tovarăşii din Chicago au căzut pentru o cauză care este a proletariatului întreg fi la primul Congres al Interna­ţionalei a ll-a, care s'a ţinut în Iu­lie 1880 la Paris, Paul lat­argue, ginerele fi discipolul lui Karl Hane, a propus ca ziua de 1 mai să fie proclamată zi de solidari­tate fi de luptă internaţională a muncitorilor, împotriva asupririi fi exploatării. Congresul a primit această propunere fi în felul a­­cesta, începând cu anul 1800, mun­citorii din toate ţările au demon­strat, in ziua de 1 mai, pentru re­vendicările lor cele mai vitale şi, în primul rând pentru ziua de opt ore. De atunci, au trecut 20 de ani. In decursul acestora, ziua de 1 mai fi-a dezvoltat semnificaţia, paralel cu desvoltarea istorică, pe măsură ce clasa muncitoare se organiza fi se întărea, pe măsură ce noui re­vendicări fi noui sarcini deveneau actuale. Votul universal, lupta pentru libertatea de organizare sindicală fi politică, lupta împo­triva războiului imperialist fi îm­potriva asupririi naționale fi colo­niale­, au devenit rând pe rând lo­zincile pe cari le strigau milioa­nele de muncitori ce se strângeau de fiecare 1 mai, sub steagurile roșii. Ziua de 1. Mai s'a transfor­mat astfel, încetul cu încetul, an cu an, dintr’o zi de luptă a mun­citorimii americane pentru o re­vendicare profesională limitată, intr-o zi Internaţionali de luptă pentru toate revendicările­ econo­mice şi politice ale clasei munci­toare. După primul­ război­ mondial, care a fost urmat de cea mai a­­dâncă criză economică, 1 Mai a fost ziua de luptă împotriva celor ce voiau să arunce toată povara crizei asupra celor ce muncesc , a fost ziua de luptă împotriva șo­majului fi împotriva scăderii sa­lariilor. Războiul na adus Insa numai crize economice. El a fost întovă­rășit de adânci frământări sociale fi politice, cari au provocat pră­buşiri de Imperii fi de regimuri. Printre acestea, prăbuşirea impe­riului ţarist fi instaurarea pe o fesiune a globului pământesc a u­­nui regim democraţie fi progresist, a însemnat una din cele mai mari cotituri din istoria lumii. Munci-­i­torimea din toată lumea a simţit­ imediat că viaţa nouă care a în-­­ ceput să palpdic in Uniunea Sovie-­ tică constituie o victorie a demo-­­oraţiei fi a ideii de progres in ge-­ neral, fi că această victorie tre­buie apărată de toţi cei ce se află tn luptă pentru un viitor mai bun. Fa a înţeles, — fi evenimentele au­­ conflrt ’at au putere acest adevăr, — că Uniunea Sovietică este zăga­zul cel mai important împotriva revărsării puhoiului fascist. Din a­­ceastă cauză, ziua de 1 Mai s’a îm­bogăţit cu o semnificaţie nouă : ea a devenit mina de afirmare a soli­darităţii care uneşte popoarele din Uniunea Sovietică cu toate po­poarele antifasciste din lume. Această solidaritate a fost strălu­cit verificată de evenimente i po­poarele iubitoare de libertate din lumea întreagă au sprijinit efor-,­turile Uniunii Sovietice / Uniunea­ Sovietică fi glorioasa ei Armată Rofie au adus libertate popoarelor ingenunchiate de fascismul cotro­pitor fi retrograd. Astăzi, bandele naziete fi oftile înarmate de ele, cari reușiseră o vreme ett-fi întindă aripile lor ne­gre peste întreaga Europă, au to -­t alungate de pretutindeni fi Armata Rofie le urmărește eu Strășnicie până in ultimele văgăuni. lupta nu este terminată însă fi hidra fascistă golfăie încă... Stârpirea hitlerismului, atât sub forma sa făţişe s­ub care se mai găseşte încă in câteva regiuni ale Germa­niei, cât şi sub forma camuflată sub care se mai ascunde in teri­toriile de curând eliberate, consti­tuie astăzi misiunea cea mai im­portantă fi cea mai urgentă a cla­sei muncitoare. Ziua de 1 Mai a acestui an stă, de aceea, ca fi in a­­nii precedenţi, sub semnul luptei unite a tuturor oamenilor iubitori de libertate fi de progres, împo­triva fascismului asupritor fi re­trograd. Aceasta este istoria zilei de 1­­ Mai... O istorie care nu este­ încă terminată... Faraiei cu desfășura­rea economică, socială și politică,­­ Mi­­ tinde să adune sub vechile sale stindarde, masse din ce in ce mai largi, pentru atingerea idealu­rilor de dreptate, de libertate și de victorie ale întregii omeniri înain­tate. Amfrei Vasiliu­­ ,,Incă in secolul tr­ecut, muncitorii tuturor ţărilor au hotărît să s­erbeze anual ziua de azi,­­ de 1 Mai... azi în ziua de 1 Mai, când natura se­­ trezeşte din amorţirea de iarnă, pădurile şi­­ munţii se acoperă cu verdeaţă, câmpiile şi tun-­f­cile sunt înfrumuseţa­te de flori, soarele începe să încălzească mai fierbinte, în aer se simte bu- c curia topirii, iar natu­ra se dedă jocului și jubi-­­ lează —- au hotărît ca tocmai astăzi să declare întregii lumi că muncitorii aduc omenirii pri­măvara și eliberarea... ( STALIN, 1 Mai 1912) Trei Ordine de Zi, de 1 Mai, ale Mareşalului Stalin 9 MÎA3 1944 Primul 1 Mai după laşa şi criminala agre­siune a bandiţilor hitle­ritor Împotriva Uniunii Sovietice. Mai mult de zece luni trecuseră de când cotro­pitorii nemţi năvăliseră asupra ţârii sovietice, de cănd jefuiau şi pusti cu satele şi oraşele, chinuiau şi uci­deau populaţia paşnică a ţinuturilor vremelnic cotro­pite. Dar basmul invincibilităţii armatei germane, între­ţinut cu atâta grijă de propaganda lui Göbbels, În­cepea să se destrame. Ire zadar au încercat nemţii, în iarna anului 1941-42, să ia Moscova. Ei fuseseră opriţi şi Înfrânţi nu numai la Moscova şi Kalinin dar şi la Rostov şi Kerci, la Tihvin şi Leningrad. Multe divizii ale jefuitorilor de elită nemţi rămă­seseră să îngraşe pământul sovietic. Popoarele co­tropite ale Europei, popoarele iubitoare de libertate, oamenii progresişti din întreaga lume, urmăreau cu încredere, cu dragoste, cu entuziasm, lupta eroică a popoarelor sovietice angajate in marele război pentru Apăr­area Patriei şi nimicirea monstrului fascist. Lupta ilsabia începea. Nemţii crezuseră că vor obţine victorie fulgerătoare, ei au trebuit să treacă la războiul de lungă durată. Alianţa anglo-sovieto­­americană se închegase, dar glorioasa Uniune Sovie­tică lupta singură, unul contra unul, împotriva hitle­­rismului Marea Britanie şi Statele Unite aveau nevoe de răgaz pentru a se înarma, a Instrui trupele, a lua poziţii favorabile de luptă. Nemţii jefuiau resursele ţârilor cotropite, forţau popoarele robite sa muncească în fabrici şi pe ogoare în folosul armatei ot hitlerista. Popoarele sovietice mutau principalele industrii din Ucraina peste Volga, după munţii Urali. In acelaş timp se organiza rezistenţa şi în iarna 1941—42 vi­tejii ostaşi sovietici porneau la ofensivă Împotriva năvălitorilor.­­ Este meritul nepieritor cil poporului sovieitic, cil glo­rioasei Armate Roşii, ori strălucitului ed Comandant, Mareşalul Stalin, de a a organizat lupta­­victorioasă Îm­potriva celui mai arud şi mai bestial duşman a­l ome­nirii, fascismul. Uniunea Sovietică a stat şi stă în fruntea luptei antifasciste; vreme de patru ani ea a dus greul luptei, zdrobind şira spinării fiarei hitle­rista, distrugând materialul tehnic şi cele mai bune divizii nemţeşti, 1 Mai 1942 a fost pentru popoarele sovietice zi de muncă încordată. Adresându-se popoarelor sovietice, Mareşalul Stalin spunea în ordinul său de zi : „Tovarăşi ! Popoarele ţării noastre întâm­pină in acest an ziua de 1 Mai, ziua inter­naţională In condiţiunile războiului pentru apărare­a Patriei împotriva cotropitorilor fascişti germani. Războiul şi-a pus pecetea pe toate manifestările vieţii noastre. El şi-a pus pecetea şi pe ziua de astăzi, pe sărbă­toarea de 1 Mai. Oamenii muncii din ţara noastră ţinând seama de starea de războiu, au renunţat la repausul de 1 Mai, pentru a petrece ziua de astăzi într'o muncă încor­dată pentru apărarea Patriei noastre. Trăind aceeaşi viaţă cu luptătorii frontu­lui nostru, ei au prefăcut sărbătoarea de 1 Mai într'o zi de muncă şi de luptă, pentru ca să ajute cât mai mult frontul şi să-i dea cât mai multe puşti, mitraliere, tunuri, a­­runcătoare de mine, tancuri, avioane, mu­­niţiuni, pâine, carne, peşte, legume. lista înseamnă că frontul şi spatele fron­tului formează la noi un lagăr de luptă unic şi de nedespărţit, gata să învingă orice greutăţi în calea spre victoria asupra duş­manului". Făcând un prim bilanţ al celor dintâi luni de răz­boi, Stalin constată : „Germania fascistă şi armata ei au deve­nit mai slabe decât erau acum zece luni. Războiul a adus poporului german mari­­lo­v­ailuzii, milioane de jertfe omeneşti, foame­te şi sărăcie". In timp ce „Armata Roşie a devenit mai organizată şi mai puternică decât era la începutul războiului". In afară de forţa­ ei materială, Armata Roşie era incomparabil superioară ca forţă morală. „Mai ducem un războiu de apărare a Pa­triei, un războiu de desrobire, drept. Noi nu avem ca scop cotropirea de ţări străine, subjugarea de popoare străine. Scopul nos­tru este clar şi nobil. Noi vrem să eliberăm pământul nostru sovietic de sub jugul ne- ■ mernicilor fascişti germani. Noi vrem să scăpăm pe fraţii noştri Ucrainieni, Moldo­veni, Belaruşi, Lituanieni, Letonieni, Esto­nieni, Carelieni de ruşinea şi umilirea la care sunt supuşi de către nemernicii fas­cişti germani. Pentru a realiz­a acest scop, noi treime să sdrobim armata fascistă ger­mană şi să răpunem pe ocupanţii germani până la ultimul om, dacă ei nu se vor pre­da. Altă cale nu este". Popoarele sovietice nu erau singure. „împotriva imperialismului german sau unit toate popoarele iubitoare d® libertate, r­­ivirile lor sunt aţintite asupra Uniunei Sovietice. Lupta eroică pe care o duc pe­ 1 19«­ poarele ţării noastre pentru libertatea, o­­noarea şi independenţa lor, provoacă entu­ziasmul întregii omeniri progresiste. Po­poarele tuturor ţărilor iubitoare de liber­tate privesc la Uniunea Sovietică­ ca la for­ţa capabilă să salveze omenirea de ciuma hitleristă. Printre aceste ţări iubitoare de libertate primul loc­­11 ocupă Marea Brita­­nie şi Statele­ Unite ale Americei, cu care noi avem strânse legături de prietenie şi de alianţă şi care dau ţării noastre un aju­tor militar tot mai mare împotriva cotro­pitorilor fascişti germani". In Ordinul de Zi a Comandamentului Su­prem al forţat­or armate ale U. R. S. S., Mareşa­lul Stalin putea sa con­state cu mândrie : „In perioada campaniei de Iarnă din anii 1942—1043 Armata Roşie a pricinuit serioa­­se înfrângeri trupelor hitleriste, a nimicit efective omeneşti enorme şi cantităţi u­­riaşe de echipament tehnic al duşmanului,­­a încercuit şi lichidat două armate ale duş­manului la Stalingrad, a luat prizonieri pes­­­­te 300 de mii de soldaţi şi ofiţeri Inamici şi a eliberat de sub jugul german sute de o­­raşe şi mii de sate sovietice. Campania de iarnă a arătat că forţa o­­fensivă a Armatei Roşii a crescut. Trupele noastre nu numai că i-au alungat pe Nemţi de pe teritoriul cotropit de ei în vara anu­lui 1042, dar au ocupat şi un şir de oraşe şi regiuni ce se găseau în mâinile duşma­nului de aproape un an şi jumătate. După cum s-a văzut, Nemţilor le-a fost peste pu­teri a preîntâmpina ofensiva Armatei Roşii". Armata Roşie continuă să poarte greul războiului împotriva hitlerismului. Aliaţii încep primele opera­ţiuni victorioase In Africa. „In acelaş timp trupele victorioase ale aliaţilor noştri au sdrobit trupele italo-ger­­mane In regiunea Libiei şi a Tripolitaniei, au curăţat aceste regiuni de duşmani şi a­­cum continuă să-l sdrobească în regiunea Tunisului, iar viteaza aviaţie anglo-ameri­­cană dă lovituri distrugătoare centrelor in­dustriei de războiu ale Germaniei şi Italiei, prevestind crearea frontului al doilea în Europa împotriva fasciştilor germano-ita­­lieni. Astfel, pentru prima oară in decursul răz­boiului, lovitura dată din Est duşmanului de către Armata Roşie, s'a contopit într'o lovitură comună unică cu lovitura dată din Vest de către trupele aliaţilor noştri. Toate aceste împrejurări, luate împreună, au sdruncinat până in temelie maşina de războiu hitleristă, au schimbat mersul răz­boiului mondial şi au creat premisele ne­cesare pentru victoria asupra Germaniei hitleriste". Pe măsură ce alianţa de luptă intre cele trei mari puteri se întăreşte, iar loviturile coordonate împotriva agresorilor fascişti sporesc, se desvoltă criza din ta­băra fasciştior. Agresorii simt că Ie fuge pământul de sub picioare. Nu se mai gândesc la victorie pe calea armelor. Speranţele lor stupide merg în direcţia dez­binării şi spargerii blocului antihitlerist, lansând dec­eive... de pace. „Cruiz din lagărul fasciştilor şi-a găsit ex­presia, in al doilea rând, in aceea că fas­ciştii încep să vorbească tot mai des des­pre pace. Judecând după ştirile din presa străină, se poate ajunge la concluzia că Nemţii ar vrea să obţină pacea cu Anglia şi Statele-Unite ale Americei cu condiţia des­părţirii acestora de Uniunea Sovietică sau invers, că ei ar vrea să obţină pacea cu U­­niunea Sovietică cu condiţia despărţirii ei de Anglia şi Statele-Unite ale Americii. im­perialiştii germani, perfizi până'n măduva oaselor, au neobrăzarea să-i secoată p® a­­liaţi făcuţi d­upă calapodul lor presupunând că vreunul dintre aliaţi se va lăsa momil de ei. Este clar că nu pentru că le merge ni ne flecăresc Nemţii despre pace. Flecă­reala despre pace din lagărul fasciştilor mărturoseşte numai că ei trec printr’o cri­ză grea" încercările hitleriştilor nu s'au oprit aici. Ele au continuat, cu aceleaşi rezultate negative, pănă astăzi. Acum, când din umflata Germanie a lui Hitler n'a mai rămas decât un strâmt coridor între fluviile Odor şi Elba (şi poate până la apariţia acestor rânduri nici măcar atât), cu mai multă tărie încă. hitleris,­i în­cearcă tot felul de manevre de dezbinare. Ei trimit trupele germane de pe frontul de vest, t­a­­­telor anglo-americartc ’z-rr- rc'uirii' ^ (CotriiîKiu* o tn t- ■ J• i) 'J mjiaami ............................................................... ' ■* ii. n 37.000 de medici şi 124.000 de sanitari Cheltuelile Statului sovietic pentru sănătatea tdHci a crescut considerabil în anii răsb­oialui. Reţeaua instituţiilor medicale deservind populaţia, mm Brumai că nu s’a redus dar s'a lărgit chiar în unele locuiri. Numai Republica Sovietică Federativă Rusă a pregătit fi* cursul răsboiuîui 37 mii de tineri medici şi 124 mi de sa­nitari. Guvernul sovietic a luat toate măsurile ca să ocrotească să­nătatea poporului, cu toate condiţiunile grele ale răsboiuîui, pre­­venind izbucnirea epidemiilor şi educând o generaţie tânără şi sănătoasă. *. .. X De 1 Mai „ ...proletariatul îşi trece în revistă ♦ I forţele de luptă mobilizate mobilizate ca o­ singură armată, sub un singur steag şi pentru un $ I singur ţel... | % (ENGELS, 1 Mai 1890) | ►♦♦♦♦♦♦♦♦o«*** In Urali, se lucrează intens la puțurile de foraj terrraagoc —— —BB— Tineretul comunist sovietic defilează cântând „SCÂNTEI­A” S 1 MAI 1941! ! Mă aflam la Soci (în Caucaz) în minunata casă de odihnă ,Svetlana". Era o mărturie a grijii ce o poartă poporul sovietic celor ce-i ia sub aripa lui. La bucu­riile de fiecare zi, la frumusețea naturii în floare, se adăuga o notă de festivitate deosebită — ziua de 1 Mai. De dimineață pornirăm spre oră­şelul aşezat la malul Mării Negre. La fiecare pas ne întâmpinau lo­zinci, diagrame, tablouri cari expri­mau mândria realizărilor atinse în toate domeniile vieţii sovietice — inscripţii cari arătau spiritul de profundă dragoste de pac® al po­poarelor sovietice, spiritul de soli­daritate cu toţi cei ce muncesc. Casele, chioşcurile, grilajuri­le de pe poduri, totul era sclipitor de alb, scăldat în razele aurii ale soarelui şi împodobit plantaţii şi bogate buchete de trandafiri de toate cu­lorile. Dar cel mai îmbucurător tablou îl ofereau oamenii veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale nemăr­ginitei Uniuni Sovietice — ei pre­zentau în miniatură poporul sovie­tic. Aici am întâlnit şi pe armea­nul — deputat al Sovietului Su­prem — om tânăr, care în 1917 îşi pierduse părinţii şi la vârsta de 7 ani era vagabond, devenise un mic infractor. Noul regim l-a salvat, l-a educat, i-a făurit un viitor fericit. Era acum savant şi membru al Gu­vernului. Aici am întâlnit şi pe un pescar de pe malurile Mării Nor­dului şi pe inginerul din Leningrad — fost încă în 1918 armat. Muncitori de la căile ferate, din industria mi­nieră — studenţi, studente, func­ţionari — de toate vârstele, de toate naţionalităţile — toţi la fel de îngrijiţi, stimaţi şi serviţi în casa care poartă numele fiicei ce­lui mai iubit dintre conducătorii popoarelor. Şi această perfectă armonie na­ţională, unire în interese şi idea­luri s’a revărsat cu toată tăria la demonstraţia de 1 Mai. In sunetele fanfarelor acelaş cântec se înalţă în zeci de limbi diferite — aceeaş dragoste emană din sute şi sute de pieptuiri. Şi toţi — atât locuitorii mândrului Leningrad cât şi cei din cel mai îndepărtat cătun din Sibe­ria — erau cu gândul şi inima tot — la Moscova, la Kremlin. Moscova e inima şi creerul întregii Uniuni Sovietice, a celor 200.000.000 de ce­tăţeni sovietici. Telefoanele nu conteneau o clipă. — „M­scova... Moscova... Ad e Sud. Cum e timpul 7 Cum decurge manifestaţia ?“ Şi cel mai preţios dar fu pentru toţi vestea: 1« Moscova a fost a fi cu soare. Manifestaţiile au avut un caracter festiv deosebit de reuşit... Şi atunci reveneau la realitate, îm­brăţişau copiii necunoscuţi dar a­­tât de iubiţi, atât de frumoşi în hăinuţele albe, cu cravatele roşii, cu sclipiri de sănătate şi fericire ÎJS obraji şi în ochi. Soarele îşi scăldase de mult ulti­mele raze în valurile încă reci ale mării. Ziua luase sfârşit, dar nu şi imensa, adânca şi sincera veselia ce umpluse inimele oamenilor so­­­vietici. Şi de pretutindeni răsunau ca un imn de mulţumire şi recu­noştinţă cântece de proslăvire a Patriei, de slavă lui Stalin. N’au trecut nici două luni şi cel mai crunt duşman veni să întunece această fericire. Eram la Moscova — şi am văzut cum măreaţa Capi­tală s’a ridicat în apărarea ţării, iar ţara întreagă în apărarea Capitalei. Am văzut cu câtă dârzenie apărau oamenii sovietici cele realizate şi cele ce mai erau de realizat. Am văzut de atunci de trei ori 1 Mai în condiţiuni de război. Tot elanul, toată credinţa, toată dragostea şi puterile sale măreţul popor le pu­nea acum în serviciul celei mai măreţe cauze: eliberarea Patriei, înfrângerea fascismului. Aportul tot mai mare adus în sprijinirea frontului, cu arme, muniţiuni, îm­brăcăminte, hrană — era mândria oamenilor muncii din toate cate­­­goriile, fiecare realizare era o vic­torie, fiecare realizare garanta o victorie şi aceste victorii erau însu­fleţite de cel mai grijuliu tată, con­ducător şi dascăl — de Stalin. Vo­cea lui era ascultată în aceiaşi clipă de întreaga suflare sovietică — pe front, în oraşe şi sate, în tranşe» şi la partizani. Ordinele lui de zi arătau cu cla­ritate şi precizie care , situaţia, ce a fost făcut şi ce mai rămânea de făcut — pentru a câştiga cel mai just şi mai curat dintre războaie. Şi ordinele de zi erau îndreptare preţioase­­ ascultându-le, toţi oame­nii iubitori de libertate şi de pace plecau înarmaţi la luptă, rigori de victoria ce o vor câştiga. Şi iată că a sosit acel 1 Mai când hitleriştii izgoniţi de pe pământul sovietic sunt pe cale de a fi sdrobiţi definitiv. Iată că a venit un 1 Mai când, alături de sprijinirea războiului drept stă problema refacerii, a re­construcţiei şi construcţiei — iată că a venit acel 1 Mai când ante de milioane de oameni osul m făcut victoria se vor bucura de un viitor fericit când zeci şi zeci de mii de oameni cari am suferit fi au fost loviţi in acest război pot din nou ■orbi noui puteri ta­ zeci şi sute de eari de odihnă, amintorii ca acel din Caneaz, la malul Mării Negre, cu numele fiicei cehri mai iubit și glorios conducător de popoare. EUSABETA JLUCA '­ ura 1 MAS IN UNIUNEA SOVIETICA BzrraeamfzuBBSKasazmMiBWSim mema'iiSMwmMsmimmtssmrMitsaa »i.— . ,»---,<~TM»»»«T»irm»asM«iriiTiimnMiiisiiirinvTsiiii|iiiiiigigiiii'Siiiiiiii n I n

Next