Scânteia, octombrie 1946 (Anul 3, nr. 640-665)

1946-10-01 / nr. 640

1 SERIA III—ANUL XVI­ Nr. 640 Marţi I Octombrie 1940 300 LEI 4 PAGINI PROI­ET.ARI DIN TOATE TARILE l'KITI-FA! Director * MIRON UlNilAMTINESCU tELEFOANE­­ Centrala ***•*• Tipografi» l84*“ ABONAMENT« Lunar Lei 6.000 PENTRU MUNCITORI, MILI­TARI, TAR­ANI ŞI STUDENŢI Lunar Lei 2 000 Redacţia «I administrația Strada BeWefler« TMT­ • Cnut la Ce® No UH Taxa postali plMl­ft In conf aprob Dtr G-te r T T No Ud.JW'SM 0 , pvemnul sprijinit de partidele B. P. D. şi de organizaţiile pro­fesionale a luat o serie de mâ­nuţi concrete pentru soluţionarea ra­dicală şi grabnică a problemei apro­vizionării şi ajutorului multilateral necesar populaţiei din judeţele pâr­jolite de secetă. Prima măsură a fost blocarea ce­realelor din judeţele cu o recoltă nor­­m­ală şi colectarea lor ca să fie apoi repartizate în regiunile lipsite de ce­reale. Majoritatea poporului a înţeles şi a aprobat această măsură de interes naţional. Până la procurarea de ce­reale de care avem nevoie, din Un­garia sau Bulgaria, sau din altă parte, se cerea urgent să se asigure hrana populaţiei şi seminţe pentru semănăturile actuale de toamnă, din surplusul de cereale din judeţele cu o recoltă normală. Aşa trebuie să judece oamenii cu răspundere di­n simţ real gospodăresc, aşa cere interesul general în condi­ţiile date, aceasta o impune şi datoria de solidaritate patriotică şi umană, faţă de fraţii şi surorile noastre în Suferinţă. Nu tot aşa judecă însă şi o mică minoritate, ruptă complect de tot ce se petrece în jurul ei, străină de viaţa şi de năzuinţele masselor populare. Această minoritate de palavragii şi gălăgioşi, trântori care au trăit pe spi­narea şi din munca de robi a popo­­rului, naufragiaţii trecutului întune­cat, moşierii şi cămătarii din Roma­­dezaprobă şi critică tot ce se face în ţara noastră. Um Urmărind­ cu atenţie şi cu toată o­­biectivitatea atitudinea şi activitatea partidelor „istorice” ori şi cine se poate convinge că aceşti domni se ocupă cu tot ce doriţi, numai cu soluţii constructive la problemele de bază care se cer rezolvate azi, nu. Pe ei nu-i interesează decât să «tifice, să găsească nod în papură partidelor şi guvernului, să calom­nieze, să ponegrească eroicul Partid Comunist Român şi conducătorii lui. Lim­bajul şi metodele întrebuinţate iuxat copiate după „Porcăria Vremii” şi ,,Sfarmă Piatră”. Dar a fi patriot a-ţi iubi ţara şi a lupta pentru interesele reale şi ade­vărate ale poporului, după cât se Ştie nu înseamnă să te proclami tu sin­gur ,,cel mai mare român”, cel mai mare„,,luptător” sau ,,părintele demo­craţiei’’, etc. Pentru aceasta se cere un lucru elementar, simplu: să do­vedeşti prin faptele ta­le zilnice că meriţi aceasta. Dar mai cu seamă să ai altora să judece dacă meriţi sau nu această onoare. La chemarea guvernului şi a Comi­tetului Central de ajutorare din Ca­pitală, au răspuns zeci de mii de oa­meni simpli, muncitori, maci mese­riaşi, funcţionari intelectuali, bătrâni, tineri, femei şi copii, din toate stra­turile sociale. S-au preiat comitete de ajutorare pe întreaga ţară. Au început să se strângă sume de bani, alimen­te, îmbrăcăminte medicamente, fu­raj, petrol etc. Dacă citeşti zilnic presa partidelor democrate şi cea independentă se poate constata, că iniţiativa şi acti­vitatea cea mai productivă o depun organizaţiile partidelor din R. P. D. cele sindicale şi profesionale, precum şi Apărarea Patriotică. Cei care au răspuns din prima zi apelului au fost muncitorii micii funcţionari, Intelectualii, ţăranii, o­ameni simpli, dar care au un simţ sănătos, care ştiu din propria lor ex­perienţă, cât preţ are să ajuţi pe cei în suferinţă, nu prin vorbe, ci prin fapte. Despre faptele acestea, presa partidelor „istorice” nu suflă nici un cuvânt. Ba dimpotrivă, încearcă să împiedice ajutorarea înfometaţilor­. Iată ce scrie oficiosul manist „Drep­tatea” din 14 Sept. 1946 no. 179.­­ Cu subtitlul: „O decizie confuză care­­ a alarmat pe agricultori” d-l G. Fló­rán scrie: „Ultima decizie elaborată de subsecretariatul aprovizionării ca­pătă un aspect mai ciudat când spune că toţi proprietarii cari au 20 ha şi peste 20 ha pământ arabă trebue să predea cantităţile disponibile de ce­reale”. După cum reiese din această afir­mare, nu e vorba că sar fi anarmat marile masse ţărăneşti, care au în­ţeles şi înţeleg deci a fost nevoie de blocarea şi colectarea cerealelor, ci e vorba de avocaţii foştilor moşieri, care nu vor să ţină seama decât nu­mai de interesele egoiste ale acestora, şi caută să răstoarne planul guvernu­lui, care asigură aprovizionarea popu­laţiei înfometate. Dar, ca să fie şi mai categoric, d. avocat al foştilor moşieri mai dă o sentinţă : „Guvernul, în loc să acorde o largă libertate circulaţiei produse­lor agricole, pentru a se face aprovi­zionarea populaţiei sinistrate de secetă, impune producătorilor regimuri din ce î­n ce mai grele, mai dictatoriale” Acestea sunt argumentele cu care combat avocaţii foştilor moşieri şi că­mătari politica şi măsurile guvernului. Aceştia nu se mulţumesc cu câşti­gurile enorme din timpul războiului de jaf şi cotropire contra Uniunii So­vietice şi Naţiunilor Unite, când ţă­ranii lucrau gratis pe moşiile lor, mo­bilizaţi pentru susţinerea războiului hitlerist, care se aducea venituri grase din vinderea recoltei. Ei nu se mulţumesc cu sumele e­­norme pe care le-au strâns din îm­părţirea jafului cu nemţii (vitele de rasă, maşinile agricole, seminţe selec­ţionate furate din U.R.S.S., etc.), în diferite Consilii de administraţie, so­cietăţi de export sau operaţii bancare. Nu se mulţumesc cu enormele câ­ştiguri din afaceri de bursă neagră (de pe urma speculei. Ei ar mai dori ca foştii moşieri să fie scutiţi de colectări şi să fie liberi să vândă cerealele pe preţ de speculă, adică să fie lăsată să moară de foame populaţia din judeţele pârjolite de se­cetă şi la discreţia samsarilor şi spe­culanţilor bursei negre. Acestea sunt — după fapte — pa­ăiluilomul Ivi ^«1 griji» ce O AU di per»­triu ţărănime şi pentru populaţia lip­sită de hrană a oraşelor Moldovei. Dar înfrângând toate greutăţile şi piedicile, guvernul va asigura hrana populaţiei, fiindcă el este sprijinit de întreg poporul în această operă pa­triotică. S3« Prietenii se cunosc la nevoie de C. PAjR^ULfc-SdJ Membru In C-C. ai r.u.K. ale Procesul dela fluemberg Azi vom cunoaşte sentinţa Nemaipomenitele sălbăticii săvârşite de principalii criminali de război nazişti îşi vor afla neîndurata şi dreapta lor răsplată în sentinţa ce se va pronunţa azi în procesul dela Nu­erenberg întreaga omenire paşnică şi muncitoare aşteaptă cu nerăbdare să fie osândiţi vinovaţii şi să se arate astfel mana păcii şi ai omului nu pot să rămâe nepedepsiţi. ___ lumii eren­ţizate că astăzi dus­ CETĂŢENI, Partifulul Comunist Român vă chiamă să VOTAŢI Semnul B. P. D. De ce intervin nepoţii lui Mania pentru bandiţii sza­lsişti Dr. POP V. Io­AN, asociat cu JOSEF BRAND ! LA BANCA SALV­AN­A _ Cârdăşia între doi nepoţi ai lui Ioaniu şi_ un criminal de războiu szalasist. — Unde apare Victor Gheţie Am publicat în numărul nostru trecut un document de o însemnătate deosebită privitor la nepotul d-lui Maniu, dr. Pop Ion, şeful organizaţiei maniste din Sălaj şi capul de listă respectiv în aceste alegeri. Fiecare a putut afla — cu o revoltă greu de stăpânit — că dr. Pop V. Ion nu s’a sfiit să intervină în favoarea unui odios criminal de război szalafist, Brandt Iosef, condamnat ulterior de Tribunalul Poporului din Cluj şi aflat în prezent la închisoarea Aiud. In declaraţiunea dată pentru a*l I Iui Maniu, Ionel Pop cu Karol von /T. A _ 1 — _ _ — — ZΗ — «A — Al I CI--Î- — — — /«.îl ț-v n — I — . X fliwnl 1 C S salva de sub sancţiunea justiţiei populare d-rul Pop Ion arăta că banditul s’a purtat CU EL „loial şi prieteneşte“. Doriţi să cunoaşteţi şi motivul care l-a determinat pe leaderul manist să aprecieze astfel purtarea criminalului de război care se în­titula „mâncător de Români“? Ei bine, este aici o si­tuaţie tipic manistă. Iosif Brandt, criminal­­ul de război sxalasist era unul din stăpânii Băncii SALJANA din Şimleul Silvaniei, un­de cei doi nepoţi ai lui Maniu, Pop Ion şi Vic­tor Gheţie figurau şi trigu­rează şi ACUMA ci membri ai con­­siliului de administra­re . Aceiaşi cârdăşie afaceristă şi po­litică manisto-revizionistă pe care am întâlnit-o la celălalt nepot al vestea că conducerea manistă are cutezanţa să mai propună în frun­­tea listei ei din Sălaj, un om lipsit de cea mai elementară cinste naţio­nală, un colaboraţionist şi afacerist lipsit de orice scrupule — aşa cum îl prezintă faptele şi documentele pe d-rul Pop V. Ion. Nu ne îndoim că tăcerea cu care conducerea grupării şi oficiosul d-lui Maniu au răspuns la docu­mentele de netăgăduit privitoare la Ionel Pop — celălalt nepot al pre­şedintelui — va funcţiona şi faţă de demascarea d-rului Pop V. Ion, ca asociat şi prieten bun cu crimi-Dar întrebăm: POT RAMANE UN DOCUMENT ŞI O ACUZAŢIE DE ASEMENEA GRAVITATE, FARA RĂSPUNS ? Szekeny (alt bandit szalasist), la Mihai Popovici cu contele Bethlen (fruntaş revizionist), la Emil Ghile­­zan cu Frantz Chorin (magnat hor­­thist din Budapesta) şi aşa mai de-­­ nalii de război szalasişti, parte cu toţi leaderii manişti. ‘ r­o- mniroLSm • POT Opinia publică românească ca şi populaţia maghiară încearcă un sentiment de adâncă indignare, la O realitate româneescâ ................"de Alexandra Sidorovici ....... Zilele trecute, când toate femeile din țara noastră au avut sentimentul unei promovări de însemnătate isto­rică, prin ridicarea la demnitatea mi­nisterială a unei Românce, din nou s'a făcut auzit glasul de cucuvae al oamenilor trecutului. Se putea cere acelora cari In anii de stăpânire au exclus femeile dela exercitarea oricărui drept cetăţenesc, — considerându-le „minore”, — să păstreze In acest moment, cel puţin o rezervă de bună cuviinţă. Nu a fost cazuL Şi aşa a apărut în presa lor un articol urât, — în înţe­lesul cel mai adânc al cuvântului, — în care dela titlul pe care-l supu­nem judecăţii oamenilor civilizaţi, — „Dela femeia panteră la femeia mi­nistru”, — şi până la nivelul şi alu­ziile textului, se înşirue o serie de fraze în care lipsa bunei cuviinţe se întrece cu cea a sentimentului dem­nităţii umane. Atacul, — camuflat sub o mască neserioasă şi vulgară până la exces, — care-şi îndreaptă ascuţişul împo­triva primei Românce ministru, pri­veşte deopotrivă pe toate femeile cari trăiesc şi luptă pentru o viaţă demnă în această ţară. El este ex­presia mâniei celor care asistă ne­putincioşi la actul de naştere a CE­­TATENEI ROMANCE, în deplinei şi mândrul înţeles al cuvântului, — ac­tul de naştere al unei cetăţence care sprijină din toată inima democraţia deschizătoare a însăşi vieţii ei libere şi omeneşti. Atacul vulgar este aici pe linia u­­nei „tradiţii”. Fiecare rând al lui ex­primă fotala desconsiderare a femeii, caracteristică oamenilor trecutului. Această desconsiderare, care nu este numai de ordin sensibil, are un tâlc. Este un aspect al FRICII DE POPOR, al dorinţii de a se sustrage dela un control popular şi de a elimina dela exprimarea unui verdict naţional cel puţin o jumătate din numărul acelora cari îl pot exprima astăzi: FEMEILE. Este deci lesne de înţeles de ce massele feminine cari sunt chemate să ia parte la treburile Statului, se gă­sesc înrolate în rândurile dese ale democraţiei. Tot atât de normal este ca la întrunirile „feminine” ale celor cari fac haz de drepturile noastre, să fie siliţi să vorbească bărbaţii şi asta de cele mai multe ori în camere de 4 pe 4 metri. Puţinele femei cari ţin cu tot dina­dinsul să orbecăiască printre um­brele vremurilor, nu pot fi privite de­cât ca renegate ale cauzei noastre. Ce alt cuvânt s'ar potrivi mai bine acelora cari, — puţine câte sunt, — se agită întrio ambianţă în care nu Continuare în pag. II-a col- 4 L „TRIUMFALA PRIMIRE” -am văzut, pe când era diadoh in exil, cum urmărea din loja de la cinema Tomis, amuzat, plin de voie bună, aventurile unui băiat care a câştigat la loterie, din melodrama „Cântăreţul tristeţii sa­le“. Tânărul pretendent la tron era încântat. Mi-am amintit de figura lui blon­dă de atunci, cu ochii mijiţi, de su­râsul candid, acum când s’a îna­poiat pentru a doua oară în Elaga, cum spun supuşii săi, ca rege de porunceală. S’ar zice, după cum aflăm din unele relatări, că este oarecum mai desagreabil de urmă­rit propriul tău câştig la loteria is­toriei, unde nu mai e vorba de o melodramă, ci aventura individuală se împleteşte cu o crâncenă dramă a poporului. Date fiind condiţiile în care s’a desfăşurat plebiscitul în Grecia, nu se putea ca la tragerea loteriei să iasă altfel decât a ieşit. A fost — ni s’a cântat — o revărsare năvalnică de bucurie populară, o irupţie de dragoste pentru regele în exil. Este firesc deci, ca, în raport cu această versiune oficială, întoar­cerea regelui George să fie o sur­priză. Surpriză, în primul rând, so­sirea pe pământul grec. Fiindcă, dacă la teatru personagiile impor­tante — care asistă ca spectatori bineînţeles — îşi pot face intrarea in sală şi după ce s’a ridicat cor­tina, în istorie un rege trebuie să sosească, înainte de ora fixată. Poate, ca să fie ferit de prea mare isbucnire de dragoste a poporului. Intr’adevăr, avionul care l-a readus pe regele George în Grecia, a ate­rizat pe aerodrom cu o zi înainte de data fixată. In regiune, 60 la sută din locuitori votaseră pentru repu­blică de aceia, cum a aterizat avio­nul, un convoi impunător de poli­ţişti a înconjurat pe musafirul nou venit şi între maşini l-au dus direct pe bordul contratorpilorului Misulis, proaspăt trecut de sub pavilionul britanic sub cel grecesc. Noaptea şi-a petrecut-o acolo, ferit de furtunoa­sele... aclamaţii populare. Apoi, s’au luat măsuri ca: să nu îi se îngăduie pescarilor şi vilegiaturiştilor să iasă un larg, puşcaşii marinei au patru­lat, cercetând întreaga regiune ate­niană, toate casele pe unde avea să treacă cortegiul suveranului au fost l« Căl­ugăru Continuare în­ pag. II col. 3 Joi 3 Octombrie la Curtea Criminală va începe judecarea lotului de i mim­iştri antonescieni urnele incu­paţîlor—Actul de acuzare Eri a fost semnat Jurnalul Con­siliului de Miniştri prin care se trimit în faţa Judecăţii Curţii Cri­minale din Bucureşti, următorii demnitari cari au făcut parte din guvernele trădătoare de neam lui Antonescu! Mircea Cancicov fost ministru de finanţe; general Ion Sichitiu, fost ministru la agri­cultură in domenii; Ion Harlan, fost ministru la acelaș departa­ment; Ion Fintescu, fost ministru al economiei nationale; Stircea Vulcănescu, Alexandru Starcu, ge­neral Jienescu, Stavri Ghioiu, ge­neral Constantin I. Constantin, I. C. Petrescu, general Victor Ilies­cu, arhitect, I. D. Enescu, Gheron Xelia, Ovidiu Vlădescu, general I. Arbore avocat Petre Strihan, general Victor Iliescu, general I. şova. In cursul zilei de cri, numiţii au fost chemaţi de la închisoarea Curţii marţiale — unde se află de­puşi — la Curtea Criminală, unde li s’a pus in vedere termenul de judecată. Actul de acuzare va fi dat­ publicităţii In cursul zilelor următoare. Procesul va începe joi 8 Octom­brie. „ FEMEI! FEDERAŢIA DEMO­CRATA A FEMEILOR DIN ROMANIA VA CHEAMA LA Marele Meeting azi la ora 4 p. m. IN PIAŢA UNIVERSITĂŢII VOR LUA CUVÂNTUL: D. prim ministru dr. Groza. D-na dr. Florica Petru Bagdasar. Preşedintele Roose­velt era împotriva intervenţiei străine In Grecia NEW YORK, 30 (Rador). — In seria de articole publicate în LOOK, d. El­liott Roosevelt spune că tatăl său, fos­tul preşedinte Roosevelt, a fost foarte supărat de intervenţia britanică în Gre­cia din 1944 şi plănuia să facă o vizită în Anglia, pentru a arăta poporului bri­tanic şi Parlamentului său că trebue să-şi pună toate speranţele în ONU. Preşedintele a spus: „Anglia luptă acum împotriva partizanilor care au combătut pe nazişti în ultimii patru ani”. In ziua de Crăciun a anului 1944, pre­şedintele Roosevelt şi-a exprimat do­rinţa de­ a se duce în Anglia şi a spus fiului său: „Cred că acesta ar fi cel mai bun mijloc pentru a arăta poporu­lui britanic şi Parlamentului britanic necesitatea de a-şi întemeia speranţele de viitor pe ONU, nu pe Imperiul bri­tanic sau pe măestria britanică de a face alte țări să combine un fel de bloc împotriva Uniunii Sovietice”. udecarea II l-a . In pag. 11 contestaţiei d-lcri Jihalache Nouă documente sdro­­bîbare prezentate în instanţă Corespondentul nostru special diin Paris comunică: De ce nu s’a admis să plătim numai o treime din reparaţii Discuţiile care au avut loc în Co­­misiunea pentru chestiunile econo­mice cu Italia, în legătură cu proble­ma reparaţiilor datorate de această ţară, marchează începutul dezbaterii ample a principiilor de despăgubire din partea statelor foste satelite faţă de Naţiunile Unite. Fără îndoială că cele ce se hotăresc în Comisiunea pentru Italia privesc deasemeni direct toate ţările cu care Naţiunile Unite urmează a încheia tratate de pace De altfel un răsunet al acestor discuţii îl şi vedem — după cum relatează ultimele telegra­me — în Comisia economică pentru Balcani şi Finlanda unde principiul compensării integrale din partea Ro­mâniei a fost respins, aşa cum s’a întâmplat încă mai înainte şi în Co­misia pentru Italia* S»«*- «Im,. aX este de acord ca Ital­a să plătească numai 25Vi din despăgubirile ce Ie datorează. A părut ciudat totuş că de­legatul american, susţinînd compen­sarea de 25®/«, a argumentat dimpo­trivă, numai în favoarea princpiului compensării Integrale, aşa că nu se remarca nici o legătură între pledoaria sa în favoarea acestui fel de compen­sare atit de severă şi concluzia sa în favoarea plăţii de 25®/o. Se înţelege deci pentru ce delegatul soviet e Arutini­an a subliniat în pri­mul rând această necoincidenţă intre demonstraţie şi concluzie. De aceea delegatul sovietic a lăsat să se în­ţeleagă temerea sa că unele delegaţii ar putea fi influenţate numai de de­monstraţia delegatului american şi nu de concluzie, lăsându-se determinate să voteze pentru despăgubire ntegra-C. L. Continuare in pag. IV-a col 1-2-3 t direct interesat să afle în ce fel s’au desfăşurat primele discuţii în chestiunea asupra principiului com­pensării parţiale 'fi cum s’a ajuns în cele din urmă la discuţia asupra proporţiilor acestei compensări, cu a­tât mai mult cu cât se şi vede para­lelismul diferitelor argumentări dela o comisiune la cealaltă. Poziţii iniţial® Se ştie că adversarul declarat al despăgubirilor integrale a fost şi este tj. R­­. S. Când Un­unea Sovietică a pus însă chestiunea plăţii a numa­i3 din reparaţii, ea a întâmpinat opozi­ţia înverşunată a delegaţiilor austra­liană şi canadiană. In acelaş timp de­­legaţ­i american şi britanic refuzau să declare mărimea despăgubirilor pre­tinse de guvernele lor, cerând totuşi ca princpiu compensarea integrală a despăgubirilor. La un moment dat, se produce o surpriză: delegatul Statelor Unite de­clară pe neaşteptate că guvernul său Plecarea delegaţiei României la Paris dii dimineaţă, la orele 7,30 au pă­răsit Capitala îndreptându-se spre Fans membrii delegaţiei Român­ei la Conferinţa de Pace,­­ GHEORGHE TATARESCU, tovarăşii GHEORGHE GHEORGHE ŞT DEJ şi ŞTEFAN VOI­­TEC şi d. general adjutant DAMAN­CEANU. Pe peron, au fost d­e faţă la plecare tov. Teohari Georgesch­,­ ministru da Interne, d. ing. Bejan, mini­strul Eco­nomiei Naţionale d. Alexandrini, mi­nistru de finanţe. Gh. Vântu,­ subse­cretar de stat la ministerul de­ N in­terne, tov. Ana Pauker. Şerban Voiri­ea şi secretarii generali tov. Emil Bocît­năraş, A. Bunaciu, etc Au sosit copiii din Moldova Ku-5 lisaţi pradă foam­etei. Priviţi-i cum arată­ feţe mohorîte, fără zâmbet. Foametea şi nevoile cari s’au abătut asupra lor, i-a îmbătrânit înainte de vreme şi le-a împrumutat, o gravitate care te doare. Sunt numai 150 sosiţi din Iaşi prin grija C. A­­R­­S-ului, vor fi îndru­maţi acum la căminul V. F. A- R-ului din Timiş, unde-i aşteaptă o altă viaţă. Dar ca ei sunt sute de mii d­in Moldova, cari trebuesc salva­ţi dela moarte. Care om cu dare de mână poate sta nepăsător la această cumplită soartă, când ştiut este că oameni nevoiaşi muncitori, şi-au rupt de la gură pen­tru ajutorarea lor? Şi Duminecă noaptea au venit acolo la gară trei muncitoare şi au stat ne­clintite până la 2 noaptea ca să ia copii să-i crească. Greul nu poate, că­dea însă numai pe umerii celor ne­voiaşi- Bancherii şi toţi ceilalţi caii mai stau la gânduri dacă să ajute sau nu din miliardele strânse atât de uşor, pe Românii în nevoie din Moldova să înţeleagă — odată pentru totdeauna — că orice întârziere înseamnă suflete de oameni şi copii mai puţin şi că-şi asumă, ei ca şi toţi cei avuţi, o grea răspundere în faţa naţiunii ! Un singur roi de pâin­e de EMILIAN ANGHELi, membru în Comitetul Executiv C.G.M. zite din regiunile secetoase, sa­lariaţii au fost cei dintâi care au răspuns. Muncitorii m­etalurgişti, ceferişti, textilişti, salariaţii pu­blici, funcţionarii particulari, mun­citorii casnici, muncitorii agricoli, s-au angajat să dea salariul pe o zi, în fiecare lună, până la viitoa­rea recoltă, pentru ajutorarea ţi­­nuturilor flămânzite. Mulţi din ei au renunţat chiar la o parte din tainul lor în alimente şi îmbrăcă­minte. Sute şi mii de copii din regiunile năpăstuite vor găsi adă­post, hrană şi îngrijire în famil­ile salariaţilor publici şi particulari. Cazul celor 3 muncitoare cas­nice, care din economiile lor au depus sute de mii de lei, consti­­tue o pildă mişcătoare de solida­ritate naţională. Din păcate, constatăm că cei a­­vuţi sunt mai sgârciţi la pungă. Firesc ar fi ca mai ales aceştia să participe la uşurarea nevoilor ge­nerale. Şi, atunci, dacă salariaţii nu sunt astăzi în situaţiunea de a putea plăti costul integral al pâinii ne­gre , dacă prin faptul că nu se va mai fabrica pâine albă, nu va mai exista posibilitatea ca dife­renţa de cost a pâinii negre să fie acoperită de către Stat, este fir­esc ca această diferenţă să fie suportată de patroni, adică de cei cari au posibilitatea să o facă. In rezumat, cerem să se fabri­ce un singur fel de pâine, să se menţină, pentru salariaţii de orice fel, preţul de lei 200, la 600 gr. pâine, diferenţa urmând a fi su­portată de patroni. Este o cerere justă şi o supunem celor un drept, ,________ D­ela introducerea noului re­gim al pâinii s'au produs multe nemulţumiri. O parte din populaţie n'a fost aprovizio­nată, în ultimul timp, cu pâine neagră, în timp ce pâinea albă se găsea la toate brutăriile centrele de desfacere. Măsura guvernului de a se fa­brica 2 feluri de pâine a fost mo­tivată de faptul că o parte din preţul pâinii albe trebuia să ser­vească pentru reducerea preţului pâinii negre. Precum se ştie, pentru salariaţi preţul pâinii de 600 gr. era­ numai de lei 200 în loc de 500 lei. Constatându-se însă că o mare parte din brutării, în scop de spe­culă, au fabricat pâine neagră în cantităţi absolut insuficiente şi desfăceau pâine albă fără ca sta­tul să încaseze diferenţele ce i se cuveneau, socotim că se impune să se fabrice un singur fel de pâine integrală. In felul acesta vom asigura a­provizionarea minimă a populaţiei cu pâine. In acelaş timp, prin faptul că in compoziţia pâinii negre va intra 90% extracţie de grâu, spre deo­sebire de pâinea albă, care se obţine numai cu 65%, vom realiza o economie simţitoare de grâu în aceste vremuri grele, când ducem o luptă dârză împotriva urmărilor secetei. Dar, noi trebue să mai avem în vedere un lucru. Preţul pâinii, chiar al celei negre, nu poate fi acoperit, astăzi integral din veni­turile salariaţilor. Pe de altă parte uşor se poate constata că la apelul de mobili­zare în folosul populaţiei flămân­

Next