Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-09 / nr. 1446

Un director nedemn de funcţia ce i-a incredinţat-o clasa muncitoare C. Diaconescu, care a fost destituit din La uzinele „Vulcan” din Capitală s-a petrecut un caz extrem de grav de terorizare a corespondenţilor şi de înă­buşire a criticii pe care mun­citorii au dreptul şi sunt datori să o facă prin presă, organelor administrative, atunci când ele nu a­­plică hotărîrile Partidului şi ale Guvernului­ privind înde­plinirea Planului de Stat şi ridicarea nivelului de viaţă şi cultură al celor ce muncesc. Un tovarăş, anume Caraza, a publicat în gazeta de pe­rete un articol în care erau criticate anumite lipsuri în activitatea organelor admi­nistrative. Directorul Diaconescu în loc să ţină seama de­ această critică justificată şi să treacă imediat la îndreptarea lip­surilor sale, s’a înfuriat, a trim­s pompierul de gardă să-l aducă „pe sus” pe autorul articolului și rămânând singur cu acesta în birou, l-a luat la bătaie. Purtarea odioasă a directo­rului Diaconescu nu are ni­mic comun cu aceea a unui s «»ducător de întreprindere ■â’0­­­ilistă ci este un act tică­los demn de directorii vremu­rilor trecute când clasa mun­citoare era exploatată şi tero­rizată de capitalişti şi de slugile acestora. Sub regimul democraţiei populare în care clasa muncitoare are în mâi­nile sale puterea politică şi sub conducerea Partidului construeşte socialismul, ni­meni nu are dreptul să aducă atingere demnităţii omeneşti a celor ce muncesc. Partidul şi Guvernul ne învaţă să preţuim şi să apărăm demni­tatea omenească a­­celor ce muncesc. Prin purtarea sa Diaconescu a dovedit că nu are ce căuta în fruntea unei întreprinderi ai cărei stăpâni sunt oamenii muncii. De aceea, Ministerul Industriei, sesizat de această faptă odioasă, a în­treprins o anchetă rapidă şi L-A DESTITUIT IMEDIAT pe Diaconescu din funcţia de di­rector, funcţie pe care clasa muncitoare i-a încredinţat-o şi de care s-a arătat nedemn. Cu acest prilej, este nece­sar să arătăm că organizaţia de Partid de la Vulcan nu a combătut din timp și în mod consecvent atitudinile nesă­nătoase ale fostului director Diaconescu. Din ancheta noastră în întreprindere am aflat că acesta nu a fost primul caz în care Diaconescu a lovit pe munci­tori, a bătut pe vremuri o femeie de serviciu, a lovit mai de curând pe un pompier, a bruscat pe unii muncitori veniţi la direcţie cu diferite treburi ale întreprinderii. Or­ganizaţia de Partid şi Sindi­catul ar fi trebuit să se sesi­zeze de aceste fapte şi să ceară luarea de măsuri îm­potrivit directorului abuziv. Cazul de la Vulcan — sin­gurul caz până acum, şi fără îndoială şi ultimul, în care Un conducător de întreprin­dere socialistă îşi permite să lovească pe muncitori — nu este unicul în ceea ce priveşte persecutarea sub diferite for­me, a corespondenţilor de presă şi a celor care în ga­zetele de perete aduc critici justificate lipsurilor, greşeli­lor şi abaterilor ce se mani­festă în munca întreprinderii. Cazul de la Vulcan arată până la ce monstruozitate se poate ajunge, dacă organiza­ţiile de Partid nu folosesc permanent metoda criticii şi autocriticii, astfel ca orice abatere de la principiile de bază ale Partidului şi regimu­lui nostru să fie combătute şi lichidate dela primele mani­festări, din partea oricui ar veni ele. Persecutarea corespondenţi­lor, înăbuşirea criticii — sub orice formă s’ar petrece a­­ceasta —• este o atingere adusă democraţiei interne de partid, democraţiei sindicale şi moralei proletare. Persecutarea coresponden­ţilor din câmpul muncii este o barbarie! — a spus tovarăşul Stalin. Organizaţiile de Par­tid au datoria de a încuraja, sub toate formele, spiri­tul critic şi autocritic în rândurile oamenilor muncii, au datoria să încurajeze pe corespondenţi în a scoate la suprafaţă lipsurile şi greşelile in toate domeniile de activitate economică, cul­turală, socială. Este o da­torie de onoare din par­tea organizaţiilor de Par­tid de a apăra pe cores­pondenţi de orice fel de per­secutare sau şicanare din partea organelor administra­tive sau conducerii oricărei organizaţii nemulţumite de criticile aduse de corespon­denţi. în acelaşi timp, trebue să subliniem marea răspundere pe care o au corespondenţii. Fiecare rând, fiecare cuvânt trimis ziarului sau publicat în gazeta de perete trebuie să fie bine cântărit, fiecare fapt şi amănunt să fie bine veri­ficat. Corespondenţii trebue să aibă conştiinţa şi să simtă răspunderea misiunii lor, iar redactorii gazetelor de perete şi comitetele de partid şi sin­dicale cărora le aparţin aceste gazete au datoria de a pu­blica numai criticile justi­ficate, numai acele critici care ajută la înlăturarea lipsuri­lor, greşelilor şi greutăţilor ce ne mai stau în cale, la mai buna organizare a muncii politice, a luptei pentru în­deplinirea planului de Stat şi a construirii socialismului. Arma criticii şi autocriticii este una din cele mai puter­nice arme ale Partidului şi clasei muncitoare, în lupta împotriva moştenirii bleste­mate a capitalismului, împo­triva indolenţei şi birocratis­mului, a abuzurilor, lipsurilor şi greşelilor săvârşite în muncă, este una din cele mai puternice arme în lupta pentru crearea omului NOU, constructor al socialismului, în lupta pentru construirea măreţei societăţi socialiste, a cutezat sa lovească pe un corespondent, funcţia de director al uzinelor „Vulcan" instalarea noului director al Uzinelor „Vulcan“ Adunarea generală a muncitorilor întreprinderii Eri, 7 Iunie, în sala de festi­vităţi a uzinelor „Vulcan” a avut loc o adunare generală unde a fost adusă la cu­noştinţa muncitorilor înlă­turarea lui Diaconescu de la conducerea întreprinderii. Au luat pe rând cuvântul tovarăşii Hariga Mihai, pre­şedintele sindicatului, Fârvu, secretar Sectorul III B. al P. M. R., Stoica Nicolae in­structor la Sectorul III al P. M. R. Coman Marin, Po­­pescu David, Câţu şi tova­răşa Stamator care au în­fierat atitudinea­­ brutală a lui Diaconescu. In special to­varăşii Stoica Nicolae şi Cant Vasile au arătat că critica şi autocritica, făcute constructiv şi cu spirit de răspundere, constitue o armă nepreţuită in nupinile clasei muncitoare. Noul director Nagy Victor, luând cuvântul a făcut apel la colaborarea muncitorilor, Inginerilor și tehnicienilor pentru îndeplinirea și depă­șirea Planului de Stat, pentru păstrarea Drapelului Muncii atribuit întreprinderii Vulcan la 1 Mai. I. Raicu coresp. Pe urmele corespondenţelor nepublicate MARIA ROGOJINA împre­ună cu mai mulţi cetăţeni din Bucureşti şos. Chitilei, ne-au scris că au fost repar­tizaţi pentru a-şi primi co­tele de lemne la depozitul „Ioan Navrea şi Nicolae An­toni din str. Bucegi nr. 101 A. După ce au achitat depozita­rilor sumele necesare, li s’a spus de către aceştia să se prezinte pentru a-şi ridica lemnele. La data fixată, ce­tăţenii s’au prezentat la de­pozit cu căruţele. Insă depo­zitul era închis, iar Ion Na­vrea şi Nicolae Anton dispă­ruţi cu banii pe care-i în­casaseră dela locuitori pentru lemne. Redacţia a înaintat această reclamaţie Comandamentului Miliţiei Capitalei, care cerce­tând acest caz şi găsind plân­gerea întemeiată, ne face cu­noscut că indivizii Ion Na­vrea şi Nicolae Anton au fost trimişi în faţa justiţiei în stare de arest. ★ UNGUREANU VASILE îm­preună cu alţi 40 de munci­tori de la Şantierul Satu-Nou Jud. Putna, ne-au scris că au fost angajaţi pe acest şan­tier, de către cooperativa „Zidarul“ din Bucureşti, pen­tru exploatarea fierului din cazemate. Ei au scos din a­­ceste cazemate cca. 30.000 kgr. fier, pe care l-au pre­dat CFR-ului. Dar pentru munca lor nu au primit încă nici un fel de salariu nici dela cooperativa „Zidarul”, care îi angajase pentru muncă şi nici dela C.F.R. că­ruia îi predaseră fierul. Redacţia a Înaintat această reclamaţie Comisiei de Reor­ganizare a Cooperaţiei care ne face cunoscut că pe ziua de 21 Mai 1949 au plecat pe şantier delegaţii cooperativei împreună cu delegaţii CFR- ului, pentru a face plata muncitorilor. Rugăm pe mun­citorii de pe acest şantier să informeze redacţia dacă şi-au primit drepturile. UCENICUL S. R. de la şcoala mixtă de ucenici din Dorohoi, ne-a scris că M. Tufescu, di­rectorul acestei şcoli, între­buinţează metode de teroriza­re a ucenicilor. Când ucenicii cer explicaţii asupra unor lecţii pe care nu le-au înţe­les, nu capătă aceste explica­ţii. Directorul bate pe ucenici, cum sunt de pildă cazurile ucenicilor Ciobotaru şi Rein­­stein; el ameninţă deseori pe elevi, spunându-le că „va suspenda democraţia pe cinci minute“, adică îi va bate. Redacţia a inaintat această reclamaţie Ministerului Mun­cii, care făcând cercetări la faţa locului şi găsind plân­gerea întemeiată, ne face cu­noscut că M. Tufescu a fost înlocuit din funcția de di­rector. ★ Din activitatea Comitetelor Provizorii Masuri pentru îmbun­ătăţirea calităţii pâi­nii şi a aprovizionării în judeţul Buzău Constatând că pâinea ce se dă populaţiei este de calitate uferioară, Comitetul Provizo­­ri al judeţului Buzău, a luat ediat măsuri pentru îmbu­­ătăţirea fabricaţiei ei. Dease­­­-m­enea a luat măsuri d­e îmbu­nătăţire a condiţiilor sanitare în care se desfac alimentele în piaţa centrală. Piaţa a fost în­destulată cu mălai, punân­du­­se capăt tentativelor de spe­culă ale chiaburilor. Pentru îmbunătăţirea apro­vizionării, s’a înfiinţat în co­muna Cislău un centru de des­facere a cărnii. S-au deschis două restaurante de Stat în comunele Cislău şi Nehoi. Da­torită vigilenţei membrilor Co­mitetului Provizoriu, au fost descoperite neregulile făcute la distribuirea cartelelor în co­muna Pănătău şi la întreprin­derea forestieră, fostă Zelin­­gher. Cu sprijinul Comitetului Pro­vizoriu, locuitorii din satul Ileana şi-au construit un local de şcoală. S-au luat deasemeni măsuri ca în 30 de comune să func­ţioneze grădiniţe sezoniere. Cursurile de conducătoare pen­tru aceste grădiniţe au înce­put să funcţioneze. Pe plan sanitar, s’au luat măsuri de vaccinare a tuturor copiilor de şcoală din centrele Mizil, Pogoane şi Mihăileşti. La spitalul de chirurgie din Bu­zău s’a amenajat o materni­tate, iar în oraş este în curs de amenajare un dispensar. S’a luat măsuri ca 116 copii de muncitori să fie trimiși la băi. Măsuri pentru o mai bună distribuire A • * • A /-i • J 1 ^ a painu m Capitala Comitetul Provizoriu al Ca­pitalei, sesizându-se de fap­tul că unii distribuitori de pâine nu aplică dispoziţiu­­nile privitoare la buna distri­buire a pâinii, a hotărît ca toate centrele să distribuie pâine numai celor înscrişi la aceste centre. Raţiile se vor distribui numai pentru ziua respectivă. Bonurile rămase după o zi pe alta nu mai sunt valabile. Ridicarea pâinii se va face pe baza bonului şi a tichetu­lui vizat de centru, care, la primirea bonului, va­ anula şi numărul corespunzător din­­ tichet. Salariaţii pot folosi cartelele de alimente in localităţile in care îşi petrec concediul Pentru înlesnirea aprovizi­onării salariaţilor în timpul concediului, autorităţile de resort au hotărît ca folosirea cartelelor de pâine de către salariaţi în localitatea în care îşi petrec concediul, să se facă prin simpla vizare a cartelei de alimente de către autori­tăţile locale. Salariatul nu are de îndeplinit nicio altă for­malitate, afară de prezenta­rea cartelei şi tichetului res­pectiv, care vor fi vizate pen­tru perioada de concediu. Salariaţii care-şi petrec concediul la case de odihnă, vor prezenta cartela respec­tivă responsabilului adminis­trativ al casei unde urmează să fie aprovizionaţi. SCÂNTEIA Nr. 1446 Alegerea membrilor activi şi corespond­enţi ai Institutului de Studii Româno-Sovietic In ultima şedinţă a adu­nării generale a Institutului de Studii Româno-Sovietic, au fost aleşi următorii mem­bri activi şi corespondenţi ai Institutului: SECŢIA DREPT, membri activi: Al. Voitinovici, pro­curor general al R.P.R., I. Oancea, decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridico-Administra­­tive, A. Mihalca, consilier mi­nisterial la Ministerul Justi­ţiei, S. Kahane, consilier ju­ridic şef în Ministerul Justi­ţiei, I. Stoenescu, consilier la Curtea Supremă, A. Schreiber, profesor universitar. Membri corespondenţi: Gr. Răjeanu, prof. univ., Tudor Popescu, M. Dima, Gh. Ne­­delschi, conf. univ. şi D. Ca­pră, prim procuror la Curtea Supremă. SECŢIA MATEMATICI-FI­­ZICA-CHIMIE, membri ac­tivi: prof. ing. I. V. Nicolescu, prof. C. N. Ionescu, prof. M. Haimovici şi prof. Eugen An­­gelescu. Membri corespondenţi: prof. N. Bărbulescu şi prof. Al. Froda. SECŢIA TEHNICA, membri activi: acad. prof. N. Profiri, acad. prof. E. Carafoli, prof. ing. C. Budeanu, prof. ing. T. Tânăsescu, prof. ing. B. Popovschi, prof. ing. I. Drose­­scu, prof. ing. A. Baleş şi prof. ing. G. Friedländer. Membri corespondenţi: prof. ing. A. Avramescu, prof. ing. Tudor Ionescu,­ prof. C. Din­culescu, prof. ing. M. Stama­­tiu, prof. ing. Romeo Răşcanu, Ion Rucinski, ing. D. Nicule­­scu, ing. I. Florescu, ing. Şt. Bălan, ing. N. Bogdan şi ing. G. Drăgan. SECŢIA MEDICINA, mem­bri activi: acad. prof. V. Mârza, acad. Ştefan S. Nicolau, acad. H. Hortolomei, prof. Mihail Ciucă şi prof. Hie Ardeleanu. Membri corespondenţi: prof. M. Popper, prof. Marius Nasta prof. M. Blumental, prof. Hie Petrovici, conf. Filip Gotlieb, conf. dr. Marin Voiculescu, conf. dr. B. Rázvan, dr. G. Vrejoiu, I. Marinov, dr. N. Varachiu, dr. E. Streja şi dr. N. N. Gheorghiu. SECŢIA ST. NATURII­­BIOLOGIE, membri activi: prof. N. Constantinescu, prof. Virgil Ianovici, prof. C. Vă­­luţă, prof. Mihail Guşuleac, prof. Th. Bordeianu, prof. Gherasim Constantinescu şi prof. N. Sălăgeanu. Membri corespondenţi: Al. Romanovici, ing. Manoliu Mircea, Mircea Ionescu-Varo, Mihail Ionescu, ttr. I. Pread­­cenco, dr. N. I. Botnariuc şi prof. Neagu Marin. SECŢIA ISTORIE-FILOLO­­GIE, membri corespondenţi: Const. Şerban şi Barbu Câm­­pina. SECŢIA FILOSOFIE, mem­bri activi: prof. Miron Con­stantinescu, prof. L. Răutu, prof. dr. Iosif Bogdan, prof. C. Nicuţă, prof. M. Ralea, prof. A. Frenchian, conf. dr. C. Dimitriu şi conf. Ion Banu. ,, Organizarea sanitară în U. R “ Conferinţa profesorului I. Ardeleanu În după amiază a avut loc în­ sala de festivităţi a Casei Prieteniei Sovieto-Române, în cadrul manifestărilor iniţiate de ARLUS — Filiala Bucu­reşti şi Casa Prieteniei Sovie­­to-Romăne, conferinţa prof. I. Ardeleanu, de la Institutul de Higiena, despre­ „Organi­zarea sanitară în U.R.S.S.”. Conferenţiarul a început prin a arăta că sistemul de organizare a sănătăţii publi­ce în U.R.S.S. face parte inte­grantă din structura socia­listă a Statului Sovietic. D-sa a subliniat apoi ca­racterul preventiv al ştiinţe­lor medicale de care e pătrun­să întreaga legislaţie sanita­ră sovietică. O altă caracte­ristică a organizării sanitare în U.R.S.S. este asistenţa me­dicală accesibilă tuturora, ea fiind gratuită. In încheiere, conferenţiarul a vorbit despre rapiditatea cu care a scăzut cifra mortalită­ţii în U.R.S.S. şi a subliniat vigoarea şi puterea de muncă a poporului sovietic. Muncile agricole de vara în judeţul Bihor au luat un mare avânt In judeţul Bihor muncile a­­gricole de vară au luat un a­­vânt mare. Astfel, până la 3 Iunie a. c. s’a plivit şi curăţat de burueni o suprafaţă de 124.953 ha., cultivată cu păioa­­se. Din suprafaţa de 116.280 ha. cultivată cu plante prăşi­toare s’au prăşit până la a­­ceeaşi dată 83.114 ha. In multe locuri din judeţul Bihor a început şi cositul plantelor furajere. S’au cosit până la 3 Iunie 3.993 ha. cu lucerna şi 1.555 ha. cu trifoi. In vii s’a terminat stropirea întâia şi s’au prăşit 5.853 ha. Comitetul Provizoriu al ju­deţului Bihor duce o intensă muncă pentru o cât mai bună pregătire a maşinilor şi unel­telor necesare secerişului şi treeratului păioaselor. Avionul sboară la mică înălţime. Dedesubt se întinde pământul ţinutului Stavropol. E mai tot verde, pe alocuri, înconjurate de ogoare verzi, ca nişte pete mari, aşezările omeneşti; vezi şerpuind pan­glicile argintii ale apelor: Cuban, Egorlă­ul Mare, Ma­rtaei... ...Se întunecă. Prin pânza străvezie a serii de primăvară străbat până la avion lumi­nile a numeroase localităţi, ţâşnesc una după alta, pe locuri unde, mai acum câţiva ani, nu erau adesea decât pă­mânturi împietrite de uscă­ciune, pe care le ocoleau cu grijă oamenii atunci când îşi înfiripau aşezările. Astăzi e­­xistă aci 100 de localităţi noui: întreg ţinutul Stavro­pol şi-a schimbat înfăţişarea şi brăurile de lumină care sclipesc jos, pe pământ, sunt semne ale acestei schimbări. Ele încing de ambele laturi marea cale de apă a ţinutu­lui, care — prin canalul din Nevinomâsk — leagă răul Cu­ban cu Egorlăkul Mare şi cu răul Mănâci. In trecut ţinutul Stavropol suferea greu din pricina lipsei de apă. Ce-i drept, din munţii Caucaz coboară râurile Cuban şi Terek, bogate în apă, dar ele trec pe la marginile ţinu­tului. Iar Egorlăkul şi Manâ­­ciul erau, încă nu de mult, ape atât de sărace încât vara doar după matca secată le puteai cunoaşte cursul. In fiece an, începând din ulti­mele săptămâni ale primăverii, uscăciunea cuprindea întin­deri mari. Lipsa apei frâna desvoltarea întregului ţinut. ..MAI MULT DECÂT ORICE IRITAREA VA TRAMSFORMA Ţinutul ... va înmormânta TRECUTUL SI VA INTARI TRECEREA SPRE SOCIALISM” încă în primii ani ai Pu­terii Sovietice s’a născut gândul creării canalului din Nevinomâsk, prin care o parte din apele râului Cuban tre­buiau si se scurgă în Egorlâk şi in Manâci, imbogăţindu-le cursul in tot timpul anului. Astfel, s’ar fi format o re­ţea de ape care ar fi schimbat radical faţa ţinutului. „Mai mult decât orice, — spunea Lenin, irigarea va transforma ţinutul... va înmormânta tre­cutul şi va întări trecerea spre socialism”. Timp îndelungat s’au fi­cat lucrări pregătitoare, am­plificându-se slabul sistem de irigare existent. Dar numai odată cu puternica înflorire a economiei sovietice, numai atunci când uzinele uriaşe de construcţii de maşini lucrau din plin, s’a putut trece la înfăptuirea planului. La 27 Aprilie 1935 o hotărîre a C.C. al P. C. (b) al U. R. S. R. şi a Consiliului Comisarilor Po­porului — hotărîre luată la iniţiativa personală a lui I. V. Stalin — vestea tuturor că şi în Stavropol se va porni lupta pentru „înmormântarea tre­cutului”, începură lucrările pentru construirea canalului din Ne­vinomâsk. ZECI DE MII DE OAMENI PARTICIPA LA CONSTRUCŢIA CANALULUI Zeci de mii de oameni , tehnicieni, specialişti, munci­tori calificaţi şi necalificaţi, oameni din toate oraşele şi sa­tele ţinutului, din toate între­prinderile, sovhozurile şi col­hozurile din Stavropol au ve­nit să lucreze la noul şan­tier. S’au arătat in toată bo­găţia lor roadele muncii pe care o dusese în rândurile lo­cuitorilor organizaţia de Par­tid a ţinutului, al cărei se­cretar era, în acel timp, tov. M. A. Suslov, astăzi secretar al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. Lozinca lansată de comitetul de Partid — „întregul ţinut construeşte canalul din Nevi­nomâsk!” — a răsunat pu­ternic în inimile muncitori­lor şi ale colhoznicilor din Stavropol. Ecoul ei s’a auzit departe. Au venit şi s’au a­­lăturat la această luptă pen­tru apă, — care aci era tot una cu lupta pentru asigu­rarea unui trai înstărit — oameni din toate părţile, dela malurile Caspicei până la Cu­ban şi, de mai departe, din­colo de Don. Lucrările progresau rapid, deşi amploarea lor era imen­să. Râul Cuban a fost abătut din albia sa firească, iar aci s’a construit un mare baraj Dealungul traseului, pe care urma să-l aibă canalul s’au mutat din loc peste zece mi­lioane m. c. de pământ şi pentru a croi drum apei, spre locurile prevăzute în plan, constructorii au săpat dea­­curmezişul muntelui Nedre­­manaia un tunel lung de peste 6 km. ★ Războiul a întrerupt lupta paşnică dar dârză a cons­tructorilor din Novinomâsk împotriva forţelor naturii. Urgia fascistă s-a abătut şi asupra Stavropolului, a dis­trus cu sălbăticie tot ceea ce se făcuse aici. Instalaţiile au fost scoase din uz, sau trans­portate în Germania, meca­nismele au fost distruse, pă­mântul răscolit. Totul trebuia reluat aproape de la capăt. La chemarea organizaţiei de Partid au răspuns şi de această dată zeci de mii de oameni. Printre primii care s’au prezentat pe şantier, la scurt timp după isgonirea nemţilor, erau muncitorii din oraşele vecine şi colhoznicii din satele din jur, care lucra­seră aici şi înainte de răz­boi. Instalaţiile au fost refă­cute şi perfecţionate, nume­roase operaţiuni au fost me­canizate, se lucra în zeci de locuri in acelaş timp, întreg ţinutul clocotea şi fremăta: trebuia recâştigat timpul pier­dut ! In tot locul, pe şan­tier, se făcea simţită pre­zenţa membrilor de Partid, a bolşevicilor. Agitatorii de Partid desfăşurau o muncă politică şi culturală neobo­sită în sânul acelei mulţimi nenumărate. întrecerea so­cialistă cuprindea oamenii, echipele, sectoarele, ziarul „Şantierul stalinist”, pe ca­re -l edita organizaţia de Par­tid chiar pe şantier, vestea în fiece zi noui succese şi vorbea despre eroismul in muncă al muncitorilor şi col­hoznicilor. In sfârşit, veni ziua în care constructorii îşi văzură mun­ca răsplătită; ecluzele au pu­tut fi deschise şi apele Cu­­banului se năpustiră, spume­­gânde şi învolburate,­in noua lor albie făurită de mâna o­­mului, umplând şi matca Egorlâkului Mare şi umflând Manaciul. Se deschise o nouă cale de apă, lungă de 450 km. Canalul din Novinomâsk — victorie a ştiinţei şi tehnicei sovietice înaintate, — intrase în funcţiune. IMPORTANTA ECONOMICA A CANALULUI Din râul Cuban se vor scurge anual în Egorlâkul Mare 1.750 milioane metri cubi de apă. Aceasta înseam­nă că de la intrarea în funcţie a canalului, Egorlâkul devine un râu bogat, cu ape ce se menţin în tot timpul anului. Sute de localităţi primesc acum direct apă. Dealungul canalului şi al ambelor maluri ale Egorlâkului se vor întinde păşuni bogate; gră­dini şi vii au prins să răsară, îmbălsămând aerul şi îmbră­când în haina verdelui proas­păt locurile până de curând golaşe. Dar canalul din Nevinomâsk nu constitue decât o primă verigă din grandioasa reţea de construcţii şi irigări, care se va întinde spre răsărit şi nord, spre Astrahan, Stalin­grad, Saratov, Samara. Numai dealungul unei singure ramuri a acestei reţele sunt proectate pentru anii următori câteva poduri de cale ferată, încă un tunel lung de 4 km., câteva zeci de poduri de beton şi centrale hidro-electrice. Odată cu intrarea în funcţiune a acestui al doilea sector al re­ţelei, ţinutul Stavropol va dispune de o nouă suprafaţă arabilă de peste o sută mii de hectare . Aceasta va asigura nu nu­mai înflorirea economică a ţinutului, luat izolat, ci în­seamnă totodată creşterea importanţei Stavropolului, pri­vit în ansamblul economiei sovietice. Ţinutul este pe cale să devină unul din cele mai bogate grânare ale ţării şi o mare bază de creştere a vite­lor. In acelaş timp ia avânt in­dustria locală, datorită nouii reţele de energie electrică şi de căi de comunicaţie. SE SCHIMBA INFATUAREA ŢINUTULUI - SE SCHIMBA SI VIAŢA OAMENILOR Acum câţiva ani Novo- Troiţka era o staniţă (satcă­­zăcesc) neînsemnată, cuibă­rită la poalele unui cot al Egorlakului Mare. Astăzi, trece pe acolo canalul din Novinomâsk; s’a şi început construirea unei centrale hi­dro-electrice, care va ali­menta un întreg sector. Şi staniţa se transformă, pe ne­simţite, într’un orăşel, prevă­zut cu tot confortul modern şi care se mândreşte de pe acum cu gara sa, pe unde trec zilnic trenuri încărcate cu materiale pentru construc­ţiile în curs. Peste 5 ani Novo- Troiţka va fi centrul unei re­giuni industriale. Iar localni­cii care, înainte vreme, fuse­seră adesea nevoiţi să dră­muiască apa, ce ajungea până la ei prin slaba reţea de irigaţie existentă, vor cu­noaşte un trai înstărit, asi­gurat.­­ Construcţia canalului, cât şi şantierele nouii reţele de canaluri ce se deschid în continuare au atras şi atrag oameni din toate colţurile ţării. Au venit oameni so­vietici de pretutindeni, înţe­legând că aci se pun teme­liile unei opere mari, că nu este vorba numai de o trea­bă „a celor din Stavropol”, ci de propăşirea în egală mă­sură a ţării lor. Au venit oa­menii îndemnaţi de dragostea pentru patria lor, de încre­derea în forţele proprii. Şi astfel în mii de gospodării se aprind lumini noui şi începe o viaţă îmbelşugată. ★ Barajul imens de pe Cuban este străjuit de o statue înal­tă de 15 m., înfăţişându-l pe Stalin. Iar pe frontispiciul barajului sunt săpate în litere mari două versuri: „Şi râul Cuban va porni de unde bolşevicii vor voi”. Oamenii sovietici, însufle­ţiţi de Partidul Bolşevic, şi-au măsurat din nou forţele cu cele ale naturii şi — odată mai mult — au eşit învin­gători ! T Sterian La construirea canalului Dunarea-Marea Neagră să învăţăm din experienţa U. R. S. S. Oamenii sovietici au învins natura făurind canalul din Novinomâsk TELEGRAME EXTERNE Cum a fost eliberat Shanghaiul Amănunte cu privire la masivul ajutor dat Armatei Populare de Eliberare de către populaţia din spatele frontului SHANGHAI, 7. (Agerpres). — Agenţia ’ CHINA NOUA trans­mite: Eliberarea oraşului Shanghai a fost totr’adevâr o victorie a poporului. Ţăranii din spatele frontului, partizanii, muncitorii, studenţii şi cetăţenii celui mai important oraş din China, cu toţii au sprijinit Armata Popu­lară in bătălia pentru elibera­rea oraşului. Bătălia pentru Shanghai a dovedit odată mai mult că niciun fel de fortificaţii con­struite de unităţile Kuomintan­­gului nu pot împiedica înainta­rea Armatei Populare Chineze. Unităţile generalului Cen Yi au pătruns în puternicul sistem de fortificaţii al Shanghaiului in timpul nopţii, pe o distanţă de câteva sute de metri şi au capturat o înălţime dominantă care le-a dat posibilitatea să a­­sigure înaintarea unităţilor de întărire. Această poziţie a fost capturată in cursul unor lupte care au durat trei ore şi în care un singur soldat din Armata Populară a reuşit să ţină pe loc o întreagă companie a armatei Kuomintangului. Calea către eliberarea Shan­ghaiului a fost deschisă de erois­mul milioanelor de ţărani din provincia Kiangsu, la nord de fluviul Yangtse. Cu luni de zile înainte de traversarea fluviului ţăranii au efectuat o serie în­treagă de lucrări pentru a grăbi înaintarea armatelor care au e­­liberat oraşul Shanghai. Timp de două luni populaţia regiunii de nord a provinciei Kiangsu a restabilit peste 4.300 km. de şo­sele şi peste 200 de poduri, pre­gătind in acelaş timp un nu­măr de 60.000 de vase de de­barcare. Peste o jumătate de milion de marinari au muncit zi şi noapte manevraindu-şi bărcile pe fluviul Yangtse sub focul duşmanului, transportând soldaţi, muniţii şi provizii. In interiorul oraşului munci­torii şi studenţii au dat un stră­lucit exemplu de solidaritate cu forţele Armatei Populare, păs­trând ordinea şi păzind insta­laţiile şi clădirile industriale la încercările de sabotaj din partea Kuomintangului. Echipe de securitate, cuprin­zând in total peste 60.000 mun­citori şi studenţi, şi-au desfăşu­rat activitatea, în timp ce ata­cul împotriva forţelor Kuomin­­tangului din oraş era încă in curs. Aceste echipe au păzit fa­bricile, depozitele şi instituţiile din oraş. Muncitorii centralei electrice din Shanghai s’au distins în mod deosebit. In tot cursul a­­saltului pentru eliberarea oraşu­lui ei au menţinut in funcţiune centrala, permiţând astfel func­ţionarea unui mare număr de fabrici. 10.000 de muncitori de la socie­tăţile de tramvaie au creat gărzi cetăţeneşti pentru a ajuta la păstrarea ordinei. Cu riscul vieţii lor, docherii au împiedicat realizarea planu­rilor Kuomintangului de distru­gere a instalaţiilor portuare. La sosirea forţelor armatelor popu­lare, muncitorii s’au prezentat la lucru şi au declarat că îşi vor pune toate forţele in slujba po­porului. ★ PEKING, Z. (Agerpres).— A­­genţi­a CHINA NOUA anunţă­ că in China va avea lote conferinţa femeilor din Asia. Această hotă­rîre a fost luată de ,sesiu­n­ea dela Peking a Comitetului Executiv al Uniunii Democrate a Femei­lor din China. Comitetul Execu­tiv a cerut Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor să tri­mită o delegaţie care să pre­gătească conferinţa. Congresul socialiştilor de stânga din Austria VIENA, 7 (Agerpres). — TASS transmite: Congresul socialiştilor de stânga din Austria şi-a încheiat lucrările la 5 iunie. S-a adoptat o rezolu­ţie în care se subliniază că so­cialiştii de stânga câştigă o in­fluenţă din ce în ce mai mare împotriva socialiştilor de dreapta. Socialiştii de stânga şi-au luat angajamentul să depună efor­turi susţinute pentru crearea unui front unit al mişcării muncitoreşti din Austria îndreptat împotriva reacţiunii. Oamenii muncii din Austria constată cu adâncă indignare că conducătorii de dreapta ai par­tidului socialist austriac sprijină politica reacţionară a guvernului, de reînviere a fascismului şi de nesocotire a intereselor clasei muncitoare. Congresul aprobă rezoluţia con­ferinţei din Martie a socialiştilor de stânga privitoare la trimiterea de deputaţi în Parlament, pentru a reprezenta pe socialiştii de stânga. In acest scop s-a creat un consiliu format din 30 de per­soane, care va avea sarcina de a rezolva toate problemele de tac­tică în legătură cu lupta electo­rală. Congresul a hotărit să pro­pună pe Erwin Scharf ca prim candidat în Parlament al socia­liștilor de stânga. 3 indignarea Nimicitorul răspuns al guvernului sovietic la nota guvernului iugoslav a avut un puternic ecou în rândurile masselor munci­toare din ţara noastră. In uzine, fabrici şi instituţii oa­menii muncii s-au adunat pentru a-si exprima satisfac­ţia faţa de nota U.R.S.S. şi pentru a vesteji cu energie trădarea troţkiştilor iugo­slavi. Astfel de adunări au avut loc la Arad, Alexandria, T.­­Măgurele, Reşiţa, Lugoj, Cluj, T. Severin, Buzău, Sla­tina, C. Lung Muscel, Baia, Ploeşti, Oradea, Brăila, Satu Mare, etc. La Craiova, la Depoul C.F.R., tovarăşul Purdelea Ion, şef de echipă, a scris un articol în ziarul de pe­rete, în care demască po­ziţia trădătoare a clicii lui Tito. Muncitorul Scorbură Ion a declarat că troţkiştii iugoslavi urmăresc să rupă pe muncitorii iugoslavi de muncitorii din întreaga lume, ceea ce nu le va reuşi. La atelierele C.F.R., tâm­plarul Rizea Aurel a spus: „Urîm din tot sufletul pe bandiţii din clica lui Tito care asupresc pe muncitorii iugoslavi şi încearcă să po­negrească marea Uniune Sovietică." In fabricile din Braşov, au apărut numeroase caricaturi, care înfăţişează pe troţkiştii iugoslavi ploconindu-se in faţa imperialiştilor anglo­­americani. După răspunsul guvernului sovietic la nota guvernului iugoslav Oamenii muncii salută nota sovietică şi îşi exprimă indignarea faţă de trădarea titoistă

Next