Scȃnteia, noiembrie 1948 (Anul 17, nr. 1264-1286)

1948-11-01 / nr. 1264

Săptămâna Prietenie! Româno-Sovietice Mii de săr­bători a cu­noscut zbu­ciumata isto­rie a ome­nirii. Dar cele mai multe a­­parţineau a­­supritorilor şi ele sărbătoreau înşelăciunile şi victoriile lor asupra mili­oanelor de exploataţi, ele vroiau să transforme în cântec zornăitul lanţurilor. Există însă o sărbătoare măreaţă, luminoasă, calda, iubită mai presus de toate de oamenii muncii de pretu­tindeni : aceea care a des­chis omenirii porţi largi că­tre o lume de lumină şi dreptate, către zorile comu­nismului. Este ziua Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, când popoarele fostei Rusii ţariste au aruncat de pe umerii lor jugul exploatării capitaliste, păşind să cons­truiască o viaţă liberă, în­destulată, pentru exploataţii de odinioară. Sărbătoarea Marii Revo­luţii Socialiste nu cunoaşte frontiere. Ea aparţine clasei muncitoare din lumea în­treagă, ea nu numai că în­flăcărează şi mai mult pe oamenii sovietici care clă­desc acum comunismul dar umple de bucurie şi speran­ţă, de încredere şi forţă, toate popoarele care ştiu că triumful socialismului în U­­niunea Sovietică a dat o lo­vitură de măciucă exploata­torilor, riscând lanţul impe­rialist şi deschizând epoca crizei generale a capitalis­mului, epoca revoluţiilor pro­letare, a nouilor smulgeri din lanţul imperialismului, a marilor mişcări de elibera­re naţională, a veacului în care toate drumurile duc spre comunism. Revoluţia Socialistă din Octombrie a constituit aşa cum spune minunat de fru­mos poetul sovietic Jolma­­tovski: ,,un leagăn al Octombrii­lor de mâine“. Aniversarea unei astfel de zile minunate, unice în isto­rie, se pregătesc acum să o sărbătorească şi oamenii muncii din ţara noastră. Anul acesta, aniversarea Marii Revoluţii Socialiste, încununează ,,Săptămâna Prieteniei Româno-Sovieti­ce1", deschisă cu Congresul General al ARLUS-ului. Pentru noi prietenia cu popoarele vecine de la răsărit nu este nouă. In sânul po­porului nostru prietenia cu popoarele ruse are rădăcini adânci. In luptele contra asu­pritorilor turci, în constitui­rea noastră ca stat, în lup­tele primului război mondial, noi am avut ajutorul po­porului rus. Astfel viaţa poporului nostru şi a celui rus, găsesc în trecutul lor­ o temelie din cele mai trainice pentru prietenia fierbinte, care se reînnoadă pentru totdeauna. Dar mai presus de orice, poporul nostru nu poate uita că graţie forţei Uniunii So­vietice ne am căpătat ade­vărata şi deplina libertate şi independenţă. Poporul nostru nu va uita sprijinul de zi de zi, sprijin politic, economic, diplomatic pe care l-am primit deja măreaţa Ţară a Socialismului birui­tor. Oamenii muncii ştiu nu numai că grâul sovietic a salvat o mare parte a popu­laţiei de la dezastrul secetei nu numai că fierul sovietic, cocsul sovietic, bumbacul so­vietic, că tehnicienii şi maşi­nile sovietice sunt un fac­tor din cel mai important: în junta pentru bunăstarea lor. Oamenii muncii din ţara noastră mai ştiu că fiecare cantină, fiecare bibliotecă muncitorească, fiecare casă de naşteri, fiecare cămin pentru copii, se datoresc faptului că am fost eliberaţi de Armata Sovietică. Po­litica fermă de sinceră prie­tenie cu Uniunea Sovie­­­tică dusă de Partidul nostru, însuşită de guvern şi îmbrăţişată cu entuziasm de massele celor ce mun­cesc, a fost şi este chezăşia tuturor succeselor obţinute până acum şi a desvoltării luptei pentru construirea so­cialismului în ţara noastră. Clasa muncitoare şi po­porul muncitor sub condu­cerea Partidului nostru care se inspiră din experienţa gloriosului Partid Comunist (bolşevic) al lui Lenin şi Stalin, folosesc tezaurul de experienţă revoluţionară a popoarelor sovietice, prin­­cipiile marxism-leninismului după care se conduce Par­tidul nostru, experienţa po­poarelor sovietice sunt pen­tru noi călăuza încercată şi sigură în drumul construirii socialismului în ţara noastră. Săptămâna Prieteniei Ro­­mâno-Sovietice oferă un nou prilej de a ne manifesta a­­taşamentul şi solidaritatea strânsă cu Uniunea Sovieti­că în marea luptă pentru pace, împotriva clicii impe­rialiştilor aţâţători la noui războaie. Poporul nostru care doreşte pacea, care do­reşte să-şi construiască în linişte o viaţă fericită, gă­seşte un reazăm în tăria de granit a lagărului democra­tic şi antiimperialist a cărui principală forţă şi îndrumă­tor este Uniunea Sovietică. Prin prietenia nezdruncinată cu URSS noi ne-am încadrat fără şovăire în acel mare şi puternic front al luptei pen­tru pace, care,­­ aşa cum a arătat genialul conducător al Uniunii Sovietice şi învă­ţător al oamenilor muncii din întreaga lume, I. V. Stalin, — va face ca politica de a­­gresiune a imperialiştilor anglo-americani să se sfâr­şească — „numai pentr’un eşec ruşinos al aţâţătorilor la un nou război”. Prietenia cu Uniunea So­vietică e bazată pe egalitatea deplină. Ceea ce este cu ne­putinţă în lumea capitalistă unde „prietenia” între state înseamnă în realitate aser­virea unuia de către altul, este cu putinţă şi firesc în relaţiin­e cu Statul So­cialist al muncitorilor şi ţăranilor. Oamenii muncii împletesc dragostea pentru patria noastră care are în Uniunea Sovietică marea sa prietenă, apărătoare şi sprijinitoare, cu dragostea pentru prima ţară în care a triumfat so­cialismul. Iată de ce „Săptămâna Prieteniei Româno-Sovieti­­ce” capătă amploarea şi ca­racterul grandios al uneia din cele mai mari sărbători naţionale. Massele largii de oameni ai muncii şi-au luat şi îşi îndeplinesc noui angajamen­te în cinstea zilei de 7 Noem­­brie. In fabrici şi uzine se desfăşoară întreceri socialis­te. Apropierea lui 7 Noem­­brie a stimulat şi înflăcărat munca pentru terminarea unor mari lucrări de impor­tanţă naţională cum ar fi de pildă linia ferată Bumbeşti- Livezeni. Deasemeni Con­gresul Filialelor ARLUS, pregătirea Congresului Ge­neral ARLUS, nenumăratele conferinţe, expoziţii, editări de cărţi, adunări, serbări, evidenţiază caracterul entu­ziast cu care întregul nostru popor muncitor, întâmpină „Săptămâna Prieteniei Ro­mâno-Sovietice”. Prietenia poporului nostru cu Uniunea Sovietică se înal­ţă pe VOINŢA lui fermă, de neclintit, pe conştiinţa lim­pede cu care toţi oamenii muncii din ţara noastră do­resc, trainică pe veci, aceas­tă prietenie. Oamenii muncii din ţara noastră privesc „Săptămâna Prieteniei Româno-Sovietice” în mod combativ, ca o cam­panie de luptă pentru întă­rirea acestei temelii a exis­tenţei şi viitorului nostru­ fericit, care este prietenia româno­sovietică, o privesc ca pe o campanie de ridicare a conştiinţei naţionale, de luminare şi mai puternică a ţelurilor măreţe spre care mergem, de nimicire a ră­măşiţelor dăunătoare a ideilor naţionaliste burgheze. Poporul nostru muncitor nu va precupeţi nici o sfor­ţare pentru a strânge şi mai mult prietenia româno-sovie­­tică, ştiind că astfel întăreşte ţara noastră şi îi asigură un viitor fericit, ştiind că astfel întăreşte totodată şi puter­nicul lagăr al păcii şi socia­lismului. In anii de cruntă asuprire burghezo - moşierească, de neagră ilegalitate pentru lup­tătorii cauzei muncitoreşti, muncitorii conştienţi din ţara noastră fericeau pe acei din ţările în care desvoltarea mişcării revoluţionare des­chidea perspectiva strivirii capitalismului parazitar. Ar putea oare acum să nu fie mai fierbinte şi mai profun­dă dragostea pentru Uniunea Sovietică, acum când po­porul nostru muncitor, a ajuns PRINTRE CELE MAI ÎNAINTATE DIN LUME, printre PRIMELE POPOARE LIBERE CARE PASESC PE CALEA DESROBIRII OMULUI DE EXPLOATA­RE, care DUREAZA SOCIA­LISMUL IN PATRIA LOR?! Si ar putea fi oare „Săp­­tămâna Prieteniei Româno- Sovietice“, încununată de aniversarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, altceva decât o uriaşă ma­nifestaţie a dragostei, admi­raţiei şi recunoştinţei pentru Patria Socialismului, pentru Patria primului Octombrie socialist, leagănul din care s’a născut şi creşte puternic Octombrie al nostru? ^gsTul» ASMAMENT A lOnD«* ftPNQUt Of PARIS chA$SUl-STABET HEU-YORHj, Yjhustuî oruuLi/i ţtofPtSAN-OU CAiRO^ o (\ty ty •L. SA4/VÖ/I/ MITSUI fcV ® WK/O Capitalistul nare patrie. Patria lui este capitalul... apere­­ şi cum înţelege el să şi o %­6 PAGINI 4 LEI Luni, Noenîbrie me SERIA IN­ ANUL XVIII No. 1264 Pretutindeni, muncitorii în mo­ţiunile votate au adus mulţumiri organelor puterii populare care au reuşit să descopere acest complot şi să-i aducă pe ticăloşi în faţa judecăţii. Clocotind de ură, ei au cerut ca justiţia popu­lară să fie fără milă faţă de duşmanul de c­­asă, şi să stri­vească aceste năpârci veninoase, aplicându-le pedeapsa cea mai necruţătoare. „NE PARE RAU CA LEGILE REPUBLICII NOASTRE POPULARE NU PREVĂD PEDEAPSA CU MOARTEA SINGURA PEDEAPSA PE CARE O MERITA, ASTFEL DE TICĂLOŞI­­ AU CERUT LA MEETINGUL DE ER! MUNCITORII DE LA UZINELE „VASILE ROAITA”, DIN BUCUREŞTI Cu adâncă şi dreaptă indig­nare şi mânie au primit munci­torii de la uzinele , Vasile Roai­­tă'' desvălu­irile procesului ban­dei de complotişti, trădători şi sabotori.­­ ..(Cine sunt a­ceştia ? Mari industriaşi şi bancheri, legio­nari şi agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste'', — spu­nea tov. Ion Cucu, la meeting­ il de ieri de la uzinele „Vasile Roaitu“. — „Tot ce putea fi mai duşmănos poporului muncitor. In fruntea lor era Auschnitt, cel care-i plătea pe Maniu şi pe Brătianu, pe nemernicul Titel Petrescu şi pe legionari. Ausch-­­nitt, Bujoiu Popp şi alţii, care au ieşit ca lupii la drumul mare, când puterea noastră­ populară a doborît stăpânirea exploatatorilor, când le-a smuls­­ din mâini mijlocul de a ne mai­­ jefui"... Vocile turnătorilor şi strunga­rilor de la „Vasile Ro­aită" au răsunat cu putere : — „Nici o îndurare pentru duşmanii poporului ! Să fie pe­depsiţi cum se cuvine !" Iar în moţiunea pe care au votat-o în unanimitate, munci­torii spun : ..Ne pare rău că le­gile Republicii noastre Popu­lare nu prevăd pedeapsa cu mo­artea, singura pedeapsă pe care o merită astfel de tică­­loşi". MUNCITORI­I DELA .,REŞIŢA" ISI IAU ANGAJAMENTUL SA INZAREASCA VIGILENTA IM­POTRIVĂ ACELORA CARE AR MAI ÎNCERCA SA FACA JOCUL DUŞMANULUI DE CLASA REŞIŢA, .50 — (prin telefon dela trimisul nostru special). — Procesul bandei de comp­otişti, sabotori şi spioni, care se judecă acum la Bucureşti, a stârnit un puternic răsunet printre munci­torii, tehnicienii şi inginerii de la Uzinele Reşiţa. Aici la Reşiţa, unde complotiştii Auschnitt, Popp ajutaţi de cozile lor de topor: Musteţiu, Bârnau, Herman, des­gustătorii trădători ai clasei mun­citoare, au desfăşurat activitatea lor criminală folosind metodele (Continuare în pag. 4, col. 4.5-6) Marile meetinguri de eri din Capitală şi din ţară Zeci de mii de muncitori din Bucureşti, de la Reşiţa, Braşov, Galaţi, Tecuci, Constanţa etc. înfierează cu nemărginită indignare şi ură crimele săvârşite de Popp, Bajei­u, Anschnitt, Petraşcu şi ceilalţi trădători cerând justiţiei poporului să fie necruţătoare Peste 10.000 de mineri din Valea Jiului au cerut pedeapsa cea mai aspră pentru banda de complotişti, spioni şi sabotori Prin meetinguri ţinute în fabricile din Capitală şi în toate centrele industriale din ţară­­ prin scrisori şi moţiuni trimise guvernului şi Tribunalului Militar oamenii muncii îşi exprimă ura lor ne­împăcată faţă de banda de complotişti şi spioni, trădători de Patrie în solda imperialismului american şi englez. ■ Sute de muncitori S. T. B.-işti, de la Atelierele Centrale Ştefan cel Mare, au cerut ten­mir un singur glas: „Banda de trădători, spioni şi sabotori, să simtă mânia poporului!“ înfiinţarea de şcoli elementare serale, licee serale şi şcoli speciale de 2 ani pentru oamenii din câmpul muncii Ministerul învăţământului Public a dat o decizie prin care se înfiinţează urmă­toarele şcoli pentru oamenii din câmpul muncii : A Şcoli elementare serale de 2 ani pentru alfabeti­zare ; 0 Şcoli elementare serale de 3 ani ; £ 25 licee serale in ma­rile centre industriale ; 0 Şcoli speciale de 2 a­ni In Bucureşti, Iaşi şi Cluj. (Citiţi amănunte în pag. 5-a) Capitala Manciuriei eliberată de Armata Populară chineză | NANKING, 30 (Ra­­dor). — FRANCE PRESSE anunţă că forţele populare chi­neze înaintând din mai multe direcţii, au eliberat oraşul Mukden, capitala Manciuriei, împin­gând spre Marea Gal­benă resturile trupe­lor Kuomintanguliri care fug în deban­dadă. In rechizitoriul rostit ieri după amiază Procurorul a cerut pedeapsa maximă pentru grupul de complotişti spioni şi sabotori In ziua de 30 Octo­mbrie a continuat înaintea Trib­onalu­lui Militar Bucureşti pro­cesul grupului de complotiştii spioni şi sabo­tori. La orele 17, procurorul colonel Stanciu Constantin şi-a început rechizitoriul. După ce a analizat crimele acuzaţilor, procurorul a cerut pedeapsa maximă. A urmat rechizito­­r­iul locot. col. iag. Eftimie Călin, care a făcut încadrar­ea juri­dică a faptelor acuzaţilor. La orele 21 şedinţa s-a ridicat anunțân­­du-se continuarea des­baterilor pentru azi la ora 9. SABOTORII Au mărturisit totul! Ca nişte borfaşi de rând prinşi asupra fap­tului, şi-au mărturisi isprăvile josnice, intenţiile criminale, com­plicităţile odioase. lată-i în boxa acuzaţilor. Târâ­ituri care se ţin pe două picioare, stârpituri care vorbesc. Dar nu oameni. Ii cunoşti bine, tu, miner din Valea Jiu’ui şi dela Anina, tu, fur­nalist dela Reşiţa şi Calau, tu, petro­st dela Brazi. Ii cunoaşteţi bine, voi toţi, oameni ai muncii. Sunt ploşniţele care ani şi ani de zile v’au supt vlaga şi s’au îngră­şat din sângele vostru, sunt tâl­harii care v’au jefu’t, v’au asuprit, v’au batjocorit, la adăpostul baio­netelor şi a! poli­ţei regimurilor burghezo-moşiereşti. Pe atunci, când El, slugi ale u­­nor stăpâni de peste hotare, erau aici stăpânii, când El aveau pu­terea politică ş economică în mână, când El conduceau desti­nele ţări, pe atunci grija perma­nentă a fiecăruia dintre ei era ca întreprinderea lui să meargă bine, să-i aducă aur, aur cât mai mult. Pe atunci fiecare dintre ei punea totul la contribuţie: şi averea, şi pregătirea, şi legăturile ce avea, spre a organiza şi asigura produc­ţia în întreprinderea lui, spre a-şî înlătura concurentul. Cu biciul în mână vă păzeau pe voi, oameni ai muncii, ca să lucraţi până la isto­vire, pentru ca ei, jefuitorii, să se îmbogăţească din munca voa­stră, din sudoarea voastră. Dar a venit 23 August, înce­peau să mijească zorile eliberării voastre. Aţi rupt lanţurile şi aţi pornit, sub conducerea Partidului, la muncă şi la luptă pentru o viaţă mai bună, mai luminoasă, pentru o viaţă liberă şi fericită. Una câte una aţi cucerit, prin lupta, cetă­ţile pe care le stăpâneau ei. Unul câte umili aţi dărâmat stâlpii pe care era clădită puterea lor. Canta au simţit, înspăimântaţi, că în­cepe să le fugă pământul de sub picioare, când au văzut că o stare nouă începe să ia locul cetei vechi, s’au aruncat cu furie tur­bată, cu ură însutită, în luptă, fo­losind toate mijloacele de care dis­puneau, recurgând la sabotaj, la speculă şi trădare, pentru a împie­deca transformările democratice din ţară, pentru a submina măsu­rile luate de guvern în vederea re­­facerii economiei naţionale, în ve­derea consolidării regimului demo­cratic. Voi, jurnalişti şi oţelari, lami­­norişti şi strungari, voi, oameni ai muncii de la Reşiţa, pe bună dreptate v’aţi exprimat recuno­ştinţa faţă de organele de Stat care au descoperit şi au pus ca­păt mârşavelor acţiuni de sabo­taj şi spionaj săvârşite de Popp şi banda lui. Căci v-­ aţi simţit pe pielea voastră rezultatele acestor acţiuni criminate. Furnalul, — singurul în func­ţiune, deoarece uneltele capitalişti­lor întârziau construirea celui de-al doilea, — se „înfunda“ me­reu şi nu lucra până şi sub pre­textul lipsei de piatră de var, deşi aceasta se găseşte pe toate dru­murile. Transporturile pe carea fe­ Tudor Savin (Continuare în pag. 4 col 7-8) v De la primul Congres până astăzi ARLUS a devenit o largă organizaţie populară cu rădăcini adânci în massă şi cu o bogată activitate - a spus tov. N. POPESC­U-DOREANU, vice­preşe­dinte al ARLUS-ului în Raportul General de activitate Discursul rostit de Vladimír Iacoviev, prim vicepreşedinte al VOKS-l­ui, în numele delegaţiei sovietice In şedinţa de Vineri după a­­miază a celui de al II-lea Con­­gres General al ARLUS-ului, a luat cuvântul Vladimir Iacov­­lev, prim vicepreşedinte al VOKS-ului, vorbind în numele delegaţiei sovietice. D-sa a spus următoarele: Din însărcinarea Comitetului U­­nional pentru legăturile culturale cu străinătatea, — VOKS —, în­găduiţi-mi să vă transmit un sa­lut fierbinte din partea oamenilor sovietici şi să felicit prin dvs poporul român pentru marile lui succese realizate într’un timp atât de scurt de Republica Popu­lară Română. Noi, oamenii sovietici, care am străbătut un drum greu, plin de sacrificii, un drum de luptă pen­tru construirea societăţii socia­liste, de luptă pentru pacea din lumea întreagă înţelegem şi pre­ţuim munca voastră nobilă în­chinată construirii unei vieţi noui, democratice în ţara voastră. Noi înţelegem şi preţuim efor­turile guvernului vostru îndrep­tate în direcţia întăririi păcii şi securităţii popoarelor. Oamenii sovietici urmăresc cum pas cu pas, pe bazele democra­tice noui, renaşte patria voastră minunată şi însorită, se crează baze solide pentru desvoltarea culturii şi îmbunătăţirea nivelului­ de trai al poporului român. Noi vedem cum într’un timp foarte scurt, în ciuda maşinaţiilor reacţiunii interne şi externe, po­porul român a realizat aspiraţiile de veacuri ale ţărănimii şi a în­făptuit o reformă agrară demo­cratică. Noi ştim, că poporul vostru Un aspect din sala Congresului. delegaţi din rândurile muncito­rimii, plugărimii, intelectualităţii şi armatei, în timpul dezbaterilor care îşi preţuieşte atât de mult libertatea dobândită şi indepen­denţa naţională, a înlăturat cu demnitate plasa aurită a planului Marshall şi îşi reciteşte cu forţe proprii în mod fericit, rănile răz­boiului refăcându-şi economia sa naţională. Bandele fasciste au fost nimi­cite în ţară iar protectorii lor care se găseau la cârma ţării au fost demascaţi, alungaţi de la­­ conducere şi ispăşesc astăzi o pe­­­deapsă bine meritată. România, a spus apoi delegatul sovietic, care a fost multe decenii un instrument in mâinile imperia­liştilor pentru aţâţarea vrajbei şi neliniştea în Balcani, s-a eliberat de prieteni nepoftiţi şi intrând ca membru egal în familia ţărilor democratice a devenit astăzi un factor al păcii şi prieteniei dintre popoare. Pentru noi oamenii sovietici, faptul cel mai îmbucurător şi cel mai important este că după mulţi ani de înstrăinare, cauzată de guvernele reacţionare din Româ­nia, între popoarele Uniunii So­vietice și massele muncitorești. (Continuare în pag. 5, col. 4-8) In cinstea zilei de 7 Noembrie: Centrala te­l­fonica automată din Sibiu va fi putâ­tfi funcţiune înainte de termen In cinstea lui 7 Noembrie muncitorii şi tehnicienii Societă­ţii Române de Telefoane Naţio­nalizată şi-au luat angajamentul de a da,în funcţiune o nouă­ cen­trală automată Noua centrală automată a fost construită în Sibiu și era pro­gramată pentru a fi terminată la 17 Noembrie. Lucrărae pentru construirea acestei centrae au fost începute la 1 Decembr­e 1947 și au con­tinuat până la 24 Aprilie a .c., când, datorită lipsei unor mate­riale care trebuiau importate din străinătate, au trebuit să fie în­trerupte. In această situaţie muncitorii şi tehnicienii Soc. de Telefoa­ne care-şi luaseră angajamentul ca centrala să fie terminată pâ­nă la 7 Noembrie, au adoptat o parte din materialul existent. Astfel lucrările au putut fi re­date la 15 Iul­e 1948. Dar întârzierea trebuia recu­perată. Pornind din nou la munca prin întrecer socialiste, muncitorii şi tehnicienii Soc. de Telefoane Na­­ţionalizată şi-au îndeplin­t angaja­mentul luat. Noua centra­ă va fi pusă în funcţiune în ziua de 5 Noembrie anul curent. Lucrările de construcţie au fost terminate, iar acelea de instala­re sunt pe sfârşite. In acelaş timp, s’au executat­­ lucrările de recondiţionare a vechilor ins­talaţii, care au fost adaptate s­i­­temului automat. Muncind cu râvnă şi hotărîre, muncitorii şi tehnicienii dela Soc. Română de Telefoane Naţionali­zată au recuperat întârzierea provocată de lipsa unor materia­le şi îşi vor îndeplini angaja­mentul cu 2­r­e înainte de 7 Noembrie şi cu 12 zile înainte de data programării. Pentru a lua parte la Congresul ARI­U­S­Un nou grup de delegaţi sov­etici a sosit in Capitală In afară de delegaţii sovietici sosiţi în cursul zilei de Vineri, au mai sosit aseară în Capitală, — pentru a participa la cel de al doi­lea Congres ARLUS şi la serbă­rile Săptămânii Prieteniei Româno- Sovietice, — următorii delegaţi din partea VOKS-ului: prof. Rabukin, de la Academia de Medicină, N. Şcaciko, preşedintele VOKS (Aso­ciaţia Ucraineană pentru legătu­rile cu străinătatea), Vladimir Ko­­jevnikov, scriitor şi redactor la „Pravda“ şi B. Vik­ovka, compozi­­tor. Pe terenul Gării de Nord, oas­peţii au fost întâmp­laţi de: Iov. N. Popescu-Doreanu, vicepreşe­dinte al ARLUS-ului şi secretar general la Preşed­iţia Consiliului de Miniştri, C Papadopol, secre­tar general al ARLUS, Cristina Luca, prim consilier de­legaţie, din partea A­inisterului de Ex­terne. Deasemen­erau prezenţi: Vla­­dimir Iacoviev, prim vicepreşe­dinte al VOKS-ulu şi delegat la Congresul General a! ARLUS-ulu, şi M. Kaciarov,­ secretar al Amba­sadei Soviet'ce Au mai fost de faţă: Sanda Ran­­gheţ şi dr. I. Bogdan, din Consi­liul General I' conducere al ARLUS-ului, dr. V Novacu, se­cretar general al Institutului de Studii Româno-Sovietic, și N. Fo­­tino, secretar de legație.

Next