Scânteia, august 1945 (Anul 2, nr. 289-314)

1945-08-01 / nr. 289

CULTURA $i ARTA Atitudinea muzicienilor francezi în timpul ocupaţiei germane P­roblema atitudinii intelectu­alilor francezi în timpul o­­cupaţiei germane continuă să preocupe, cercuri foarte largi. Atitudinea scriitorilor a fost de curând dezbătută într’un docu­mentat articol al lui Jean-Richard Bloch. Cum s’au comportat insă muzi­cienii în această epocă, în care co­laborarea cu inamicul era din belșug răsplătită ? Trecând în revistă activitatea muzicienilor francezi pe timpul războiului, vom începe prin a a­­rata că unii dintre ei au fost sur­­­prinși de evenimente în afara gra­niţelor ţării, astfel că nu au putut lua parte la marele examen al conştiinţelor, care a fost ocupaţia germană. Aceştia sunt: compozito­rul Darius Milhaud, profesor la un colegiu californian şi dirijor al concertelor orchestrei simfonice din Boston, compozitoarea Ger­maine Tailleferre stabilită dease­­meni în St. Unite şi pianistul Ro­bert Casadesus, instalat in prc-­- ul universitar american Princeton. Muzicienii din Franţa nu au ră­mas mai vrejos decât scriitorii, ducând şi ei o luptă hotărîtă împo­triva fascismului cotropitor. Este adevărat că nu găsim printre mu­zicieni eroi ai luptelor de „ma­­quis", ca scriitorul Aragon şi alţii, găsim însă oameni cari au apărat totuşi patrimoniul culturii. Să cităm, printre ei, pe Emma­nuel Bondeville, — director muzi­cal la Radio Paris, ■— omul care a reuşit să menţină pe primul plan muzica franceză, deşi ocupantul făcea presiuni tot mai mari pentru a impune muzica germană. Pe Claude Delvincourt, directorul Conservatorului Naţional de mu­zică, care reuşeşte să-şi scape e­­levii de obligaţia „voluntariatu­lui“ muncii în Germania, sub pre­textul necesităţii înfiinţării unei orchestre pentru lagărele de pri­zonieri; până într’un an au dispă­rut, încetul cu încetul, toţi elevii, iar la urmă însuşi directorul. Pe dirijorul Charles Munch,­­ de o­rigină alsaciană pe care deşi nem­ţii căutau să-l atragă, n’a colabo­rat cu ei, ci a organizat cicluri de concerte de muzică franceză, îm­preună cu dirijorul Roger Désor­­miéres. Celebrul violonist Jacques Thibaud, nu a înțeles să colabo­reze sub nici o formă cu ocupantul sau cu oficialitățile guvernului din Vichy, preferând să rămână inac­tiv pe tărâm artistic. Compozitorul — de origină elveţiană, însă sta­bilit în Franţa — Arthur Honeg­ger, in două articole publicate în plină ocupaţie cerea reducerea simţitoare a muzicii germane din programele concertelor simfonice Departe de a fi provocat o scă­dere a producţiei muzicale a Fran­ţei, ocupaţia a fost un puternic stimulent. Numeroşi compozitori au creat lucrări noi progresiste sub influenţa voinţei hotărâte de luptă ce anima mişcarea de rezis­tenţă Iată-l pe compozitorul Francis Poulenc, creând o sonată închi­nată memoriei poetului spaniol Frederico Garcia Lorca, căzut în lupta poporului spaniol pentru li­bertate, sau compunând melodii pe texte de Aragon („Les fêtes galan­tes“), Paul Eluard („Liberté"), etc. Sau pe tânărul Olivier Mes­sinen, întors dintr’un lagăr de pri­zonieri din Germania cu partitura unui remarcabil quartet intitulat „Sfârşitul timpurilor1". Din nefericire nu ne stau încă la dispoziţie date m­ai complete a­­supra atitudinii şi activităţii mu­zicienilor francezi în epoca ocupa­ţiei germane. Ceea ce se poate însă desprinde din câteva date şi nume menţionate este că muzicienii, ca şi majoritatea celorlalţi intelectu­ali francezi, au înţeles să se mani­festeze pe linia independenţei, a progresului şi libertăţii, nelăsân­­du-se amăgiţi sau terorizaţi de ex­ponenţii „poporului de stăpâni", ai „Herrenvolk-ului”. Este o atitudi­ne demnă, conformă cu cele mai nobile tradiţii ale culturii fran­ceze. E. Elian Concertul An­samblului de Prom al Armatei Roşii, Sala „Ar® A­l treilea grup de artişti-soldaţi sub conducerea muzicianului Marc Victorovici Bliumen a dat­ două concerte mixte în Sala ARO, precedate de o prezentare la casa Ar­matei Roşii şi curmate de cen festival pentru muncitori. Glasurile alese ale cântăreţilor au sunat proaspăt şi tinereşte iar dansu­rile aveau tot timpul, cadenţa vie uşurinţa şi buna dispoziţie atât de caracteristică acestor ansambluri. Vitalitatea artiştilor sovietici sol­daţi este poate semnul cel mai izbi­tor al stilului lor de manifestare. Fe­ţele lor prietenoase, entuziasmul cu care cântă şi dansează, simplicitatea şi perfecta punere la punct a celui mai mic detaliu în execuţie, toate a­cestea fac din concertele ansamblului de front al Armatei Roşii, prilejuri de apropiere sufletească, de frăţească înţelegere, dragoste şi admiraţie. Este greu să aplici acestor mani­festări numai criterii artistice. Ele înseamnă pentru noi mult mai mult decât un concert bine executat, şi pe de altă parte simţim bine că în con­­cepţia artiştilor sovietici arta nu este o simplă jucărie. Pentru ei nu există artă ca scop în sine, ci ea îndepli­neşte o funcţie socială indiferent dacă se adresează ostaşilor, muncitorilor de la oraşe şi sate, intelectualilor sau cetăţeanului curios să cunoască arta sovietică. In consecinţă nu există prăpastie între o artă majoră şi o artă minoră. Drumul este netezit prin grija cu care muzicienii sovietici tratează cântecul popular, făurind coruri de o sonori­tate perfectă, și prin pătrunderea ele­mentului popular în muzica simfoni­că, în formele complexe ale operei, oratoriului etc. in programul p­rezentat de apaara­­biul de front au figurat pe lângă me­lodiile populare armonizate cu bun gust şi cântate cu convingere şi de­săvârşită unitate, două cântece ame­rican® şi ca o delicată atenţie faţă de puiblicul românesc, Imnul nostru şi un Cântec popular românesc „Dor, do­­ruieţ­*. Subliniem acest gest de prie­tenie care vine de la ostaşii sovietici, întregind atâtea dovezi de prietenie şi în direcţia aceasta. Publicul din sală a ascultat cântecele româneşti cântate de ostaşii sovietici şi inimile tuturor au bătut mai tare. Grupul de dansatori ne-a desfătat cu o serie de dansuri vesele şi carac­teristice. Un dans marinăresc, un alt­ d­ans în situ­ american, un dans ostă­şesc cu elemente de un haz irezisti­bil, şi la sfârşit un dans ucrainean cu o acceleraţie mergând până la fre­nezie. Mai ales aci se simţea plăcerea cu care se dăruesc celor mai grele şi mai îndrăzneţe figuri coreogra­­fice spre bucuria spectatorilor şi apoi spre bucuria lor. Artă făcută cu ase­menea material uman nu se poate să nu comunice, nu se poate să rămână într’o splendidă izolare dincolo de rampă. Ea se răspândeşte în suflet® şi întăreşte legăturile de prietenie co­respunzând astfel perfect ţelului pe care şi l-a fixat asociaţia ARLUS, or­ganizatoarea acestui concert ca şi a atâtor altor privilejuri de contact cu Arta şi Cultura Sovietică. Se cuvin aprecieri deosebite tână­rului conducător al Ansamblului Marc Bliumen, un muzician fin, cu o deo­sebită sensibilitate și vigoare în con­ducere, perfect stăpân atât pe deta­liile fiecărui cântec cât și pe linia mare constructivă Alfred Mendelsohn II TI Reprezentanţii Camerelor de comerţ şi ai anumitor cercuri industriale îşi ex­primă speranţa că acest factor va men­ţine nivelul producţiei chiar după o bruscă reducere a comenzilor de răz­­boiu. Cu toate acestea personalităţile ofi­ciale şi economiştii cu vază combat a­­ceastă opinie. Iată calculele pe care le reproduc ei: Departamentul de războiu al Statelor Unite prevede o reducere de 40 la sută a consumaţiei materialului de războiu în anul care va urma sfârşitului ostilităţilor în Europa. Fiind dat că fa­bricaţiile de războiu în America se ci­frează acum aproape la 60 miliarde de dolari pe an, această scădere de 40 la sută va diminua producţia cu 24 mi­liarde de dolari. Or nici chiar cei mai mari optimişti nu îndrăznesc să prezică o lărgire a c­er­er­ii de consumaţie civilă susceptibilă să compenseze diminuarea fabricaţiilor de războiu. Revista minis­terului de comerţ „Survey of Current Business“ scrie că dacă se admite că în 1650 industria americană va fabrica şi va vinde cantităţi enorme din produ­sele sale: 6 milioane de automobile, 16 milioane de posturi T. F. F., 5 milioane de răcitoare, 2 milioane de maşini de spălat, etc., aceste fabricaţii (fără să se ţină seama de scăderea preţurilor) nu se vor cifra la 17 miliarde dolari, ceea ce înseamnă că ele vor fi mult inferioare cifrei producţiei de războiu, care va fi redusă începând cu anul viitor. Or, e de necrezut că se va reuşi să se apro­pie de acest nivel de producţie în tim­pul anilor viitori. Aşa stând lucrurile, revista ministerului de comerţ atrage un chip serios atenţiunea contra tendinţei de a se exagera rolul mărfurilor de consumaţie in economia americană din zilele noastre. Astfel cu toată cererea nesatisfăcută de anumite mărfuri, cu toată acumulaţia destul de sensibilă de economii în saltul populaţiei, nu sunt motive de dreput că piaţa interioară să fie capabilă să absoarbă producţia, uzi­nelor care la terminarea campaniei din Europa, au pierdut majoritatea comenzi­­lor de războiu şi care odată sfârşit răz­boiul in Pacific, vor pierde deasemenea şi celelalte comenzi necesare aici. Este încă greu de apreciat astăzi ac­ţiunea pe care vor exercita asupra producţiei de pace, progresele tehnice realizate în timpul războiului. Pe de o­parte, ele deschid largi posibilităţi de difuzare a automobilelor, a noilor mo­dele de avioane, generalizarea radioului cu frecvenţă modulatorie şi a televiziu­nii, a noilor ţesături, etc., adică lărgi­rea posibilităţilor de vânzare. Pe de altă parte, aplicarea m­ mare a progreselor tehnicei de războiu in industrie produce in regimul capitalist o reducere şi mai sensibilă a mânei de lucru ocupate in industrie, desvoltarea impetuoasă a ceea­ce se numeşte in general in America „şomajul tehnologic" cu toate consecin­ţele care se trag din el, inclusiv strâm­torarea pieţii interne. . Pentru ca piaţa interioară să poată de­veni, cum arală anumiţi cercetători, un factor decisiv capabil să menţină nive­lul de producţie odată atins şi înlăturat şomajul masiv, salariul real şi puterea de cumpărare a muncitorilor trebue cel puţin să se dubleze. Dar despre acest lu­cru antreprenorii nu vor nici măcar să audă, ei preferă să vorbească în memo­riile şi declaraţiile lor de şomajul ine­vitabil pentru milioane de lucrători. Pe de altă parte, pentru a se găsi pe pieţele interne echivalentul comenzilor guvernamentale suprimate după războiu, ar fi nevoe să se mărească exporturile Statelor Unite in raport cu importul dinainte de război, de cel puţin 10—15 ori. Fără îndoială că creşterea pe o a­­semenea seară este un lucru foarte com­­plex, presupunând anumite condiţiuni, care nu sunt deloc uşor de realizat. Cu toate acestea, chiar optimiştii nu cred că se va putea evita complet după războiu şomajul în America. In acelaş timp se discută cu aprindere în presă, nu reuniuni etc., despre măsurile potri­vite de a atenua ameninţările şomaju­lui şi de a-i micşora proporţiile. In ju­rul acestei chestiuni lupta se duce în­tre reprezentanţii organizaţiilor munci­toreşti şi cercurile progresive pe de o parte, şi elementele conservatoare îm­brăţişând inclusiv interesele întreprin­zătorilor pe de altă parte. Se constată, de exemplu, că situaţia ar putea să fie, în parte, uşurată dacă guvernul ar fi procedat, pe o scară întinsă la construc­ţia de case de locuit şi a altora şi dacă ar fi luat măsuri tinzând, pe de o parte, la ridicarea nivelului de viaţă a maselor şi la lărgirea pieţei interne, şi pe de altă parte, la înmulţirea exporturilor ameri­cane, acordând importante împrumu­turi şi credite ţărilor lovite de războiu. lărgirea pieţii interioare presupune o politică internă progresistă, în domeniul economiei şi al finanţelor. Mărirea pie­ţelor externe, în situaţia actuală, pre­supune voinţă fermă pentru a dezvolta şi a strânge colaborarea internaţională şi în primul rând colaborarea priete­nească a Marilor Puteri democratice. De pe acum se poate constata, că numai o colaborare strânsă poate să garanteze stabilitatea relaţiilor internaţionale, con­diţie necesară pentru desvoltarea in­tensă a relaţiilor economice internaţio­nale. Astfel problema economică a şoma­jului se întretae cu politica externă a Statelor Unite. De aceea nu e deloc sur­prinzător dacă cercurile reacţionare care proclamă dreptul la muncă ca „una din ideile cele mai absurde a timpurilor noastre“ (astfel se exprima nu de mult­­ jurnalul bancherilor Barrens) sunt în acelaş timp instigatorii campaniilor me­nite să împiedice colaborarea intre A­­merica şi celelalte Puteri democratice In cercurile sindicale americane dom­neşte o vie nelinişte în faţa ameninţării şomajului, încă în Noembrie trecut con­gresul sindicatelor din industrie a ela­borat un program de măsuri potrivite : vaste lucrări de utilitate publică, atri­buiri de ajutoare suficiente şomerilor, garanţia unui anumit nivel al salariului anual, desvoltarea comerţului interna­ţional prin acordarea de credite impor­tante etc. Propuneri asemănătoare au fost emise de personalităţi politice şi publice. Ast­fel, Harry Hopkins scria întrun articol intitulat „Munca voastră după război" publicat în revista „American" din Noembrie 1944. In timp ce credinţa în victoria apro­piată creştce, nesiguranţa începe să pă­trundă în conştiinţa milioanelor de băr­baţi şi femei, a acelora care luptă pe front sau pregătesc acasă armele. „Şi munca mea după război?“ Nu­ va fi suficient să se sărbătorească şi să se salute luptătorii la întoarcerea lor acasă. Nu va fi suficient să li se a­­tribue din belşug alocaţii de demobili­zare şi pensii. Şomajul este întotdeauna umilitor; el exercită o înrâurire depri­mantă. Trebue să evităm catastrofa morală pe care ar putea să o antreneze şomajul masiv după victorie, ceea ce ar însemna sfârşitul democraţiei noastre. ...Dacă noi suntem în stare să fabri­căm avioane, tancuri, vapoare şi tunuri pentru a duce cu succes războiul contra unui adversar care se găseşte în afara ţării, de ce nu am putea să clădim case, să producem automobile, vestminte mijloace de traiu, medicamente şi alte obiecte necesare pentru a învinge acest inamic interior care este şomajul cu toate urmările lu­i funeste? Pentru a combate acest temut „duşman intern” Harry Hopkins, propunea mărirea salariilor joase pe căi de legislaţie, reducerea orelor de lucru, refacerea sistemului de prevedere socială pentru ca bătrânii şi inapţii la muncă să facă loc celor tineri; ajutorarea şomerilor să de­vină o operă naţională, să se pună asistenţa medicală la îndemâna măriilor masse; în sfârşit să se a­­corde ţărilor ruinate de războiu îm­prumuturi de mai muillte miliarde de dolari pe an.­­ De la începutul acestui an, de­functul președinte Rooseve­lt formu­lase un program destinat să asigure după războiu muncă pentru 60 mi­lioane de oameni. Cu toate acestea organe influente ale presei ameri­cane, reprezentând opinia cercurilor interesate s’au ridicat cu îndârjire contra cuvântului de ordine. ..Munca pentru toţi”, preconizat de Roosevelt şi contra programului său. Ziarele erau scandalizate că acest program de muncă prevedea enorme cheltueli guvernamentale şi după pă­rerea ziarului „New­ York Times“, „acest program prevedea reglementa­rea de către guvern a întregei noastre vieţi şi a activităţii noastre, ceea ce de­păşeşte pe departe limitele cunoscute în istoria Americei” împotrivirea nu e mai puţin energică din partea cercurilor conservatoare, industriale şi financiare, nici împotriva proiectului de lege asupra muncii totale pentru întreaga populaţie, proiect care dem­o la Senat în ianuarie 1945 de senato­rul Murray, prevedea o serie de mă­su­ri menite să asigure posibilităţi de muncă la toată populaţia. Acest­­ proiect de lege a rămas până acum de 1 hârtie. I­­ntr’un mesaj adresat la 28 Mai Congresului, Preşedintele Truman ce­rea mărirea alocaţiei de şomaj şi su­blinia importanţa problemei şomaju­lui în perioada reconversiunii. Acest mesaj a întâlnit deasemenea o puter­nică împotrivire printre conducătorii Congresului printre care şi numeroşi reprezentanţi ai partidului democrat, care au declarat că, după părerea lor, problema şomajului nu avea deloc un caracter acut. Ori şomajul masiv, care a şi înce­put în Statele Unite, înaintează cu paşi repezi. In mai multe întreprin­deri de război, uzine de automobile, şantiere navale, sute de mii de lu­crători au fost concediaţi. Mulţi din­tre ei sunt ameninţaţi cu darea afară din locuinţele de stat, în cazul când ei nu vor găsi o întrebuinţare în alte uzine de război, ceea ce este aproape imposibil. După corespondentul zia­rului Christian Science Monitor, nu­mai 15 la sută din muncitorii con­cediaţi găsesc o nouă ocupaţie în aceeaşi localitate. Aceste condiţiuni fiind caracteristice celei mai mari părţi a nouilor întreprinderi de răz­boi, care s’au ivit în Statele Unite de câţiva ani, ziarul prevede o mi­­graţiune de muncitori dintr-o regiune la alta cea mai mare migraţiune cunoscută în istoria Americii. Con­cedieri în mase au început uzinele metalurgice din regiunea Pittsburg. Direcţiunea pentru mobilizarea rezer­velor de mâini de lucru a declarat că în lunile următoare un milion şi jumătate de muncitori vor fi conce­diaţi din uzinele de război. Pe de altă parte cu demobilizarea parţială a armatei americane redusă de la 8.300.000 oameni la 6.963 000, oamenii liberaţi se întorc acasă. Le­gea adoptată în 1940 prevede rein­tegrarea lor în serviciul pe care-l o­­cupau înainte. Dar această reinte­grare la mod practic se ciocneşte de o mulţime de obstacole şi greutăţi. Desvoltarea şomajului masiv este o mărturie răsunătoare a contradic­ţiilor adânci care sfâşie economia americană. Buletinul băncilor Gua­ranty Trust Col­many, scrie plin de remuşcare : Experienţa războiului a arătat nemărginitele posibilităţi de produc­ţie ale industriei americane Din ne­fericire însă această experienţă, n’a arătat capacitatea noastră de a roma­niza resursele umane şi mate­riale în aşa fel încât să facem din această posibilitate o realitate con­stantă în ttpm de pace. Așa stând lucrurile cercurile ame­ricane cele mai largi arată cel mai viu interes pentru Uniunea Sov■»ο*’ο§, unde șomajul a fost suprimat neutru totdeauna, unde conform legii adop­tate de a XlI-a sesiune a Sov­aiului Suprem din U. R. S. S asupra demo­bilizării contingentelor mai vechi ale armatei active se va asigura demo­bilizaţilor chiar în cursul întoarceri­­lor acasă o ocupaţie care să pină seamă de experienţa şi specialiun­ea pe care au dobândit-o în Armata Roşie, ocupaţie care nu trebue să fie inferioară celeia cu care se înde­pt­­niceau înaintea plecării­­lor în ar­mată. Cartea inginerului-chimist canadian Dyson Carter, „Arma secretă a Ru­siei”, publicată în timpul războiului şi închinată desvoltării ştiinţei sovie­tice şi rolul­ui ei în războiul contra Germaniei hitleriste ,a fost vândută la câteva luni în ţările Anglo-Sa­xone în sute de mii de exemplare. După snnsete autorului : . Popoarele ţărilor aliate sunt dornice să cu­noască adevărul asupra Rusiei sub toate aspectele vieţii sovietice". Ele doresc să ştie ceea ce se petrece în Uniunea Sovietică, pentru ca tare so­vieticilor este pentru ei o „lume nouă — cum spune Carter — unde­ oame­nii nu se tem de șomaj” SFARSIT 111m ii ii pi tiuite de M. RUBINSTEIN rontu­i muncii Uniunea Sindicatelor Metalo-Chimice a invitat în 5® muncitor din Bulgaria şi 51 îl ti Junes avia Comitetul Uniunii Sindicatelor Metalurgice din România, în Confe­rinţa pe ţară ţinută în Bucureşti, a trimis următoarele telegrame: Către d. Dr. Petru Groza, Preşe­dintele Consiliului de Miniștri, in care asigură că nu v°r depune ar­mele, până nu vor câştiga bătălia e­­conomică urmând linia trasată de Guvern. Către Frontul Unic Muncitoresc, în care asigură că muncitorimea meta­­lo-chim­ică va lupta împotriva tutu­ror acelora cari caută să spargă uni­tatea muncitorească. Către Sindicatele Metalurgice din U. R. S. S., în care arată că munci­torii metalurgişti români iau pildă de la metalurgiştii sovietici în munca încordată pentru reconstrucţia şi re­facerea economică a ţării. Către Uniunea Sndicatelor Metaur­­gice­­Bulgare, în care invită 50 mun­citori bulgari să lucreze timp de o lună în cele mei mari întreprinderi din România. Către Uniunea Sindicatelor Metalul G­­­lurgice Iugoslave, în care, deaseme­­nea invită 50 de muncitori să lu­creze o lună în întreprinderile noas­tre. Prin acest schimb de muncitori s®­­ vor întări şi mai mult organizaţiile­­ siîîdicaîe şi se va grăbi întărire»­­ prieteniei dintre poporul român rn­i cel bulgar şi iugoslav. ACTIVITATEA SVIITELOR Duminică 29 ort. a avut loc î­n sala S. T. B. din str. Vasile Las­că, nr. 216 o mare adunare a muncito­rilor din transport, căruţaşi, camio­­nai-i, etc. Au luat cuvântul tovii­: Mutule­­scu, Rancea, Cuza, Linte, Ghinea, Gol­open­ţa, Isăcescu şi Iov. Uois din partea şoferilor. La sfârşitul adu­nării s’a votat în unanimitate o mo­ţiune prin care se cere să se întoc­mească o lege a muncii prin rotaţie cu înfiinţarea de birouri care să re­glementeze munca şi să aplice tari­ful existent.. Adunarea a mai hotârît ca o de­legaţie de muncitori din partea U­­niunii Sindicatelor din Porturi şi Transporturi să se prezinte la mi­nistrul muncii, pentru a cere spriji­­nul pentru întocmirea susn­um­itei legi. Uniunea Sindicatelor Alimentare a Muncitorilor din România aduce la cunoştinţă , tuturor Sindicatelor Ali­mentare din ţară care au luat fiinţă după Conferinţa din 10 Aprilie a. c. şi care nu au luat încă legătura cu Uniunea, să încunoştiinţeze imediat Uniunea Alimentară, în Bucureşti, str. Calomfirescu nr. 8, pentru a pri­mi avizul Ministerului Muncii pentru a obţine persoană juridică precum şi materialul necesar pentru funcţio­narea Sindicatului respectiv. Toate Sindicatele care se află î­n situaţia de mai sus, sunt rugate ca ,până la 15 August a. c. cel mai târziu, să procedeze conform instrucţiunilor de mai sus. Deasemeni, Uniunea apelează la Comisiile Locale de a-i da concursul unde se ivesc asemenea cazuri. Bi Parcul Naţional de la Şosea a avut loc Duminică 29 iulie a. c. o serbare populară organizată de co­misia locală a Sindicatelor din Ca­pitală. Un public numeros a ţinut să asiste la această serbare la care şi-au dat concursul: ansamblul de muzică şi scenete al Diviziei Tudor Vladimires­­cu, condus de Lt. Costali Constantin fanfara Uzinelor „23 August“-Mala­­xa, împreună cu orchestra şi corul orchestra Sindicatului Muzicanţilor Instrumentişti, corul Sindicatului Me­­talo-Chimic, etc. Luând cuvântul Iov. Rusu, din partea Comisiei locale, a arătat ce s’au­ depus pentru reuşita acestei ser­bări muncitoreşti. Maiorul Georgescu A., din partea Diviziei Horia, Cloşca şi Crişan, a spus între altele: „Prin înţelegerea arătată de Generalissimul Stalin, os­taşii noştri ce au fost crezuţi morţi, s’au reîntors pentru ca împreună cu Divizia Tudor Vladimirescu să asi­gure libertatea poporului şi indepen­denţa ţării, cum şi prietenia cu ve­cinii noştri în frunte cu marea şi pu­ternica Uniune Sovietică. La ora 9, pe pajiştea din faţa pa­vilionului colonadelor, a urmat pro­ecţia filmelor 1 MAI şi Suvorov. ■fr In sala de festivităţi a Camerei de Comerţ şi Industrie diin Capitală, a avut loc o întrunire a funcţionarilor din întreprinderile petrolifere, minie­re şi gaze naturale. Au luat parte funcţionari de la so­cietăţile „Astra­ Română“, „Steaua­ Română“, „Prahova“, „Unirea“, „Creditul Minier“, „Redevenţa“, „Colombia“, „Româno - Americană“ „Distribuţia“ şi „Petroşani“. Tov. Za­ha­ria Tănase, a arătat ca funcţionarii trebue să fie solidari cu muncitorii, în acţiunea comună pen­tru rezolvarea problemelor care fră­mântă pe salarişţi. Tov. Chiricuţă, a vorbit despre ro­lul funcţionarilor în efortul pentru reconstrucţia ţării. Reprezentantul U.S.I.C.-ului pro­pune o conlucrare efectivă între U.S.I.C. şi funcţionarii din S.F.I.P.I.A. Tov. Lungescu, vice-preşedintele organizaţiei S.F.I.P.I.A., arată că în unele întreprinderi nu s’au înfiinţat economatele, datorită în unele părţi şi pasivităţii funcţionarilor. Tov. Filoreanu, a arătat avanta­jele pentru funcţionari cari decurg din noua lege a asigurărilor sociale. Tov. Săndulescu, a insistat asupra necesităţii conlucrării funcţionarilor cu muncitori, în lupta comună contra speculei. Tov. Zahar­ia Tănase, în încheere, a arătat că întregul popor trebue să facă zid în jurul guvernului Groza şi să-l sprijine î­n toate acţiunile şi efor­turile pe care le depune pentru refa­cerea ţării. Tov. Grigorescu a dat citire unei moţiuni, prin care funcţionarii din în­treprinderile petrolifere îşi iau anga­jamentul de a sprijini eforturile pen­tru refacerea ţării. La atelierele de str. Ştefan cel Mare a avut loc o consfătuire a personalului de conducere, tehnic şi administrativ de la­ S. T. B. Au vorbit d ing. Gr. Manolescu, directorul general S. T. B. care a ară­tat că întreaga muncitorime trebue să se încadreze în lupta pentru ridicarea producţiei şi tov. Ivircevschi Ioan, care a făcut câteva propuneri menite să uşureze munca. Pentru stabilirea planului de muncă s’a ho­tărît să se convoace desfătuiri pe secţiuni şi ateliere.­­ La Socec-Lafayette s’a Inaugurat în cadrul unui festival, Clubul mun­citoresc. In club stau la dispoziţia salariaţilor, jocuri de şah, ping-pong I şi o sală de lectură cu o bibliotecă bine amenajată. e Sindicatul Patronilor Croitori, invită­­ pe toți patronii croitori şi croitorese la O ADUNARE care se va ţine Marți 31 Iulie a. c., ora 7 seara, la Camera de Muncă, Strada Calomfirescu , etajul 1, unde se vor da instrucţiunile necesare cu privire la Decizia apărută în Moni­torul Oficial din 30 iulie a. c., prin ca­re se fixează preţurile la croitorii de bărbaţi. Toţi delegaţii comitetelor precum şi delegaţii comisiilor de producţie şi de­legaţii însărcinaţi cu controlul mărfu­rilor din fabricile din Sindicatul Metalo Chimie sunt convocaţi pentru Miercuri 1 August a. c. orele 5 p. m. la Camera de Muncă din str Calomfirescu No. 8. Sala de festivităţi Sindicatul tipografilor convoacă pe toţi responsabilii culturali şi sportivi din toate întreprinderile grafice, la o şedinţă extraordinară. Marţi 31 Iulie a. c. ora 6 seara, în sala de festivităţi a Monitorului Oficial, str. Gutenberg No. 2 (lângă Sindicat). Toţi lucrătorii şi lucrătoarele din Artele Grafice care doresc să cânte în porul Sindicatului sunt rugaţi să vie Marţi 31 Iulie a. c. ora 5 p. m. în sala „Socec“ din str. Brezoianiu No. 10. Deasemenea pot veni şi cei care doresc să cânte în cazul sau în or­chestra de muzicuţe a Sindicatului Lucrătorii şi lucrătoarele din In­dustria Grafică, care doresc să joace în echipele teatrale ale Sindicatului, cât şi cei care cunosc dansuri naţio­nale, simt convocaţi Marţi 31 iulie a. c. ora 6 seara în sala Monitorului Oficial str. Gutemberg 2 (lângă Sin­dicat). Atelier şi Şcoală In cadrul programului de re­facere a ţării, o arzătoare pro­blemă care cere o soluţionare potrivită, este problema orga­nizării muncii. E nevoie să se ia măsuri ur­gente pentru ca muncitorii să aibe posibilitatea să-şi complec­­teze cunoştinţele câştigate în a­­teliere cu o cultură technică te­meinică pe care să o perfecţio­neze in permanenţă. In acest mod se vor putea forma ele­­mentele cele mai pregătite cari vor putea depune o muncă pro­ductivă. Şcolile industriale de pe lângă uzine, nu pot satisface ele singure aceste nevoi. Cunoştin­ţele elementare, câştigate in a­­ceste şcoli sunt insuficiente; ele nu sunt decât fundamentul pe care trebue clădită educaţia profesională a muncitorului Punctul de plecare pentru de­săvârşirea educaţiei profesio­nale a muncitorului, trebue să-l formeze cursurile serale, cu programe analitice bine stu­diate şi adaptate ramurei de ac­tivitate respectivă.­­ Materia predată la aceste­ cursuri trebue să urmărească­­ formarea culturii technice, de­­ care muncitorul are nevoie în­­ viaţa profesională. Pentru desăvârşirea educaţiei profesionale a muncitorului,­­ stau la dispoziţie mijloace su-­­ ficiente în cadrul organizaţiilor­ muncitoreşti şi al altor organi­zaţii democrate. Tânărul muncitor intrat în u­­i­zină de pe băncile şcoalei indus­s­triale, va frecventa aceste cursuri în tot timpul activităţii­ sale profesionale El va primi­­ astfel treptat toate cunoştinţele­­ de care are nevoie. Acele ele-, mente care îşi câştigă o cultură technică temeinică, în cadrul acestor cursuri şi dau dovadă de spirit de iniţiativă şi putere de muncă, vor fi adevăraţii or­ganizatori ai vieţii noastre in­dustriale. Se va forma astfel o colaborare perfectă între atelier­­ şi şcoală, care va da foarte cu­­­­rând roade atât în domeniul e­­conomic cât şi social. încadrarea muncitorului cu o pregătire profesională temeini­că, în posturile de răspundere nu înseamnă eliminarea din­­ viaţa industrială a elementelor­­ cu o pregătire profesională su-­­­perioară. Din contră, e de dorit­­ o colaborare cât mai străinsă­­ intre toți factorii cari favori­zează­ desvoltarea technicii muncii. I©ît3 CSrwJtărescM muncitor — Cugir SF. SINOD ŞI-A NCEPUT LUCRĂRILE In prezenţa I. P. S. Patriarh Nico-­­ dim al României, Pr. Constantin Bar-­­­du­cea, ministrul Cultelor şi d. P-l Constantinescu-Iaşi, s‘au deschis ieri şedinţele Sfântului Sinod, în palatul Patriarhal din Bucureşti. S’au rostit următoarele cuvântări ■ I. P. S. Patriarh Nicodim vorbeşte despre raporturile dintre Stat şi Bise­rică sub actualul regim şi arată mul­ţumirea pentru ca ele sunt din cele mai bune. După ce subliniază spriji­nul pe care l-a dat guvernul bisericii în diferite împrejurări, pentru care îi adresează mulţumiri şi urări de mun­că spornică pentru binele ţării, trimi­te un gând de gratitudine M. S. Re­gelui Mi­hai I. D. profesor P. Constantinescu-Iaşi, ministrul Propagandei, vorbind în numele guvernului spune : Ne-am bucurat când am văzut că Biserica a înţeles noile vremuri care s-au deschis pentru istoria poporului românesc. Toţi conducătorii politici care s’au concentrat în F. N D. au înţeles că în aceasta mare schimbare Biserica nu trebue să lipsească. Foarte bine a subliniat înalt Prea Sfinţitul Patriarh Nicodim că Guvernul n’a pus proble­ma despărţirii Bisericii de Stat, ci s’a interesat de integrarea Bisericii, în noul spirit al vremii. Des le ea este a­ceasta reciprocitate de tit­tu comun între forţele politice şi Conducătorii spirituali ai Bisericii ortodoxe româ­ne. Această colaborare va fi şi de a­­cum înainte chezăşia bunelor rapor­turi între Biserică şi Statul român. Părintele Constantin Burducea după ce face o scurtă, prezentare a le­gâturilor bisericii cu schimbările in­tervenite de la 23 August în ţara noas­tră, spune: De la î. P. S. Patriarhul Nicodim am înţeles dintru început că Biserica noastră este integrată în ritmul vre­mii. Delegaţia care a mers la Mosco­va unde Biserica Românească a luat­­ parte alături de celelalte Biserici, or­­­todoxe la alegerea Prea Fericitului Patriarh Alexei a fost cea mai bună dovadă. Ni s-a întors apoi vizita de o delegaţie care a fost primită de I. P­­S. Patriarh cu toată dragostea şi căl­dura. In ce priveşte programul de viitor s’a hotărît reciprocitatea de vi­zite, schimb de studenţi, traduceri de cărţi şi legături din cele mai strânse, la fel cu toate celelalte Biserici orto­doxe. Acestea pe plan extern. Pe plan intern cuvântul de îndru­mare dat de I. P. S. Patriarh Nicodim după 6 Martie 1945 a avut menirea să aducă pace şi linişte în sânul poporului Guvernul de concentrare democra­tă, prezidat de d. dr. Petru Groza, în­ţelege să aibă în colaborare nu poli­tică ci misionară-evanghelică Bise­rica ortodoxă română cu menirea ei de a­ fi dreaptă îndrumătoare în mij­locul poporului drept-credincios Sfântul Sínod a trimis ifmtâtomrere telegrmw« a t. M­A JEST­AŢII SALE REGELUI MIHAI l. Sinaia Astăzi, deschizându-se Sfântul Si­nod, gândurile noastre ale tuturor* se îndreaptă către Majestatea Voas­tră, urându-Vă din inimă domnie în­delungată şi glorioasă, cu sănitate deplină, spre binele poporului şi pa­triei noastre. NICODIM, Patriarhul României 2. DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI, Dr. PETRU GROZA BUCUREŞTI Sfântul Sinod, întrunit în şedinţă astăzi, îşi îndreaptă către Domnia Voastră şi către întreg Guvernul Ţâ­rii, urările sale de bine şi de propă­şire în conducerea treburilor Statului şi Vă roagă în acelaşi timp să pri­miţi mulţumirile cele mai călduroase pentru tot sprijinul dat Bisericii stră­moşeşti. NICODIM. Patriarhul României In valoare de o ju­mătaie de miliard au fost descoperite de Brigada „S”­ ­Continui tip din part­­­at talei, in unire cu organele de Con­trol Cetăţenesc din Circ. 17 Poliţie, au făcut o descindere la sediul firmei „Transport­ Unit“, unde au găsit mari cantităţi de mărfuri dosite. Mărfurile găsite sunt în valoare de aproxima­tiv 500.000.000 lei şi constau din stofă pentru haine bărbăteşti şi de damă, pentru paltoane în total a­­proape 2200 metri, coloranţi, cauciu­­curi pentru automobile cu camerele de aer respective (circa 100 buc.), medicamente, piei de căprioară, etc. Toate aceste mărfuri sunt actual­mente inventariate la depozitul unde au fost găsite De notat că firma „Transport­ Unit“ funcţiona fără cu­venita autorizaţie din partea Camerei de Industrie şi Comerţ şi nu poate prezenta nici un fel de document justificativ. Gâri, cetăţenii trec la asţiune Organele de control cetăţenesc care au făcut această descoperire, au fost alcătuite din cetăţencele Ecaterina Geogescu, Ella Terrier şi Tessas Ion, care au depus o muncă de zi şi noap­te fără întrerupere, pentru paza şi inventarierea mărfurilor, dată fiind importanţa cantităţilor acestora. In o­­pera lor d-nele numite mai sus au fost ajutate de cetăţenii Iancu Ellias, Gheorghe Săvulescu şi Mircea Mi­­hăilescu, cari fac parte tot din grupul cetăţenesc de­­control de la Comisa­riatul Circ. 17 Poliţie. Un depozit de sandale şi fie îste de 6G.C13Q.60Q lei Comitetul de Control Cetăţenesc al Circ 21 Poliţie, în unire cu Brigada Specială Economică din Prefectura Po­liţiei Capitalei, a operat o descindere la firma „Fraţii Goldenberg“, din str. Smârdan nr. 18, unde s-a descoperit un depozit de mărfuri dosite, cari ur­mau să fie puse în vânzare la preţ de speculă. Au fost găsite 5.000 perechi sandale de damă şi 200 genţi mari de piele pentru dame, toate valorând peste 60­ 000.000 lei. împotriva condu­cătorilor firmei au fost dresate actele legale. La ce servesc gajurile Una din cele mai ingenioase me­tode întrebuinţate de speculanţi, a fost dejucată de organele Brigăzii Speciale. De data aceasta e vorba de un u­­riaş depozit de mărfuri, în valoare de două miliarde de lei, care a fost de­pus în gaj la magazia Băncii de Scont, cu intenţia vădită de a le sus­trage circulaţiei, în vederea vânzării lor cu suprapreţuri. Deocamdată cercetările sunt în curs. Enorme cantităţi de ţigări descoperite la Un traficant D. ARTHUR BANNER. Secretarul Comitetului Cetăţenesc, din Circ- 22 Poliţie, a adus la cunoştinţă Bri­găzii Speciale Economice din Prefec­tura Poliţiei Capitalei, că la sediul firmei „Banub Comerţ“ din str. Rad­u Vodă, Nr. 14, se află depozitată o m­are cantitate de ţigări româneşti şi bul­găreşti,­­ precum şi chibrituri. Orga­nele Brigăzii Speciale Ecov­et ce, împreună cu Comisarul Şef al Cir­cumscripţiei 22 Poliţie, s-au depărat la faţa locului unde au găsit ■■nivri­­devăr . 317.360 ţigări bulfr­i"• r.1. 645.500 ţigări româneşti şi !?..!'■' rotii chibrituri, adică în total 96”,gri* * “T­oate urmau să fie expediate îr. : ro­vinele, sau să fie puse pe piaţa Ca­pitalei la preţ de speculă. A fost încheiat legiuitul proces ver­bal, iar ţigările şi chibriturile au fost predate delegatului C A. M ’-­ui. Un depozit de 50 saci cu făină, a fost descoperit pe şoseaua CdcnU.­* de Brigada S. Deţinătorii au fost deferiţi ja­rche­­tului, iar făina a fost confestată * Echipele cetăţeneşti din sect. I Gal­ben, conduse de d. Boroş Ghe­rghe, cu concursul Poliţiei Comunale au descoperit în ziua de 26 Iulie 1945, importante cantităţi de brânzeturi şi zarzavaturi dosite de negustor­ în piaţa Obor. Mărfurile confiscate au fost distribuite populaţiei, la preţuri oficiale.­ ­ Azi 31 Iulie, se judeca in faţa sec­­ţiei 9-a a Curţii de Apel din Bucu­reşti, recursurile făcute de inculpa­ţii Teodor Petrescu, Sabin Cirin- a.­ci, şi Lucian Hoinaru, condamnaţi pen­tru faptul de a fi vândut un vagon de zahăr la preţul de 35 400.000 lei • Datoria tuturor cetăţenilor cinstiţi este de a ajuta autorităţile la desco­­perirea speculanţilor şi sabotorilor Numai prin înfrângerea acestora, se­va putea asigura redresarea econo­miei ţării şi pâinea poporului V s. -n—----------.3

Next