Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)
1949-06-09 / nr. 1446
. Cei care străbat judeţul Bihor de la Răsărit la Apus şi de la Miazănoapte la Miazăzi, îşi dau bine seama că lozinca „Nici un petec de pământ neînsămănţat” a devenit prin aceste meleaguri o vie realitate. Ore întregi, trenul te poartă numai printre lanuri, unele de un verde proaspăt, crud, altele începând să bată în auriu. Şi deşi sunt încă multe lanurile sugrumate între haturi ca între nişte zăbrele, totuşi întâlneşti uneori lanuri întinse cu grâul des ca peria, mătăsos şi unduind în suflarea vântului... Le recunoşti din goana trenului: sunt ogoarele Gospodăriilor Agricole de Stat sau ale ţăranilor muncitori întovărăşiţi. Pe aici au trecut tractoarele aducătoare de spor şi belşug... Iată-ne ajunşi la Oradea. Ne îndreptăm spre sediul Comitetului Provizoriu Judeţean. Şedinţa de lucru de dimineaţă e pe sfârşite. Tocmai dă raportul tovarăşa Maria Jurcuţ. Fosta primăriţă din comuna Topa de Jos e azi membră în Comitetul Provizoriu Judeţean, responsabila Secţiunii Sanitare. — S’au făcut inoculări antitifice-paratifice în plasa Centrală, în 42 de comune. Deasemeni in plasa Beiuş unde ele continuă. Zilele acestea am vizitat plasa Ceica. Ţăranii muncitori au început să-şi clădească, prin muncă voluntară, dispensare. Pentru utilarea lor cu aparatele medicale necesare am următoarele propuneri...”. Tovarăşa Maria Jurcuţ vorbeşte dând date precise cu acea siguranţă pe care ţi-o dă priceperea şi cunoaşterea amănunţită a lucrurilor. Auzind-o cineva şi-ar putea închipui că, — în ciuda bujorilor tinerlţii care-i strălucesc în obraji, — e o veche funcţionară cu experienţă administrativă şi organizatorică, sau, poate, o doctoriţă. Dar nu e niciuna, nici alta. Tovarăşa Maria Jurcuţ este plugăriţă... — „Atunci ăsta te duci astăzi la Hidrocentrală, iar eu mâine la orezării. Ei tovarăşi, la treabă! Noroc bun”. Şi tovarăşul Balogh, preşedintele Comitetului Provizoriu ridică şedinţa. In drum cu tovarăşul Varga, secretarul Comitetului Provizoriu, către Hidrocentrala de la Vadul Crişului. Vântul bate a ploaie. Norii plumburii, umflaţi, atârnă greu. Lanurile bogate, viile, grădinile se infioară parcă de o suflare răcoroasă. Peste puţin, mai întâi cu stropi rari, apoi tot mai deşi şi mai mari, ploaia începe înviorătoare. — Mai mergem, tovarăşe Varga? Mai găsim oamenii la lucru? Tovarăşul Varga nu răspunde; zâmbeşte doar. Ca să ajungem la Hidrocentrală, ne abatem de la şoseaua naţională şi apucăm pe un drum ce duce către satul Vadul Crişului. îşi are povestea lui şi drumul acesta, povestea tuturor drumurilor noastre moştenite din trecut. Numai gropi şi hârtoape, se înăbuşeau oamenii în praf pe vreme uscată, iar pe vreme de ploaie se cufundau căruţele în noroi până la osiile roţilor. Acum se lucrează de zor. Se nivelează şi se lărgeşte drumul, se aşterne cu piatră. Ţăranii muncitori din împrejurimi vin bucuroşi să ajute prin muncă voluntară. Cei din Vadul Crişului s’au oferit să lucreze, în frunte cu primarul lor, tovarăşul Matei Ion, un kilometru de drum pentru care singuri aduc piatră, o sparg, o aştern. Mândria lor, kilometrul acesta să nu coste Statul nici un leu. Iată-i şi acum uzi de ploaie, care cu un sac pe umeri sau pe cap, muncind voioşi cu bucuria omului care munceşte pentru sine. Din satul Vadul Crişului, nu mai e mult până la Hidrocentrală. Străjuit de coama înverzită a muntelui Codrului, se află şantierul de captare a apelor Crişului Repede. Tovarăşul Varga îmi vorbeşte despre Hidrocentrală, cu o voce înăbuşită: „Primăvara veneau mari apele Crişului Repede... Se năpusteau puhoaiele peste pământurile oamenilor... Rupeau şoseaua. In locul ogoarelor şi al cocioabelor cât vedeai cu ochii o mare Înspumată. Prăpăd, tovarășă, prăpăd ! Au făcut pe atunci întreprinderile Comunale din Oradia un proect de hidrocentrală. Proect ca pe vremuri... Plan de jaf. S’a dat lucrarea unui grup de ingineri. Trei. Și ajunseseră cei trei ingineri, la început tineri, să împlinească la un loc aproape 200 de ani, fără ca să facă nimic. Numai să sugă lefuri grase... Şi an cu an, veneau puhoaiele Crişului, spre desnădejdea nevoiaşilor. Şi acum, uite...!” se întrerupse tovarăşul Varga. La poalele muntelui Codrului, uşor umbrit de aburii înserării, se întinde barajul şi bazinul. Proectul prinde viaţă în cadrul Planului de Stat. Un baraj puternic având în prelungirea sa un bazin uriaş, betonat. Aici vor fi îmblânzite apele Crişului Repede, aici se va înnagazina energia care va da viaţă centralei electrice. La stânga în coasta unui deal se cască o gură neagră, largă de încape omul în picioare, gura unui tunel care străbate dealul. Prin acest tunel și apoi printr’un canal de vreo 10 km, apa din bazin va fi condusă la locul unde va fi instalată uzina. — „Sfârşitul lucrărilor e prevăzut pentru anul 1950. Dar sperăm să terminăm înainte”, spune tovarăşul Varga. Iar mugetul betonierelor, scrâşnetul ascuţit al cimentului şi nisipului frământat cu pietrişul, vuietul nelămurit al şantierului, toate aceste sgomote fremătănd de viaţă îţi par un glas care rosteşti, cu hotărîre că aşa va fi. Că înainte de termen, din locurile acestea peste care se lasă acum întunericul nopţii, va porni şuvoi orbitor de lumină către o bună parte a judeţului Bihor. ★ A doua zi, îl însoţesc pe tovarăşul Balogh către orezuriile Gospodăriilor Agricole de Stat din plasa Salonta. Dacă in celelalte regiuni ale judeţului verdeaţa lanurilor, pământul gras şi mănos îţi bucurau privirile, in unele ţinuturi din plasa Salonta, dimpotrivă, vezi mai mult pământuri uscate cu păşuni slabe, terenuri sărăturoase. Dar nici aceste regiuni nu vor rămâne sub stăpânirea sărăciei. La câţiva zeci de kilometri trece Crişul Negru. Terenurile pot fi date culturilor numai prin Irigaţie. Şi atunci ? Ce sunt câteva zeci de kilometri faţă de voinţa Înflăcărată a oamenilor muncii, dornici să lupte pentru înflorirea fiecărui petec de ţară ? Aşa s’a născut ideea construirii unui canal care să pornească dela Crişul Negru şi să aducă apele în împrejurimile oraşului Salonta. Şi astăzi, se lucrează de zor la acest canal, canalul Tăut- Salonta. Organizaţiile de Partid din comune, agitatorii din Oradea ca şi cei din Salonta au desfăşurat o muncă susţinută, rodnică în rezultate. Au venit ţăranii muncitori din Tamaşina şi Avram Iancu, din Mădăraşi şi Homorog, din Ciumeghin şi Arpăşel şi din alte şi alte comune... Şi peste trei sferturi din lucrările de „ până acum au fost realizate prin muncă voluntară. S’a lucrat în condiţiuni grele, de multe ori în frig şi apă, până au sosit maşinile speciale necesare lucrărilor, draglinele care scot pământul. Au sosit şi tractoarele de mare putere cu ajutorul cărora pământul este adunat şi nivelat. Acest canal, care va conduce circa 3.000 litri de apă pe secundă şi va putea iriga 3.000 hectare orezării, va fertiliza regiunea, inierând crearea grădinilor de lege a fâneţelor şi păşunilor ,gate, a eleşteelor de peşte, etc. Ajungem la Centrul de pompare Nr. 1 al orezăriei. Se lucrează la instalarea maşinei de pompat apa pentru inundarea terenului. Muncitorii şi tehnicienii au lăsat lucrul, strângându-se roată în jurul pompei, dornici să asiste la prima încercare. Dar câteva defecţiuni întârzie lucrările, înteţind nerăbdarea oamenilor. In sfârşit... un şuvoi de apă, ţâşneşte gros cât trunchiul unui arbore, sare în jghiabul înclinat împroşcând puzderie de stropi care strălucesc în bătaia soarelui ca diamantele... şi ia drumul câmpurilor către orezării. Dar şi mai puternică străluceşte bucuria pe feţele muncitorilor. Ei mângâe cu privirile şuvoiul clocotitor, înspumat, care împreună cu alte şuvoaie, de la alte Centre de pompare vor aduce peste pământurile sărăturoase, pământurile trecutului, o viaţă nouă de bogăţie şi belşug, aşa cum începe să înflorească pe toate plaiurile bihorene, în toată ţara noastră dragă "Holy Tornai ★ Note de călătorie PE PLAIURILE BIHORENE înfăptuirea unei lozinci. — „Primăvara veneau mari apele Crișului Repede...“ — Hidrocentrala. — Cum biruie oamenii Salontei pământurile sărăturoase Să construim o cooperaţie sănătoasă de massă de RODICA BARTOI membră în Comisia Centrală de organizare a Cooperaţiei Pentru Republica noastră Populară, acum când puterea politică şi principalele mijloace de producţie industrială se află în mâinile oamenilor muncii, cooperaţia capătă o însemnătate deosebită. Activitatea cooperaţiei face parte din vasta muncă de construire a socialismului în ţara noastră. Rezoluţia şedinţei plenare a C. C. al P.M.R. din 3-5 Martie 1949 asupra sarcinilor Partidului în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii a trasat sarcina desvoltării unei întinse reţele de cooperative şi în primul rând de cooperative de aprovizionare şi desfacere la sate — ca verigă principală în realizarea sarcinii de trecere de la formele cele mai simple de cooperaţie, la cele mai avansate, gospodăriile agricole colective. Mişcarea cooperatistă trebuie să devină o mişcare largă, cu caracter real de massă, curăţată de elementele capitaliste, chiaburi şi afacerişti, curăţată de metodele burgheze de muncă şi de mentalitatea birocratică. Reorganizarea cooperativelor are ca scop să facă din cooperaţie o organizaţie bazată pe participarea largă a membrilor săi în întreaga activitate, de jos şi până sus, o organizaţie în care membrii participă activ la adunările generale, controlează şi critică activitatea conducerii. Cooperaţia din ţara noastră îşi va putea astfel îndeplini cu adevărat menirea de a contribui în tot mai mare măsură la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, de a sprijini ţărănimea săracă şi mijlocaşă în lupta ce o poartă împotriva chiaburim», încadrată în Planul de Stat, cooperaţia trebue să ocupe un loc din ce in ce mai însemnat în circulaţia mărfurilor, mai ales în schimbul de mărfuri dintre sat şi oraş. Ea are de îndeplinit sarcina de răspundere de a aduce la sate mărfurile fabricate de muncitorii din întreprinderile socialiste şi a dirija către oraşe, mai ales în centrele muncitoreşti, mărfurile produse de ţăranii muncitori, valorificându-le prin desfacerea sau prelucrarea lor. Tovarăşul Stalin ne învaţă ce rol important are cooperaţia în circulaţia mărfurilor. „Pentru ca viaţa economică a ţării să poată într’adevăr pulsa din plin iar industria şi agricultura să fie stimulate a-şi spori şi mai mult producţia, este nevoie de încă o condiţiune şi anume: de o largă desfăşurare a circulaţiei de mărfuri între oraş şi sat, între raioanele şi regiunile ţării, între diferitele ramuri ale economiei naţionale. Trebue ca ţara să fie acoperită cu o reţea deasă de depozite, de magazine, de prăvălii. Trebue ca, mărfurile să circule fără întrerupere de la locurile de producţie la consumator, canalizate fiind prin aceste depozite, magazine şi prăvălii. Trebue ca la acest lucru să ia parte şi reţeaua comerţului de Stat şi reţeaua comerţului cooperativ şi industria locală şi colhozurile şi ţăranii cu gospodării individuale. Aceasta este tocmai ceea ce numim noi comerţ sovietic desfăşurat, comerţ fără capitalişti, comerţ fără speculanţi” (Problemele leninismului, ed. II pag. 735). îndeplinind sarcina importantă de a asigura în folosul poporului muncitor schimbul de produse între sat şi oraş, cooperaţia este o armă puternică în lupta pentru îngrădirea exploatării chiabureşti la sate precum şi pentru limitarea şi înlăturarea rămăşiţelor capitaliste şi a speculanţilor din comerţ. Astfel, activitatea cooperaţiei este unul din cele mai importante mijloace de întărire a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Cooperativele organizate pe baze noul, sprijinindu-se pe activitatea largă a membrilor lor, vor educa massele ţărănimii muncitoare în spiritul muncii în comun şi al interesului obştesc, uşurându-le astfel calea către salvarea lor din exploatare şi sărăcie, către agricultură înaintată, bazată pe mari gospodării agricole colective. „ Ţăranii muncitori nu pot ridica producţia agricolă decât prin activitatea lor comună, iar obişnuinţa de a rezolva în comun problemele lor de producţiei ei o pot dobândi cel mai bine prin experienţa rodnică ce o capătă în cadrul cooperativei. Foloasele cooperativei vor fi cu atât mai mari cu cât fiecare va contribui la bunul ei mers. Ţăranii muncitori învaţă astfel că prin eforturi comune, pot să-şi îmbunătăţească starea lor materială. Comisiile judeţene de organizare a cooperaţiei, instalate de curând în fiecare judeţ, au sarcina de a lupta cu hotărîre pentru lichidarea tuturor rămăşiţelor din practica vechii cooperaţii care în timpul regimului burghezomoşieresc era un mijloc de jefuire a populaţiei muncitoare. Sub îndruntarea şi cu sprijinul organizaţiilor de Partid, Comisiile judeţene de organizare a cooperaţiei au sarcina de a mobiliza massele largi de ţărani săraci şi mijlocaşi în acţiunea de înlăturare din conducerea cooperativelor şi din cooperative a tuturor celor care au furat şi au făcut afaceri pe seama cooperativei, a chiaburilor care au folosit cooperativele în scopul de a jefui şi exploata ţărănimea muncitoare. O mare atenţie trebue datăînregistrării membrilor cooperativelor, acţiune care va trebui să ducă la "eliminarea din cooperaţie a elementelor chiabureşti, corupte şi afaceriste. Nu trebue să uităm nici un moment că organizarea cooperaţiei se face în condiţiile înăspririi luptei de clasă atât la oraş cât mai ales la ţară. De aceea, vigilenţa noastră trebue să fie foarte ascuţită. „ Comisiile judeţene au sarcina de a mobiliza massele largi ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate în acţiunea de organizare a cooperaţiei, de a pregăti adunările generale pentru alegerea nouilor consilii de conducere. Comisiile judeţene trebue să ţină seama de faptul că activitatea economică a cooperativelor nu trebue întreruptă în perioada de reorganizare, ci dimpotrivă, intensificată. Trebue înlesnit şi desvoltat schimbul de mărfuri între oraş şi sat. In acest scop, cooperativele trebue să colaboreze cu comerţul de Stat. Aceasta nu va trebui să însemne amestecul cooperaţiei în comerţul de Stat şi nici amestecul comerţului de Stat în cooperaţie. Amândouă vor activa independent, iar relaţiile dintre ele trebue să fie relaţii de colaborare şi întrecere pentru o cât mai bună aprovizionare a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Comisiile judeţene au de înlăturat multe deprinderi vechi care în trecut au compromis cooperaţia în faţa masselor. Astfel, ele trebue să lichideze atitudinea de nepăsare faţă de nevoile cooperatorilor, lipsa de gospodărire şi birocratismul unora din fostele federale sau Centrocom-uri. Iată câteva exemple: Cooperativelor din Muscel le-au fost repartizaţi şi trimişi nişte saboţi pe care nimeni din regiune nu-i poartă şi nu-i cumpără; federala I Miercurea Ciuc a trimis teascuri de vin unor cooperative dintr’o regiune de munte; cooperativele din satele jud. Arad au primit maşini... de făcut îngheţată; cooperativelor din regiunea viticolă a jud. Putna li s’au trimis pluguri de câmp care nu pot fi folosite în această regiune; s’a trimis sticlărie dela Bucureşti cooperativelor situate în regiuni cu industrii de sticlărie, ca de pildă judeţului Turda; magazinul de Stat „Textil” din Craiova a obligat cooperativele să ia cantităţi de stofă slabă, atunci când delegaţii acestora s-au prezentat să ridice cotele de pânză, iar societatea de Stat „Alimentara” din Bucureşti a obligat cooperativele să cumpere şi marmeladă, atunci când acestea şi-au ridicat cotele libere de zahăr. Asemenea lucruri dovedesc o totală nepăsare faţă de nevoile masselor muncitoare, lipsă de gospodărire, putregai birocratic moştenit de la cooperaţia burgheză. Cum altfel decât aşa poate fi numită de exemplu atitudinea fostei federale Năsăud, care în Martie 1949 a trimis cooperativelor din Bucureşti brânză prost prelucrată, ce a trebuit să fie respinsă, sau atitudinea fostei federale Caraş, care a trimis în toamna anului trecut, mere adunate cu furca din drum, amestecate cu pietre şi pământ. Comisiile judeţene de organizare a cooperaţiei nu trebue să uite că nu vom putea avea o cooperaţie bine condusă, bine gospodărită, dacă nu vom crea cadrele necesare. Trebue acordată toată atenţia pregătirii de noul cadre de specialişti, directori, tehnicieni, contabili, gestionarivânzători, casieri, secretari, etc. Va trebui înfiinţată o largă reţea de şcoli şi cursuri de cooperaţie de toate gradele. Aceste şcoli vor avea sarcina de a pune la dispoziţia cooperativelor, Uniunilor şi Centralelor, cadre capabile, devotate clasei muncitoare şi mişcării cooperatiste. Toate aceste sarcini importante pot fi îndeplinite numai cu sprijinul neîncetat al Comitetelor judeţene de Partid şi al organizaţiilor de Partid de la oraşe şi sate. Mobilizând în jurul lor massa mare a membrilor cooperativelor, urmând îndrumările Partidului şi cerând sprijinul lui, Comisiile judeţene de organizare a cooperaţiei vor putea îndeplini cu succes sarcina de a reorganiza cooperaţia pe temelii noui şi sănătoase, în aşa fel ca aceasta să contribue puternic la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii, la crearea con- diţiilor pentru transformarea socialistă a agriculturii. .,--- SCÂNTEIA Nr. 1446 Sarcinile sindicatelor din industriile metalo-chimice Concluzii la conferinţa de lucru cu preşedinţii şi secretarii sindicatelor din Uniunea Metalo-Chimica Conferinţa convocată zilele trecute de către Uniunea Sindicatelor Metalo-Chimtice şi Sticlărie, la care au luat parte preşedinţii şi secretarii sindicatelor din aceste ramuri de producţie, a avut ca scop analizarea principalelor probleme ce stau acum în faţa acestor sindicate. In lumina succeselor dobândite şi a lipsurilor avute în muncă, au fost concretizate apoi sarcinile ce urmează a fi duse la îndeplinire, pe baza schimbului de experienţă care a fost prilejuit de discuţiile purtate în spirit critic şi autocritic, în cadrul conferinţei. SA DAM UN NOU AVÂNT ÎNTRECERII SOCIALISTE Printre problemele desbătute în cadrul conferinţei, organizarea întrecerii socialiste a constituit un punct central. Atât din raportul prezentat de către Uniune, cât şi din discuţiile ce au urmat, a reeşit că Sindicatele Metalo-Chimice sunt preocupate a da un conţinut cât mai larg întrecerii socialiste, ca factor principal pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor prevăzute de Planul de Stat. In luna Aprilie, în întâmpinarea zilei de 1 Mai, au fost antrenaţi în întrecerea socialistă 24.789 de salariaţi din siderurgie şi metalurgie, faţă de 20.154 de salariaţi în luna Martie. întrecerea socialistă în cinstea zilei de 1 Mai a avut un conţinut mai larg decât în trecut şi cu obiective mai precise. Ea n’a mai fost dusă — ca în luna Martie — numai pe criteriul îndeplinirii cantitative şi calitative a programului de producţie, ci a îmbrăţişat şi problema folosirii raţionale a utilajului, productivitatea muncii, economii la materii prime, combustibil, energie electrică, etc., reducerea rebuturilor şi a absenţelor nemotivate, şi altele. Rezultatele obţinute în siderurgie în cadrul întrecerii au fost mulţumitoare. Astfel prevederile Planului de Stat pe luna Aprilie au fost depăşite simţitor la fontă, oţel şi laminate. Depăşiri însemnate ale programelor de producţie au fost înregistrate şi în numeroase întreprinderi metalurgice. Muncitorii uzinelor Vulcan — câştigători ai drapelului de producţie — au depăşit planul pe luna Aprilie cu 43%/#. SPOREŞTE PRODUCTIVITATEA MUNCII ŞI SE MĂRESC CÂŞTIGURILE MUNCITORILOR Datorită întrecerii socialiste şi a stimulentului permanent pe care-l găsesc salariaţii în noul sistem de salarizare bazat pe principiul retribuţiei după cantitatea şi calitatea muncii, s’au obţinut rezultate îmbucurătoare şi în ce priveşte sporirea productivităţii muncii. Astfel, la furnale productivitatea a sporit pe luna Aprilie cu 5,25%, la oţel cu 7,7 la sută şi la laminate cu 16 la sută, faţă de media primului trimestru al anului 1949. Pretutindeni unde întrecerea socialistă a fost bine organizată şi stimulată şi salariaţii au înţeles să întrebuinţeze metode mai bune de muncă, s-a înregistrat şi o creştere simţitoare a câştigurilor muncitorilor. lichidarea lipsurilor IN ORGANIZAREA ÎNTRECERII SOCIALISTE, O SARCINA CENTRALA A SINDICATELOR Atât din raportul prezentat de Uniune, cât şi din discuiile ce au urmat, a reeşit că rezultatele obţinute în cadrul întrecerii socialiste pe luna Aprilie, trebue să constitueun punct de plecare pentru obţinerea de nouă succese, iar experienţa câştigată de către sindicate trebue să ducă la lichidarea lipsurilor avute în muncă. Intr’adevăr, rezultatele întrecerii puteau fi mult mai rodnice, dacă sindicatele ar fi popularizat în permanenţă nouile metode de muncă şi pe fruntaşii în producţie, ţinând la curent pe muncitori cu rezultatele eforturilor depuse de ei în îndeplinirea şi depăşirea angajamentelor luate în întrecere. O altă lipsă a sindicatelor a fost aceea că nu peste tot ele au reuşit să cuprindă munca până jos şi să sprijine grupele sindicale în organizarea întrecerii. Datorită acestui fapt, în unele locuri mişcarea întrecerii a avut un caracter birocratic, fără să antreneze grupele sindicale. La rândul ei, Uniunea Metalo-Chimică nu a reuşit în suficientă măsură să-şi planifice munca, pentru a putea urmări îndeaproape desfăşurarea întrecerii, felul cum se organizează schimbul de experienţă între întreprinderi, etc. De asemenea, Uniunea nu s-a preocupat de organizarea întrecerii socialiste în întreprinderile chimice de bază. Trăgând învăţăminte din analiza muncii de până acum, conferinţa a trasat sarcini pentru viitor stabilind şi metodele organizatorice pe care trebue să Ie folosească sindicatele în activitatea lor. IN SECTORUL PARTICULAR INCHEEREA CONTRACTELOR COLECTIVE TREBUE SA AIBA LA BAZA PRINCIPIUL LUPTEI DE CLASA Un alt punct desbătut în conferinţă, a fost acela al încheierii contractelor colective. S-a accentuat că, deşi unele sindicate şi conduceri de întreprinderi au avut lipsuri mari in ce priveşte formularea precisă a angajamentelor, totuşi campania de încheiere a contractelor colective în sectorul de Stat din ramura metalo-chimică a fost terminată, inregistrându-se până în prezent un număr de 250 contracte din totalul de 259 care urmează să fie încheiate. Un număr important de propuneri venite din partea salariaţilor a înlesnit încheierea unor contracte bune, după specificul locurilor de muncă. Din cele 4.500 de propuneri primite, au fost adoptate și incluse circa 60%. Rămâne acum ca o sarcină pentru toate sindicatele şi comitetele de întreprindere să vegheze la justa aplicare a contractelor colective, căci numai în acest fel contractul colectiv va putea deveni un instrument de mobilizare în lupta pentru realizarea şi depăşirea Planului de Stat şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai a celor ce muncesc. In sectorul particular, trebuesc încheiate circa 1.000 de contracte colective în întreprinderile metalo-chimice. Sindicatele trebue să fie vigilente la încheierea acestor contracte. Ele trebue să se călăuzească de principiul luptei de clasă, pentru a asigura drepturile cuvenite salariaţi- lor, continuitatea producţiei şi păstrarea in bună stare a instalaţiilor. L. Ţintea Muncitorii de la Atelierul de grup lupeni obţin economii prin întrebuinţarea fierului vechi La mina Lupeni se simţea de mai mult timp lipsa de cărucioare pentru transportarea materialului lemnos la locurile de muncă şi în abatajele subterane. Vechile cărucioare aveau sasiurile din lemn de stejar, care nu dura mai mult de 2 ani. In urma încercărilor maistrului mecanic de la atelierul divizionar de reparaţie, s-a reuşit să se confecţioneze sasiuriie din bucăţi de fier profilat, vechi, care nu puteau fi folosite în abataje, din cauză că erau prea scurte. Saşiurile astfel confecţionate durează d—6 ani. Prin confecţionarea a 153 cărucioare cu saşiu din fier vechi, s-a realizat o economie însemnată. La această muncă au contribuit muncitorii: Erkert Emil, Greff Árpád, Pavel Gheza, Farkas Ioan, I Habina Nicolae, Maier Petru, Cioflica Simion. La Constanţa se construeşte o fabrica de ghiaţa La Constanţa a început de curând, cu sprijinul Comitetului Provizoriu, construirea unei fabrici de ghiaţă. Noua fabrică va fi înzestrată cu tot utilajul necesar şi va avea o capacitate de producţie suficientă pentru a satisface nevoile populaţiei locale. Tot datorită sprijinului Comitetului Provizoriu a fost pusă zilele acestea în funcţiune o baie comunală. Baia dispune de 8 căzi, 16 duşuri şi o spaţioasă sală de aburi. In prezent, se lucrează la amenajarea unei spălătorii şi călcătorii mecanice. Emilian Satmari coresp. Li *. 11 ;-;tl II Bl la râul il'.fc.-SIII Pe drumul lichidării neştiinţei de carte Numeroşi muncitori din Capitală au absolvit cu succes examenele de alfabetizare La ţesătoria „Dâmboviţa” examenul şcolii de alfabetizare s’a ţinut într’o atmosferă de adevărată sărbătoare. La drept vorbind, a trece acest examen, a putea citi şi scrie, este pentru muncitorul ţinut atâta timp în întuneric de capitalişti o adevărată sărbătoare. Una din muncitoare a venit la examen cu copilul ei. Ea deabia acuma învaţă carte, în timp ce copilul ei să tot fie vreo trei ani de când a păşit pragul şcolii primare. Pe drum a zărit o firmă atârnând undeva deasupra unui magazin. A citit-o. — Aci scrie... „Librăria Noastră”. Nu-i aşa ? — Da, mamă, ai citit bine, i-a răspuns copilul. Amuzescu Maria e şi ea muncitoare la „Dâmboviţa”. La 1 Mai reprezentantul Comitetului Provizoriu al Capitalei i-a prins pe piept o decoraţie. Era „Medalia Muncii”. S’a gândit atunci că dacă ar şti mai bine carte, ar putea munci şi mai bine. A pornit şi mai vârtos la învăţătură. Şi astăzi, iată şi ziua examenului. S’au prezentat 50 candidaţi, majoritatea femei. Pe tabla neagră au răsărit literele scrise de cei examinaţi. Cu multă emoţie este citit abecedarul, se fac socoteli de înmulţire şi împărţire. Candidaţii trec curajos prin „focul” examenelor. Din 50 au fost admişi 46 şi respinşi 4. Cei care au trecut examenele nu trebue insă să uite că datoria lor este de a îndruma şi pe ceilalţi muncitori spre şcoala de alfabetizare şi mai cu seamă nu trebue să uite că învăţătura nu s-a oprit odată cu examenele. Ei trebue să meargă mai departe, să înveţe mereu, să-şi ridice necontenit nivelul profesional şi cultural pentru a deveni muncitori de frunte ai ţării noastre. D . Goldhaber învăţătoare coresp. Zilele trecute s’au ţinut şi la întreprinderea „Scrisul Liber” examenele celor ce-au urmat cursurile de alfabetizare. Examenele s’au desfăşurat într’o atmosferă de entuziasm. Timiditatea dela început a unor elevi a dispărut repede când au văzut că pot răspunde la întrebările ce li se pun. Cei 16 muncitori şi muncitoare din ciclul I şi cei 27 din ciclul II au fost cu toţii promovaţi, ceea ce denotă că pregătirea lor a fost făcută cu conştiinciozitate şi că ei înşişi şi-au dat silinţa să înveţe cât mai bine. ★ Satul Măineasca-Ilfov era un sat în care jaful şi fărădelegile moşierilor aduseseră nu numai mizerie şi foamete dar şi un procent foarte mare de analfabeţi. Din Iniţiativa organizaţiei locale de Partid a luat fiinţă în cursul anului trecut o şcoală de alfabetizare pentru ţăranii muncitori, care cuprindea 49 de elevi. Zilele acestea ca şi în multe alte comune s’a dat şi în Măineasca examenul şcolii de alfabetizare. Din 49 de elevi, un număr de 47 au absolvit şcoala. Acum in satul Măineasca se va deschide un nou ciclu al şcolii de alfabetizare pentru ca niciun ţăran muncitor să nu mai fie neştiutor de carte. Popeştii Ioan Coresp. ★ La moara „Constantin David” au dat examen de absolvire a şcolii de alfabetizare, 31 elevi pentru ciclul I şi 19 pentru ciclul II. Au absolvit în total 38 elevi din 50 prezentaţi. Dacă organizaţia de Partid şi sindicatul ar fi dat mai mult sprijin şcolii, mobilizând şi îndrumând permanent pe elevi, dacă s’ar fi pus la dispoziţia elevilor un local propriu, rezultatele ar fi fost mult mai bune. Cu toate aceste lipsuri, şcoala de alfabetizare a morii „Constantin David” a înregistrat totuşi un prim succes pe calea lichidării analfabetismului. C. C&praru Coresp. '’ . ★ In sala de cursuri a Teatrului Muncitoresc C.F.R. frumos pavoazată cu drapele, lozinci, flori, s’au ţinut examenele de absolvire a cursului de alfabetizare ciclul I şi n. Au absolvit cu succes aceste cursuri 22 de muncitori şi muncitoare. S’au remarcat tov. Răulescu Luca, Uncheşeli Ioana şi Cioagă Agripina. ★ La fabrica „Istria” au dat examen 12 muncitoare dela „Istria” şi 10 dela „Drapelul Roşu”, aproape toate fruntaşe in producţie. Pe feţele lor •«* putea citi bucuria omului , poate lua acum contactul mijlocit cu cartea. Acum când ele vor putea studia metodele de muncă ale celorlalţi muncitori şi muncitoare fruntaşe, ale oamenilor muncii din Uniunea Sovietică, vor putea să-şi îmbunătăţească şi mai mult munca. Examenul acesta a fost ultimul. La fabrica „Istria” şi la „Drapelul Roşu”, NU A MAI RAMAS NICIUN ANALFABET. ★ Zilele trecute s-au încheiat examenele şcolii de alfabetizare la garajul S.T.B.—Tei. Au dat examen 19 elevi de la garajul Tei şi Depoul Bucureştii-Noi. Toţi candidaţii au fost declaraţi reuşiţi. Tov. Copăceanu Tudor, şofer, in vârstă de 40 de ani a fost declarat premiant, obţinând media generală 10. Târlîe Nicolae Coresp. 8390 neştiutori de carte din judeţul Sălaj au absolvit şcolile de alfabetizare în anul şcolar 1948—1949 In anul şcolar 1948—49, în judeţul Sălaj 11.920 neştiutori de carte au frecventat cursurile de alfabetizare. Printre aceştia 11.572 erau dela sate, iar 348 dela oraş. Au promovat în taral 8.390 elevi. In timpul anului au funcţionat 422 de şcoli cu 1.040 preparatori învăţători şi 224 preparatori voluntari, dintre care 210 erau muncitori agricoli. Totuşi, încă nu s’a făcut destul în acest domeniu. Dintre 60.000 analfabeţi din judeţul Sălaj moşteniţi dela regimurile trecute, numai 22.402 s-au înscris la cursuri şi numai 11.920 le-au frecventat. Aceasta se datoreşte în primul rând lipsei unei bune organizări a acţiunii de alfabetizare pe judeţ, iar pe de altă parte slabei munci de lămurire duse în rândurile populaţiei neştiutoare de carte. In cadrul campaniei s-au evidenţiat o serie de şcoli, cum ar fi aceea din comuna Siciu, unde toţi cei 60 elevi care au urmat cursurile au fost promovaţi; şcoala din Simian, unde au promovat toţi cei 151 elevi şi şcolile din Dobra, Bobota, Gârceiu şi Satu-Mic, unde au promovat 90 de din elevi. In unele sate însă, munca de alfabetizare a fost complect neglijată. Astfel, în satul Căţelul, din 68 înscrişi, abia 7 au putut promova, la Reghea din 30 au promovat 7, la Sânicăluş din 12 numai unul, la Vicea din 15 numai doi, la Târcea din 20 numai patru, iar la Nuşfalau din 22 au promovat cinci. Din bilanţul muncii de alfabetizare din cadrul anului şcolar 1948- 49, se pot trage învăţăminte preţioase pentru viitor, atât în ceeae priveşte organizarea cursurilor, cât şi în ceea ce priveşte îndrumarea şi lămurirea populatăe muncitoare pentru a le urma cu regularitate. A APARUT IN EDITURA P. M. R.: L. A. LEONTIEV: Economia politică a socialismului în operele lui Lenin și Stalin. A APĂRUT IN EDITURA DE STAT. Procesul grupului de complotişti, trădători şi spioni Textul complect al desbaterilor care au avut loc in faţa Tribunalului Militar din Bucureşti între 27 Octombrie — 2 Noembrie 1948 A apărut în Editura de Stat: „ISTORIA PEDAGOGIEI’ (450 pagini, 170 lei) lucrare întocmită de acad. Mihail Roller, conf. univ. I. Bălănescu, conf. univ. I. Berea şi prof. E. Weigl, pe baza unui documentat material sovietic şi a unui material inedit.