Scânteia, septembrie 1945 (Anul 2, nr. 315-340)
1945-09-01 / nr. 315
ANUL NI.—Nr. 31S c» Se «orie mS 6 PAG. 40 LEI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P. C. R. str. lief reitera fi. Afini. et. S. Red. et. t; Tip. tel. l.si. Vel. (centrala) S.20.2 . Partidul 10 ani de laComunist din România comemorează moartea marelui scriitor Henri Barbusse, militant de frunte al Partidului Comunist Francez Chicia Guvernului pentru slujitorii poporului „Adus la cârma ţării prin voinţa populară, guvernul Petru Groza reprezintă interesele marilor masse producătoare de la oraşe şi de la sate şi nu şi-a desminţit nicio clipă încrederea ce i-a fost acordată“. (Din discursul tovarăşului ministru Gheorghiu-Dej la congresul sindicatelor P. T. T.). Prin politica de până acuma guvernul Groza a dovedit că în adevăr apără interesele celor mai largi masse ale celor ce muncesc, ca şi interesele generale ale poporului şi ale ţării. Zilele acestea au avut loc în Bucureşti congresele sindicatelor salariaţilor publici, ale salariaţilor P. T. T. şi ale artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor. Cu aceste ocazii mai mulţi reprezentanţi ai guvernului au arătat punctul de vedere al acestuia faţă de problemele ce preocupă categoriile de mai sus. Din discursurile tuturor reprezentanţilor guvernului, în frunte cu d. dr. Petru Groza, reiese clar grija deosebită pe care guvernul o poartă slujitorilor statului şi ai poporului. Luând cuvântulla congresul salariaţilor publici, d. ministru Nicolau a arătat preocuparea guvernului de a le creia o situaţie mai bună printr’o salarizare corespunzătoare. Tot acolo d. ministru Nicolau a arătat că guvernul este preocupat în mod deosebit de starea armatei care s-a încadrat în lupta poporului. O comisiune specială compusă din câţiva miniştri a fost însărcinată să aducă în câteva zile soluţiile potrivite pentru ridicarea nivelului de trai al salariaţilor publici şi al armatei. La congresul sindicatelor P. T. T. tovarăşul ministru Gheorghiu-Dej a declarat că guvernul a pornit să găsească „mijloacele de îmbunătăţire a situaţiei materiale a tuturor celor ce sunt angajaţi în procesul de muncă“. Mai departe a omul de cultură şi luptătorul aprig înfrunte al Partidului Comunist francez, „Focul", apel înflăcărat la iaţă că statutul salariaţilor P. T. T., care a căpătat forma definitivă şi mai trebue semnat doar de M. S. Regele, va duce aproape la dublarea salariilor actuale. Având la bază aceleaşi principii ca şi statutul căilor ferate, el va determina o ameliorare sensibilă situaţiei salariaţilor P. T. T.-işti. In acelaşi sens a vorbit d. prim ministru dr. Petru Groza, la congresul sindicatelor artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor. Cu autoritatea pe care i-o conferă poziţia şi realizările de până azi, d. prim ministru a promis reprezentanţilor culturii româneşti tot sprijinul guvernului pentru îmbunătăţirea condiţiunilor lor de viaţă. Manifestările de mai sus arată limpede hotărîrea guvernului poporului de a creia condiţiuni de viaţă mai bună pentru toţi cei ce muncesc cu braţul şi cu mintea. Pentru aceasta el cere la rândul său, contribuţia lor la lupta contra tuturor acelora cari uneltesc împotriva libertăţilor poporului, căutând să mărească greutăţile prin care trece ţara. Ridicarea nivelului de trai nu este cu putinţă fără lichidarea speculei şi sabotajului. De aceia interesele de viaţă ale tuturor slujitorilor statului şi poporului cer ca ei să fie alături de guvern în muma de organizare a producţiei şi aprovizionării. Cooperativele, economatele şi oficiile de consum sunt instrumente cu ajutorul cărora ei pot lupta împotriva speculanţilor cari vor să se îmbogăţească pe spinarea masselor populare. Organizarea lor este o problemă a cărei rezolvare asigură mersul înainte spre o viaţă mai îndestulată, mai fericită. Guvernul este hotărît să nu precupeţească nici un efort, ca toate acestea să fie aduse la îndeplinire. Salariaţii înţelegându-şi datoria îl vor ajuta din toate puterile. Piwifrhit Cronov.i. din Romi la a comemorat eri seară pe marele scriitor Henri Barbusse. Sala teatrului ,,Studio Naţional“ — plină de oameni din toate straturile sociale, muncitori şi intelectuali, uniţi de acelaş sentiment de admiraţie şi recunoştinţă pentru ilustrul luptător şi apărător al libertăţii şi democraţiei — era împodobită cu portretele marilor conducători ai popoarelor sovietice, Lenin şi Stalin, încadrând chipul subţiat de suferinţă dar transfigurat de puterea convingerii, al lui Henri Barbusse. Primit cu aplauze puternice şi repetate, tov. Miron Constantinescu, secretarul organizaţiei regionale Bucureşti a Partidului Comunist din România, a spus: „Se împlinesc 10 ani de la moartea marelui scriitor şi marelui luptător progresist al Franţei şi al întregii omeniri. Henri Barbusse. Organizaţia regională Bucureşti, a Partidului Comunist din România, comemorează astăzi amintirea şi opera lui Henri Barbusse atât în calitatea sa de om politic, cât şi în calitatea sa de mare creator de valori culturale, cât şi de luptător pentru progresul::? :ţ Tov. Miron Consstantinescu a dat apoi cuvântul d-lui prof. Constantinescu-Iaşi, Ministrul Propagandei, care a vorbit despre „Barbusse, de şi puneinfricatul luptător antifascist ten al poporului român“. Conferinţa d-lui ministru P. Constantinescu-Iaşi D-sa evocă figura caracteristica a intelectualului luminat, care şi-a consacrat gândul şi acţiunea împotriva războiului nefast, împotriva forţelor întunericului, a intelectualului luptător dezinteresat pentru binele şi fericirea maselor, pentru înfrăţirea popoarelor. Evidenţiind apoi diferite momente ale luptei duse de Henri Barbusse, d-sa arată că lupta antifascistă a marelui scriitor francez nu a fost o luptă izolată, ci ea se integrează luptei forţelor populare împotriva reacţiunii fasciste, alianţei tuturor popoarelor iubitoare de pace şi libertate în frunte cu popoarele Uniunii Sovietice. Barbusse — ne arată conferenţiarul — nu a înţeles să rămână sectar. Alături de alte figuri ilustre franceze: Romain Rolland, Vaillant Couturier, Paul Langevin, Victor Basch şi alţii, el se pune în fruntea intelectualităţii franceze şi mondiale, continuând tradiţiile glorioase ale culturii franceze. El este fiul spiritual al secolului al XVIH-lea, al apostolilor libertăţii din veacul trecut. Victor Hugo şi Saint Simon, este continuatorul înaintaşilor săi generoşi Emile Zola şi Anatole France. Aceasta este moştenirea sa spirituală. In lupta în care se angajează el este alături de alţi mari scriitori — Heinrich Miann, Johannes Becher şi Ossietzky, Blasco Ibanez şi Don Passos — şi intră în legătură cu întreaga pleiadă de scriitori sovietici în frunte cu Maxim Gorki. Ajunge curând portcuvântul celei mai generoase mișcări printre intelectuali : lupta contra teroarei, împotriva războiului imperialist și a fascismului în deosebi. Pe măsură ce rănile, închise pentru un moment, pricinuite de primul război mondial In pagina 5-a: 10 ani de inovaţii şi eforturi technice CE ESTE MIŞCAREA STAHANOVÎSTĂ ? de ILJA PESKIN si deschideau ,şi se înrgeş-ti, pe măsură ce’n ţările Europei sudestice teroarea îşi arăta colţii — Barbusse sa întăreşte în convingerea sa de umanitarist realist, de iubitor de popoare şi mai ales creşte în acţiunea sa de militant, unind munca creatoare cu lupta politică de zi la zi. Pretutindeni unde bântuia reacţiunea, unde se desvoltau germenii fascismului, în Balcani, îndeosebi, marele luptător apărea ca un fel de „procuror al umanităţii“ cum l-au şi poreclit reacţionarii de la noi şi nu numai că făcea rechizitorul călăilor, dar şi mobiliza massele la luptă. Conferinţa d-lui Mihail Sadoveanu După conferinţa d-lui ministru P. Constantinescu-Iaşi, a luat cuvântul d. MIHAIL SADOVEANU, tratând despre BARBUSSE — MARELE SCRIITOR PROGRESIST. Subliniind însemnătatea docu-(Continuare în pag. 5 a) n scriitor plămădit de timpurile noastre pe cât de năprasnice pe atât de măreţe, un scriitor care a mers înainte cu vremurile, iată cine a fost Henri Barbusse. Odată debarasat de individualismul mărinimos umanitarist și lămurit asupra cauzelor cari abat pe capul omenirii, nenorocirea războaielor de acaparare și asuprire, a urei și a mizeriei, el n’a mai șovăit o clipă. Cu toată ardoarea temperamentului său s’a aruncat în luptă alături de popor, alături de acei cari prin menirea lor trebuiau să înlăture cauza mizeriei sub toate formele. Henri Barbusse a dat omenirii tot ce avea : talentul, cinstea, devotamentul şi viaţa sa. Acest neaoş reprezentant al intelectualităţii franceze a fost, până ultima clipă a vieţii sale, printre fruntaşii luptei antifasciste, printre fruntaşii apărători ai Uniunei Sovietice, împotriva minciunilor şi provocărilor mârşave. El vede în Uniunea Sovietică zorile vieţii noui, zorile omenirii eliberate. Ca o cunună a operei sale a apărut ultima lui carte scrisă în Uniunea Sovietică, în care vorbeşte după însăşi cuvintele sale „despre Stalin, despre acel înţelept conducător a unei patrii fără clase, fără exploataţi şi exploatatori“. Fizic eşte istovit de boală, dar moraliceşte tare cum poate să fie numai unul ce şi-a dat toată viaţa cauzei propăşirei omenirei, el spune : „îmi adun ultimele puteri, ca să isprăvesc această carte, înainte de a mă fărâma trupeşte“. Henri Barbusse a terminat această carte Dar să vorbeşti de Stalin, înseamnă să vorbeşti de Uniunea Sovietică, cu ale cărei lupte, progrese şi victorii, e legată şi împletită viaţa lui. „Grandioasă este sarcina — scrie Henri Barbusse — de a reda trăsăturile acestui om atât de contopit cu o activitate de însemnătate mondială, să redai portretul luptătorului politic in a cărui viaţă se oglindeşte viaţa omenirei. Urmând drumul vieţii sale, mergi pe temeliile Istoriei, pe drumuri necălcate". Barbusse îşi încordează toate puterile pentru a zugrăvi figura lui Stalin şi să înfăţişeze lumea nouă creată de masele de milioane, sub conducerea lui. Barbusse studiază materialele istorice ale Partidului bolşevic, ale Uniunii Sovietice, ale construcţiei socialismului, tot ce e scris şi spus de Stalin. El redă biografia lui Stalin pe fondul mişcării revoluţionare din fosta Rusie ţaristă, pe fondul luptei eroice şi a clădirei statului sovietic. El duce pe cititor prin toate etapele acestei măreţe epoci istorice, începând cu primele zile ale Partidului, începând cu primii paşi ai lui Stalin spre Partid, îl duce prin emoţionantele momente al© vieţii Uniunii Sovietice până în perioada în care U. R. S. S. croindu-şi drumul existenţei, ajunge să reprezinte statul socialist în toată puterea lui impunătoare. „Cuvintele şi faptele lui Lenin nu-şi găsesc în nimeni o întruchipare atât de desăvârşită ca în Stalin. Stalin este Leninul de astăzi“ — spune Henri Barbusse. Cartea aceasta intitulată „Stalin“ este expresia fidelă a tuturor sîmţămintelor care l-au animat pe Henri Barbusse faţă de Uniunea Sovietică. Ea prezintă cu atât mai mult interes eu «a +ss+e prima încercătre a unui mare scriitor european de a reda în mod real viaţa conducătorului genial al Uniunei Sovietice şi însăşi istoria acesteia. Henri Barbusse le descrie pe amândouă în împletirea lor trainică şe vorbeşte mai întâi de traiul greu al popoarelor din vechea Rusie ţaristă. „Să administrezi alte popoare, însemna pentru ţari, să le asupreşti. Se poate spune că popoarele Rusiei pe acele timpuri, aveau un singur drept: acel de a fi judecate, şi o singură libertate: aceea de a geme şi asta încă numai pe ruseşte“. „Reformele ţariste erau nesincere, cu dedesubturi şi socoteli politice necinstite : cum să facă, să nu se înceapă de jos, eliberarea ţăranilor* (însăşi cuvintele ţarului). El perindă apoi în faţa cititorului fazele desvoltării revoluţiei ruse; formarea Partidului, epopea revoluţiei din 1905, rolul uriaş al lui Lenin şi Stalin, primele sfaturi de muncitori, ţărani şi soldaţi, calvarul primului război mondial... Vin zilele eroice ale lui Octombrie 1917. Reacţiunea e înfrântă. Războiul civil împotriva generalilor contrarevoluţionari, războiul cu intervenţioniştii. Republicele sovietice socialiste se încheagă, se unesc. Pe firmamentul istoriei omenirii apare Uniunea Republicelor Sovietice Socialiste, cu bazele ei de nesdruncinat: alianţa muncitorimei cu ţărănimea şi unirea şi înfrăţirea naţionalităţilor libere. „Revoluţia din Octombrie rezolvă ce, mai spinoasă problemă ce pare de nerezolvat: Problema naţionalităţilor. Uniunea Sovietică pentru prima dată în istoria omenirei dă o rezolvare naţională şi definitivă a contrazicerilor naţionale învechite, care frământă tot globul pământesc şi satisface două cerinţi cari par de neîmpăcat: cerinţa individualităţii fiecărui popor şi cerinţa solidarităţii practice între popoare“. Dar în faţa Marei Revoluţii din Octombrie se ridică probleme , uriaşe. Războiul civil şi intervenţia, au dezorganizat, au distrus, au sărăcit. Totul trebuie reclădit în condiţini nespus de grele. Din afară duşmănie şi boicot. Sabotaj din partea forţelor reacţionare înăuntru. Emoţionante sunt paginile in cari Henri Barbusse expune drumul eroic parcurs de muncitori, ţărani şi soldaţi, în luunea de reclădire a ţării Foamea frigul, boala, nu l-a oprit în drum. Poporul a ştiut că reface ţara pentru el Şi a învins, sub conducerea Partidului Comunist în frunte cu cei doi giganţi: Lenin şi Stalin! Grandiosul film al vieţii ţării, unde cei ce muncesc sunt stăpâni la ei acasă, e aşternut în faţa noastră de pana măiastră a lui Barbusse, intr’un ritm viguros, sănătos. Vorbele lui oglindesc înfăptuirile scrise pentru veacuri de popoarele eliberate ale Uniunii Sovietice şi ele vor servi de învăţătură popoarelor din lumea întreagă. Pe necuprinsul şantier al ţării muncitorilor şi ţăranilor răsună lozinci cari înseamnă epoci. „MAI INTAI INDUSTRIA GREA“ „SA ÎNTĂRIM ARMATA ROŞIE“. Trebue lucrat în pas grăbit. Reclădire, reclădire... Când Stalin peste câţiva ani rezumă cele înfăptuite de eroismul creator al masselor muncitoare, el spune că primul punct de reazăm al statului sovietic este alianţa între muncitori şi ţărani, al doileaeste frăţia între popoare, iar al treilea Armata Roşie. Noui lozinci noui realizări... „CADRELE HOTĂRĂSC TOT" şi cadrele răsar în plin mers al construcţiei „COOPERAŢIA ESTE DRUMUL CE ÎNDREAPTĂ SPRE SOCIALISM“. „COMUNISM — spune Lenin — ÎNSEAMNA PUTEREA SOVIETICA PLUS ELECTRIFICARE”. Pentru a construi socialismul trebue minte, inimă şi avânt. Creşte şi se înalţă ţara sovietelor. Întrecerile socialiste, mişcarea stahanovistă cuprind massele populare. Stalin spune: „Am isbutit să trecem punctul cel mai greu în ce priveşte productivitatea muncii”. Munca colectivă. Stalin este primul muncitor colectiv. Anul 1927. Anul marei cotituri. S'a atins în mai toate domeniile nivelul anului 1913, înainte!... Poporul sovietic, Partidul Comunist Horia Moldoveanu (Continuare în pag. 4-a) Henri Barbusse, marele scriitor progresist al Franţei, potriva asupririi reacţiunii şi fascismului, militantul de prietenul credincios al U.R.S.S. a fl născut în 1073. In 1016, în plină vălvătaie a războiului mondial el scrie cartea luptă împotriva războiului imperialist şi a cauzelor lui. Cartea aceasta a fost citită de milioane de oameni şi scoasă in nenumărate, ediţii. Ilinitu se găseşte în fruntea Asociaţiei Republicaine a foştilor luptători. In 1923 Barbusse devine membru al Partidului Comunist francez în care sale rânduri, până la moarte, militat, în primele Henri Barbusse a fost unul din organizatorii Congresului din Paris al scriitorilor rărea culturii. FI a fost unul din iniţiatorii şi conducătorii Mişcării mondiale împotriva fascismului (Amsterdam-Pregel). Barbusse se găseşte deasemeni în fruntea campaniei duse pentru apărarea lui Dimitroff şi Thaelman. Ultima carte a lui Barbusse este cea intitulată „Stalin"* care redă, portretul luminos al genialului conducător al popoarelor din U. H. S. S., dascăl al omenirii înaintate. Henri Barbusse, omul care a legat cuvântul scris cu fapta, scriitorul care a înţeles că locul artistului este în fruntea luptei pentru libertate, alături de cele Utile forţe progresiste ale omenirii, s-a stins la Moscova, în 1935. Henri Barbusse, a fost înmormântat la Paris, în capitala Franţei lui scumpe, fiind petrecut de o uriaşă mulţime, manifestaţie firm rare ori văzuse ora şui-lumină, pentru apă- HENRI BARBUSSE, DESPRE STALIN $I UNIUNEA SOVIETICA . D. Ministru CONSTANTINESCU-IAŞI Asistenţa în sala Teatrului Naţional IX MIHAILSADOVEANU Tov. MIRON CONSTANTINESCU Proecte de legi aprobate de Consiliul de Miniştri Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică : Consiliul de Miniştri s-a întrunit azi, 30 August a. c. orele 18,30 sub preşedinţia Domnului Dr. Petru Groza Preşedintele Consiliului de Miniştri. Consiliul de Miniştri a rezolvat lucrările curente la ordinea zilei. Intre altele Domnul Gheorghe Nicolau, Ministrul Asigurărilor Sociale a făcut o expunere asupra proectului decret lege privitor la modificarea şi complectarea unor dispoziţiuni din legea Casei Scriitorilor. Prin acest proiect decret-lege se aduce o îmbunătăţire a stării materiale a unor valoroşi creatori în domeniul artei. Consiliul de Miniştri a aprobat acest proiect decret-lege. Domnul Ştefan Voitec: Ministrul Educaţiei Naţionale a făcut expunerea proectului decretlege privitor la înfiinţarea gimnaziului unic. Prin acest proect decret-lege se deschid larg porţile învăţământului pentru copiii de ţărani şi muncitori, lărgindu-se astfel cunoştinţele şi pregătind în acelaşi timp pe cei apţi să urmeze cursurile superioare. Consiliul a aprobat acest proiect decret-lege. Consiliul de Miniștri a luat sfârșit la orele 21. a CUM ACTIVfl OMAHim X Declaraţiile teroristului Remus Ţeţu. Origina organizaţiei, l“ Rădescu demascat de complicii sâi Remus Ţeţu, unealta criminală a sceleratului Rădescu, a intrat în zodia mărturisirilor complete. Destăinuirile sale nu numai că trădează activitatea complicilor săi, dar ridică perdeaua care acoperea propriile sale uneltiri întunecate. Remus Teţu voia să suprime pe conducătorii tinerei democraţii româneşti, să răpească poporului român libertăţile pe care le-a câştigat prin jertfe de sânge, jertfe provocate de însuşi comandantul său generalul Rădescu. „întrucât Tineretul liberal nu era prea activ de a duce lupta împotriva forţelor populare, — a declarat însuşi Ţeţu, la anchetă — am hotărât ca de la sediul Tineretului Liberal, din sânull Tineretului Naţional-Ţărănesc precum şi dintre elementele neîncadrate în partide să alcătuesc o organizaţie politică a tineretului, cu scopul luptei cu orice preţ în vederea contracarărei acţiunii forţelor populare“. Mărturisirea aceasta este suficientă pentru a arăta că Rădescu şi uneltele lui n’au renunţat la gândul drăcesc de a reedita masacrul de la 24 Februarie, de a reinstaura domnia pistolului. „Recunosc — declară Ţeţu — că am cerut membrilor organizaţiei „T“ să-şi procure revolver, întrucât vor avea de îndeplinit misiuni speciale, unde vor trebui să întrebuinţeze revolverul“. Se încerca, aşadar, revenirea la povestea de sinistră amintire a Gărzii de Fier, se creiau noui echipe de pistolari terorişti, noui „echipe ale morţii". Iar aceste pregătiri, după cum însuşi Ţeţu o recunoaşte, erau îndreptate „împotriva forţelor populare“. Generalul Rădescu şi echipele lui de asasini pregăteau un mare masacru, un carnabiu care ar fi întrecut cu mult pe cele cunoscute (Continuare în pag. 4-a) Citiţi în pag. 6-a • Conferinţa Regională Braşov a Partidului Comunist din România Pag. 4-a • Avansări de subofiţeri activi şi de rezervă. Pag. 5-a • Activitatea Tribunalului Poporului. Pag. 6-a • Ultimele ştiri din străinătate. natniLatadoAur fâ&mâineC ivi tt • J. a pKQr* f&avitat tchXsoM&a dte aCKaditoAe. MOSCOVA 30 (Rador). — Agenţia TASS transmite: In ziua de 29 August d. Kalinin, preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS-ului, a primit pe d. Iorgu Iordan, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, care i-a remis scrisorile sale de acreditare. D. Iordan era însoşoţit de d. Babeş, ministru plenipotenţiar şi consilier de ambasadă, Georgescu, prim secretar de ambasadă şi alţi membri ai ambasadei], care au fost prezentaţi d-lui Kalinin. La solemnitate au asistat d-nul Dekanozov, comisar adjunct al poporului la afaceri străine ale URSS- ului. După solemnitate, d. Kalinin a avut convorbire cu ambasadorul Iorgu Iordan. Tov. IORGU IORDAN Primul Congres liber al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor In Continuarea desbaterilor tov. M. Breslaşu rosteşte un impresionant cuvânt de omagiu celor căzuţi in lupta antifascistă . Ne strângem gândurile mănunchi, din răzleţirea lor de toată ziua şi ni le întoarcem către aceia care s’au oprit prea de timpuriu la marele popas de umbră şi care nu sunt astăzi alături de noi, in fruntea noastră, la această sărbătorească răspântie. Blândul nostru Sahia, prietenul cald şi tovarăşul aprig, acest miop clarvăzător, care sub înfăţişarea lui firavă ascundea un clocot nestăvilit, molipsitor şi rodnic, marele Henri Barbusse, inspiratul înaintaş, inspiratorul Franţei combatante, iubitorul poporului nostru, acela care a ştiut să îmbine pe tribunul vijelios şi pe cântăreţul fremătător al durerilor lumii. Şi mai aprindem un gând pentru Iosif Utkin, visătorul acela frumos, ale cărui cântece sunt pe buzele milioanelor de fete, in toate graiurile popoarelor sovietice şi ale cărui fapte de vitejie cântă in sufletele milioanelor de flăcăi din patria lui neţărmurită. Un gând pentru Utkin, care şi-a logodit moartea cu viaţa neamului nostru. Pentru Saint Exupery, prăvălit din inulţimile norilor şi ale vieţei lui cu parfum de b ■ ndă. Şi pentru Petre Şerbănescu al nostru şi pentru atâţia şi atâţia alţii, de aici şi de aiurea, muncitori cu mintea, cărturari cu mâinile Comitetul Uniunii Sindicatelor de Scriitori, Artişti şi Gazetari Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mihail Beniuc, V. Maximilian, Niky Atanasiu, Ionel Ţăranu, Sandu Eliad, Gh. Ciureş, Mircea Bârsan, Marcel Breslaşu, Maurieiu Wexler, Ion Pas, Hie Zaharia, Alfons Vogel, Octav Livezeanu, Maxy, Fărâmă, Negy Istvan-Cluj, Teodor Nicolau-Timişoara, Dr. Ianovici-Cluj, Ecaterina Vaida- Arad, Iovan Carol-Timişoara, Mih. Novicov-Iaşi Păstorescu-Brăila, Clavel-Iaşi. Comisia de cenzori: Sergiu Dumitrescu, Dobrian, D. Corbea, Horia Liman, Filimon. Supleanţi: Al. Marius, Carmen Tautu, Bănuia Ion, Pen Rozopol, Jigo, albe, dar în aceeaşi vreme luptători dârzi, împletiţi fibră cu fibră nu numai cu durerile neamului lor, dar şi cu sbaterea lui, cu strădania lui pentru libertate. Pe câmpurile de bătae s’a pecetluit, cu sânge şi cu flacără, frăţia de nesdruncinat a acestor cărturari cu muncitorii şi cu ţăranii. Şi ceilalţi toţi, holdele de feciori care au căzut, soldaţi şi partizani ai tuturor popoarelor dornice de o viaţă omenească pentru oameni. Şi să nu uităm — dar cine ar putea să-i uite? — pe cei căsăpiţi fără apărare, aici şi pretutindeni, pe cei aninaţi de cârligele zahanalelor legionare, pe cei trecuţi le vama veşniciei în vagoane plumbuite, pe cei ucişi cu gloanţe sau cu mazăre furajeră în închisori şi lagăre, pe cei — milioanele de prunci şi moşnegi — care au însemnat prinosul macabru pe rugurile trufiei naziste... Aşa cum cad eroii la hotar de ţară, aşa căzură aceştia la hotar de veac... (Cmiti nume în nan. 4-a)