Scânteia, septembrie 1946 (Anul 3, nr. 615-639)

1946-09-01 / nr. 615

1 Septembrie, aniversarea refacerii mişcării sindicale I KIHIlI NIK LUPII de Gheorghe Apostol Preşedintei a Confederaţiei Generale a Muncii. Salariaţii din România sărbătoresc azi doi ani de activitate a mişcării sindicale unite. Doi ani înlăuntrul cărora cu o mun­că eroică şi grele jertfe, muncitorii manuali şi intelectuali au făcut mari eforturi pentru a reface ceea ce a fost distrus de către fascişti, de războiu. Rolul activ al mişcării sindicale în terminarea­ victorioasă a războiului, în lupta contra rămăşiţelor fasciste, a reacţionarilor şi sabotorilor, pentru reforma agrară şi reconstrucţia ţării, este îndeobşte cunoscut şi nu mai poate fi contestat de nimeni. Cine în această ţară mai poate să dezmintă lupta aprigă pe care mun­citorii ceferişti au dus-o pent­ru nor­malizarea transporturilor, uriaşa sfor­ţare a minerilor pentru aproviziona­rea cu cărbuni a industriei noastre, intensa muncă depusă de metalur­­gişti, textilişti, etc., pentru trecerea de la producţia de războiu la cea de pace ? Cine mai poate să conteste că, prin atitudinea lor înţeleaptă, muncitorii de toate categoriile au ferit ţara de inflaţie şi de gravele ei efecte, că prin ajutorul dat ţăranilor, au fost duse la bun sfârşit campaniile de însămânţări de toamnă şi primăvară, şi, în sfârşit, că prin activitatea lor constructivă pe plan politc-cultural, împiedecă aţâ­­ţarea şovină la care se dedau reacţio­narii istorici şi că Prrin aceasta ei păstrează nepătată, faţă de poporul român, de naţionalităţile conlocuitoa­re şi de străinătate, înfăţişarea de­mocratică a regimului nostru de azi, în frunte cu guvernul Dr. Groza. Despre înfăptuirile mişcării sindi­cale, despre lupta ei pentru conso­lidarea regimului democratic, pentru adâncirea relaţiilor de prietenie cu toate ţările democratice, — s-a mai scris. Se cuvine aşadar ca astăzi, la ani­­versarea a doi ani de la renaşterea mişcării sindicale, să scrutăm viito­rul, să ne aruncăm privirea asupra dificultăţilor ce stau în calea înfăp­tuirii năzuinţelor noastre şi ale în­tregului popor-Ţara se află în preajma unuia din­tre cele mai importante evenimente pentru dezvoltarea sa viitoare: Pa­cea. După cum just s’a exprimat tov­ Ana Pauker, „războiul ca şi pacea nu sunt fenomene întâmplătoare, ui­nul ca şi celălalt se pregătesc din vreme”. Este ceea ce clasa muncitoare a în­ţeles din timp , căci prin toate rea­lizările ei de până acum, ea a pregă­tit, în mod conştient, o pace demnă, dreaptă şi durabilă. In această acţiune ea a avut şi are de dus o luptă dârză împotriva reac­ţionarilor manisto-brătienişti, care, după ce prin politica dusă timp de un sfert de veac au pregătit războiul antinaţional şi antisovietic şi după ce au sprijinit politica lui Antonescu, azi uneltesc în străinătate şi în ţară pentru ca România democratică să nu poată obţine condiţii de pace care să-i permită să se refacă şi să se consolideze ca o ţară independentă şi suverană. Delegaţia guvernului nostru la Conferinţa Păcii se străduieşte să re­pare tot ce strică reacţiunea şi să spulbere calomniile ţesute în jurul ţării noastre. Clasa muncitoare, însă, în fruntea poporului» trebuie să-i sprijine eforturile. Seceta, sabotajul reacţionarilor, o­­bligaţiile ce rezultă din tratatul de pace, — toate acestea creează ţării noastre şi în deosebi populaţiei mun­citoare o situaţie deosebit de grea» Nu este însă prima dată când po­porul nostru are de învins greutăţi. Dar biruirea lor cere organizare şi acţiune metodică, iar In fruntea a­­cestora trebuie să ne găsim noi cla­sa muncitoare, cea dintâi interesată la normalizarea stărilor de lucru. In strânsă legătură cu toate aces­tea trebue să vedem chestiunea ale­gerilor parlamentare. De astă dată, nu mai este vorba de o simplă bătălie electorală, ci de o luptă hotăritoare. De o parte forţele democratice, de cealaltă, reacţiunea. Din această bătălie trebuie să iasă biruitoare forţele democratice. Căci dacă, prin absurd, reacţiunea ar pune mâna pe frânele ţării, ar urm­a fiu numai pentru clasa munci­toare, dar şi pentru Întregul popor, una din cele mai negre etape. Nu este necesar să urmărim felul sălbatec în care reacţiunea din Gre­cia, din Spania, etc. îşi face mendre­le pe spinarea poporului. Este sufi­cient ca să urmărim presa reacţiona­ră de la noi şi toate manifestările­­is­torice” pentru a înţelege lucrurile­­,,Liste negre" ca pe vremea legiton­rilor, soluţia concedierilor in mass pentru a „descongestiona” bugetele întreprinderilor şi a „eitini” astfel viaţa, dizolvarea sindicatelor şi a comitetelor de întreprindere pentru a mări »iniţiativa particulară”; des­fiinţarea economatelor — toate aces­tea combinate cu întemniţarea şi a­­sasinarea activiştilor mişcării munci­toreşti, şi afară de aceasta şomajul şi inflaţia catastrofală» — iată numai câteva din „soluţiile” istoricilor, pen­tru­­»normalizarea vieţii noastre eco­­nomico-sociale”. Iată de ce, în campania electorală, mişcarea sindicală, prin toţi membrii ei, toţi muncitorii în general, tre­buie să ia parte activă, astfel ca re­zultatul alegerilor parlamentare să fie zdrobirea definitivă a reacţiunii. In această campanie nu trebuie insă să uităm o singură clipă măriile probleme pe care le are de rezolvat ţara noastră. O gravă secetă a lovit o mare parte a ţării. Prin aceasta, alimenta­rea unei importante părţi a populaţiei este primejduită. Guvernul, înconjurat de tot ce este conştient în această ţară, se străduie să facă faţă gravelor ameninţări pro­vocate de vitregia naturii. Dar în acţiunea măreaţă, — necu­noscută în trecutul istoriei noastre,— de solila­ritate naţională, în care se află angajat guvernul, muncitorimea trebuie să fie la loc de Cinste. Privi­rile ţărănimii sunt îndreptate spre aliatul ei firesc, asupra noastră, a a­­celora care am ajutat-o să primească pământ, sunt îndreptate spre cei care i-au dat unelte ca să lucreze ţa­rinile şi sprijin pentru a risipi bezna răspândită de „istorici”, în cele mai îndepărtate cătune. Să ajutăm pe plugari materiali­ceşte. Să împiedecăm sabotarea co­lectărilor. Să dăm unelte şi trac­toare ţăranilor şi să fim în primele rânduri ale acţiunii de mobilizare a celor mai largi pături ale populaţiei pentru ajutorarea celor loviţi de se­cetă. Mişcarea sindicală, reunită în cea mai puternică organizaţie de masse, are posibilitatea să se consacre a­­cestor preocupări. Prin lupta lor, muncitorii manuali şi intelectuali organizaţi în sindica­tele unite, încadrate în Confederaţia Generală a Muncii» sprijinită de Frontul Unic Muncitoresc, şi­­au câş­tigat noul şi mai bune condiţii de viaţă, e drept modeste, dar asigurate. Contractele colective, degrevarea impozitelor, procesul - verbal cu (Continuare în pagi­n­a col. 1—2) SERIA III—ANUL XVI-Nr. 61S ★ Duminica­l­me 200 LEI 4 PAGINI Traiasca Unitatea Sindicala! despre PARIS, 31 (Agerpress). — Corespondentul agenţiei Agerpress transmite din Paris următorul interview acordat de către d. Gh. Gheorghiu-Dej, din conducerea delegaţiei guvernului român la Conferinţa Păcii, întrucât problema păcii cu România este la ordinea zilei prin discutarea ei în sânul Comisiilor Conferinţei de Pace şi întrucât delegaţia română a înaintat Conferinţei observaţiile sale cu pri­vire la proectul de tratat, ne-am adresat d-lui ministru GH. Gheorghiu-Dej ,membru al delegaţiei guvernului român la Con­ferinţa de Pace, pentru câteva lămuriri. Socotim important să împărtăşim opiniei publice cele decla­rate de d-sa. Co­respondentul din Paris al agenţiei „Algerpres** tvtsnsmite următorul­­ GHEORGHIU-DEJ Ministrul Gheorghiu-Dej, alături de d. Tătărescu constitue fac­torul determinant al liniei politice a delegaţiei române la Confe­rinţa Păcii. Nu a fost uşor să-l abordăm pe secretarul general al Partidu­lui Comunist Român a cărui activitate dinamică îmbrăţişează pro­blemele tuturor Comisiilor delegaţiei române şi care este perma­nent asaltat de oameni politici şi ziarişti. Când am reuşit să-l prindem între două şedinţe ne-a răspuns cu afabilitatea d-sale cunoscută. Prima noastră întrebare a fost: — Cum apreciaţi pozi­ţia delegaţiei guvernului român în faţa Conferinţei Păcii şi a problemelor cari privesc România? — Guvernul român prin delegaţia sa, a răspuns de ministru Gheorghiu-Dej, a prezentat şi susţinut la Conferinţa Păcii un punct de vedere conform cu interesele naţionale ale României şi conform în acelaş timp cu Interesele păcii. Recunoscătoare tuturor celor care au sprijinit România democrată şi au recunoscut aportul ei la victoria împo­triva Germaniei hitleriste, recunoscă­toare îndeosebi pentru anularea Dicta­tului de la Viena care a redat României nordul Ardealului delegaţia română a ţinut însă să facă cunoscut CA SE O­­PUNE ACELOR CLAUZE DIN PROEC­TUL TRATATULUI PRIN CARE SE IMPUN ŢARII NOASTRE PLATA U­­NOR DESPĂGUBIRI EXAGERATE ŞI restituiri Nejustificate şi CARE AR ÎMPIEDICA ROMANIA NU NUMAI SA-ŞI REFACA SITUAŢIA E­­CONOMICA DAR ŞI SA-ŞI RESPECTE SARCINILE ŞI OBLIGAŢIILE. Apărând interesele economice naţio­­nale şi fiind gata să plătim despăgubiri echitabile ,delegaţia guvernului român susţine revendicările României de a se recunoaşte drepturi la despăgubiri din partea Germaniei şi Ungariei împotri­va cărora a luptat alături de Naţiunile Unite în ultima fază a războiului. Toate observaţiile şi propune­rile guvernului român se inspi­ră din politica de refacere a ţării, de apărarea independen­ţei şi suveranităţii Statului ro­mân. Formulând aceste observaţii şi propuneri am fost insă con­duşi de dorinţa permanentă de a găsi pentru problemele ridi­cate soluţii practice şi echita­bile şi de a contribui la aşeza­rea unei păci durabile. întrebare: Puteţi să ne daţi un exemplu de ceea­ce înţelegeţi prin soluţii practice şi echitabile ? RĂSPUNS: Un exemplu îl voiu găsi în atitudinea României faţă de Ungaria­ Revendicările mate­riale ale României faţă de Unga­ria izvorăsc din două fa­pte: răz­boiul propriu zis dus împotriva ar­matei höriyste ocuparea Ardea­lului de Nord. După cum Româ­nia se consideră obligată să pl­ă­tească despăgubiri de război tot astfel considerăm drept să primim la rândul nostru daune de război Delegaţia română a propus soluţii practice şi echitabile. - Observaţiile principale la clauzele proectului trata­tului de pace. - Dece delegaţia română s’a exprimat împotriva introducerii clauzei naţiunii celei mai favorizate p­oziții D mmm fim«!­m m 8IM FAŢA CONFERINŢEI PĂCII din partea Germaniei şi Ungariei. Dar delegaţia guvernului român a formulat un punct de vedere care ilustrează politica de bună înţelegere şi pace a guvernului ro­mân şi anume: Având în vedere situaţia economică a Ungariei, considerând într’o lumină reală posibilităţile Ungariei şi însufle­ţită în acelaş timp de dorinţa de a sprijini mişcarea democrată din Ungaria, România renunţă la des­păgubiri pentru daunele produse prin ocuparea Ardealului de nord. Prin aceasta însă înţelegem că renunţarea noastră compresează pretenţiile pe care Ungaria le-ar (Continuare în pag. IV-a col. 1-2-S) „SCRIU TOATE ACESTEA PENTRU VOI, CEI CARI SUN­TEŢI DE ACORD CU MINE CA DRUMUL LUI FRAN. KLIN ROOSEVELT A FOST IN MOD REGRETABIL ŞI DELI­BERAT ABANDONAT...” Fiul lui Roosevelt ZIARUL ENGLEZ „DAILY EXPRESS” PUBLICA UN INTERESANT REPORTAJ ASUPRA CARŢiI AŞA CUM VEDEA EL ÎN CARE FIUL LUI ROO­SEVELT REDA O SE­AM­A DE AMĂNUNTE SEN­ZAŢIONALE IN LEGĂTURĂ CU VEDERILE PĂRINTELUI SAU ŞI CU CONVORBIRILE AVU­TE CU CHURCHILL LA CONFERINŢA DE PE VASUL AMERICAN „AUGUSTA» DIN 1941 D. Churchil nu prea avea încre­dere în eforturile militare sovietice împotriva germanilor şi lupta cu a­­jutorul american să fie deviat de la Armata Roşie pentru ca să „clă­dească grămezi de investiţii“ în An­glia. Aceasta este una din afirmaţiile făcute împotriva leaderului Angliei în timpul războiului, de Elliot Roose­velt, fiul fostului Preşedinte, într-o­ carte întitulată „AŞA CUM VEDEA EL", din care vor fi publicate ex­trase în revista americană „Look“. Cartea va fi pusă în vânzare la toamnă. Elliot Roosevelt caracterizează pe d. Churchill ca unul care „a luptat pentru ca şefii noştri militari să a­­mâne cu doi ani invazia Europei pes­te Canal, (n. r. Canalul Mânecii) a intervenit mereu să forţeze o schim­bare în strategia Aliaţilor, aşa încât trupele noastre să pătrundă prin ba­rierele munţilor, pe care el le nu­mea deschis „partea moale a abdo­menului inferior al Europei": a în­cercat să mute centrul ofensivei spre a proteja interesele britanice împo­­­­triva aliatului său rus — şi spre prejudicierea unei victorii rapide" „Bătrâna] şi adevăratul T­ory” Purtându-şi cititorii în culisele Conferinţei Chartei Atlanticului de acum 5 ani, Elliot Roosevelt relatea­ză conflictele de opinii dintre cei doi oameni de stat, arătându-ni-l pe Pre­şedintele Roosevelt „întrecându-se şi stimulând” şi pe ,,bătrânul şi adevă­ratul Tory de şcoală veche” ori­(Continuare în pag. 11-a col. 4—5) ELLIOT ROOSEVELT RUGĂCIUNEA DE PE URMĂ In ultimele zile se poartă tratative intense în vede­rea încheerii unui ca­rtel electoral între d-na Maniu. Bră­tianu şi Titel Petrescu. Ziarele TITELs Luaţi-mă ca voi, că astfel sunt iffser­dwrâ ! MAN­IU 5 Vrefeste să mergeţi cu mirae, nu mă lă­saţi singur. BRĂ­T lâNUs Ce mă fac eu, că iVam s antenă de­cât în 7 j­udețe. Cetăţeni! Cetăţenie! Până la 15 Sep­tembrie 1946, prezentaţi-vă la primării şi in­­scrieţi-vă în listele electorale! cggggsgai Comunicatul Comitetului Centra­­l al Frontului Unic Mon­itoresc Reprezentanţii comitetelor centrale ale partidelor munci­toreşti : Tovarăşii GEORGESC­U TEOHARI, VASILE LUCA, GH VASILICHI şi GH. APOSTOL (P. C. E.) şi tovarăşii T. LORDâ­­CHESCU, ION BURCA, V. ERA TFALEANU şi M. LEVIN (P. S. D.) întruniţi în şedinţa de Front Unic azi 31 August ÎS4F au discutat problemele politice,* şi economice curente, confir­­mându-se din nou acordul deplin în toate maroremele. COMITETUL CENTRAL AL FRONTULUI UNIC MUNCITORESC P­este câteva *'le] STATUTU fUNCPONAMLOR PU­SI CI CAPITA PUTERE DE LIGI • IN NOUA SA FORMA EL CUPRINDE AVANTA­­GH FOARTE IMPORTANTE PENTRU SALARIATI . GUVERNUL A ACCEPTAT SISTEMUL PRIME­LOR SI PENTRU ACEASTA CATEGORIE PROECTUL STATUTULUI FUNCTIONARILOR PUBLICI A IN­TRAT IN FAZA FINALA, URMÂND CA PESTE CATEVA ZILE SA CAPETE PUTERE DE LEGE SI SA INTRE IN VIGOARE. SE PUNE ASTFEL CAP­AT UNEI PERIOADE DE AŞTEPTARE SI FRAMANTARI IN RÂNDURILE FUNCŢIONARII,OR PUBLICI, A CĂROR SITUAŢIE MATERIALA A AJUNS A FI FOARTE GREA. Se ştie că proectul de statut a fost întocmit, după ce el a fost discutat pe larg de către toate forurile repre­zentative ale funcţionarilor publici. Delegaţii diferitelor categorii de funcţionari publici, organele sindica­le până la Uniunea sindicatelor de funcţionari publici afiliată Confede­raţiei Generale a Muncii şi-au spus cuvântul asupra proectului alcătuit pe baza indicaţiilor rezultate din a­­ceste discuţii. Urma ca în cadrul des­baterilor de la Preşedinţia Consiliu­lui de Miniştri unde a fost înaintat acum o lună şi jumătate, proectul să capete forma definitivă. In rândurile funcţionarilor publici s-au produs unele nedumeriri din cauza întârzierii definitivării textu­lui redactat. Unele elemente au cău­tat chiar să transforme aceste nedu­meriri în nelinişti nejustificate. La (Continuare în pag. II col. 3) CE FEL DE PAC­ E bine, e chiar foarte bine, că de astădată desbaterile Conferinţei de la Paris se bu­cură de o largă publicitate. Po­poarele lumii, atât de însetate de PACE, de ceea ce stă numit „dispa­riţia spaimelor", te urmăresc cu o aprigă înfrigurare. Ele ştiu acum şi învaţă mereu să pătrundă cu în­drăzneală în mecanismul tainic a! acestor conferinţe. Şi nu e lipsit de interes să urmăreşti cum se des­prinde poleiala de pe acele ma­gice formule „posibilităţi egale", „preţuri juste", „clauza naţiunii ce­lei mai favorizate", „interdepen­denţa economică", î­şi apare con­ţinutul lor rea!, încât şi negustorii mărunţi se miră că au făcut diplo­maţie fără să ştie. Da ! e bine că „milioanele de oameni simpli" ştiu ce se petrece la Paris. In definitiv, şi acolo tot pielea lor e în joc... Poate tocmai aceste puternice reflectoare, proectate nemilos a­­supra străvechiului hemiciclu a! Palatului Luxemburg, — unde altă­dată, zumzăiau şoaptele curteza­nilor. — i-a făcut pe unii să re­flecteze la o păsuire, o recreaţie, în sfârşit ceva care să întrerupă acest coşmar a! indiscreţiilor. Ge dracu, parcă tot mai bune erau uşile capitonate... şi la sfârşit un comunicat care să arate opiniei publice că nici ea n’a fost uitată. Transmitea abia ori corespon­dentul agenţiei Tass : „In comisia economică pentru România, Bulgaria, Ungaria şi finlanda, azi dimineaţă a început să miroasă a petrol, când s'a is­cat discuţia în jurul amendamen­tului delegaţiei Uniunii Sud-Afri­­cane şi a articolului 29 din proec­tul tratatului de pace cu România. Acest amendament, în care se vorbeşte despre decontări la „preţuri juste" cu cetăţenii Naţiu­nilor Unite, pentru mărfurile pro­curate de la ei pentru plata repa­raţiilor, urmăreşte de fapt de a pune într-o situaţie privilegiată pe industriaşii străini din România şi, în primul rând, companiile străine petrolifere" Şi mai departe, telegrama ne informa că reprezentantul Uniunii Sovietice,­­ această neclintită strajă a drepturilor popoarelor la independent şi libertate,­­ „a subliniat că adoptarea acestui a­­mendament ar însemna imixtiune în treburile ireterse ale României, ar fi o încălcare a drepturilor su­verane ale guvernului român, care poartă răspunderea conducerii şi refacerii vieţii economice a ţării sale". iar un alt delegat remarca si­tuaţia ciudată care s'ar creia prin „adoptarea faţă de cetăţenii străini a unui preţ, iar faţă de cei români a unui alt preţ". Dar mult mai ciudat ar putea pă­rea un alt amănunt, care e bine să fie cunoscut poporului român. Tovarăşul I. G. Maurer, înapoiat de la Paris, a demascat fără cru­ţare acţiunea trădătoare a unor fugari români, Gafencu, Ti­­rea, Cretzianu şi alţii, cari delapidând banii României din Elveţia, i de­e pe la bănci în preajma plă­­rii de Ică Antonescu şi com­pania, — au întreprins o acţiune de defăimare a țării, mergând până la a încerca să depună la secretariatul Conferinţei, o cerere în numele... României. Ei bine, u­­nele din aceste amendamente propuse la clauzele economice, cari puse în practică ar creia Ro­mâniei sarcini imposibil de supor­tat, sunt LEU nor.A'­TATI în cert, SilwBB­C&parfirm (Continuare în pag. II~a col. 1—2]

Next