Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-08 / nr. 1445

Sarcinle Comitetelor Provizorii in legătură cu activitatea Căminelor Culturale şi Ateneelor Populare de EDUARD MEZINCESCU Ministrul Artelor Pentru a, putea face faţă cu succes sarcinilor crescânde egate de marile prefaceri revoluţionare din perioada recerii de la capitalism la socialism, este necesară inensificarea muncii pentru ridicarea nivelului cultural al nasselor populare, prin răspândirea cât mai largă a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi prin atragerea masseor muncitoare de la oraşe şi date la activitatea creatoare de teren cultural şi artistic. In lumina sarcinilor trasate de Comitetul Central al Paridului Muncitoresc Român în vederea întăririi alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare şi a transformării socialiste a agriculturii, o atenţie deosebită treime acordată muncii culturale la sate. Rezultatele de până acum sunt o indicaţie a posibilităţilor largi pe care le are munca pe acest teren. Instarea Comitetelor Provizoriu deschis perspective noi 1n tru desvoltarea muncii în cadrul Căminelor Culturale şi Ateneelor Populare. Pentru a putea aduce la îndeplinire sarcinile care le revin în acestor sector, Comitetele Provizorii trebue să ţină seamă de lipsurile şi slăbiciunile care s’au manifestat până acum şi să urmărească cu perseverenţă lichidarea lor. In primul rând trebue arait că pe lângă slăbiciunile vocale, datorită neînţelegerii li'nieî trasate de Partid din partea unora din tovarăşii cu munci de răspundere in conducerea Ministerului Artelor, s’au dat cu câteva luni in urmă anumite instrucţiuni organizatorice greşite, concepute într’un spirit împăciuitorist, în care se vedea tendinţa de a privi Căminele Culturale drept nişte instituţuni ale obştei satului, luată în bige, fără a se ţine seamă de diferenţierile de clasă din mediul sătesc. Deşi această greşală a fost sezizată repede trimiţându-se, scurt timp după aceea instrucţiuni organizatorice juste, în întru părţi confuzia mai persistă. Această confuzie trebue risipită. Căminele Culturale trebue să devină centre de organizare a activităţii culturale a ţărănimii sărace şi mijlocaşe; în cadrul lor trebue să se ducă o politică sănătoasă de clasă. Elementele chiabureşti, jefuitorii şi exploatatorii ţărănimii muncitoare nu au ce căuta în căminele culturale. In multe locuri însă, elementele chiabureşti au reuşit să se strecoare chiar în conducerea căminelor; în unele părţi din lipsă de vigilenţă de clasă şi din nepăsare idioată, ele n’au fost încă îndepărtate. Comitetele Provizorii trebue să vegheze ca activitatea Căminelor Culturale să meargă pe linia culturalizării masselor ţărăneşti. Pentru aceasta trebue dusă o puternică acţiune de educaţie ştiinţifică a masselor, de combatere a superstiţiilor şi prejudecăţilor, pe care chiaburii şi în general duşmanii poporului îşi întemeiază propagarea svonurilor şi a tuturor născocirilor menite să întunece mintea oamenilor. O mare atenţie trebue acordată bibliotecilor; organizarea centrelor de lecturi colective seara sau la câmp, pe vremea repaosului din timpul muncilor agricole, stimulează gustul pentru citit, deschide mereu noui orizonturi masselor muncitoare de la sate, le ajută să înţeleagă mai bine realitatea. In regiunile cu populaţie mixtă, căminele culturale contribue la înfrăţirea naţionalităţilor conlocuitoare, desvoltă cunoaşterea şi preţuirea reciprocă, prin organizarea echipelor artistice mixte, prin schimbul de echipe dintre căminele din satele cu populaţie de naţionalităţi diferite, prin introducerea în programe a jocurilor şi cântecelor populaţiei de alte naţionalităţi din satele vecine. Schimbul de echipe dintre căminele culturale şi organizaţiile sindicale ajută la strângerea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In strânsă colaborare cu Arlusul, popularizarea marilor realizări ale luării Socialismului victorios şi a sprijinului pe care U.R.S.S. îl dă poporului român pe drumul construcţiei socialismului, contribue la adâncirea prieteniei frăţeşti dintre poporul român şi poporul sovietic. Elementele duşmănoase strecurate în conducerea căminelor culturale încearcă să introducă în programele şezătorilor, materiale cu conţinut antidemocratic şi naţionalist burghez; alteori deformează şi denaturează prin interpretare, materialul cu conţinut sănătos de clasă publicat de îndrumătorul Cultural. Nerespectarea indicaţiunilor pentru întocmirea programelor şi introducerea de material artistic sau literar, din afara îndrumătorului Cultural, constitue forma cea mai frecventă prin care se manifestă acţiunea elementelor duşmănoase. învăţătorii cu dragoste de popor au jucat un rol important în desvoltarea muncii unora dintre cămine. Multe slăbiciuni ale muncii căminelor culturale se datoresc însă şi faptului că nu în toate părţile învăţătorimea sprijină activitatea lor sau n’a fost atrasă să colaboreze. In condiţiunile create de instalarea Comitetelor Provizorii se pune capăt lipsei de coordonare şi de colaborare între instituţiunile a căror activitate tinde spre acelaş scop. In cadrul secţiunilor de învăţământ şi cultură ale Comitetelor Provizorii se creează tocmai condiţiunile pentru desvoltarea unei juste colaborări şi pentru coordonarea activităţii de pe terenul învăţământului cu cea a căminelor şi ateneelor populare. Comitetele Provizorii vor trebui să stimuleze şi să organizeze această colaborare. Nu este just ca sarcina întreţinerii şi desvoltării Căminelor şi Ateneelor Populare să cadă numai asupra ţărănimii sărace şi masselor muncitoare de la oraşe. Comitetele Provizorii vor trebui să prevadă în nouile bugete fonduri corespunzătoare cu sarcinile desvoltării muncii pe acest teren, asigurând astfel cumpărarea de cărţi pentru îmbogăţirea continuă a bibliotecilor săteşti, procurarea de aparate de radio, întreţinerea şi repararea lor, procurarea de jocuri de şah, etc. In multe locuri aparatele de radio stau neîntrebuinţate pentru că nu se găsesc fondurile necesare înlocuirii bateriilor sau pieselor uzate, iar numărul cărţilor din bibliotecă este prea mic sau nu corespunde cerinţelor cititorilor, lipsind cărţile literare, materialul de popularizare a cunoştinţelor agrotehnice, etc. Prin grija Comitetelor Provizorii trebue deasemeni rezolvată problema localurilor pentru cămine şi atenee. Prin muncă voluntară actualele sedii improvizate vor putea fi simţitor îmbunătăţite, amenajate, reparate, făcute cât mai proprii scopurilor urmărite. Comitetele Provizorii vor trebui să stimuleze activitatea căminelor şi ateneelor populare prin organizarea de întreceri între ele şi de concursuri între echipele artistice ale căminelor de plăşi sau judeţe. In bugetele locale trebuesc prevăzute deasemeni fonduri pentru acordarea de premii sub formă de aparate de radio, cărţi, jocuri de şah, căminelor câştigătoare. Condiţiunile create prin instalarea Comitetelor Provizorii sunt mai favorabile ca niciodată pentru descătuşarea, energiilor şi iniţiativelor creatoare ale oamenilor muncii. Munca căminelor culturale şi a ateneelor populare nu se poate desfăşura fără sprijinul şi fără antrenarea directă a masselor. In felul cum s'a desvoltat şi a, crescut acaestă muncă până acum se vădeşte rolul hotărîtor al iniţiativei şi mobilizării locale. Pe linia centrală sprijinul care s’a acordat nu s’a deosebit în măsură însemnată dela o regiune 1% alta. Rezultatele înregistrate se deosebesc însă foarte mult între ele. In judeţul Cluj de pildă, în toate comunele există cămine culturale active. In judeţul Alba, Covurlui, Constanţa, Cinc, Neamţ, Odorhei, Timiş, Tulcea, în multe altele încă, există cămine culturale active în 60- 8000 din comune. In schimb în judeţul Bacău numai 246/1 din comune au cămine culturale active; în judeţul Hunedoara lucrurile stau şi mai slab: numai 18o/% din comune au cămine culturale active. Ce arată aceste rezultate? Că nu este deajuns să fie întrunite condiţiunile obiective pentru ca succesele să vină dela sine. Pentru dobândirea lor este nevoe să fie antrenaţi oamenii, să fie mobilizate şi stimulate iniţiativele şi energiile lor creatoare. Păstrând o vie şi permanentă legătură cu massele muncitoare ale poporului, găsind mereu forme noui pentru a le mobiliza şi stimula iniţiativele lor creatoare şi în munca pe teren cultural, Comitetele Provizorii vor asigura desvoltarea activităţii Căminelor Culturale şi Ateneelor Populare, sporind contribuţia lor la lichidarea inapoierii culturale şi la promovarea şi răspândirea unui bun preţios al poporului, cultura progresistă a oamenilor muncii, transformândule în adevărate case de cultură și de luminare ale masselor muncitoare dela sate şi dela oraşe. Iordache Marcoşan e ţăran muncitor din comuna Nicoleşti, jud. Ialomiţa. Are 3 hectare de pământ şi 6 copii. Pe Iordache Marcoşan nu l-a speriat niciodată munca. A muncit de când era de o şchioapă. Muncea acasă la rănit, la adăpat sau ascut vitele. Muncea cot la cot cu ai lui pe pământurile boierului sau bogătanilor din sat. Pe vremea când era flăcău, visa Iordache Marcoşan să se vadă aşezat la casa lui şi să a, şi el acolo in bătătură oi cu purcei, oi, păsări, o cu lapte, vitişoare bune de „„ la plug, să aibă casa îndestulată. Uite, azi bătătura■ lui Iordache Marcoşan e săracă. Vitişoarele bune, oile, porcii, toate astea au rămas doar visuri. Primăvara, vara, toamna, când se apropie muncile, încep a-i frământa grijile şi mai mult. Ba-i sunt vitele slabe, ba-i lipseşte fierul plugului, ba n’ara sămânţă de ajuns. In schimb s'a îmbogăţit alde Grigorescu Constantin şi alţi chiaburi din satul lui. La curtea ăstora prisosesc viteie, plugurile, iar podul şi hambarele le sunt pline ca de toate. Ăştia zic că şi-au făcut averea prin mâncuria lor. Dar cine i-ar putea crede? Şi-apoi Iordache Marcoşan n’a muncit? Ba dimpotrivă. Se scula cu noaptea în cap, începea truda şi o contenea o dată cu răsăritul luceafărului. Azi are trupul vlăguit şi fata sbârcită. A îmbătrânit înainte de vreme. Iordache Marcoşan nu l-a văzut niciodată pe Grigorescu Constantin să se prăpădească cu munca. Chiaburul şi-a adunat pământurile, bucată cu bucată, din nevoile oamenilor muncitori. Pământurile lui sunt toate trup colea în marginea satului. Şi ce pământ! Tot din cele mai bune. Haţurile şi pământul fărâmiţat aduc numai sărăcie Iordache Marcoşan are până la pământul lui o bună cale de mers. Dacă i-ar fi barem pământul la un loc! Dar cele trei hectare sunt risipite bucăţi în trei locuri. Boii ce i-a avut Iordache ieşeau slăbiţi din iarnă. Munciţi când pe un loc, când pe altul, uneori nici nu mai puteau trage în jug. Scocioreau doar pământul. Se gândea Ion Marcoşan şi la vite. Ar fi vrut el să pună nutreţ pe unul din cele trei hectare, dar asta ar fi însemnat să culeagă mai puţin grâu, mai puţin porumb, să rupă deci de la gura copiilor. Cum va împăca amândouă nevoile? Dar dacă boii’s flămânzi şi nu pot munci bine, nici arătura nu-i bine făcută. Şi după o arătură prost făcută nici grâul, nici porumbul nu dau rod bun. Mai sunt apoi haturile cu buruieni, cu şoareci, cu tot soiul de gângănii şi boli. Astea în fiecare an îi fură din recoltă. La cules trebue să bată drumul de la un loc la altul. Seceră pe un loc şi se scutură grâul pe celălalt loc. I se scutură grâul şi în car, hurducat pe drumurile lungi şi pline de hârtoape. Uneori îl apucă ploaia, îi jilăveşte grâul şi-i mucegăieşte porumbul. Se alege Iordache cu câteva bănişoare de grâu şi de porumb. Poţi îndestula casa cu ele? Poţi ostoi foamea copiilor şi nevoile gospodăriei? De bună seamă că nu. Acum doi ani, când seceta pârjolise ogoarele, Iordache Marcoşan n’avea bob de porumb în casă. II terminase încă din primăvară. Ii erau puterile sleite de foame. Copiii flămânzeau. Vitele deasemenea. Iordache Marcoşan şi-a luat vitele şi le-a dat de nevoie unui chiabur, pentru câteva baniţe de mălai şi iaca, de atunci, trebue să-şi muncească pământul cu boii chiaburului Constantin Grigorescu. S’a băgat slugă la chiabur. Mai întâi ară la Grigorescu şi apoi la el. La prăşit la fel. La cules, mai întâi la chiabur şi apoi la el. Altfel, nu-i mai dă plug şi vite pentru muncă. Doi ani i-a bolit nevasta în pat. S’a împrumutat la chiaburul Constantin Grigorescu cu 9000 lei. I-a luat chiaburul copilul slugă pentru datorie. Aşa, în sărăcie s’a născut şi tot cu sărăcie a dus-o Iordache până în ziua de azi... Orice făcea, orice dregea, parcă era un făcut că de nevoi nu putea scăpa. Care e ca rea ca Ierisrhe Marcoşan să curme sărăcia Acum, ce e drept, Iordache Marcoşan simte mai uşoară viaţa. Statul îi poartă de grijă şi lui ca şi celorlalţi ţărani muncitori. Nu mai e vremea când omul muncitor era jefuit în voie de bogătaşi Când a mai pomenit chiaburul Grigorescu să plătească impozite mai mari decât ţăranii săraci şi mijlocaşi din Nicoleşti, decât Iordache Marcoşan? La colectări a dat chiaburul din gros. Iordache Marcoşan însă a dat cotă mică. Apoi, dacă ai vreo nevoie, fie la primărie, fie la judecătorie, la judeţ sau la plasă, — nu mai găseşti acolo bogătaşi care să te dea pe uşă afară sau să facă partea chiaburului. Peste tot, omul muncitor găseşte ascultare şi sprijin pe căi e cu putinţă. Zi de zi puterea de jaf a chiaburului e lovită tot mai mult. Zi de zi ţăranii săraci şi mijlocaşi sunt ajutaţi tot mai mult de către clasa muncitoare şi Partidul ei. Dar se pune o întrebare: oare, cu tot ajutorul clasei muncitoare şi al Statului, a ajuns Iordache să-şi îndestuleze cu adevărat casa? Oare a putut el ieşi din sărăcie? Oare a asigurat el copiilor săi un trai lipsit de grija zilei de mâine? Desigur că nu. Sărăcia încă n’a fost alungată şi nici nu poate fi alungată dacă Iordache şi ceilalţi ţărani muncitori nu vor porni pe o cale nouă, la o lucrare nouă a pământului. Iată, Iordache are trei hectare de pământ. Ca să-şi îndestuleze gospodăria trebue să culeagă mai mult rod. Este ştiut însă că lucrul cu vitele şi plugul dă rod slab. Ca să-şi sporească rodul pământului, Iordache Marcoşan ar trebui să lucreze cu tractorul. Dar Iordache Marcoşan are trei bucăţele de loc, pe care tractorul abia se poate întoarce. Ar rămâne capete nelucrate, s’ar pierde timp şi s’ar consuma benzină de pomană. Şi cu cât se pierde mai mult timp, cu cât se consumă mai multă benzină, cu atât se urcă şi costul arăturii. Ş’apoi ar mai rămâne haturile cu buruieni şi şoareci, cu gângăniile şi bolile. Astea, totdeauna aduc pagube recoltei. Ce-i de făcut? Precum se vede, altă cale nu poate fi decât dacă Iordache Marcoşan şi ceilalţi ţărani săraci şi mijlocaşi işi vor uni pământurile într’un trup, vor înlătura haturile şi vor munci împreună cu maşini şi tractoare, bucurându-se de sprijinul Statului şi folosind cât mai bine îndrumările agronomilor. Numai atunci Iordache şi ceilalţi ţărani săraci şi mijlocaşi din sat vor scăpa şi din ghiarele chiaburilor şi din nevoile aspre de până acum. Rod bogat înseamnă viaţă mai bună. Deaceea trebue să luptăm ca să ajungem a dobândi recolte cât mai bune. Deci calea este una singură, calea către marea gospodărie agricolă colectivă, aşa cum ne învaţă Partidul, aşa cum au făcut ţăranii sovietici de au scăpat pentru totdeauna de jaful chiaburilor şi de mizerie. Doar aşa va putea curma şi Iordache Marcoşan sărăcia. Dar o asemenea lucrare însemnată nu se face cu una cu două. Trebue mai întâi ca industria să ne dea destule tractoare şi maşini, să avem destui oameni pricepuţi la aceste maşini precum şi agronomi. Şi mai trebue încă un lucru foarte însemnat: anume ca şi Iordache Marcoşan şi ceilalţi ţărani săraci şi mijlocaşi să înţeleagă rostul bun al gospodăriei agricole colective, să hotărască ei înşişi de a porni pe calea cea izbăvitoare din sărăcie şi exploatare. Că doar gospodăria aceasta nouă ei înşişi trebue să şi-o facă pentru mai bi- nele lor şi al copiilor lor... G . Colifoaba ! Cu pământul fărâmiţat, muncind de unul singur, nu poţi scăpa de sărăcie şi de jaful chiaburului SCÂNTEIA Nr. 1445 lit judeţul Târnavat Maps Praşila şi plivitul sunt in tot Muncile agricole In Jud, Târnava Mare se desfăşoară cu intensitate. Datorită măsurilor luate de Comitetul Provizoriu, s’au prăşit până la 31 Mai 15.319 ha. din totalul de 55.027 ha. Deasemeni s’a plivit o suprafaţă de 15.473 ha. In frunte se află comunele Saroş, Atei, Idişul Nou, Mihai Viteazu, Soard Daneş, Roadeş, Fântâna, Ighişul Nou. Au rămas In urmă c plivitul şi prăşitul comunele Mesender, Malanecav, Valtie, Moşna şi Mercheşa, unde comisiile comunale de insămânţări îndrumjate de organizaţiile de Partid, trebue să depună eforturi mari pentru a grăbi muncile agricole şi a îndeplini planul pregătirii cadrelor de conducere, s-au deschis cursurile de contabili şi îndrumători de plasă, cu un număr de 74 elevi. Chiaburi înlăturaţi din posturi de contabili la cooperative Chiaburi şi afacerişti isgoniţi din fruntea cooperativelor săteşti din judeţele Teleorman şi Neamţ După preluarea patrimoniu Deasemeni, în vederea lui fostei Federale, Comisia de organizare a Cooperaţiei din judeţul Teleorman a trecut la verifcarea consiliilor de conducere ale cooperativelor săteşti. In acest scop, au fost formate comisii de plăşi, alcătuite din delegaţi şi activişti ai comisiei judeţene de organizare a cooperaţiei. Din primele rapoarte ale acestor comisii de plăşi reiese că, în conducerile multor cooperative, se strecurasem chiaburi, afacerişti şi alte elemente duşmănoase poporului muncitor. Aşa, de exemplu, la cooperativa din comuna Malu s-au constatat fraude în valoare de 24.000 lei. întreg consiliul de adminstraţie al acestei cooperative a fost înlocuit. In acelaş timp cu verificarea aparatului de conducere a cooperativelor săteşti, comisia judeţeană de organizare a cooperaţiei a luat măsuri pentru o mai bună aprovizionare a cooperativelor săteşti. S’a înfiinţat la Roşiorii de Vede un subdepozit de mărfuri pentru o mai rapidă aprovizionare a cooperativelor din partea de Nord a judeţului. S’a hotărit deschiderea de secţii de măcelărie şi brutărie pe lângă cooperativele din comunele Bălăci, Vârtoape, Slăveşti şi Salcia. Cuprilejul verificării consiliilor de administraţie şi personalului cooperativelor să-teştii din judeţul Neamţ, co-misiile de plăşi au descoperit numeroşi chiaburi aflaţi în posturi de contabili, încă din primele zile de activitate a acestor comisii, au fost înlăturaţi următorii contabili de cooperative chiaburi: Buium Ion din Călugăreni, C. Secară din Dragomireşti, Gh. Drunea din Bălăneşti, Nicolai Pipa contabil la cooperativele din Români şi Costişa, I. Chirilă din Ştefan cel Mare, I. Muraru din Broşteni, Gh. Gherasim din Rediu, Gh. Juncu din Ghigoeşti şi Ion Anghel, care a furat 117.000 lei ai cooperativei din Ghigoeşti. A fost deasemeni îndepărtat şi îndrumătorul cooperativelor din plasa Ştefan cel Mare — Adochiţel Irimia — fost plutonier de jandarmi, dat afară din armată. TELEGRAME EXTERNE In Comisia ONU pentru drepturile omului Delegaţia sovietică ia apărarea marinarilor greci condamnaţi la moarte de monarho-fascişti NEW YORK (Agerpres). — TASS transmite: La 3 iunie, în şedinţa Comisiei ONU pentru drepturile omului, Pavlov, reprezentantul Uniunii Sovietice, a citit telegrama Uniunii marinarilor greci care cere să salveze viaţa celor zece fruntaşi sindicali condamnaţi la moarte în Noembrie trecut de Tribunalul militar din Atena. Procesul acestora urmează să fie judecat în curând de Curtea de Casaţie din Atena. Luând cuvântul, Pavlov a declarat că Comisia drepturilor ■ omului nu poate să nu dea atenţie asasinării reprezentanţilor muncitorilor greci, crimă care se pregăteşte actualmente la Atena. Pavlov a adăugat că cei zece marinari greci, au fost condamnaţi la moarte pentru simplul motiv că sunt democraţi, antifascişti şi patrioti. Delegatul sovietic a propus să se trimită o telegramă guvernului de la Atena în numele Comisiei, cerându-se anularea sentinţei pronunţate împotriva marinarilor greci. Delegatul Belgiei s-a ridicat împotriva propunerii delegatului Sovietic. Dlegatul Franţei a încercat să demonstreze că realizarea propunerii sovietice „nu ar intra" în competenţa Comisiei. Eleanor Roosevelt, care prezida şedinţa, a declarat că Comisia „nu are dreptul" de a se adresa direct guvernelor. Nu s'a luat nicio hotărîre în legătură cu această problema. . . închiderea Congresului Uniunii Tineretului liber german BERLIN, 5. (Agerpres).— TASS anunţă că în şedinţa Congresului Uniunii tineretului liber german din dimineaţa zilei de Sâmbătă au luat cuvântul reprezentanţii tineretului din diferite ţări, printre care reprezentanţii tineretului din Grecia, Republica Populară Română, Olanda, Republica Ungară, Austria şi Germania Occidentală. Cel de-al treilea Congres al Uniunii Tineretului liber german, a luat sfârşit la Leipzig la 4 iunie. A fost ales în unanimitate noul Consiliu Central al Uniunii, compus din 90 de membri. Erich Honnecker a fost reales președinte al Uniunii Tineretului liber german. 5 La S.M.T. şi Gospodăriile Agricole de Stat continuă lucrările pentru revizuirea şi repararea maşinilor agricole la Staţiunile de Maşini şi Tractoare şi Gospodăriile Agricole de Stat muncitorii continuă lucrările pentru revizuirea şi repararea maşinilor agricole, pregătindu-se astfel pentru muncile de vară. Muncitorii de la Centrul Mecanic Judeţean Botoşani şi-au luat angajamentul ca până la data de 30 iunie să termine reparaţiile celor zece batoze, două secerătoare-legătoare, precum şi revizuirea a 16 tractoare. Totodată muncitorii s-au angajat ca până la această dată să repare peste plan, 2 secerătoare-legătoare, un tractor şi 2 batoze. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, grupul sindical îndrumat de organizaţia de bază a Partidului, a organizat o întrecere intre muncitori. ★ După terminarea campaniei însămânţărilor de primăvară muncitorii de la S.M.T. Dorohoi au început revizuirea tractoarelor şi repararea batozelor. Au şi fost reparate 5 batoze, iar 7 sunt în caz de reparare. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor Staţiunea din Dorohoi a primit de la Centrala S.M.T. un strung. ★ Şi la Gospodăriile Agricole de Stat din judeţul Buzău lucrările pentru revizuirea şi repararea maşinilor agricole se află în toi. Astfel, în noua Gospodărie de Stat din Cilibia, se găsea o batoză stricată ce fusese aruncată la fier vechi de către fostul moşier. Mecanicii Marin Filip şi Chiriţă Dumitru au pus-o în stare de funcţiune. Lucrarea a fost executată în afara planului de reparaţii. La aceeaşi Gospodărie de Stat, precum şi la cea din comuna Stâlpu, toate reparaţiile maşinilor şi uneltelor au fost terminate cu 10 zile înaintea termenului fixat. In curând vor termina reparaţiile şi Gospodăriile Agricole de Stat din: Gherăseni, Mărăcineni, Cândeşti, Ţinteşti şi Pogoanele. La Gospodăriile Agricole de Stat din judeţul Buzău au fost terminate până acum şi lucrările pentru amenajarea magaziilor necesare depozitării cerealelor. „Mari greve la minele de cositor din Bolivia. Armata a atacat pe grevişti omorînd 100 de muncitori”... Sub titluri mari şi groase ziarele de pretutindeni au publicat acum câteva zile această ştire, subliniind că „după decretarea stării de asediu situaţia din Bolivia se menţine foarte încordată”, ştiri sosite ulterior anunţă declanşarea unei greve generale de protest a muncitorilor din industriile boliviene, iar ca o contramăsură a guvernului de bandiţi din Bolivia — decretarea mobilizării generale. 100 muncitori morţi... stare de asediu... greve uriaşe de protest... mobilizare generală — sunt fapte ce denotă că şi pe acele meleaguri îndepărtate lupta de clasă se înteţeşte considerabil, concretizându-se Intr’o încleştare pe viaţă şi pe moarte intre exploatatori şi clasa muncitoare. Ceeac© se întâmplă în Bolivia nu este însă un fapt izolat, un Incident local, întreaga Americă Latină clocoteşte. Adevăraţii stăpâni ai Americii Latine După terminarea celui de al doilea război mondial care a sdrobit imperialismul hitlerist şi a slăbit simţitor poziţiile engleze în ţările dependente şi coloniale din toată lumea, norii pretendenţi la dominaţia mondială. Imperialiştii americani, au cuprins din ce în ce mai mult în îmbrăţişarea lor mortală ţările Americii Latine. Mâna hrăpăreaţă a monopolurilor din Statele Unite a prins a apăsa tot mai puternic asupra industriilor sud-americane, tinzând să le strivească cu desăvârşire. Asigurându-şi serviciile neprecupeţite ale unor guverne reacţionare şi corupte, organizând revolte militare urmate de lovituri de stat în ţările care nu se lăsau amăgite, agenţii nesăţioşilor bancheri din Wall Street au creat premizele pătrunderii capitalului american în America Latină. Conferinţele aşa zise „panamericane” de la Rio, Havana, Bogota, conferinţe atât de urîte de oamenii muncii din America Latină, n’au avut alt rol decât acela de a consacra jefuirea avuţiilor naţionale ale acestor ţări de către monopolurile din U.S.A, precum şi de a face din America Latină o bază strategicmilitară şi un rezervor de carne de tun la dispoziţia aţâţătorilor la război nordamericani. Acest jaf organizat de trustmenii americani în cele 20 de republici care formează America Latină îşi găseşte mereu noui isvoare în „doctrina Truman”, „planul pentru desvoltarea ţărilor înapoiate”, „planul Clayton”, „planul Marshall” şi alte planuri care caracterizează lăcomia fără margini şi politica făţiş expansionistă a miliardarilor din Wallstreet. America Latină dă 87,5a/% din producţia mondială de cafea, 65«/« din cea de silitră, 42,8»/» din cea de argint, 37,8»/» din cea de vanadiu, 23,2»/» din cea de cupru, etc. Cuba singură dă o cincime din producţia mondială de zahăr. Petrolul din Venezuela, Brazilia şi Ţara Focului, zahărul şi tutunul din Cuba, cositorul din Bolivia, fructele din Chili şi Guatemala, bananele din Honduras, fierul, huila oţelul, salpetrul şi toate celelalte avuţii naţionale din aceste ţări sunt exploatate cu lăcomie de clica vicleană a monopoliştilor americani. Astfel, 80’/« din întreaga industrie minieră şi peste 50%» din cea metalurgică se află în mâinile capitalului american. 40»/» din totalul investiţiilor de capital ale U.S.A. din întreaga lume sunt făcute in America Latină, iar procesul de infiltraţie a dolarului continuă tot mai intens. Din 432 milioane dolari care reprezintă investiţiile Statelor Unite în agricultura din toate ţările lumii, 359 milioane sunt fructificaţi în această uriaşă întindere înfeudată dolarului. „Standard 011”, „Tropical Oil Co.”, „Sofina”, „United Fruit Co.”, „Rubber Bank”, „Nelson Rockfeiler”, „Frigorifiques Armon”, „Pan American Airways”, „Bethlehem Steel” — iată câteva din tentaculele prin care imperialiştii americani sug vlaga popoarelor din America Latină. „Binefacerii ei dolarului: şomaj, mi * e r i e, foamete, teroare Exploatarea tot mai intensă a masselor muncitoare latino-americane aduce monopoliştilor din Statele Unite beneficii uriaşe. De aceea, exploatarea sporeşte şi devine tot mai sălbatică. Şantierele companiilor americane capătă în multe locuri aspecte de lagăre de exterminare. Sute de mii de vieţi se sting în minele Americii Latine, în urma muncii silnice impuse de capitaliştii americani. In Brazilia sunt peste 400.000 de tuberculosi. Mortalitatea infantilă ajunge în unele perioade la 50%. 20 milioane de brazilieni nu ştiu ce înseamnă pâinea făcută din grâu. Pe de altă parte, odiosul dictator Dutra, „distins” de Hitler, Musolini şi Papa Pius al XII-lea pentru „merite excepţionale”, ordonă să se tragă în muncitori. In partea centrală a statului Chili, in „Valea Paradisului” (Valparaiso), unde bogăţiile naturale ar putea acoperi necesităţile alimentare ale întregii ţări, nenumăraţi sunt muncitorii care suferă cumplit de foame. Salariul lunar al unui muncitor din Cuba este în medie de 40 pesos. Dar o familie compusă din 2 persoane cheltueşte 12 pesos pe lună pentru... apă de băut. „Luptătorii cu rechinii” câştigă mai mult. Pentru 100 de pesos el se aruncă în apă înarmaţi doar cu un cuţit şi se luptă cu rechinii în faţa americanilor amatori de „senzaţii tari” care vin special aci pentru „a se amuza”. Şomajul cuprinde masse tot mai mari. Preţurile se urcă necontenit. In Bolivia, de pildă, în timp de 2 ani ele au crescut cu 600°/3 la articolele de mare consum. Rezervele de aur secătuesc mereu, datoria publică se urcă, monetele naţionale se devalorizează. Dar relaţiile de afaceri cu Statele Unite, adică importurile de armament şi exporturile de avuţii, cresc în schimb mereu. Pretutindeni înfloresc specula, şantajul, traficul de devize. Aventurieri din toate părţile lumii vin aci să-şi încerce norocul. Odată cu criminalii de rând sosesc şi criminali de război, tot soiul de trădători. Hitleriştii şi fasciştii cei mai odioşi sunt primiţi cu braţele deschise de guvernanţii sud-americani. Teroarea anti-muncitorească şi anti-democratică devine tot mai sângeroasă. Execuţiile şi arestările se ţin lanţ. Vânătoarea împotriva elementelor cele mai progresiste — comuniştii şi fruntaşii mişcărilor sindicale — se intensifică. Creşte şi prigoana împotriva făclierilor culturii progresiste, scriitori, poeţi, savanţi, artişti. Astfel, marii scriitori Pablo Neruda (Chili) şi Jorge Amado (Brazilia) , sunt crunt persecutaţi de guvernele aservite monopoluri- lor americane. Dar toate a-ceste josnice persecuţii nu pot să împiedice creşterea minunatei culturi revoluţionare sudamericane care din ce in ce se vădeşte ca un însemnat factor al mobilizării masselor în lupta pentru libertate şi pentru pace. Avântul mişcării de eliberare Massele populare din America Latină opun o rezistenţă înverşunată planurilor sinistre ale imperialiştilor din Statele Unite. In ciuda teroarei pe care slugile din guvernele aservite dolarului o sporesc mereu, mişcarea naţională de eliberare creşte neîncetat. Grevele ce se desfăşoară tot mai des în Bolivia, Argentina, Brazilia, etc. dovedesc că muncitorimea este organizată ei hotărită să-și apere drepturile. In Venezuela, muncitorii din industria petroliferă s’au ridicat în mai multe rânduri împotriva politicii imperialiste. Clasa muncitoare din Bolivia duce lupte sângeroase împotriva reacţiunii băştinaşe dirijate de agenţii trusturilor din U. S. A. Cele 100 victime din cursul grevelor de acum nu au căzut zadarnic. Guvernul bolivian a fost nevoit să dea înapoi şi să satisfacă în parte cererile muncitorilor. Lupta eroică a poporului din Paraguay a făcut imposibilă consolidarea în această ţară a regimurilor înfeudate dolarului. In Brazilia, massele populare luptă din răsputeri spre a împiedeca pe Dutra să predea societăţii americane „Standard-Oil” toate bogăţiile petrolifere ale ţării, aşa cum odiosul dictator şi-a luat angajamentul cu prilejul recentei sale vizite în Statele Unite, lipta organizată a ţăranilor brazilieni împotriva moşierilor care vor să-i alunge de pe pământurile ce le muncesc, ia de foarte multe ori forma unor ciocniri armate. Muncitorii fabricilor de zahăr din Cuba au zădărnicit încercarea patronilor de a micşora salariile. Mişcarea pentru pace ia proporţii tot mai ample în toată America Latină. Din ilegalitate sau semi-legalitate partidele comuniste din America Latină înalţă tot mai sus steagul luptei pentru independenţa naţională şi pacea popoarelor din aceste ţări. „Niciodată nu vom ridica armele împotriva aloroasei Uniuni Sovietice. Dar dacă guvernele trădatoare din ţările noastre vor încerca să ne atragă intr’un nou război vom transforma războiul într'o luptă de eliberare, într’un război împotriva hidrei imperialiste”, a declarat Louis Carlos Creates secretarul general al Partidului Comunist Brazilian si duşmanul cel mai ile temut al trusturilor ante,rioaris. In frunte cu partidele lor comuniste şi cu Confederaţia Muncii din America Latină condusă de neînfricatul luptător Lombardo Toledano, oamenii muncii din America Latină luptă tot mai uniţi şi mai hotărîţi pentru drepturile lor la viaţă, pentru pace, pâine şi independenţa naţională. Vigoarea mereu sporită a mişcării de eliberare naţională din ţările Americii Latine este o dovadă de netăgăduit că popoarele acestor ţări vor şti să se descătuşeze din lanţurile robiei ce li-o impun bancherii şi trustmenii din ţara dolarului. R . Stoian Creşte lupta pentru pace a popoarelor din America Latină împotriva colonialiştilor din Wall Street