Scânteia, august 1945 (Anul 2, nr. 289-314)

1945-08-01 / nr. 289

ANUL­­I—Nr. 289 c. BHensuH I August 1948 4 PAG. 40 LE! Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! PARTIDUL COMUNIST PIN ROMANIA ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P. C. R. Tvn. (centrala) 3.2H.20 — ntr. Belvedere O, Adm.et. 3; Red. et. 1; Tip. tel. 4.S4.48 UNITS, SPRE BINELE TUTUROR Sincere — aşa cum trebuie să fie­­ faţa lor de clica duşmană a reacţie­­iplirnd ivf 1Y1QCCA Cllo a fT orra 111 fill'll î Dnci innnei Pi.fi .MVnnil apelurile către masse ale adevăratului om politic — şi constructive — aşa cum sunt faptele şi atitudinile co­munistului — cele două discursuri rostite de tov. Ana Pauker şi Teo­hari Georgescu în faţa adunării populare de la Târgovişte, convocată de organizaţia judeţeană Dâmboviţa a Partidului Comunist constituie o îm­brăţişare curagioasă a tuturor greu­tăţilor ce frământă ţara şi o expunere luminoasă a mijloacelor celor mai e­­ficace de înlăturare a lor. Cum e deci firesc pentru asemenea discursuri, problemele ridicate în cele două cu­­­vântări sunt multe şi importante. Aşa cum rezultă din însăşi expu­­­nerea făcută de cei doi neobosiţi lup­tători pentru binele poporului, există in lanţul problemelor ce ne stau in faţă o verigă care se cere stăpânită cu întâietate: reconstrucţia economică a ţării. A păşi cu hotărîre la rezolva­rea eficientă a acesteia, a concentra toate forţele vii şi constructive ale poporului pentru urgentarea şi depă­şirea ei, înseamnă fără îndoială câş­tigarea unei poziţii de pe care mer­sul înainte va fi mai uşor. De aceia, se desprinde din cuvântă­rile tov. Ana Pauker şi Teohari Georgescu o chemare deosebit de stă­ruitoare către toate categoriile sociale pentru o încadrare sinceră şi nu în­târziată în munca de refacere a eco­nomiei naţionale. ..In România democrată, cârmuită de guvernul de concentrare dem­o­­­cratică, avem condiţiile pentru a ne crea un trai liber şi îndestulat, un trai cu drepturi egale pentru­­ toţi cetăţenii ţării“ a spus tov. Ana Pau­ker în discursul său de la Târgovişte Cine deci şi ce anume ne împiedică de a înfăptui acest „trai liber şi în­destulat“ după care mulţimile mun­citoare din sate şi oraşe jinduiesc de veacuri ? Ce greutăţi se încăpăţâ­­­nează să ne pună piedici, atunci când voinţa ţări se dovedeşte din ce in ce mai dârză pentru construirea unei vieţi în care mizeria şi lipsurile să nu-şi mai aibă locul ? Răspunsul e pe buzele tuturor oamenilor de bună credinţă: sabotajul cercurilor reac­ţionare şi specula. ,,De la 23 August şi până la 6 Mar­tie viaţa economică a fost continuu sabotată. La 6 Martie guvernul Petru Groza a trebuit să înceapă abia a­­­tunci munca de redresare a vieţii e­­conomice“, a spus tov. Teohari Ge­orgescu în faţa adunării de la Târgo­vişte. De la 6 Martie, efortul uriaş al tuturor păturilor producătoare a dat in lături nenumărate piedici puse Iu­narilor. Paşi uriaşi au fost realizaţi de atunci încoace în pofida celor mai cutezătoare şi mai laşe manevre ale inamicilor poporului. De la o zi la alta, lupta împotriva mânuitorilor din umbră ai armelor minciunii şi specu­lei şi împotriva uneltelor lor con­­­ştiente şi inconştiente se îndârjeşte şi se întinde in tot mai multe sectoare ale vieţii economice. Condusă cu pri­cepere de către guvern, purtată cu bravură de autorităţi şi organizaţiile cetăţeneşti democratice, sprijinită şi urmărită cu crescând interes de mas­­sele largi ale populaţiei, lupta aceasta nu mai poate fi departe de rezultatul dorit: răpunerea duşmanului. Altfel nu poate fi, pentru că — aşa cum a spus tov. Ana Pauker — „poporul trezit, luminat, ştiind ce vrea, e stă­pânul unei puteri uriaşe". Parte din acest nesecat izvor de puteri uriaşe, pătura numeroasă a comercianţilor cinstiţi, a industriaşi­lor îşi dă seama că locul ei nu poate fi împotriva poporului, ci ală­­­turi de popor şi de efortul său de refacere grabnică a ţării. Aşa cum a arătat tov. Ana Pauker, „toţi cetăţe­nii ţării cari înţeleg să-şi încadreze propriile interese în interesele popo­rului şi ale patriei, sunt bine veniţi la munca de refacere, de democra­­­tizare şi de asigurare a păcii“. Drumul tuturor cetăţenilor cinstiţi şi conştienţi ai acestei ţări nu poate fi altul decât drumul ce duce la con­solidarea economică a ţării, la birui­­rea greutăţilor actuale şi la făurirea unei vieţi de muncă creatoare, în care fiecare să-şi afle locul. „De la comercianţi, industriaşi şi fi­nanciari, noi cerem să aducă şi ei întreg aportul lor de capital, iniţia­tivă şi energie“, a spus tov. Ana Pau­ker în cuvântarea pomenită. „Să muncim uniţi, cu sârguinţă şi Înţe­lepciune“, căci numai astfel cea mai însemnată şi mai grabnică dintre sar­cinile ce-şi aşteaptă înfăptuirea din partea întregului popor — refacerea economică ,— îşi va găsi calea reali­zării sănătoase. Să muncim uniţi, căci uniţi suntem prin interesele cele mai de seamă ale ţării şi prin voinţa noa­stră de a ajunge la o viaţă mulţumi­­­toare Să muncim uniţi, căci numai într’o ţară prosperă, prosperitatea tu­turor e o realitate. „Ţara are nevoie de toate forţele productive: de muncitori, plugari, funcţionari, meseriaşi, intelectuali, co­mercianţi, industriaşi, financiari“. Să muncim uniţi pentru ţară, căci numai astfel muncim cu adevărat pentru noi înşine. In­d­ii pentru sărbătorirea victoriei Partidului Laburist englez Pentru a sărbători succesul parti­dului laburist din Anglia, Frontul Unic Muncitoresc a organizat, Dumi­necă 29 iulie, trei întruniri în sălile Scala, Marconi şi Tivoli. La aceste întruniri au participat mii de muncitori, funcţionari şi intelec­tuali. Mulţimea a ascultat cuvântările fruntaşilor Partidului Comunist, Par­tidului Social Democrat şi Confedera­ţiei Generale a Muncii, care au ară­tat împrejurările care au dus la vic­toria laburiştilor, sub­liniând conse­cinţele acestui eveniment atăt pentru poporul englez cât şi pentru celelalte popoare, inclusiv poporul român. Discursurile au fost adeseori între­rupte de ovaţiunile asistenţei pentru unitatea muncitorilor, Frontul Unic Muncitoresc şi solidaritatea internaţi­onală muncitorească. La Tivoli întrunirea ? Cost deschisă de tov. Anagnoste din partidul Social Demo­crat, care a arătat însemnătatea suc­cesului electoral al democraţiei din Anglia. Tov. Bunescu a spus că datoria oricărui cetăţean cinstit în acest mo­ment politic important este să depue toată puterea sa de muncă pentru în­tărirea democraţiei din ţara noastră. Din partea Confederaţiei Generale a Muncii a luat cuvântul tov. M. Levin, care a spus că mişcarea sindicală din Anglia a contribuit în mare măsură la victoria electorală a partidului la­burist. Aceasta înseamnă că mişcarea sindicală din Anglia care are un ca­racter profesionali, nu s’a dat în lă­turi de a participa şi la lupta politică. Victoria democraţiei dn Anglia este o chezăşie că la Paris, în Septembrie, va lua naştere o Federaţie Sindicală internaţională puternică. La noi în ţară, această victorie tre­buie să fie un imbold de a întări re­gimul democratic, de a întări Fron­tul Unic Muncitoresc şi Frontul Na­ţional Democrat, de a sprijini din toate puterile guvernul de largă con­centrare democratică Petru Groza. Tov. Leopold Filderman, din parti­dul Social Democrat, a arătat că re­zultatul alegerilor din Anglia este o dovadă a setei de democraţie şi de pace a poporului englez. Cuvântarea­ ter. Iosif Reitmann, în numele Car­mi­tet­d­ui Central al Par­tietului Comunist din România Tovarăşi, tovarăşe. In numele C. C. al Partidului Comunist din România, sa­lutăm victoria electorală a forţelor de­mocratice din Anglia (aplauze). Victoria electorală a partidului labu­rist nu este o întâmplare. Ea se dato­reşte situaţiei noui, problemelor nouă ce se pun în Anglia după război, după răz­boiul victorios obţinut de Naţiunile U­­nite în frunte cu gloriosul, puternicul şi invincibilul popor sovietic. (Aplauze îndelungate, strigăte: trăiască marele popor sovietic, trăiască Naţiunile Unite). Clasa muncitoare engleză, poporul en­glez sunt pe drept cuvânt preocupate de problema ca sfârşitul victorios al răz­boiului contra Germaniei hitleriste să nu le aducă o stare ca aceia de după pri­mul război mondial. Producţia Angliei în cursul războiului împotriva hitlerismului a cuprins circa 3 milioane jumătate braţe de muncă, printre cari 2 milioane femei. Grija cla­sei muncitoare engleze, grija poporului englez, pentru a-şi asigura munca după război e pe deplin eomplicabilă şi justifi­cată. Cine nu ştie că după trecutul răz­boi, un şomaj îngrozitor a lovit crunt pe cei ce muncesc? Cine nu ştie de a­­tacurile din acea vreme împotriva cuce­ririlor sociale ale muncitorilor? Clasa muncitoare engleză, poporul en­glez, a acumulat, însă, in decursul răz­boiului antihitlerist o bogată experienţă politică. Năzuinţa poporului englez, ba­zată pe creşterea activităţii politice a masselor, constă în primul rând in aceea ca greutăţile pe care le-a suportat în timpul războiului, să nu mai cadă exclu­siv asupra sa ca un trecut. Aceasta a făcut ca el să-şi exprime voinţa de a-şi organiza viaţa pe temelii noui. Această voinţă a sa, poporul englez a exprimat-o (Continuare în pag. 3-a) Asistenţa la Scala Uriaşe depozite de mărfuri în valoare de o jumâtate de miliard au fost descoperite de Brigada S. O aci neagră pentru speculanţi­ i poporu­lui -- Denastarea unui duşman Pe ogoarele ţării, din zori şi până In fapt de seară, ţăranii mun­cesc cu­ tragere de inimă la strânsul recoltei, a primei lor recolte, pe care nu trebue s’o mai ducă plocon ciocoiului. Moşierii nu se pot împăca cu gândul că nu vor mai putea suge şi deacum înainte vlaga ţărănimii, care a fost silită să robească pe pămân­turile lor în condiţii de cruntă iobă­gie. Ei continuă astăzi, sub alte for­me, politica lor criminală şi ticăloasă, făcută ani dea rândul pe spatele poporului. Aceşti duşmani ai poporului, lacomi, şi-au pus în cap să saboteze acţiunea de refacere a ţării. Prin manevrele lor urzite în umb­ră ei vor să împiedice împlinirea de­săvârşită a acestui mare şi epocal act istoric care este reforma agrară , ei vor să înfometeze populaţia şi să paralizeze toate încercările de ridicare ale ţărănimii din bezna şi robia în care a fost ţinută atâta amar de vreme. Exponenţi servili şi murdari ai de­functelor partide „istorice“, ei nu­­vor să înţeleagă că timpul pelagrei şi mizeriei negre, al foametei şi istovirii, a apus pentru totdeauna. Pentru a împiedica strângerea re­coltei şi înfăptuirea semănăturilor viitoare, aceşti briganzi ai pâinii po­porului, au recurs la alte mijloace întru nimic mai prejos decât cele în­trebuinţate de speculanţi şi de bor­faşi de rând. Anume, s’au pus să ascundă in­ventarul agricol pe care l-au avut pe vechile lor moşii, pentru ca în fe­lul acesta ţăranul să nu-şi poată face arăturile şi să nu-şi poată strânge pâinea. In timp ce în ateliere, în fabrici, în uzine, clasa muncitoare lucrează zilnic, fără nici o plată, ore supli­mentare, pentru a făuri uneltele ne­cesare ţăranilor, în timp ce în zi­lele de sărbătoare şi în zilele de re­­pauz, muncitorii se duc cu atelierele lor mobile în satele pierdute între câmpuri, pentru a repara stricăciu­nile uneltelor, şi a veni astfel în a­­jutorul acestor oameni, moşieri, con­secvenţi liniei lor de trădare a inte­reselor populare şi de batjocorire a muncii îndârjite depusă de munci­tori şi de ţărani, ascund uneltele şi maşinile pentru a împiedica efortul de refacere al ţării. Unde sunt tractoarele... Eri, Brigada S. a făcut o captură din cele mai interesante. Astfel, in fundul unei curţi din Calea 13 Sep­tembrie nr. 143, unde se află Societa­tea „Continentala", a fost descoperit întreg inventarul agricol al lui Ata­­nase Gheorghiu, fost mare moşier în com. Gădineţi-Roman şi actualmente director general la „Continentala". Inventarul se compune din una ma­şină de freer, un tractor, mai multe semănătoare, o trăsură şi multe alte unelte. Maşinile şi vehiculele au fost confiscate şi vor fi date ţăranilor cari au atâta nevoie de ele la munca câm­­ pului.• Ziua de eri a fost ziua cea mai neagră pentru speculanţi. Pornite cu hotărîre pe drumul stârpirii radicale a acestor gangsteri ai poporului, or­ganele Brigăzii Economice S, au fă­cut câteva senzaţionale descoperiri menite să dea în vileag criminala acţiune a celor care şi-au făcut din jaful organizat un mijloc comod de câştig. „ In adevăr, pe ziua de eri, ca o în­coronare a acţiunii necruţătoare a Brigăzii, secondată de echipele cetă­ţeneşti, s’a dat de urma unui depozit uriaş de mărfuri dosite. Un depozit de jumătate miliard Organele Brigăzii Speciale Econo­mice, din prefectura Poliţiei Capi­ (Continuare în pag. 2) Tractorul şi batoza camuflate sub scânduri Gheor­ghiu de moşierul Atârnase In pagina 3-a : 9 Arestarea călăilor de la Cetatea Albă. 9 Mâine începe Primul Congres Liber al Apă­rării Patriotice. In pagina 2-a : 9 Lucrările Congresului Sfântului Sinod. In pagina 4-a* 9 Ultimele telegrame ex­terne. LA MOARTEA DOCTORULUI GHELERTER A murit doctorul L. Ghe­­lerter, unul din veteranii, u­­nul din fruntaşii social-demo­­craţiei de la noi. Ca student încă a fost atras în vechea mişcare socialistă şi a activat, mai bine de o ju­mătate de veac — prin scris sau viu grai — pentru ideile partidului social-democrat, al cărui membru marcant a fost. Era unul din cei mai vechi militanţi social-democraţi din ţara noastră, iar experienţa, activitatea sa reprezentau un capital politic al Partidului Social-Democrat. Prin dispariţia doctorului (Continuare în pag. 3) înmormântarea fruntașului socialist Dr. Ghelerter Concertul dat de ansamblul Armatei Roşii la S. T. R. In ziua de 30 iulie a. c., în sala de festivităţi a depoului Societăţii de Tramvaie din Bucureşti, a avut loc un festival artistic organizat de către Arlus, în cadrul căruia Quintetul Ar­­matei Roşii a dat un concert urmat de o reprezentaţie de dansuri ale ansam­blului Armatei Roşii, dirijate de către d. M. Blummn. Sala în care a avut loc acest concert era frumos pavoazată cu drapelele Statului Sovietic şi cu cele româneşti. Cuvântul de ordine al acestui festi­val artistic a fost consacrat strângerii relaţiunilor dintre URSS şi România Peste 5000 de spectatori, în majori­tate lucrători, au asistat la această serbare care s-a bucurat de cel mai desăvârşit succes, executanţii fiind furtunos ovaţionaţi. La sfârşitul concertului un mare buchet de flori a fost oferit ansam­blului şi quintetului Armatei Roșii. Răspunsul M. S. Regelui la telegrama Comitetului Central al Partidului Comunist din România Comitetu­l Central al Partidului Comunist din România. MAJESTAT­EA SA REGELE mă însărcinează a vă transmite înalte Mulţumiri pentru felicitările şi bunele sentimente exprimate de Domniile Voas­tre în numele Partidului Comunist din România, cu prilejul decorării AUGUSTULUI nostru SUVE­RAN de către Prezidiumul Sovietului Suprem al U. R. S. S. cu Ordinul „Victoria”. Mareşalul Curţii Regale Onor. îndrumarea investiţiilor noui Problema adaptării industriei la producţia de pace cuprinde aspecte variate, de la o ramură industrială la alta. Dacă unele întreprinderi care lucrau pentru armată nu trebue să-şi schimbe decât programul de fabri­caţie spre a se încadra în procesul producţiei de pace, altele se văd ne­voite să-şi schimbe utilajul într-o măsură mai mare sau mai mică şi chiar în întregime. Desigur că pentru întreprinderile din prima categorie, soluţia Proble­mei trecerii de la producţia de război la cea de pace este simplă, întrebu­inţând instalaţiunile pe care le aveau şi până acum, aceste­ întreprinderi nu au nevoie decât de materii prime in cantităţi suficiente, spre a putea lu­cra din plin în vederea acoperirii trebuinţelor populaţiei. Este, între altele, cazul celor mai multe din sec­toarele industriei textile, chimice, a­­limentare, etc. Pentru întreprinderile care trebue însă să-şi transforme în parte sau in total utilajul, problema trecerii la producţia de pace este mai compli­cată : se pune chestiunea alegerii produselor care ar urma să fie fa­bricate, apoi chestiunea procurării maşinilor şi instalaţiunilor necesare pentru executarea noului program de lucru. Atingem aici un punct deosebit de delicat şi important pentru viitorul industriei noastre: problema îndru­mării investiţiilor noui, care se pune nu numai industriilor care trec de la producţia de război la cea de pace, dar şi întreprinderilor distruse în cursul războiului şi a căror refacere este în curs de realizare sau urmea­ză a fi realizată. Până acum întreprinzătorii şi-au îndrumat capitalurile în industrii numai în raport cu rentabilitatea pe care o sperau, nu în raport cu nece­sităţile reale ale economiei. Din a­­ceastă cauză industria românească s-a desvoltat până în prezent în condi­­ţiuni anarhice. Capitaluri imense din avuţia naţională au fost astfel irosite prin plasarea lor în unele sectoare care sufereau de povara suprainves­­tiţiilor, în vreme ce alte sectoare aş­teptau zadarnic iniţiative şi fonduri care să pună in valoare potenţiale economice considerabile. Am ajuns în felul acesta în situa­ţia de a avea — înainte de război — o industrie de rafinat a cărei posibi­litate de prelucrare era de două ori mai mare decât producţia de ţiţei; o industrie forestieră care putea trans­sforma o producţie de patru ori mai m­are decât aceea a pădurilor noas­tre ; o industrie a morăritului car® putea măclina într’o singură campa­nie cantităţi echivalente cu recolta noastră pe mai mulţi ani; o indus­trie textilă capabilă să producă, în unele sectoare, de trei-patru ori mai mult decât puterea de cumpărare a pieţii din acel timp, o industrie a cimentului care ar fi putut aprovi­ziona întreaga peninsulă balcanică. Consecinţele le poate înţelege ori­cine : capitaluri enorme învestite în fabrici inactive, muncitori lăsaţi pa drumuri, puţin după angajarea lor , carteluri şi trusturi care scumpeau produsele, pentru a putea remunera pe proprietarii care îşi ţineau între­prinderile închise. Astăzi situaţia este — din punctul de vedere al capacităţii de produc­ţie — schimbată în unele sectoare, fie din cauza distrugerilor, fie din cauza transformărilor suferite în cursul războiului. De această situaţie, nouă trebue să se ţină seama in acţiunea de refa­cere a industriei şi de adaptare a ei la producţia de pace. Ştim, desigur, că legile şi dispozi­­ţiunile în vigoare prevăd că pentru orice transformare sau întemeere de fabrică este nevoie de aprobare­a au­torităţilor de resort. Problema ce se pune astăzi depăşeşte însă atribuţiu­­nea unui birou sau a unei comisiuni­­ ea priveşte întreaga îndrumare pe care urmează să o dăm industriei şi economiei noastre în general. Cu alte cuvinte, controlul investiţiilor nu mai este astăzi o simplă chestiune admi­nistrativă ; ea este o problemă de Stat. Nu se pune chestiunea să ne în­toarcem cu orice chip la ceea ce a fost înainte de război; nu poate fi vorba de refacerea în total a fabri­cilor distruse şi nici de transforma­rea industriilor de răsboi pentru a produce orice. Nouile investiţii trebuesc îndru­mate în raport cu cerinţele întregu­lui popor şi ale Statului, cu posibili­tăţile de aprovizionare cu materii prime şi cu necesitatea punerii în valoare a avuţiilor neglijate până acum. Pentru aceasta este însă nevoe să cunoaştem cu precizie care sunt ne­cesităţile de acoperit, ce potenţial de producţie avem, ce resurse am putea folosi. Pe baza acestor realităţi ar urma să fie alcătuit planul de reor­ganizare a industriei, plan de care să se ţină seama în îndrumarea noui­­lor investiţii. Numai în felul acesta se poate în­treprinde o acţiune de redresare eco­nomică pe baze sănătoase, care să asigure ridicarea nivelului de viaţă al poporului. In felul acesta şi întreprinzătorii vor fi feriţi de surpriza de a angaja capitalurile lor în investiţii nepro­ductive. T. Savin Serbarea organizată Duminica de Uniunea Populara Maghiară la Sighişoara La Sighişoara au avut loc mari ser­bări organizate de Uniunea Populară Maghiară ,in cadrul aniversării mor­ţii lui Petőfi, marele poet şi luptător pentru libertate, căzut pe câmpul de bătălie în timpul Revoluţiei din 1848 la Albeşti, la patru kilometri de Si­ghişoara. La pelerinajul organizat la mor­mântul său, au participat reprezen­tanţii scriitorilor unguri, bulgari români cât şi reprezentanţii tuturor organizaţiilor democratice din ţară. Coloanele nesfârşite de participanţi, In pitoreşti costume naţionale, cu fanfare şi drapele, au venit să cin­stească memoria eroului-poet. Această amintire s’a transformat în­tr’o manifestaţie de prietenie între poporul român şi cel maghiar, a­şa cum Petőfi a căutat şi aşa cum el luptat pentru libertatea şi înfrăţirea popoarelor. Actualitatea lui Petőfi Din cuvântările rostite, asistenţa şi-a dat seama că amintirea marelui post Petőfi, luptătorul pentru libertate este azi mai actuală decât oricând. Suntem numai la câteva luni de când cel mai mare duşman al libertăţii po­poarelor, hitlerismul a fost infrânt de eroica Armată Roşie şi armatele aliate. In lumina acestei victorii, aniversa­rea lui Petőfi capătă o Însemnătate deo­sebită: întreaga omenire progresistă a îm­brăţişat pe poetul şi luptătorul marilor idei de la 1848. Petőfi a reunit in persoana sa în mod armonios pe poetul cu versuri nemuri­toare şi luptătorul pentru libertatea po­poarelor. Pe acest pământ al Ardealului care a fost rupt în două de către fascişti pen­tru a semăna ura şi vrajba între popoa­rele ce-l locuesc, pe acest pământ al Ar­dealului a căzut cântând şi luptând pentru înfrăţirea şi libertatea popoare­lor, marele erou Petöfi. Pe pământul Ardealului eliberat de glorioasa Armată Roşie, de divizia de panduri Tudor Vladimirescu şi vi­teaza armată Română, glasul lui Pe­­­töfi cheamă poporul maghiar la în­frăţire cu poporul român pentru a a­­păra libertatea şi democraţia câşti­gate cu cele mai grele sacrificii. Sub arşiţa soarelui, coloanele de manifestanţi se îndreaptă la ora un­sprezece de la Albeşti spre stadionul din Sighişoara, unde o mulţime şi mai numeroasă aştepta începutul meetin­­gului. In rândurile asistenţei domnea o atmosferă de frăţească armonie, ca răspuns la unele încercări făcute de fasoştii români şi maghiari să tulbure această sărbătoare de înfrăţire. Umbra lui Petőfi, glasul său plin de versuri, armonioase par’că domina gândurile asistenţei, în aşteptarea deschiderii meetingului. „Dacă iubiţi să recitaţi versurile lui Petőfi, trebue să iubiţi să luptaţi pentru libertate, aşa cum a luptat Petőfi, pâr“ la sacrificiul suprem”. „Dacă iubiţi să cântaţi versurile lui Petőfi, trebue să căutaţi ca şi Pe­őfi, dragostea de popor şi înfrăţirea între popoare”. In această atmosferă se deschide seria cuvântărilor. Cuvântările rostite Guvernul este reprezentat prin d-nii miniştri Romulus Zăroni­­i Vlădescu-Răcoasa. In cuvântările ros­tite, ei exprimă punctul de vedere a­­doptat de guvernul de concentrare de­mocratică în ce priveşte politica sa de egalitate faţă de toţi cetăţenii ţării. O paşnică convieţuire între po­porul român şi popoarele conlocui­toare. Domnul ministru Zăroni aduce sa­lutul fierbinte trimis de d. Prim Mi­nistru Petru Groza, după care face un scurt istoric al luptelor prin care s-au strâns şi mai mult legăturile in­tre plugarii români şi plugarii ma­ghiari, pornind dela principiul că : ,,suferinţa şi umilinţa n’a cunoscut neam şi lege”. Au luat apoi cuvântul reprezen-M. Fioressu (Continuare în pag. 3-a) In pagina 3-a* Va fi înfiinţată Societatea de Transporturi Aeriene Sovieto-Română T. A. R. S. & • O Mia «sr _ mm mmm p% »(tlfeiClS/MA-î,® in Kip UBK»'#®® Reprezentanții țărănimii ardelene la comemorarea lui Petőfi CETATE* SUSŢINEŢI ACŢIUNEA BRIGĂZII SPECIALE ECONOMICE CONTRA SPECULANŢILOR SI SABOTORILOR

Next