Scânteia, ianuarie 1947 (Anul 4, nr. 715-737)
1947-01-01 / nr. 715
EHE ftC (Unnarm din paff. 1-a) Ca şi anul trecut ca ft acum doi ani, el, mecadeul Radulatcu Qon«tantin, faceţi acum revelionul pe drum, pe locomotiva «a. — Anul trecut mei erau pe aici dealul* poduri neref&cute... Acum doi ani... Ţii minte, Ghiţă ? Acum doi ani am făcut dela Ploeşti la Mărăşesă îi? «te ceasuri- Fochistul Stro* Gheorghe ţine gate te foarte bine: — La Râmnic «m stat sa«e ore... Cărbunii s'au terminat ii »’am mai avut de unde n* alimenta. Mecanicul a tăcut, dar mintea lui lucrează înainte: * drept, dinspre partea, asta sunt Încă fi acum greutăţi destule... Iată, din cauza lipsei de combustibil, trenurile au trebuit să-şi reducă serios circulaţia... Chiar pe linia aceasta va fi o vreme mai greu... Lipseşte cărbunele... Dar acolo, la Valea Jiului, minerii îşi dau toată osteneala... B .streu, trebue muncă, multă muncă... Poate că la anul multe din aceste necazuri vor fi trecute. Totul este ca fiecare să pue umărul şi să muncească vârtos... Din întuneric, un cârd de case s'a năpustit deodată, ca gâştele, asupra locomotivei: Mizil. In timpul scurt cât stă aici rapidul, mecanicul, fochistul, frânării. Impiegaţii de serviciu, îşi strâng mâinile şi-ţi fac urări de bine. Din nou, locomotiva spintecă întenericul. Trecând din vagon în vagon, şeful de tren ,Constantin T. Ion a ajuns până la locomotivă. Şi-a agăţat felinarul de un nasture de alamă al tunicii şi a rămas pierdut, cu ochii aţintiţi în noapte... — La ce te gândeşti, moş Ioane? Cel ce a întrebat e fochistul Stroe. Un timp nu se aude decât murmurul egal şi monoton al roţilor. Apoi şi răspunsul celui întrebat: Mă gândesc la vremea care s’a scurs.. La anul care începe... Nu a fost un an uşor, cel care pleacă acum... A fost greu... Dar, mă întorc cu gândul în urmă şi-mi zic • acum doi ani era şi mai greu • război! Nu ? Dar l-am biruit. Om birui noi şi greutăţile de acum. Nici nu mă indoesc că are să fie mai bine în anul care e acum pe drum. — Pe drum, ca şi noi, glumeşte mecanicul... — Mă rog, unde ne încrucişăm eu #1? se aude vocea fochistului. — încă înainte de Râmnic... — Numai să aibă linia liberă. Altfel te pomeneşti că are și dumnealui ÎntSrziere... Tac iar tustrei. Vorbește doar locomotiva. Câtă vreme s a scurs aşa ? .Greu de știut. Intr’un târziu, şeful trenului s’a deacheiat la haină, şi a scos ceasul mare „Bnscopf C. F. R.” şi apropiindu-l de felinar a rostit: ■ — Miezul nopţii . Mecanicul Trădulescu a smucit de o ■ manivelă şi câmpia s'a umplut de vuietu! sirenei. Aburii albicioşi se precipită prin supapa deschisă umplând de zarvă câmpia şi vagoanele. Echipajul, acuca mecanicul, fochistul şi şeful trenului, în picioare, ascultă. Ia vagoane, călătorii somnoroşi şi-au scuturat toropeala : — La mulţi ani! Sirena continuă să răsune, a salut. Se departe, se aude ecoul, ca ta cum neci si zaci da alte locomotive ar răspunde salutului printr’un salut asemănător. In zare sau ivit alte lumini: Râm• Bacul Sărat. Tocul nu trebue *«t se stingă niciodată Cam în vremea în care şeful de tren se uita*?. la cea«. — departe, îa eepcid Carpaţilor* — la Hunedoara — mieni îşi apropia och’ul de RuflanU de apr a furnalului înalt, evitând să ghicească ceea ce se petrece în înteriorul acesta arzător. Cărbunele in’aerdescent rare se zărea prin ena căpătat o culoare roșie — «fttasstri* Când și când, o picătură de fontă apărea la raza vizuală, pre- Iragândtî-sc rar. — Atenția mărită! recomandă omul scurt. Şi iarăşi se concentri cu toată atenţia asupra obiectului observaţiei sale. Dra. meşterul Dobranschi, Şefa furm’ului. Rente câteva minute oameni! de sub comanda sa aveau să dea drumul nuri no« ..şarje“. Fumatul îşi aruncă umbra-i uriaşă poete, curtea uzinei. Pare im monstru «în timpuri imemoriale. Iar î» jurul aia. oameaii care forfotesc de colocele — echipe de. serviciu — par şi *H mai mari. ca ţi cum noapte» îe-ar B amşlchixt dimensiunile. Foert! trebue încă. înteţit, I» grăbi, două umbre încep să tndoape gura monstrului. OsscenU aceşti* se Mişcă cu repe«iduae. El ţrtî» că ţara are nevoe de oţet. Ei ştiu că fiecare ..şarjă“ nouă aduce 80 de ton* de fontă la plus, din care alţi oameni vor face, în uzină, oţelul at&t de preţios. Deacesa, ei muncesc ea râvnă. îndoapă necon f«ait pântecul furnal tţhii, pentru a-1 «mulge apoi fonta topită — precum o vor face chiar paste puţin timp. Când i s’a părut că a sosit clipa, moşiera Bobr&aschi a 12.cnt un semn Dintr-odată tsrabrete se opintiri în acelaş fel. O formidabilă limbă de flăcări, un torent lichid şi incandescest a ţâmit fonia, care a scăpat din furnal. O clipă se pare că fiara aceasrte roşie şi furioasă va înghiţi umbrele care ţopăie în jur, ci se va năpusti mai departe, măturând cu furie mereu crescândă tot ce va întâlni in cale, că se va revărsa — puhoi de flăcări — în curta, va sări gardul (sau îl va frânge ea pe un pumn de scobitori) fi va îneca în flăcările ei cumplite târgul. Cerne, casete, făpturile. O clipă doar... Bar nu se întâmplă nimic din toate acestea. Căci, atenţi, muncitorii vegheesâ. Ei, care au dezlănţuit acest puhoi, au şi puterea trebuincioasă pentru a-1 îmblânzi şi a-1 îndrepta spre folosul oamenilor. Cuminte, torentul de foc gâlgâe prin jgbrabul dinadins pus, luându-şi locul In rezervoarele pregătite. Cerul a căpătat culoarea incendiilor şi un stol de scântei se roteşte deasupra furnalului. Curând pier şi aciflstea. Acum, nu a mai răsxuns nimic care să amintească teribila dezlănuîre dinainte. In rezervoare, ostenită, fiara doarme inertă: 80 tone de fontă! Acum se aud şi cele dintâi cuvinte : — Gata! Schimbul del! In. Intunerito, oamenii care termină şi oamenii care încep munca îţi strâns mâinîle. — La mulţi Ml . Puţin mai tâii, faraodul clocoteşte iar, înăbuşit ca un vulcan gate să irupă- Căci focul nu trebue să se stingă aici nici Duminica, nici de Crăciun, nici chiar în noaptea Anului nou. — niciodată! Un an nou începe. E aproape de miezul nopţii. In cabina ei, crainica Sara Marin difuzează programul de muzică. Dincolo, în cabina tehnicienilor, la masa de comandă, se află ing. Teclu. El și mecanicul Boeru sunt cu ochii în patru: masa de comandă, amplificatorii, cablurile, tot mecanismul complicat şi plin de răspundere al emisiunii e în seama lor. Ei ştiu că sute de mii, milioane de oameni, nevăzuţi dar totuşi prezenţi, ii urmăresc. Orice greşală, orice întârziere poate să aibă urmări din cele mai grave. In cabina ei, d-ns Lia Manoliu, Controlor general, veghează şi ea. Întreaga răspundere a emisiunii revine acum ei. Din când în când, maşinii te mai joacă și câte o festă. O pană în plină emisiune! Mecanici, ingineri, crainic, întreg personalul trăește atunci cu atâta interstare fiecare secundă, încât — cu toate că nu durează decât maximum 3—4 minute — lor li se pare că au trecut zile, săptămâni... In asemenea împrejurări, tehnicienii lucrează cu atâta rapiditate, încât ai impresia că actele lor sunt reflexe. Dar în seara revelionului, nu e permis, nu trebue să se întâmple așa ceva ! Secundarul aleargă pe cadranul ceasului de precizie: încă cinci minute... patru... trei... Glasul speakeriței rostește: — Peste câteva secunde va fi ora 24! Pendulul electric e în contact cu gongul din cabina crainicului. Acum! Clar şi distinct răsună bătăile gongului: opt... nouă... zece... unsprezece.» Anufi vendeta s’a terminat A început anul nou 1947. La mulţi ani ! Anul vechiu s’a terminat... Pentru milioanele de oameni ai muncii de pe tot cuprinsul ţării, începe un an nou de muncă încordată, de eforturi și realizări. Victor Rusu» (Ut’ntare din petg. la.) tettn* feat"» eourfef — tmt apune cutvtusa, mea. Cercetările intreprinse de Instituirii Geologic al aamdniei a.n arătat că au prefaţa posibil petroliferă a tării este o«m ds ?, milioane hectare şi se tprinde de alungul întregului arc al Car gri'lor, din Olenia până in Bucovina. Poate cit si in interiorul CârpaţS.or, in Ardeal, să fie petrol. Săpăturile Oficiile în. ultima in rente au dat rezultate interesante... Poale mă vedem rrc.scAtut sonde de petrol ti. in Bata. Xi'mie nu e imposibil... Până aettrt. in cuprinsul celor 3 milioane heettre posibil petrolifera s’au făcut oare cari cercetări pe o înfipdere, de numai SGQ.BGO ha, in Judeţele Prahova, ndmnboeifa. Du*iu si. Burau, stabilindu-se că aici există o suprafaţă exploatabilă de iff.Pitoher. Vtav e sigur că s'ar mai putea descoperi, chiar şi in cuprinsul acestor patru judele ţi fl’e terenuri petrolifere. Nu mai vorbesc de celelalte 1.300.009 ha., unde nu s'au făcut aproape deloc cercetări. Marile trusturi petrolifere intenationale, care au acaparat cele mai walte fereauri, an arvunite motive ai ne facă '•'î «vedem că avuţia noastră de petre) este pe cale de ’.Mizare. Adevărul este insă eu iotu! altuh Ţara nctastrii mai ere. du cuvânt de spus. tp ce priveşte petrolul. Şi ii va spune!... Prin straturî d« piatră ss sare M&jins soaztră îţi continuă drumul b apre Nord. Suntem 1* mlî de metri adâae:me. sub munţi. Deasupra nosatră se ntind pădurile uriaşe de brad, munţii falnici acoperiţi cu omăt. Trecem acum prin straturi de piatră tare, pe care le străbatem cu greu Piatră de granit, dolomit, aragonit, erderie, feldrpetri, piatră bună pentru construcţie, pentru poduri şi alte lucrări publice, pentru pavaj şi monumente. Piatră de calcar, din care se fabrică varul. Din loc în loc străbatem un strat de marmoră. Marmoră albă şi colorată, asemănătoare celei din care sunt construite nepieritoarele monumente ale antichităţii... O avuţie imensă ascunsă în adâncul pământului. „ Am intrat acum intriun strat deosebit, pe care o străbatem de ore întregi, fără să-i dăm de capăt. In urma noastră rămâne o galerie pe ai cărei pereţi albi, străbătuţi de vine cenuşii, luminile farurilor se reflectează puternic, orbindu-ne aproape. Să fie marmoră ? — Nu —■ îmî «pune călăuza mea ca şi când mi-ar fi ghicit gândurile Nu « marmoră d e sare. Priveşte! Nu se mai termină. Am putea merge zile Întregi numai prin straturi de sare. Am putea străbate ţara întreagă. îa lung şi în lat, fără să părăsim straturile de sare Carpaţii sunt înconjuraţi de n n brâu uriaş de sare Podişul Transilvaniei este clădit pe un strat gros de sare, depus cu mii de ani în urmă, de marca care acoperea ţinuturile aceste». Co sarea pe care o avem *m pute» anrnvi/ioca (urnea Întreagă Dar cine a stat *a socoteal.ca bogăţia de «are » tării tter.stre? S’au numărat de către geologi 200 masive de sare, cuprinzând o rezervă de 15 miliarde de tone. Iar proitecția coascrâ apueîă abia atinge 300.090 toc.1' ., Pirile din jurul nostru — Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria — nu au sare. Noi am putea să le-o dăm. Am putea folosi sarea pentru a prepara mii şi mii de tope de sodă caustică si uite produse sodice, atât de mult cerute in satele noastre şi în ţările vecine- Dar astăzi industria noastră chimică nu foloseşte decât prea pufin sarea «a materie primă!... Sgobiolul pe care 1! faccia masina noastră găurind- «straturi!* tari de piatră au Sacatat trupe, Ce să îie? Să se fi stricat ceva ? Nu’, nu s'a stricat nimic. Njimai că străbatem acum un „gol”, un „onzent“ de gaz Button, — Gasul meto» — Imi spune însoţitorul meu — ar putea alimenta nu numai Bucureştii, nu numai principalele oraşe din ţară, dar şi o uriaşă industrie chimică pentru fabricarea unei game întregi de produse sintetice, de la benzină până la cauciuc, coloranţi, medicamente şi parfumuri., Astăzi nu folosim raai mult de 500 milioane metri cubi de gaz metan, pe an. Dar rezervele sunt uriaşe. Numai zăcămintele de la Sărmării, Copşa Mică, Saroş, Bazna, Nadeş, Cetatea de Baltă, Noul Săsesc, Cristur, Teleac, Zaol, Şincai, Buneţeli. Data, Kilitehnic, Roana IUmbav şi Miercurea Niraj cuprind o rezervă de 545 miliarde metri cubi, întinzându se pe o suprafaţă de 3,4 luni. kmp. Este sigur că zăcăminte de gaz metan se găsesc şi în Moldova (la regiunea Iaşilor), în Muntenia (între Mizil, Kocstî şi Căert) în Olenia (la Nord de linia Tg. Jiu-Craiova) şi în regiunea de Vest de Munţii Apuseni, de la Timişoara până la Oradea-Esîn nosabil chiar ca saxul metan din Oltania să cuprindă şi o proprarţie ÎRSsmnată de heliu ut. «sssl Ba* uşor, cel «tm uşor cunoscut până usturi, pe care îl au misrai americani) şi care este folosit pentru umplere» balemnalpr diri- Icfelle, «vând avantajul că nu este inflamabil, ce he?ro5e».is! Desigur că la gazul metan trebue să adăogăm gazele de sondă, care inso. tesc petrolul Rezervele pe care le aveai sunt uriașe. Dar până aerul lg.am neglijat sau le-am pierdut. Aceasta ar trebue să se mai întâmple în viitor... I« lîjaăPf«tÎ3 i.îîfsm«eaiă a ta^Kiisisii Mașina noastră a cârmit «cum spre Sud. Ne 'ntoaream spre munţi, făcând un ocol tar* către Apus., Străbatem formaţiuni teri da piatră tar*, negricioasi vărsată cu mii da «d tn urmă d» erupţia unor vulcani uriaşi. Apoi formaţiuni cristaline de gresie roşie, feldspeth slb-cenuşiu şi galben, gneisuri, mica si cuarţuri... Toata culorile curcubeului, strânse In hsadul pământului. Ne apropiem mai mult de suprafata. Suntem la numşi SOI metri adâncime. Galeria pe care o lăsăm in urma noastră ne atrage privirea ca o vrajă. Pereţii negri, cu străluciri metalice, ne învăluesc in Întunericul lor. Cărbuni! Suntem in bazinul carbonifer a! tării, in ţinutul eroicilor rantieitori din regiunea Petroşanilor. Aici se munceşte, la sute de metri sub pământ in galerii înguste şi necdle, la scoaterea combustibilului care pune în mişcare trenuri. Si uzine, care încălzeşte căminele şi birourile Cu mii de ani tn urmă aici se întir.dlr.i j păduri uriaşe de foioase şi conifere. Cine ştie ca cataclism tr-a acoperit cu pimSut. cu î»'â cu argilă. Sub apă-..'ea. straturilor arc deasupra. Ia e temperatură urcată, lemnul s'a petrii! ■ cat, s'a transformat în cărbuni, iată, aici u* strai »"hMc-•» * . cm. — in care sau intercalat argile, gresii, sideritâ și șisturi bituminoase, tetă ăiacoace tus strai mai gros, de 68 cm. E cel mai potrivit pentru exploatare. Dincolo sunt straiuri mai groase de 1 metru. Dar nu sunt curate. — Bazinul carbonifer din Valea Jiului — Jim spune cărăuşa mea — are o suprafaţă de ISO km. p. cu o lungime de 43 km. şi o lăţime de 15 km. Reverva pe care o cuprinde se ridică după ultimele evaluări, la peste 1 miliard SOO milioane tone. Ari producţia este de rea. 3 milioane tone pe an. Barca ar putea fi ridicată uşor la7 milioane tone. Asta înseamnă că revertm ar fi suficientă pentru mai mult de SOO de ani. Dar, în afară de cărbunii din TaicaJiului, mai avem cărbuni în restul Transilvaniei (la Braşov, Şorocani, Surduc şi Taica Agrişului), în Moldova (valea Trntusului), în Muntenia (Dâmboviţa Muşcei, Prahova Buzău), în Oltenia (Gorj), şi la Banat (Târâş, Severin) Rezervele totale se ridică la aproape 3 miliarde tone ceea ce ar fi suficient pentru aproape 10fl0 de ani la nivelul actual de consum. Desigur, nu avem cărbuni de calitate superioară, cum ar fi de pildă cei din Silezia. Dar îi putem folosi prea bine pentru nevoile noastre. Am putea face —așa cutt s'a făcut —din oi si cocs pentru metalurgie, dând esteî o întrebuir’are mai rentabilă căbanilor din Valea Jiului — si am putea chiar exporta cărbuni ata «am • 1 era sa facem înainte de ultimul război. Fier şi manerat Din Valea Jiului iată-ne grăbind spre ţinutul Banatului, rezeervorul de fier a târii. Minereurile de fier întrebuinţate pentru fabricarea foniei san sideritele şi limonitele. Aproape toate rezervele cucîcute sunt concentrate in Banat, la Teliuc, Ghelar, Vadul Dobrei şi Dogoarea şi la Ardeal. 1» lueta. Rezervele vizibile şi probabile sunt evaluate la 14-330.800 top*. — la afari Iasă «e aerele* —îmi apan» însoţitorul meu — există rezerve posibile, pe care unii experţi le-au evaluat 100 milioane tone, alţii 1*rel puţin 13 milioane tone. Ca acestea se adauga rezervele de pirită, evaluate la 9 milioane tone cu un conţinut de 5 milioane tone fier. Cu toate că reservele vlaibile şi probabile nu ar putea acoperi nevoile pentru o perioadă mai lungă de 30 de ani, totuşi este sigur că, dacă s'ar face noui lucrări de explorare, s'ar putea pune in valoare zăcăminte importante, astăzi necunoscute. In Bucovina de Sud, la lacobeni şi Vatra Dornei, avem bogate zăcăminte de mangan, aflate în exploatare. Mai există zăcăminte de mangan in Munţii Maramureşului, in Someş, Timia şi Banat. Rezervele totale de minereu de mangan se ridică la 9 milioane tone, în vreme ce cantitatea întrebuinţată anual în siderurgie este de numai 6.880 tone Putem face exporturi considerabile de mangan. Metale neferoase şi buf gălăuza mea pere obosită. Maşina noastră, aşişderea. Se pare că nu ne vom lua! putea continua călători«... — Ar trebui să străbatem tecă odată Cerpaţii, ce să mergem în Munţii Apuseni, in regiune« Baia Mare. »poi în Dobrogw, ce să vizităm şi celelalte svaţii sie subsolului românesc — Îmi spune inginerul. Iţi voiu spune numai că avem In Iară In munţii Bihorului, unele din cele mai importante zăcăminte de bauxită din Europa. Rezerva este evaluată la 80 milioane tone, cu on copţinol de 57 —«fl la sută aluminium. Avem minereuri dr crom nichel ** molibden. Cele de crom cuprind o rezervă de ces. 2 minoane tone și sunt concentrate în Rapat-In regiunea Zlatna si Harghita avem minereuri de mercur. Tntr*o singură mină au fost calculate rezer*re de 57.880 tone minereu cu un crlatinat de 5 kgr raerent la tonă. Avem zăcăminte importante de minereuri complexe de cupru, plumb * zinc. Numai societăţile „Minaar" şi ..Phoenix posedă 1» Baia Sprie, Capnie şi Borza rezerve vizibile şi probabile de 1.139.918 tone minereu cuprinzând 110.809 tone plumb, 125.900 tone zinc şi 5.580 ton* cupru. In afară de *« ceste», 1* Nistru (jud. *a4a Mare) an«*» rezerve de STO Otwi tone minere« de eupru, cuprinzând ce». 1 080 tone cupre curat. Mai avem zăcăminte de pirite cuprifere la Altău-Tepe. In Dobrogea, Aceste rezerve, evaluate la 909.009 tone pirite ar cuprinde 9800 tone cupru mila Hc. Pentru a completa tabloul, vă smintim că zăcămintele noastre cuprind urme de antimoniu, tungsten, cobalt fbistaat, metale deosebit de preţioase. Şi, insffirşit, rezervele de aur, care in regiunile aflate actualmente în exploatare se ridica la 65.688 kgr. surfin. De fapt, dacă s'ar adaoga şi aurii cintrist în minereuri mai sărace rezerv* poate fi evaluată 1» Ut#—120.900 kgr, aur fin... * Acum, prietene cetitor, când ne-am întors din călătoria noastră, e bine că ne gândim la cele viaţe, să încercăm să scoatem învăţămintele. Iţi sminteşti că tovarăşa Ar» Pauker a spus cândva: amân,a este o lard dintre cele mai bogate, der eu un popor dintre cele mai sărace”’. Că este aşa. .vezi bine, iată avuţii artere care zac de vreuri în adâncul pământului, dar pe care până scum n'am ştiut ,să le folosim. De aceea am, rămas un popor sărac. Nu e de ajuns că ştim că pământul nostru cuprinde o comoară. Nu e d« sums sa ne mulţumim cu gândul că suntem o tară beget.f, Trebue să mumrim pe..tra a valorifice avuţii» pământului, pentru a le scoate t» lumină si a le întrebuinţa In folosm nostru. In felul aeesta vom fi nu vi mal o ţară bogată, da r şi uo popot peget. O călătorie în adâncul p&T irviisfi Kfuleski*ouraâm©SC (Urmare din pag. la) Săraca Beatrice a exit o criză de nervi. Auzi, si ei duşmani in casă. Să te spioneze. Mai ştii, te denunţă, la sindicat câte costume ai, ce mănânci. Te pomeneşti că a văzut şi fusele de piele de după butoiul din pivniţă. Şi servitoarea ştie când s’a jucat ultima dată pocher pe cocoșei- i-am spus lui Beatrice să se stăpânească. Să fim diplomați. Să-i dea drumul dar să TOU-i mai oprească din leafă alea două pahare sparte. Să-i dea și o sdreanță numai să plece fi să nu ne faci vreun pocinog. 16 Decembbri* Eri a fost four. S'a discutat cazul cu servanta noastră și cu bolșevicii ei. Flecare spunea: nu mai e de trăit din cauza lor. Atâtea lipsuri. M-me Tonescu spunea ci n'a mai găsit bilet la Pulman pentru Sinaia- Nu mai e de trăit. Icrele au ajuns 1.000.000 lei și nu te găsești decât odată pe săptămână. Parc’ar fi lo economai. Zic că ei au suferit în lagăr dar acum Se răzbună şi fac mai rău. Auzi oameni, cu stare, cunoscuţi, oameni de treabă, să-i bag» Ut Plătirăşti. Dacă s’a mai pomenit. Ca pe vremea inchiziţiei. Mon Dieu! 13 decembri* Pe piaţă apatie- Notel*, n’au sosit, încă. Si efii. Parlamente, te poţi aştepta la orice. Eu zic ci n’au făcut bine ai noştri că s’au retras. Cel puţin să fi ştiut fi noi ce ie pune la cale. Să sperăm, insă, ca-si vor vedea de ai* lor. 22 Decembrie Abia mi-a scăzut temperatura- Toată ziua am stat ori eu ghiiţă la cap. Bomba a explodat Vineri noaptea. Nici n'am putut lua măsuri din timp. Şi abia cumpărasem 600 medalii la .,hausse” cu 3.800.000 bucata. Dacă nici acum nu vine nici o notă de protest înseamnă trădare. Şi Beatrice, sărăcuţa, care voia si schimbăm Lincoln-ul că s’a demodat. Bine zicea Carandina; ista nu e Parlament Alegeri nete, Jos teroarea I Auleo, iar mi ia eu călduri. 28 Dsoembn'fo Frl iar ne~au indispus bestiile. Stăteam la masă cu Gaston şi neamurile Ersiliei şi discutam o chestie de textile când vine servanta fi spune că ne aşteaptă o delegaţie in halt Era neta si mă ’nec cu nesetnd. Beatrice s'a făcut albă, albă, sicormen. Gata să-i vie criza. Ziceam că ne-a denunţat bolşevica şi au venit cu razia. Şi tocmai aveam devizele în servietă că trebuia să vie un client. Mă stăpânesc, bag devizele un iacul cu rufe murdare şi mă duc să nu văd. Ce să vezi ... Erau dela C. A. R. S. cică pentru recetoşi- Atunel mi s'a suit cu sifon. Auzi, pata, gata să mi se aplece de emoţie şi când colo d-lor le arde. De colecte. Da las că l-am făcut de două parale. Auzi, nici masa sa nu-ţi tihnească şi să-ţi facă bătăi de inimă* Au început cu basmele lor: că seceta, că mor copiii .. Da’ le-am tălpit-o scurt. Ce. eu le-am făcut copiii? Eu — leiam spus — prin muncă m'am, ridicat, că taică, meu avea. cârciumă in Ferentari- Nu e deviza lor: cine nu munceşte nu mănâncă? Iaca eu mănânc. Ei de ce nu muncesc? Şi le-am zis: ce veniţi la mine, că eu nu fac politică. Nu. mă bag. Vai m'amestec. Şi apoi si vă dea guvernul vostru, că voi mai adus. Ce vreţi să vă dau eu pentru bolşevicii care m'au adus la sapă de lemn. Şi mi-am adus aminte câta atins medalia şi am simţit că iar începe să mă it cu căl duri. Intre timp a venit şi Beatrice să vadă de ce strig. Şi când i-a văzut, l-a fi- »mit criza Pe loc. Lasă că vă cunosc eu ce vreţi. Fă nu mai am voie să am nici modelul mau de rochie. Să-l faceţi colectiv Şi dacă am permanent să mă băgaţi în lagăr. Şi ’n patul meu să doarmă servitoarea... Şi ăia se holbau la noi. Se făceau să nu ’nţeleg. Nu mai e de trăit. conf. Tudor Olani AS CAMTEIA* în casa Multe şi luminate fost-a« zaiafeturile pe carele trasv-te-au BrăUenii in lungul vieţii lor de jertfi şi luptă pentru obidit poporul moldovalah — Multe,•*btelşugate şi vesele foarte! Dară cel carele s’au ţinut la naşterea anului celui nou una mie nouă eute patruzeci şi şapte, intrecutu-le-a pre toate. Că au fost plin de învăţătură fialean. Mai întâi de intăi oaspeţii creau pre sprâncene aleşi: dumnealui holteiul Iuliu Maniu conjurat de cei 13 feciori ai fraţilor şi de măscăriciul Corneliu Porcosu, dumnealui Titenu Constantin Petrescul mare cunoscător într’ale hirji omeneşti şi socialist doară la urechie, dumneaei duduca Ella Negruţu podobită In văluri albe de mireasă veşnică, dumnealui doftorul într’ale arginţilor Anghelescul, Ilie Zartăru, dz&s Sumanul şi deputatii soaţei, giupăniţa. Pia AHomînişteanca. Sever Pălărie Boacănă, Mihail Romniceanu sau cocoşelul, Ionel Lupescul dzâs Paraşutistu, precum şi alte mărimi, dintru carele se octercmi mai ghine Ion Volintiru Topoloveanul os al Niculinei şi Gheorghe Istoricu al Brătienilor, viteaz de pre Donul cel liniştit. Iară după cetăţi aiefite sumem şi-au ce aveau ie sumei — terelii ori adecă şi odoare — eu purces a înghiţire bucatele pregătite, veselindu-se şi spunându-fi voroave de duh. Dintru bucatele boteaete Pre limba franţuzului hordeură — fi carele multă răutate la »tomah adu»-ou oaspeţiilor — foet~ou : cocoș ei slaghl etunti-i mAtel*; cegă umplută cu paragrafe den pravila etatizării; maioneză măiestru poâopttă cu răvașe den Plătărefti; icre negre la culoare ca sumanele ce rabdă la rece; cap de hitt bătrână e l« rî.ădescu. Apoi, vel-paharnicul Nicolaie Elinul — carele știe a turna apă de ploaie pe cele ce aşterne la foaia manistă — au dat oaspeţilor băuturi coran dine ea: grasă Brătianu; vermut Odessa , coniac B. N. R.; şampanie Rhein şi alteia. Tară epresori, cei trei crai Martiul, Brătianul ţi Petrescul inceput-au a toni den baterile memb ţi a-t dzâce o doini, ghine, ghine a num fost odată af, of, când aveam puterea toată. af, of. Dirept carele scris-am da »rite* nutrea den casa C&r-Logofătului cu multă scârbă dar și cu neasămuită bucurie. Sihastrul Haralambie M HRONICUL rea nonfat an ofătului C.II1I.I.I.I.C. Brătianu întâmplări din 1946 (Urinare din part. l a.) ameţit, cum probabil că era, s’a sprijinit cu cotul pe masă «i s’a uitat lung, ca într’o oglindă. Dar acest Narcis dela Melodi bar nu a’a uitat in oglindă ca să se vadă pe «ine, o lumea din care răsărise, lumea ce se risca in juru-i. In seara aceia oraşul fremăta Învăluit în nori de colb şi nu dogoreala ce se bnălţa din pietre. Erau oameni cari se întorceau acasă plini de griji şi de speranţe ; erau oameni cari pe fundalul minţii lor desenau poteci, căi şi autoatradespre un viitor care va corecta multe rurânş bătăţi; m inimi candide mijiau doruri după altceva decât ceia ce a fost eri: erau tineri cari flămânziau după o carte frumoasă, după o mişcare să-i smulgă din toropeala vieţii, erau alţii angajaţi într-o încordare fără răgi şi în toţi oamenii îngrijorarea secetei era adânc săpată. Domnul de la Melodiar, se pare că nu era îngrijorat şi nici nu spera nimic. Se uita lung, să descifreze ce sens au perechile de dansatori, muzica sincopată a jazzului, băuturile tari şi bucatele alese. El nu avea, se vede, de înfruntat, nu avea de așteptat nimic. Viitorul ei apărea, desigur, ca o genune de speriat, aşa cum pentru alţii se «rată doar trecutul. Şi prezentul? Femei şi bărbeţi cari caută uitarea In dans, în spasme şi beţie. Unii au vândut medalii, altele au vândut gratii cu porţia, alţii ar fi fost gata să-şi vândă sufletul pe cere nu-1 au şi ţers, ca să continue cheful. El făcea, de bună seamă, parte dintr'o categorie d de oameni cari fraiere singuri şi mor singuri. Zilele trec pe lângă ei ca vântul ce se freacă de pomi şi fuge mai departe. Dar vine un moment când sunt întrebaţi şi atunci n’au ce răspunde. El a murit cu cotul pe masă, privind golul ce se căsca înainte!: singurul mod în care putea răspunde vieţii. Cabaretul ere repervazul unei oglinzi : oglinda golului unei societăţi fără rost de existenţă. MISTER RILBO NU C »» CLOWN. Cl UN SPERTAH a Statele Unita, statul Missî»n.pt are fericirea sau poate nefericirea de a fi reprezentat de un venerabil senator care poartă un, nume de negru dansator sau, de clown: Bilbo. Şi acest mister Bilbo este de fapt tot ce poate fi mai probemic ca mentalitate şi negrilor şi dormilor, întâi, fiindcă este un domn respectabil care a dus in viata lui campanii împotriva negrilor şi nu este evelus să fie membru devotat al Ku-Klux-Clanului, apoi este atât de grav, atât de legat de industria grea, că nu poate fi bănuit să aibă vreo simpatie pentru clovni. Cu alte cuvinte, senatorul T. G. Bilbo este un respectabil reacţionar care ar vrea să menţină din prezent ceia ce este trecut, negură, spaimă şi fantomă de terori , mulţimea. Iată însă că Senatul din Washington il trage la răspundere pentru activitatea sa din timpul războiului şi care activitate te dovedeşte a fi despertat normal. Mister Bilbo care tună şi fulgeră împotriva negrilor fi care crede că poporului american trebuie să i se restrângă drepturile, lua seci fi sute de mii de dolari dela industriaşii cari vroiau și obţind comenzi dela stat. Dacă unul vroia să obţină construirea unei baze aeronautice apoi trebuia să suporte cheituciile plantaţiilor venerabilului senator. Dacă altul vroia să obţină altă comandă trebuia să verse o sumă pentru construirea unei biserici, un al treilea pentru amenajarea unui bazin de tunot. Căci mister Bilbo ţinea să apară ca o personalitate senatorială cu totul impersonală. El nu pretindea bani pentru sine, ci ca să, se finanţeze educaţia duzilor şia caişilor din plantaţiile sale, să se finanţeze lespeduirea bazinului in care avea si se scalde. Dar, oricât ar fi vrut mister Bilbo să salveze obrazul şperţului contimporan, si-i acorde evlavie şi pasiune pentru higienă şi sport, se găsesc unii senatori americani care li trag la răspundere să mărturisească de ce-şi ascundea pasiunea pentru sport în dosul paravanului de ideologie aristocratică, antidemocratică şi rasistă. Scadenţe, scadenţe... Dar mister Bilbo susţine că este cu totul nevinovat fiindcă nu a pus mâna decât pe treizeci şi trei de mii de dolari. Ceiace nu este excesiv de mult pentru o personalitate protectoare a industriei negustorilor de moarte... TURBURĂTORUL.. Nu se poate ca Atena să nu-şi amintească, în fiecare an, l» sfârşit de octombrie, de cina neagră când Mussolini a tncercat să-şi lanseze cămăşile negre, blindatele negre şi rolurile de lăcuste negre împotriva Greciei. Un profesor le vorbea elevilor din dana einer» de liceu, tn acest an, de ceiac* s'a întâmplat cu şase ani In urmă, când fascismul s'a pornit să înfigi steagul ducelui peste Acropole» Eladei. Un copil patriot — tatăl tău fusese împuţeat de nemţi, te timpul ocupaţiei fasciste străine — mişcat de cuvântarea profesorului •'* ridicat din bancă şi a strigat: Joa fascismul! Trăiască libertatea! Isbumire» patriotică a orfaaului care ştia pentru cine şi pentru ce a murit tatăl său, n'a fost pe placul ascultătorilor profesorului. Bănuiesc că asistenta era alcătuită din elevi cari aveau multe trăsături de înrudire cu cel angajat ca studenţi la manifestaţiile capetelor o parte din centrele universitare româneşti, de pe vremea guvernărilor istorice. Pentrucă s’au reperit asupra copilandrului care credea in libertate (pentru care şi-a dat viaţa tatăl său) l-au umplut de sânge, i-au sfâşiat nasul şi apoi l-au dus şi la poliţie. Comisarul l-a avertizat că-l va trimite înaintea unui tribunal de minori pentru că ,,a colportat în public cuvinte de ordine in stare sa arunce turburarea in norod”. Aşa este tras la răspundere turburătorul elev Alex. Syrros din Atena, nu pentru că a îndemnat poporul să jefuie, ei pentru că și-a exprimat dragostea de libertate, ura dreaptă împotriva fascismului... Semt atâtea mici întâmplări: *“*’ nale de a’armă ale stărilor de lu* eruri din zilele noastre — a celace este si «’ar trebui *ă fie, a celace nu este și ar putea fi... Ion CălătrăTW I i# Ultimele sfaturi Vevi să nu nici n flaceri necurate sau să te *nvârţi pe la Jîursa Xeaffră, c'ci păţeşti şi nime•’eşti la Plătăreştii! Răvaşe de plăcintă de HAP. LUI FRANCO D*şl n'*l merita nimica Anul Nou Insk e bun Iţi aduc* tu dar sl ţi* O frânghia şl-un săpun. LUI MAMON dl«Kara după merit lată care-ţi aste dania: Vei ajung* prim-minitir» Insă nu la «tol.- tn Spatii«. LUI DINU BRATIANO Cum eşti corecţionar de acţrief Te vei respecta fidel: Rnul Nou îți va achice Acțiuni la... Păînmiat. Note stenografice după depoziţia lui Gogu Pilă, zis Cafteală Domnule judecător, eu unul nu că spun, da zic: asta nu-i dreptate ! nu-i dreptate şi gata socoteala ! Poţi să mă tai în bucăţele, poţi să te răsteşti la mine şi cu clopotul judecătoriei şi cu clopotul Foişorului de Foc, da până ce n’oi spune tot ce-mi stă pe inimă nu mă las urnit din loc nici să mă tragi cu boii! Asta-i !ca t’o ştii! Pentru doi ani de temniţă, nu fac gură. Asta-i treabă chitită după lege şi dacă dumneata zici c’ai citit acolo că la furt cu recidivă — cum fi zice — scrie să fac doi ani la grof, bine, fac! Aşa-i drept şi-au mai făcut-o şi alţii, mai breji ca mine. Că eu de când mă ştiu, totdeauna m’am plâns de mână grea şi de noroc. Mai bine mă făcea mămuca boxer, să dărâm huidumele care face grecoromane la Paladium, decât mă urca’n tramvai... Da vorba-i că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. M’a prins omul cu mânia’n buzunar — başca: fac temniţă după lege. Da dreptate nu-i! Nu-i dreptate, pentrucă nu mi se socot cei doi ani de-acolo de unde trebue, să mi se socoată. Asta-i! O stmi ca să se ştiem toată lumea. Vra să zică eu am, stat o lună şi patru zile în prevenţie — cum, se zice. Bun. Şi timpul ăsta, m i se scade din cei doi ani. Bun. Mai rămâne un an, zece luni, și-o lună fără patru zile, afară de cazul când mi-o picat soarta peun an bisect — cum se zice —■ c’atunci iar îi ard cu-o zi mai mult. Da asta iar îi bun și-i cu dreptate, că anii trus la voia noastră. Cine î-o fi lungind şi scurtând aşa, — îl priveşte. Eu unul — nu mă bag. Da dreptate nu-i! Pentrucă dacă ţii prevenţia de caznă ca şi temniţa şi-o scazi din socoteală dece nu faci la fel cu celelalte ’’ Că păn’ m’a prins pe mine cu flagrantul în buzunarul celuia de m’a apucat ţi m’a adus la poliţie, eu, domle judecător, am umblat cu tramvaiul. Da, de dimineaţă până noaptea, câtu-i ziulica, unde era îmbulzeală mai mare, hop ţi eu! Aşa-i meseria mea. Dă din mâni, dă din picioare, dă din coate, dă din gură, dă din rărunchi — crăpau ficaţii în mine, nu altceva! Prevenţia-i jucărie: patul — pat, casa — casă, masa — masă, mai mare dragul. Mai ceva ca la mama acasă. Da’n tramvai numai ghicniţi şi’njurături! Başca gheţuşul de pe scară, başca ploaia când te prinde vremea’n staţie... Acolo ispăşire — nu la prevenţie. D’aia zic eu că nu-i dreptate, că dumneata zici că scazi prevenţia, da de tramvai nici nu ţii seamă. Şi dac’ar fi dreptate, atunci mi-ai scade şi anii cât am lucrat pe tramvai şi-amispăşit mai rău ca'n ocnă ; şi dacă mi-ai scade, vremea asta aşa cum te cuvine, mi-ai da drumul iei pe loc, şi mi-ai mai rămâne ţi dator preţ de vreo zece anişori. Asta-i . Nu-i supărare. Că eu contra hotărîre pentru temniţă nu mă pun. Da înţeleg să fie eu dreptate. Şi dacă mi-ai da drumul, eu tot m’aş întoarce. Da m’aş întoarce după lege şi după dreptate, că dac’aş deşerta buzunarele unui tramvai întreg, m’aş alege cu deajunsă temniţă, ea să fie de unde scădea : şi prevenţia, şi lucrul pe tramvai... Şi să mai rămăie şi pentru vreo doi-trei ani la gros... Că eu împotriva temniţei n’am nimic, da vreau să fie cu dreptate şi cu scăz&mânt cinstit Că aşa-i cu dreptate şi aşa se cuvine. Iar eu de-acu pot să mă duc liniștit, c’am spus tot ce-am avut pe inimă. Hai! Sună clopotul și-am plecat!... Vezi dosarul 110.189 Gogu Pilă zis Cafteală