Scânteia, august 1945 (Anul 2, nr. 289-314)
1945-08-01 / nr. 289
CULTURA $i ARTA Atitudinea muzicienilor francezi în timpul ocupaţiei germane Problema atitudinii intelectualilor francezi în timpul ocupaţiei germane continuă să preocupe, cercuri foarte largi. Atitudinea scriitorilor a fost de curând dezbătută într’un documentat articol al lui Jean-Richard Bloch. Cum s’au comportat insă muzicienii în această epocă, în care colaborarea cu inamicul era din belșug răsplătită ? Trecând în revistă activitatea muzicienilor francezi pe timpul războiului, vom începe prin a arata că unii dintre ei au fost surprinși de evenimente în afara graniţelor ţării, astfel că nu au putut lua parte la marele examen al conştiinţelor, care a fost ocupaţia germană. Aceştia sunt: compozitorul Darius Milhaud, profesor la un colegiu californian şi dirijor al concertelor orchestrei simfonice din Boston, compozitoarea Germaine Tailleferre stabilită deasemeni în St. Unite şi pianistul Robert Casadesus, instalat in prc-- ul universitar american Princeton. Muzicienii din Franţa nu au rămas mai vrejos decât scriitorii, ducând şi ei o luptă hotărîtă împotriva fascismului cotropitor. Este adevărat că nu găsim printre muzicieni eroi ai luptelor de „maquis", ca scriitorul Aragon şi alţii, găsim însă oameni cari au apărat totuşi patrimoniul culturii. Să cităm, printre ei, pe Emmanuel Bondeville, — director muzical la Radio Paris, ■— omul care a reuşit să menţină pe primul plan muzica franceză, deşi ocupantul făcea presiuni tot mai mari pentru a impune muzica germană. Pe Claude Delvincourt, directorul Conservatorului Naţional de muzică, care reuşeşte să-şi scape elevii de obligaţia „voluntariatului“ muncii în Germania, sub pretextul necesităţii înfiinţării unei orchestre pentru lagărele de prizonieri; până într’un an au dispărut, încetul cu încetul, toţi elevii, iar la urmă însuşi directorul. Pe dirijorul Charles Munch, de origină alsaciană pe care deşi nemţii căutau să-l atragă, n’a colaborat cu ei, ci a organizat cicluri de concerte de muzică franceză, împreună cu dirijorul Roger Désormiéres. Celebrul violonist Jacques Thibaud, nu a înțeles să colaboreze sub nici o formă cu ocupantul sau cu oficialitățile guvernului din Vichy, preferând să rămână inactiv pe tărâm artistic. Compozitorul — de origină elveţiană, însă stabilit în Franţa — Arthur Honegger, in două articole publicate în plină ocupaţie cerea reducerea simţitoare a muzicii germane din programele concertelor simfonice Departe de a fi provocat o scădere a producţiei muzicale a Franţei, ocupaţia a fost un puternic stimulent. Numeroşi compozitori au creat lucrări noi progresiste sub influenţa voinţei hotărâte de luptă ce anima mişcarea de rezistenţă Iată-l pe compozitorul Francis Poulenc, creând o sonată închinată memoriei poetului spaniol Frederico Garcia Lorca, căzut în lupta poporului spaniol pentru libertate, sau compunând melodii pe texte de Aragon („Les fêtes galantes“), Paul Eluard („Liberté"), etc. Sau pe tânărul Olivier Messinen, întors dintr’un lagăr de prizonieri din Germania cu partitura unui remarcabil quartet intitulat „Sfârşitul timpurilor1". Din nefericire nu ne stau încă la dispoziţie date mai complete asupra atitudinii şi activităţii muzicienilor francezi în epoca ocupaţiei germane. Ceea ce se poate însă desprinde din câteva date şi nume menţionate este că muzicienii, ca şi majoritatea celorlalţi intelectuali francezi, au înţeles să se manifesteze pe linia independenţei, a progresului şi libertăţii, nelăsându-se amăgiţi sau terorizaţi de exponenţii „poporului de stăpâni", ai „Herrenvolk-ului”. Este o atitudine demnă, conformă cu cele mai nobile tradiţii ale culturii franceze. E. Elian Concertul Ansamblului de Prom al Armatei Roşii, Sala „Ar® Al treilea grup de artişti-soldaţi sub conducerea muzicianului Marc Victorovici Bliumen a dat două concerte mixte în Sala ARO, precedate de o prezentare la casa Armatei Roşii şi curmate de cen festival pentru muncitori. Glasurile alese ale cântăreţilor au sunat proaspăt şi tinereşte iar dansurile aveau tot timpul, cadenţa vie uşurinţa şi buna dispoziţie atât de caracteristică acestor ansambluri. Vitalitatea artiştilor sovietici soldaţi este poate semnul cel mai izbitor al stilului lor de manifestare. Feţele lor prietenoase, entuziasmul cu care cântă şi dansează, simplicitatea şi perfecta punere la punct a celui mai mic detaliu în execuţie, toate acestea fac din concertele ansamblului de front al Armatei Roşii, prilejuri de apropiere sufletească, de frăţească înţelegere, dragoste şi admiraţie. Este greu să aplici acestor manifestări numai criterii artistice. Ele înseamnă pentru noi mult mai mult decât un concert bine executat, şi pe de altă parte simţim bine că în concepţia artiştilor sovietici arta nu este o simplă jucărie. Pentru ei nu există artă ca scop în sine, ci ea îndeplineşte o funcţie socială indiferent dacă se adresează ostaşilor, muncitorilor de la oraşe şi sate, intelectualilor sau cetăţeanului curios să cunoască arta sovietică. In consecinţă nu există prăpastie între o artă majoră şi o artă minoră. Drumul este netezit prin grija cu care muzicienii sovietici tratează cântecul popular, făurind coruri de o sonoritate perfectă, și prin pătrunderea elementului popular în muzica simfonică, în formele complexe ale operei, oratoriului etc. in programul prezentat de apaarabiul de front au figurat pe lângă melodiile populare armonizate cu bun gust şi cântate cu convingere şi desăvârşită unitate, două cântece american® şi ca o delicată atenţie faţă de puiblicul românesc, Imnul nostru şi un Cântec popular românesc „Dor, doruieţ*. Subliniem acest gest de prietenie care vine de la ostaşii sovietici, întregind atâtea dovezi de prietenie şi în direcţia aceasta. Publicul din sală a ascultat cântecele româneşti cântate de ostaşii sovietici şi inimile tuturor au bătut mai tare. Grupul de dansatori ne-a desfătat cu o serie de dansuri vesele şi caracteristice. Un dans marinăresc, un alt dans în situ american, un dans ostăşesc cu elemente de un haz irezistibil, şi la sfârşit un dans ucrainean cu o acceleraţie mergând până la frenezie. Mai ales aci se simţea plăcerea cu care se dăruesc celor mai grele şi mai îndrăzneţe figuri coreografice spre bucuria spectatorilor şi apoi spre bucuria lor. Artă făcută cu asemenea material uman nu se poate să nu comunice, nu se poate să rămână într’o splendidă izolare dincolo de rampă. Ea se răspândeşte în suflet® şi întăreşte legăturile de prietenie corespunzând astfel perfect ţelului pe care şi l-a fixat asociaţia ARLUS, organizatoarea acestui concert ca şi a atâtor altor privilejuri de contact cu Arta şi Cultura Sovietică. Se cuvin aprecieri deosebite tânărului conducător al Ansamblului Marc Bliumen, un muzician fin, cu o deosebită sensibilitate și vigoare în conducere, perfect stăpân atât pe detaliile fiecărui cântec cât și pe linia mare constructivă Alfred Mendelsohn II TI Reprezentanţii Camerelor de comerţ şi ai anumitor cercuri industriale îşi exprimă speranţa că acest factor va menţine nivelul producţiei chiar după o bruscă reducere a comenzilor de războiu. Cu toate acestea personalităţile oficiale şi economiştii cu vază combat această opinie. Iată calculele pe care le reproduc ei: Departamentul de războiu al Statelor Unite prevede o reducere de 40 la sută a consumaţiei materialului de războiu în anul care va urma sfârşitului ostilităţilor în Europa. Fiind dat că fabricaţiile de războiu în America se cifrează acum aproape la 60 miliarde de dolari pe an, această scădere de 40 la sută va diminua producţia cu 24 miliarde de dolari. Or nici chiar cei mai mari optimişti nu îndrăznesc să prezică o lărgire a cererii de consumaţie civilă susceptibilă să compenseze diminuarea fabricaţiilor de războiu. Revista ministerului de comerţ „Survey of Current Business“ scrie că dacă se admite că în 1650 industria americană va fabrica şi va vinde cantităţi enorme din produsele sale: 6 milioane de automobile, 16 milioane de posturi T. F. F., 5 milioane de răcitoare, 2 milioane de maşini de spălat, etc., aceste fabricaţii (fără să se ţină seama de scăderea preţurilor) nu se vor cifra la 17 miliarde dolari, ceea ce înseamnă că ele vor fi mult inferioare cifrei producţiei de războiu, care va fi redusă începând cu anul viitor. Or, e de necrezut că se va reuşi să se apropie de acest nivel de producţie în timpul anilor viitori. Aşa stând lucrurile, revista ministerului de comerţ atrage un chip serios atenţiunea contra tendinţei de a se exagera rolul mărfurilor de consumaţie in economia americană din zilele noastre. Astfel cu toată cererea nesatisfăcută de anumite mărfuri, cu toată acumulaţia destul de sensibilă de economii în saltul populaţiei, nu sunt motive de dreput că piaţa interioară să fie capabilă să absoarbă producţia, uzinelor care la terminarea campaniei din Europa, au pierdut majoritatea comenzilor de războiu şi care odată sfârşit războiul in Pacific, vor pierde deasemenea şi celelalte comenzi necesare aici. Este încă greu de apreciat astăzi acţiunea pe care vor exercita asupra producţiei de pace, progresele tehnice realizate în timpul războiului. Pe de oparte, ele deschid largi posibilităţi de difuzare a automobilelor, a noilor modele de avioane, generalizarea radioului cu frecvenţă modulatorie şi a televiziunii, a noilor ţesături, etc., adică lărgirea posibilităţilor de vânzare. Pe de altă parte, aplicarea m mare a progreselor tehnicei de războiu in industrie produce in regimul capitalist o reducere şi mai sensibilă a mânei de lucru ocupate in industrie, desvoltarea impetuoasă a ceeace se numeşte in general in America „şomajul tehnologic" cu toate consecinţele care se trag din el, inclusiv strâmtorarea pieţii interne. . Pentru ca piaţa interioară să poată deveni, cum arală anumiţi cercetători, un factor decisiv capabil să menţină nivelul de producţie odată atins şi înlăturat şomajul masiv, salariul real şi puterea de cumpărare a muncitorilor trebue cel puţin să se dubleze. Dar despre acest lucru antreprenorii nu vor nici măcar să audă, ei preferă să vorbească în memoriile şi declaraţiile lor de şomajul inevitabil pentru milioane de lucrători. Pe de altă parte, pentru a se găsi pe pieţele interne echivalentul comenzilor guvernamentale suprimate după războiu, ar fi nevoe să se mărească exporturile Statelor Unite in raport cu importul dinainte de război, de cel puţin 10—15 ori. Fără îndoială că creşterea pe o asemenea seară este un lucru foarte complex, presupunând anumite condiţiuni, care nu sunt deloc uşor de realizat. Cu toate acestea, chiar optimiştii nu cred că se va putea evita complet după războiu şomajul în America. In acelaş timp se discută cu aprindere în presă, nu reuniuni etc., despre măsurile potrivite de a atenua ameninţările şomajului şi de a-i micşora proporţiile. In jurul acestei chestiuni lupta se duce între reprezentanţii organizaţiilor muncitoreşti şi cercurile progresive pe de o parte, şi elementele conservatoare îmbrăţişând inclusiv interesele întreprinzătorilor pe de altă parte. Se constată, de exemplu, că situaţia ar putea să fie, în parte, uşurată dacă guvernul ar fi procedat, pe o scară întinsă la construcţia de case de locuit şi a altora şi dacă ar fi luat măsuri tinzând, pe de o parte, la ridicarea nivelului de viaţă a maselor şi la lărgirea pieţei interne, şi pe de altă parte, la înmulţirea exporturilor americane, acordând importante împrumuturi şi credite ţărilor lovite de războiu. lărgirea pieţii interioare presupune o politică internă progresistă, în domeniul economiei şi al finanţelor. Mărirea pieţelor externe, în situaţia actuală, presupune voinţă fermă pentru a dezvolta şi a strânge colaborarea internaţională şi în primul rând colaborarea prietenească a Marilor Puteri democratice. De pe acum se poate constata, că numai o colaborare strânsă poate să garanteze stabilitatea relaţiilor internaţionale, condiţie necesară pentru desvoltarea intensă a relaţiilor economice internaţionale. Astfel problema economică a şomajului se întretae cu politica externă a Statelor Unite. De aceea nu e deloc surprinzător dacă cercurile reacţionare care proclamă dreptul la muncă ca „una din ideile cele mai absurde a timpurilor noastre“ (astfel se exprima nu de mult jurnalul bancherilor Barrens) sunt în acelaş timp instigatorii campaniilor menite să împiedice colaborarea intre America şi celelalte Puteri democratice In cercurile sindicale americane domneşte o vie nelinişte în faţa ameninţării şomajului, încă în Noembrie trecut congresul sindicatelor din industrie a elaborat un program de măsuri potrivite : vaste lucrări de utilitate publică, atribuiri de ajutoare suficiente şomerilor, garanţia unui anumit nivel al salariului anual, desvoltarea comerţului internaţional prin acordarea de credite importante etc. Propuneri asemănătoare au fost emise de personalităţi politice şi publice. Astfel, Harry Hopkins scria întrun articol intitulat „Munca voastră după război" publicat în revista „American" din Noembrie 1944. In timp ce credinţa în victoria apropiată creştce, nesiguranţa începe să pătrundă în conştiinţa milioanelor de bărbaţi şi femei, a acelora care luptă pe front sau pregătesc acasă armele. „Şi munca mea după război?“ Nu va fi suficient să se sărbătorească şi să se salute luptătorii la întoarcerea lor acasă. Nu va fi suficient să li se atribue din belşug alocaţii de demobilizare şi pensii. Şomajul este întotdeauna umilitor; el exercită o înrâurire deprimantă. Trebue să evităm catastrofa morală pe care ar putea să o antreneze şomajul masiv după victorie, ceea ce ar însemna sfârşitul democraţiei noastre. ...Dacă noi suntem în stare să fabricăm avioane, tancuri, vapoare şi tunuri pentru a duce cu succes războiul contra unui adversar care se găseşte în afara ţării, de ce nu am putea să clădim case, să producem automobile, vestminte mijloace de traiu, medicamente şi alte obiecte necesare pentru a învinge acest inamic interior care este şomajul cu toate urmările lui funeste? Pentru a combate acest temut „duşman intern” Harry Hopkins, propunea mărirea salariilor joase pe căi de legislaţie, reducerea orelor de lucru, refacerea sistemului de prevedere socială pentru ca bătrânii şi inapţii la muncă să facă loc celor tineri; ajutorarea şomerilor să devină o operă naţională, să se pună asistenţa medicală la îndemâna măriilor masse; în sfârşit să se acorde ţărilor ruinate de războiu împrumuturi de mai muillte miliarde de dolari pe an. De la începutul acestui an, defunctul președinte Roosevelt formulase un program destinat să asigure după războiu muncă pentru 60 milioane de oameni. Cu toate acestea organe influente ale presei americane, reprezentând opinia cercurilor interesate s’au ridicat cu îndârjire contra cuvântului de ordine. ..Munca pentru toţi”, preconizat de Roosevelt şi contra programului său. Ziarele erau scandalizate că acest program de muncă prevedea enorme cheltueli guvernamentale şi după părerea ziarului „New York Times“, „acest program prevedea reglementarea de către guvern a întregei noastre vieţi şi a activităţii noastre, ceea ce depăşeşte pe departe limitele cunoscute în istoria Americei” împotrivirea nu e mai puţin energică din partea cercurilor conservatoare, industriale şi financiare, nici împotriva proiectului de lege asupra muncii totale pentru întreaga populaţie, proiect care demo la Senat în ianuarie 1945 de senatorul Murray, prevedea o serie de măsuri menite să asigure posibilităţi de muncă la toată populaţia. Acest proiect de lege a rămas până acum de 1 hârtie. Intr’un mesaj adresat la 28 Mai Congresului, Preşedintele Truman cerea mărirea alocaţiei de şomaj şi sublinia importanţa problemei şomajului în perioada reconversiunii. Acest mesaj a întâlnit deasemenea o puternică împotrivire printre conducătorii Congresului printre care şi numeroşi reprezentanţi ai partidului democrat, care au declarat că, după părerea lor, problema şomajului nu avea deloc un caracter acut. Ori şomajul masiv, care a şi început în Statele Unite, înaintează cu paşi repezi. In mai multe întreprinderi de război, uzine de automobile, şantiere navale, sute de mii de lucrători au fost concediaţi. Mulţi dintre ei sunt ameninţaţi cu darea afară din locuinţele de stat, în cazul când ei nu vor găsi o întrebuinţare în alte uzine de război, ceea ce este aproape imposibil. După corespondentul ziarului Christian Science Monitor, numai 15 la sută din muncitorii concediaţi găsesc o nouă ocupaţie în aceeaşi localitate. Aceste condiţiuni fiind caracteristice celei mai mari părţi a nouilor întreprinderi de război, care s’au ivit în Statele Unite de câţiva ani, ziarul prevede o migraţiune de muncitori dintr-o regiune la alta cea mai mare migraţiune cunoscută în istoria Americii. Concedieri în mase au început uzinele metalurgice din regiunea Pittsburg. Direcţiunea pentru mobilizarea rezervelor de mâini de lucru a declarat că în lunile următoare un milion şi jumătate de muncitori vor fi concediaţi din uzinele de război. Pe de altă parte cu demobilizarea parţială a armatei americane redusă de la 8.300.000 oameni la 6.963 000, oamenii liberaţi se întorc acasă. Legea adoptată în 1940 prevede reintegrarea lor în serviciul pe care-l ocupau înainte. Dar această reintegrare la mod practic se ciocneşte de o mulţime de obstacole şi greutăţi. Desvoltarea şomajului masiv este o mărturie răsunătoare a contradicţiilor adânci care sfâşie economia americană. Buletinul băncilor Guaranty Trust Colmany, scrie plin de remuşcare : Experienţa războiului a arătat nemărginitele posibilităţi de producţie ale industriei americane Din nefericire însă această experienţă, n’a arătat capacitatea noastră de a romaniza resursele umane şi materiale în aşa fel încât să facem din această posibilitate o realitate constantă în ttpm de pace. Așa stând lucrurile cercurile americane cele mai largi arată cel mai viu interes pentru Uniunea Sov■»ο*’ο§, unde șomajul a fost suprimat neutru totdeauna, unde conform legii adoptate de a XlI-a sesiune a Sovaiului Suprem din U. R. S. S asupra demobilizării contingentelor mai vechi ale armatei active se va asigura demobilizaţilor chiar în cursul întoarcerilor acasă o ocupaţie care să pină seamă de experienţa şi specialiunea pe care au dobândit-o în Armata Roşie, ocupaţie care nu trebue să fie inferioară celeia cu care se îndeptniceau înaintea plecăriilor în armată. Cartea inginerului-chimist canadian Dyson Carter, „Arma secretă a Rusiei”, publicată în timpul războiului şi închinată desvoltării ştiinţei sovietice şi rolului ei în războiul contra Germaniei hitleriste ,a fost vândută la câteva luni în ţările Anglo-Saxone în sute de mii de exemplare. După snnsete autorului : . Popoarele ţărilor aliate sunt dornice să cunoască adevărul asupra Rusiei sub toate aspectele vieţii sovietice". Ele doresc să ştie ceea ce se petrece în Uniunea Sovietică, pentru ca tare sovieticilor este pentru ei o „lume nouă — cum spune Carter — unde oamenii nu se tem de șomaj” SFARSIT 111m ii ii pi tiuite de M. RUBINSTEIN rontui muncii Uniunea Sindicatelor Metalo-Chimice a invitat în 5® muncitor din Bulgaria şi 51 îl ti Junes avia Comitetul Uniunii Sindicatelor Metalurgice din România, în Conferinţa pe ţară ţinută în Bucureşti, a trimis următoarele telegrame: Către d. Dr. Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniștri, in care asigură că nu v°r depune armele, până nu vor câştiga bătălia economică urmând linia trasată de Guvern. Către Frontul Unic Muncitoresc, în care asigură că muncitorimea metalo-chimică va lupta împotriva tuturor acelora cari caută să spargă unitatea muncitorească. Către Sindicatele Metalurgice din U. R. S. S., în care arată că muncitorii metalurgişti români iau pildă de la metalurgiştii sovietici în munca încordată pentru reconstrucţia şi refacerea economică a ţării. Către Uniunea Sndicatelor MetaurgiceBulgare, în care invită 50 muncitori bulgari să lucreze timp de o lună în cele mei mari întreprinderi din România. Către Uniunea Sindicatelor Metalul Glurgice Iugoslave, în care, deasemenea invită 50 de muncitori să lucreze o lună în întreprinderile noastre. Prin acest schimb de muncitori s® vor întări şi mai mult organizaţiile siîîdicaîe şi se va grăbi întărire» prieteniei dintre poporul român rni cel bulgar şi iugoslav. ACTIVITATEA SVIITELOR Duminică 29 ort. a avut loc în sala S. T. B. din str. Vasile Lască, nr. 216 o mare adunare a muncitorilor din transport, căruţaşi, camionai-i, etc. Au luat cuvântul tovii: Mutulescu, Rancea, Cuza, Linte, Ghinea, Golopenţa, Isăcescu şi Iov. Uois din partea şoferilor. La sfârşitul adunării s’a votat în unanimitate o moţiune prin care se cere să se întocmească o lege a muncii prin rotaţie cu înfiinţarea de birouri care să reglementeze munca şi să aplice tariful existent.. Adunarea a mai hotârît ca o delegaţie de muncitori din partea Uniunii Sindicatelor din Porturi şi Transporturi să se prezinte la ministrul muncii, pentru a cere sprijinul pentru întocmirea susnumitei legi. Uniunea Sindicatelor Alimentare a Muncitorilor din România aduce la cunoştinţă , tuturor Sindicatelor Alimentare din ţară care au luat fiinţă după Conferinţa din 10 Aprilie a. c. şi care nu au luat încă legătura cu Uniunea, să încunoştiinţeze imediat Uniunea Alimentară, în Bucureşti, str. Calomfirescu nr. 8, pentru a primi avizul Ministerului Muncii pentru a obţine persoană juridică precum şi materialul necesar pentru funcţionarea Sindicatului respectiv. Toate Sindicatele care se află în situaţia de mai sus, sunt rugate ca ,până la 15 August a. c. cel mai târziu, să procedeze conform instrucţiunilor de mai sus. Deasemeni, Uniunea apelează la Comisiile Locale de a-i da concursul unde se ivesc asemenea cazuri. Bi Parcul Naţional de la Şosea a avut loc Duminică 29 iulie a. c. o serbare populară organizată de comisia locală a Sindicatelor din Capitală. Un public numeros a ţinut să asiste la această serbare la care şi-au dat concursul: ansamblul de muzică şi scenete al Diviziei Tudor Vladimirescu, condus de Lt. Costali Constantin fanfara Uzinelor „23 August“-Malaxa, împreună cu orchestra şi corul orchestra Sindicatului Muzicanţilor Instrumentişti, corul Sindicatului Metalo-Chimic, etc. Luând cuvântul Iov. Rusu, din partea Comisiei locale, a arătat ce s’au depus pentru reuşita acestei serbări muncitoreşti. Maiorul Georgescu A., din partea Diviziei Horia, Cloşca şi Crişan, a spus între altele: „Prin înţelegerea arătată de Generalissimul Stalin, ostaşii noştri ce au fost crezuţi morţi, s’au reîntors pentru ca împreună cu Divizia Tudor Vladimirescu să asigure libertatea poporului şi independenţa ţării, cum şi prietenia cu vecinii noştri în frunte cu marea şi puternica Uniune Sovietică. La ora 9, pe pajiştea din faţa pavilionului colonadelor, a urmat proecţia filmelor 1 MAI şi Suvorov. ■fr In sala de festivităţi a Camerei de Comerţ şi Industrie diin Capitală, a avut loc o întrunire a funcţionarilor din întreprinderile petrolifere, miniere şi gaze naturale. Au luat parte funcţionari de la societăţile „Astra Română“, „Steaua Română“, „Prahova“, „Unirea“, „Creditul Minier“, „Redevenţa“, „Colombia“, „Româno - Americană“ „Distribuţia“ şi „Petroşani“. Tov. Zaharia Tănase, a arătat ca funcţionarii trebue să fie solidari cu muncitorii, în acţiunea comună pentru rezolvarea problemelor care frământă pe salarişţi. Tov. Chiricuţă, a vorbit despre rolul funcţionarilor în efortul pentru reconstrucţia ţării. Reprezentantul U.S.I.C.-ului propune o conlucrare efectivă între U.S.I.C. şi funcţionarii din S.F.I.P.I.A. Tov. Lungescu, vice-preşedintele organizaţiei S.F.I.P.I.A., arată că în unele întreprinderi nu s’au înfiinţat economatele, datorită în unele părţi şi pasivităţii funcţionarilor. Tov. Filoreanu, a arătat avantajele pentru funcţionari cari decurg din noua lege a asigurărilor sociale. Tov. Săndulescu, a insistat asupra necesităţii conlucrării funcţionarilor cu muncitori, în lupta comună contra speculei. Tov. Zaharia Tănase, în încheere, a arătat că întregul popor trebue să facă zid în jurul guvernului Groza şi să-l sprijine în toate acţiunile şi eforturile pe care le depune pentru refacerea ţării. Tov. Grigorescu a dat citire unei moţiuni, prin care funcţionarii din întreprinderile petrolifere îşi iau angajamentul de a sprijini eforturile pentru refacerea ţării. La atelierele de str. Ştefan cel Mare a avut loc o consfătuire a personalului de conducere, tehnic şi administrativ de la S. T. B. Au vorbit d ing. Gr. Manolescu, directorul general S. T. B. care a arătat că întreaga muncitorime trebue să se încadreze în lupta pentru ridicarea producţiei şi tov. Ivircevschi Ioan, care a făcut câteva propuneri menite să uşureze munca. Pentru stabilirea planului de muncă s’a hotărît să se convoace desfătuiri pe secţiuni şi ateliere. La Socec-Lafayette s’a Inaugurat în cadrul unui festival, Clubul muncitoresc. In club stau la dispoziţia salariaţilor, jocuri de şah, ping-pong I şi o sală de lectură cu o bibliotecă bine amenajată. e Sindicatul Patronilor Croitori, invită pe toți patronii croitori şi croitorese la O ADUNARE care se va ţine Marți 31 Iulie a. c., ora 7 seara, la Camera de Muncă, Strada Calomfirescu , etajul 1, unde se vor da instrucţiunile necesare cu privire la Decizia apărută în Monitorul Oficial din 30 iulie a. c., prin care se fixează preţurile la croitorii de bărbaţi. Toţi delegaţii comitetelor precum şi delegaţii comisiilor de producţie şi delegaţii însărcinaţi cu controlul mărfurilor din fabricile din Sindicatul Metalo Chimie sunt convocaţi pentru Miercuri 1 August a. c. orele 5 p. m. la Camera de Muncă din str Calomfirescu No. 8. Sala de festivităţi Sindicatul tipografilor convoacă pe toţi responsabilii culturali şi sportivi din toate întreprinderile grafice, la o şedinţă extraordinară. Marţi 31 Iulie a. c. ora 6 seara, în sala de festivităţi a Monitorului Oficial, str. Gutenberg No. 2 (lângă Sindicat). Toţi lucrătorii şi lucrătoarele din Artele Grafice care doresc să cânte în porul Sindicatului sunt rugaţi să vie Marţi 31 Iulie a. c. ora 5 p. m. în sala „Socec“ din str. Brezoianiu No. 10. Deasemenea pot veni şi cei care doresc să cânte în cazul sau în orchestra de muzicuţe a Sindicatului Lucrătorii şi lucrătoarele din Industria Grafică, care doresc să joace în echipele teatrale ale Sindicatului, cât şi cei care cunosc dansuri naţionale, simt convocaţi Marţi 31 iulie a. c. ora 6 seara în sala Monitorului Oficial str. Gutemberg 2 (lângă Sindicat). Atelier şi Şcoală In cadrul programului de refacere a ţării, o arzătoare problemă care cere o soluţionare potrivită, este problema organizării muncii. E nevoie să se ia măsuri urgente pentru ca muncitorii să aibe posibilitatea să-şi complecteze cunoştinţele câştigate în ateliere cu o cultură technică temeinică pe care să o perfecţioneze in permanenţă. In acest mod se vor putea forma elementele cele mai pregătite cari vor putea depune o muncă productivă. Şcolile industriale de pe lângă uzine, nu pot satisface ele singure aceste nevoi. Cunoştinţele elementare, câştigate in aceste şcoli sunt insuficiente; ele nu sunt decât fundamentul pe care trebue clădită educaţia profesională a muncitorului Punctul de plecare pentru desăvârşirea educaţiei profesionale a muncitorului, trebue să-l formeze cursurile serale, cu programe analitice bine studiate şi adaptate ramurei de activitate respectivă. Materia predată la aceste cursuri trebue să urmărească formarea culturii technice, de care muncitorul are nevoie în viaţa profesională. Pentru desăvârşirea educaţiei profesionale a muncitorului, stau la dispoziţie mijloace su- ficiente în cadrul organizaţiilor muncitoreşti şi al altor organizaţii democrate. Tânărul muncitor intrat în uizină de pe băncile şcoalei indusstriale, va frecventa aceste cursuri în tot timpul activităţii sale profesionale El va primi astfel treptat toate cunoştinţele de care are nevoie. Acele ele-, mente care îşi câştigă o cultură technică temeinică, în cadrul acestor cursuri şi dau dovadă de spirit de iniţiativă şi putere de muncă, vor fi adevăraţii organizatori ai vieţii noastre industriale. Se va forma astfel o colaborare perfectă între atelier şi şcoală, care va da foarte curând roade atât în domeniul economic cât şi social. încadrarea muncitorului cu o pregătire profesională temeinică, în posturile de răspundere nu înseamnă eliminarea din viaţa industrială a elementelor cu o pregătire profesională su-perioară. Din contră, e de dorit o colaborare cât mai străinsă intre toți factorii cari favorizează desvoltarea technicii muncii. I©ît3 CSrwJtărescM muncitor — Cugir SF. SINOD ŞI-A NCEPUT LUCRĂRILE In prezenţa I. P. S. Patriarh Nico- dim al României, Pr. Constantin Bar-ducea, ministrul Cultelor şi d. P-l Constantinescu-Iaşi, s‘au deschis ieri şedinţele Sfântului Sinod, în palatul Patriarhal din Bucureşti. S’au rostit următoarele cuvântări ■ I. P. S. Patriarh Nicodim vorbeşte despre raporturile dintre Stat şi Biserică sub actualul regim şi arată mulţumirea pentru ca ele sunt din cele mai bune. După ce subliniază sprijinul pe care l-a dat guvernul bisericii în diferite împrejurări, pentru care îi adresează mulţumiri şi urări de muncă spornică pentru binele ţării, trimite un gând de gratitudine M. S. Regelui Mihai I. D. profesor P. Constantinescu-Iaşi, ministrul Propagandei, vorbind în numele guvernului spune : Ne-am bucurat când am văzut că Biserica a înţeles noile vremuri care s-au deschis pentru istoria poporului românesc. Toţi conducătorii politici care s’au concentrat în F. N D. au înţeles că în aceasta mare schimbare Biserica nu trebue să lipsească. Foarte bine a subliniat înalt Prea Sfinţitul Patriarh Nicodim că Guvernul n’a pus problema despărţirii Bisericii de Stat, ci s’a interesat de integrarea Bisericii, în noul spirit al vremii. Des le ea este aceasta reciprocitate de tittu comun între forţele politice şi Conducătorii spirituali ai Bisericii ortodoxe române. Această colaborare va fi şi de acum înainte chezăşia bunelor raporturi între Biserică şi Statul român. Părintele Constantin Burducea după ce face o scurtă, prezentare a legâturilor bisericii cu schimbările intervenite de la 23 August în ţara noastră, spune: De la î. P. S. Patriarhul Nicodim am înţeles dintru început că Biserica noastră este integrată în ritmul vremii. Delegaţia care a mers la Moscova unde Biserica Românească a luat parte alături de celelalte Biserici, ortodoxe la alegerea Prea Fericitului Patriarh Alexei a fost cea mai bună dovadă. Ni s-a întors apoi vizita de o delegaţie care a fost primită de I. PS. Patriarh cu toată dragostea şi căldura. In ce priveşte programul de viitor s’a hotărît reciprocitatea de vizite, schimb de studenţi, traduceri de cărţi şi legături din cele mai strânse, la fel cu toate celelalte Biserici ortodoxe. Acestea pe plan extern. Pe plan intern cuvântul de îndrumare dat de I. P. S. Patriarh Nicodim după 6 Martie 1945 a avut menirea să aducă pace şi linişte în sânul poporului Guvernul de concentrare democrată, prezidat de d. dr. Petru Groza, înţelege să aibă în colaborare nu politică ci misionară-evanghelică Biserica ortodoxă română cu menirea ei de a fi dreaptă îndrumătoare în mijlocul poporului drept-credincios Sfântul Sínod a trimis ifmtâtomrere telegrmw« a t. MA JESTAŢII SALE REGELUI MIHAI l. Sinaia Astăzi, deschizându-se Sfântul Sinod, gândurile noastre ale tuturor* se îndreaptă către Majestatea Voastră, urându-Vă din inimă domnie îndelungată şi glorioasă, cu sănitate deplină, spre binele poporului şi patriei noastre. NICODIM, Patriarhul României 2. DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI, Dr. PETRU GROZA BUCUREŞTI Sfântul Sinod, întrunit în şedinţă astăzi, îşi îndreaptă către Domnia Voastră şi către întreg Guvernul Ţârii, urările sale de bine şi de propăşire în conducerea treburilor Statului şi Vă roagă în acelaşi timp să primiţi mulţumirile cele mai călduroase pentru tot sprijinul dat Bisericii strămoşeşti. NICODIM. Patriarhul României In valoare de o jumătaie de miliard au fost descoperite de Brigada „S” Continui tip din partat talei, in unire cu organele de Control Cetăţenesc din Circ. 17 Poliţie, au făcut o descindere la sediul firmei „Transport Unit“, unde au găsit mari cantităţi de mărfuri dosite. Mărfurile găsite sunt în valoare de aproximativ 500.000.000 lei şi constau din stofă pentru haine bărbăteşti şi de damă, pentru paltoane în total aproape 2200 metri, coloranţi, cauciucuri pentru automobile cu camerele de aer respective (circa 100 buc.), medicamente, piei de căprioară, etc. Toate aceste mărfuri sunt actualmente inventariate la depozitul unde au fost găsite De notat că firma „Transport Unit“ funcţiona fără cuvenita autorizaţie din partea Camerei de Industrie şi Comerţ şi nu poate prezenta nici un fel de document justificativ. Gâri, cetăţenii trec la asţiune Organele de control cetăţenesc care au făcut această descoperire, au fost alcătuite din cetăţencele Ecaterina Geogescu, Ella Terrier şi Tessas Ion, care au depus o muncă de zi şi noapte fără întrerupere, pentru paza şi inventarierea mărfurilor, dată fiind importanţa cantităţilor acestora. In opera lor d-nele numite mai sus au fost ajutate de cetăţenii Iancu Ellias, Gheorghe Săvulescu şi Mircea Mihăilescu, cari fac parte tot din grupul cetăţenesc decontrol de la Comisariatul Circ. 17 Poliţie. Un depozit de sandale şi fie îste de 6G.C13Q.60Q lei Comitetul de Control Cetăţenesc al Circ 21 Poliţie, în unire cu Brigada Specială Economică din Prefectura Poliţiei Capitalei, a operat o descindere la firma „Fraţii Goldenberg“, din str. Smârdan nr. 18, unde s-a descoperit un depozit de mărfuri dosite, cari urmau să fie puse în vânzare la preţ de speculă. Au fost găsite 5.000 perechi sandale de damă şi 200 genţi mari de piele pentru dame, toate valorând peste 60 000.000 lei. împotriva conducătorilor firmei au fost dresate actele legale. La ce servesc gajurile Una din cele mai ingenioase metode întrebuinţate de speculanţi, a fost dejucată de organele Brigăzii Speciale. De data aceasta e vorba de un uriaş depozit de mărfuri, în valoare de două miliarde de lei, care a fost depus în gaj la magazia Băncii de Scont, cu intenţia vădită de a le sustrage circulaţiei, în vederea vânzării lor cu suprapreţuri. Deocamdată cercetările sunt în curs. Enorme cantităţi de ţigări descoperite la Un traficant D. ARTHUR BANNER. Secretarul Comitetului Cetăţenesc, din Circ- 22 Poliţie, a adus la cunoştinţă Brigăzii Speciale Economice din Prefectura Poliţiei Capitalei, că la sediul firmei „Banub Comerţ“ din str. Radu Vodă, Nr. 14, se află depozitată o mare cantitate de ţigări româneşti şi bulgăreşti, precum şi chibrituri. Organele Brigăzii Speciale Ecovet ce, împreună cu Comisarul Şef al Circumscripţiei 22 Poliţie, s-au depărat la faţa locului unde au găsit ■■nivridevăr . 317.360 ţigări bulfri"• r.1. 645.500 ţigări româneşti şi !?..!'■' rotii chibrituri, adică în total 96”,gri* * “Toate urmau să fie expediate îr. : rovinele, sau să fie puse pe piaţa Capitalei la preţ de speculă. A fost încheiat legiuitul proces verbal, iar ţigările şi chibriturile au fost predate delegatului C A. M ’-ui. Un depozit de 50 saci cu făină, a fost descoperit pe şoseaua CdcnU.* de Brigada S. Deţinătorii au fost deferiţi jarchetului, iar făina a fost confestată * Echipele cetăţeneşti din sect. I Galben, conduse de d. Boroş Gherghe, cu concursul Poliţiei Comunale au descoperit în ziua de 26 Iulie 1945, importante cantităţi de brânzeturi şi zarzavaturi dosite de negustor în piaţa Obor. Mărfurile confiscate au fost distribuite populaţiei, la preţuri oficiale. Azi 31 Iulie, se judeca in faţa secţiei 9-a a Curţii de Apel din Bucureşti, recursurile făcute de inculpaţii Teodor Petrescu, Sabin Cirin- a.ci, şi Lucian Hoinaru, condamnaţi pentru faptul de a fi vândut un vagon de zahăr la preţul de 35 400.000 lei • Datoria tuturor cetăţenilor cinstiţi este de a ajuta autorităţile la descoperirea speculanţilor şi sabotorilor Numai prin înfrângerea acestora, seva putea asigura redresarea economiei ţării şi pâinea poporului V s. -n—----------.3