Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)
1949-06-09 / nr. 1446
Un director nedemn de funcţia ce i-a incredinţat-o clasa muncitoare C. Diaconescu, care a fost destituit din La uzinele „Vulcan” din Capitală s-a petrecut un caz extrem de grav de terorizare a corespondenţilor şi de înăbuşire a criticii pe care muncitorii au dreptul şi sunt datori să o facă prin presă, organelor administrative, atunci când ele nu aplică hotărîrile Partidului şi ale Guvernului privind îndeplinirea Planului de Stat şi ridicarea nivelului de viaţă şi cultură al celor ce muncesc. Un tovarăş, anume Caraza, a publicat în gazeta de perete un articol în care erau criticate anumite lipsuri în activitatea organelor administrative. Directorul Diaconescu în loc să ţină seama de această critică justificată şi să treacă imediat la îndreptarea lipsurilor sale, s’a înfuriat, a trims pompierul de gardă să-l aducă „pe sus” pe autorul articolului și rămânând singur cu acesta în birou, l-a luat la bătaie. Purtarea odioasă a directorului Diaconescu nu are nimic comun cu aceea a unui s «»ducător de întreprindere ■â’0ilistă ci este un act ticălos demn de directorii vremurilor trecute când clasa muncitoare era exploatată şi terorizată de capitalişti şi de slugile acestora. Sub regimul democraţiei populare în care clasa muncitoare are în mâinile sale puterea politică şi sub conducerea Partidului construeşte socialismul, nimeni nu are dreptul să aducă atingere demnităţii omeneşti a celor ce muncesc. Partidul şi Guvernul ne învaţă să preţuim şi să apărăm demnitatea omenească acelor ce muncesc. Prin purtarea sa Diaconescu a dovedit că nu are ce căuta în fruntea unei întreprinderi ai cărei stăpâni sunt oamenii muncii. De aceea, Ministerul Industriei, sesizat de această faptă odioasă, a întreprins o anchetă rapidă şi L-A DESTITUIT IMEDIAT pe Diaconescu din funcţia de director, funcţie pe care clasa muncitoare i-a încredinţat-o şi de care s-a arătat nedemn. Cu acest prilej, este necesar să arătăm că organizaţia de Partid de la Vulcan nu a combătut din timp și în mod consecvent atitudinile nesănătoase ale fostului director Diaconescu. Din ancheta noastră în întreprindere am aflat că acesta nu a fost primul caz în care Diaconescu a lovit pe muncitori, a bătut pe vremuri o femeie de serviciu, a lovit mai de curând pe un pompier, a bruscat pe unii muncitori veniţi la direcţie cu diferite treburi ale întreprinderii. Organizaţia de Partid şi Sindicatul ar fi trebuit să se sesizeze de aceste fapte şi să ceară luarea de măsuri împotrivit directorului abuziv. Cazul de la Vulcan — singurul caz până acum, şi fără îndoială şi ultimul, în care Un conducător de întreprindere socialistă îşi permite să lovească pe muncitori — nu este unicul în ceea ce priveşte persecutarea sub diferite forme, a corespondenţilor de presă şi a celor care în gazetele de perete aduc critici justificate lipsurilor, greşelilor şi abaterilor ce se manifestă în munca întreprinderii. Cazul de la Vulcan arată până la ce monstruozitate se poate ajunge, dacă organizaţiile de Partid nu folosesc permanent metoda criticii şi autocriticii, astfel ca orice abatere de la principiile de bază ale Partidului şi regimului nostru să fie combătute şi lichidate dela primele manifestări, din partea oricui ar veni ele. Persecutarea corespondenţilor, înăbuşirea criticii — sub orice formă s’ar petrece aceasta —• este o atingere adusă democraţiei interne de partid, democraţiei sindicale şi moralei proletare. Persecutarea corespondenţilor din câmpul muncii este o barbarie! — a spus tovarăşul Stalin. Organizaţiile de Partid au datoria de a încuraja, sub toate formele, spiritul critic şi autocritic în rândurile oamenilor muncii, au datoria să încurajeze pe corespondenţi în a scoate la suprafaţă lipsurile şi greşelile in toate domeniile de activitate economică, culturală, socială. Este o datorie de onoare din partea organizaţiilor de Partid de a apăra pe corespondenţi de orice fel de persecutare sau şicanare din partea organelor administrative sau conducerii oricărei organizaţii nemulţumite de criticile aduse de corespondenţi. în acelaşi timp, trebue să subliniem marea răspundere pe care o au corespondenţii. Fiecare rând, fiecare cuvânt trimis ziarului sau publicat în gazeta de perete trebuie să fie bine cântărit, fiecare fapt şi amănunt să fie bine verificat. Corespondenţii trebue să aibă conştiinţa şi să simtă răspunderea misiunii lor, iar redactorii gazetelor de perete şi comitetele de partid şi sindicale cărora le aparţin aceste gazete au datoria de a publica numai criticile justificate, numai acele critici care ajută la înlăturarea lipsurilor, greşelilor şi greutăţilor ce ne mai stau în cale, la mai buna organizare a muncii politice, a luptei pentru îndeplinirea planului de Stat şi a construirii socialismului. Arma criticii şi autocriticii este una din cele mai puternice arme ale Partidului şi clasei muncitoare, în lupta împotriva moştenirii blestemate a capitalismului, împotriva indolenţei şi birocratismului, a abuzurilor, lipsurilor şi greşelilor săvârşite în muncă, este una din cele mai puternice arme în lupta pentru crearea omului NOU, constructor al socialismului, în lupta pentru construirea măreţei societăţi socialiste, a cutezat sa lovească pe un corespondent, funcţia de director al uzinelor „Vulcan" instalarea noului director al Uzinelor „Vulcan“ Adunarea generală a muncitorilor întreprinderii Eri, 7 Iunie, în sala de festivităţi a uzinelor „Vulcan” a avut loc o adunare generală unde a fost adusă la cunoştinţa muncitorilor înlăturarea lui Diaconescu de la conducerea întreprinderii. Au luat pe rând cuvântul tovarăşii Hariga Mihai, preşedintele sindicatului, Fârvu, secretar Sectorul III B. al P. M. R., Stoica Nicolae instructor la Sectorul III al P. M. R. Coman Marin, Popescu David, Câţu şi tovarăşa Stamator care au înfierat atitudinea brutală a lui Diaconescu. In special tovarăşii Stoica Nicolae şi Cant Vasile au arătat că critica şi autocritica, făcute constructiv şi cu spirit de răspundere, constitue o armă nepreţuită in nupinile clasei muncitoare. Noul director Nagy Victor, luând cuvântul a făcut apel la colaborarea muncitorilor, Inginerilor și tehnicienilor pentru îndeplinirea și depășirea Planului de Stat, pentru păstrarea Drapelului Muncii atribuit întreprinderii Vulcan la 1 Mai. I. Raicu coresp. Pe urmele corespondenţelor nepublicate MARIA ROGOJINA împreună cu mai mulţi cetăţeni din Bucureşti şos. Chitilei, ne-au scris că au fost repartizaţi pentru a-şi primi cotele de lemne la depozitul „Ioan Navrea şi Nicolae Antoni din str. Bucegi nr. 101 A. După ce au achitat depozitarilor sumele necesare, li s’a spus de către aceştia să se prezinte pentru a-şi ridica lemnele. La data fixată, cetăţenii s’au prezentat la depozit cu căruţele. Insă depozitul era închis, iar Ion Navrea şi Nicolae Anton dispăruţi cu banii pe care-i încasaseră dela locuitori pentru lemne. Redacţia a înaintat această reclamaţie Comandamentului Miliţiei Capitalei, care cercetând acest caz şi găsind plângerea întemeiată, ne face cunoscut că indivizii Ion Navrea şi Nicolae Anton au fost trimişi în faţa justiţiei în stare de arest. ★ UNGUREANU VASILE împreună cu alţi 40 de muncitori de la Şantierul Satu-Nou Jud. Putna, ne-au scris că au fost angajaţi pe acest şantier, de către cooperativa „Zidarul“ din Bucureşti, pentru exploatarea fierului din cazemate. Ei au scos din aceste cazemate cca. 30.000 kgr. fier, pe care l-au predat CFR-ului. Dar pentru munca lor nu au primit încă nici un fel de salariu nici dela cooperativa „Zidarul”, care îi angajase pentru muncă şi nici dela C.F.R. căruia îi predaseră fierul. Redacţia a Înaintat această reclamaţie Comisiei de Reorganizare a Cooperaţiei care ne face cunoscut că pe ziua de 21 Mai 1949 au plecat pe şantier delegaţii cooperativei împreună cu delegaţii CFR- ului, pentru a face plata muncitorilor. Rugăm pe muncitorii de pe acest şantier să informeze redacţia dacă şi-au primit drepturile. UCENICUL S. R. de la şcoala mixtă de ucenici din Dorohoi, ne-a scris că M. Tufescu, directorul acestei şcoli, întrebuinţează metode de terorizare a ucenicilor. Când ucenicii cer explicaţii asupra unor lecţii pe care nu le-au înţeles, nu capătă aceste explicaţii. Directorul bate pe ucenici, cum sunt de pildă cazurile ucenicilor Ciobotaru şi Reinstein; el ameninţă deseori pe elevi, spunându-le că „va suspenda democraţia pe cinci minute“, adică îi va bate. Redacţia a inaintat această reclamaţie Ministerului Muncii, care făcând cercetări la faţa locului şi găsind plângerea întemeiată, ne face cunoscut că M. Tufescu a fost înlocuit din funcția de director. ★ Din activitatea Comitetelor Provizorii Masuri pentru îmbunătăţirea calităţii pâinii şi a aprovizionării în judeţul Buzău Constatând că pâinea ce se dă populaţiei este de calitate uferioară, Comitetul Provizori al judeţului Buzău, a luat ediat măsuri pentru îmbuătăţirea fabricaţiei ei. Dease-menea a luat măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor sanitare în care se desfac alimentele în piaţa centrală. Piaţa a fost îndestulată cu mălai, punânduse capăt tentativelor de speculă ale chiaburilor. Pentru îmbunătăţirea aprovizionării, s’a înfiinţat în comuna Cislău un centru de desfacere a cărnii. S-au deschis două restaurante de Stat în comunele Cislău şi Nehoi. Datorită vigilenţei membrilor Comitetului Provizoriu, au fost descoperite neregulile făcute la distribuirea cartelelor în comuna Pănătău şi la întreprinderea forestieră, fostă Zelingher. Cu sprijinul Comitetului Provizoriu, locuitorii din satul Ileana şi-au construit un local de şcoală. S-au luat deasemeni măsuri ca în 30 de comune să funcţioneze grădiniţe sezoniere. Cursurile de conducătoare pentru aceste grădiniţe au început să funcţioneze. Pe plan sanitar, s’au luat măsuri de vaccinare a tuturor copiilor de şcoală din centrele Mizil, Pogoane şi Mihăileşti. La spitalul de chirurgie din Buzău s’a amenajat o maternitate, iar în oraş este în curs de amenajare un dispensar. S’a luat măsuri ca 116 copii de muncitori să fie trimiși la băi. Măsuri pentru o mai bună distribuire A • * • A /-i • J 1 ^ a painu m Capitala Comitetul Provizoriu al Capitalei, sesizându-se de faptul că unii distribuitori de pâine nu aplică dispoziţiunile privitoare la buna distribuire a pâinii, a hotărît ca toate centrele să distribuie pâine numai celor înscrişi la aceste centre. Raţiile se vor distribui numai pentru ziua respectivă. Bonurile rămase după o zi pe alta nu mai sunt valabile. Ridicarea pâinii se va face pe baza bonului şi a tichetului vizat de centru, care, la primirea bonului, va anula şi numărul corespunzător din tichet. Salariaţii pot folosi cartelele de alimente in localităţile in care îşi petrec concediul Pentru înlesnirea aprovizionării salariaţilor în timpul concediului, autorităţile de resort au hotărît ca folosirea cartelelor de pâine de către salariaţi în localitatea în care îşi petrec concediul, să se facă prin simpla vizare a cartelei de alimente de către autorităţile locale. Salariatul nu are de îndeplinit nicio altă formalitate, afară de prezentarea cartelei şi tichetului respectiv, care vor fi vizate pentru perioada de concediu. Salariaţii care-şi petrec concediul la case de odihnă, vor prezenta cartela respectivă responsabilului administrativ al casei unde urmează să fie aprovizionaţi. SCÂNTEIA Nr. 1446 Alegerea membrilor activi şi corespondenţi ai Institutului de Studii Româno-Sovietic In ultima şedinţă a adunării generale a Institutului de Studii Româno-Sovietic, au fost aleşi următorii membri activi şi corespondenţi ai Institutului: SECŢIA DREPT, membri activi: Al. Voitinovici, procuror general al R.P.R., I. Oancea, decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridico-Administrative, A. Mihalca, consilier ministerial la Ministerul Justiţiei, S. Kahane, consilier juridic şef în Ministerul Justiţiei, I. Stoenescu, consilier la Curtea Supremă, A. Schreiber, profesor universitar. Membri corespondenţi: Gr. Răjeanu, prof. univ., Tudor Popescu, M. Dima, Gh. Nedelschi, conf. univ. şi D. Capră, prim procuror la Curtea Supremă. SECŢIA MATEMATICI-FIZICA-CHIMIE, membri activi: prof. ing. I. V. Nicolescu, prof. C. N. Ionescu, prof. M. Haimovici şi prof. Eugen Angelescu. Membri corespondenţi: prof. N. Bărbulescu şi prof. Al. Froda. SECŢIA TEHNICA, membri activi: acad. prof. N. Profiri, acad. prof. E. Carafoli, prof. ing. C. Budeanu, prof. ing. T. Tânăsescu, prof. ing. B. Popovschi, prof. ing. I. Drosescu, prof. ing. A. Baleş şi prof. ing. G. Friedländer. Membri corespondenţi: prof. ing. A. Avramescu, prof. ing. Tudor Ionescu, prof. C. Dinculescu, prof. ing. M. Stamatiu, prof. ing. Romeo Răşcanu, Ion Rucinski, ing. D. Niculescu, ing. I. Florescu, ing. Şt. Bălan, ing. N. Bogdan şi ing. G. Drăgan. SECŢIA MEDICINA, membri activi: acad. prof. V. Mârza, acad. Ştefan S. Nicolau, acad. H. Hortolomei, prof. Mihail Ciucă şi prof. Hie Ardeleanu. Membri corespondenţi: prof. M. Popper, prof. Marius Nasta prof. M. Blumental, prof. Hie Petrovici, conf. Filip Gotlieb, conf. dr. Marin Voiculescu, conf. dr. B. Rázvan, dr. G. Vrejoiu, I. Marinov, dr. N. Varachiu, dr. E. Streja şi dr. N. N. Gheorghiu. SECŢIA ST. NATURIIBIOLOGIE, membri activi: prof. N. Constantinescu, prof. Virgil Ianovici, prof. C. Văluţă, prof. Mihail Guşuleac, prof. Th. Bordeianu, prof. Gherasim Constantinescu şi prof. N. Sălăgeanu. Membri corespondenţi: Al. Romanovici, ing. Manoliu Mircea, Mircea Ionescu-Varo, Mihail Ionescu, ttr. I. Preadcenco, dr. N. I. Botnariuc şi prof. Neagu Marin. SECŢIA ISTORIE-FILOLOGIE, membri corespondenţi: Const. Şerban şi Barbu Câmpina. SECŢIA FILOSOFIE, membri activi: prof. Miron Constantinescu, prof. L. Răutu, prof. dr. Iosif Bogdan, prof. C. Nicuţă, prof. M. Ralea, prof. A. Frenchian, conf. dr. C. Dimitriu şi conf. Ion Banu. ,, Organizarea sanitară în U. R “ Conferinţa profesorului I. Ardeleanu În după amiază a avut loc în sala de festivităţi a Casei Prieteniei Sovieto-Române, în cadrul manifestărilor iniţiate de ARLUS — Filiala Bucureşti şi Casa Prieteniei Sovieto-Romăne, conferinţa prof. I. Ardeleanu, de la Institutul de Higiena, despre „Organizarea sanitară în U.R.S.S.”. Conferenţiarul a început prin a arăta că sistemul de organizare a sănătăţii publice în U.R.S.S. face parte integrantă din structura socialistă a Statului Sovietic. D-sa a subliniat apoi caracterul preventiv al ştiinţelor medicale de care e pătrunsă întreaga legislaţie sanitară sovietică. O altă caracteristică a organizării sanitare în U.R.S.S. este asistenţa medicală accesibilă tuturora, ea fiind gratuită. In încheiere, conferenţiarul a vorbit despre rapiditatea cu care a scăzut cifra mortalităţii în U.R.S.S. şi a subliniat vigoarea şi puterea de muncă a poporului sovietic. Muncile agricole de vara în judeţul Bihor au luat un mare avânt In judeţul Bihor muncile agricole de vară au luat un avânt mare. Astfel, până la 3 Iunie a. c. s’a plivit şi curăţat de burueni o suprafaţă de 124.953 ha., cultivată cu păioase. Din suprafaţa de 116.280 ha. cultivată cu plante prăşitoare s’au prăşit până la aceeaşi dată 83.114 ha. In multe locuri din judeţul Bihor a început şi cositul plantelor furajere. S’au cosit până la 3 Iunie 3.993 ha. cu lucerna şi 1.555 ha. cu trifoi. In vii s’a terminat stropirea întâia şi s’au prăşit 5.853 ha. Comitetul Provizoriu al judeţului Bihor duce o intensă muncă pentru o cât mai bună pregătire a maşinilor şi uneltelor necesare secerişului şi treeratului păioaselor. Avionul sboară la mică înălţime. Dedesubt se întinde pământul ţinutului Stavropol. E mai tot verde, pe alocuri, înconjurate de ogoare verzi, ca nişte pete mari, aşezările omeneşti; vezi şerpuind panglicile argintii ale apelor: Cuban, Egorlăul Mare, Martaei... ...Se întunecă. Prin pânza străvezie a serii de primăvară străbat până la avion luminile a numeroase localităţi, ţâşnesc una după alta, pe locuri unde, mai acum câţiva ani, nu erau adesea decât pământuri împietrite de uscăciune, pe care le ocoleau cu grijă oamenii atunci când îşi înfiripau aşezările. Astăzi există aci 100 de localităţi noui: întreg ţinutul Stavropol şi-a schimbat înfăţişarea şi brăurile de lumină care sclipesc jos, pe pământ, sunt semne ale acestei schimbări. Ele încing de ambele laturi marea cale de apă a ţinutului, care — prin canalul din Nevinomâsk — leagă răul Cuban cu Egorlăkul Mare şi cu răul Mănâci. In trecut ţinutul Stavropol suferea greu din pricina lipsei de apă. Ce-i drept, din munţii Caucaz coboară râurile Cuban şi Terek, bogate în apă, dar ele trec pe la marginile ţinutului. Iar Egorlăkul şi Manâciul erau, încă nu de mult, ape atât de sărace încât vara doar după matca secată le puteai cunoaşte cursul. In fiece an, începând din ultimele săptămâni ale primăverii, uscăciunea cuprindea întinderi mari. Lipsa apei frâna desvoltarea întregului ţinut. ..MAI MULT DECÂT ORICE IRITAREA VA TRAMSFORMA Ţinutul ... va înmormânta TRECUTUL SI VA INTARI TRECEREA SPRE SOCIALISM” încă în primii ani ai Puterii Sovietice s’a născut gândul creării canalului din Nevinomâsk, prin care o parte din apele râului Cuban trebuiau si se scurgă în Egorlâk şi in Manâci, imbogăţindu-le cursul in tot timpul anului. Astfel, s’ar fi format o reţea de ape care ar fi schimbat radical faţa ţinutului. „Mai mult decât orice, — spunea Lenin, irigarea va transforma ţinutul... va înmormânta trecutul şi va întări trecerea spre socialism”. Timp îndelungat s’au ficat lucrări pregătitoare, amplificându-se slabul sistem de irigare existent. Dar numai odată cu puternica înflorire a economiei sovietice, numai atunci când uzinele uriaşe de construcţii de maşini lucrau din plin, s’a putut trece la înfăptuirea planului. La 27 Aprilie 1935 o hotărîre a C.C. al P. C. (b) al U. R. S. R. şi a Consiliului Comisarilor Poporului — hotărîre luată la iniţiativa personală a lui I. V. Stalin — vestea tuturor că şi în Stavropol se va porni lupta pentru „înmormântarea trecutului”, începură lucrările pentru construirea canalului din Nevinomâsk. ZECI DE MII DE OAMENI PARTICIPA LA CONSTRUCŢIA CANALULUI Zeci de mii de oameni , tehnicieni, specialişti, muncitori calificaţi şi necalificaţi, oameni din toate oraşele şi satele ţinutului, din toate întreprinderile, sovhozurile şi colhozurile din Stavropol au venit să lucreze la noul şantier. S’au arătat in toată bogăţia lor roadele muncii pe care o dusese în rândurile locuitorilor organizaţia de Partid a ţinutului, al cărei secretar era, în acel timp, tov. M. A. Suslov, astăzi secretar al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. Lozinca lansată de comitetul de Partid — „întregul ţinut construeşte canalul din Nevinomâsk!” — a răsunat puternic în inimile muncitorilor şi ale colhoznicilor din Stavropol. Ecoul ei s’a auzit departe. Au venit şi s’au alăturat la această luptă pentru apă, — care aci era tot una cu lupta pentru asigurarea unui trai înstărit — oameni din toate părţile, dela malurile Caspicei până la Cuban şi, de mai departe, dincolo de Don. Lucrările progresau rapid, deşi amploarea lor era imensă. Râul Cuban a fost abătut din albia sa firească, iar aci s’a construit un mare baraj Dealungul traseului, pe care urma să-l aibă canalul s’au mutat din loc peste zece milioane m. c. de pământ şi pentru a croi drum apei, spre locurile prevăzute în plan, constructorii au săpat deacurmezişul muntelui Nedremanaia un tunel lung de peste 6 km. ★ Războiul a întrerupt lupta paşnică dar dârză a constructorilor din Novinomâsk împotriva forţelor naturii. Urgia fascistă s-a abătut şi asupra Stavropolului, a distrus cu sălbăticie tot ceea ce se făcuse aici. Instalaţiile au fost scoase din uz, sau transportate în Germania, mecanismele au fost distruse, pământul răscolit. Totul trebuia reluat aproape de la capăt. La chemarea organizaţiei de Partid au răspuns şi de această dată zeci de mii de oameni. Printre primii care s’au prezentat pe şantier, la scurt timp după isgonirea nemţilor, erau muncitorii din oraşele vecine şi colhoznicii din satele din jur, care lucraseră aici şi înainte de război. Instalaţiile au fost refăcute şi perfecţionate, numeroase operaţiuni au fost mecanizate, se lucra în zeci de locuri in acelaş timp, întreg ţinutul clocotea şi fremăta: trebuia recâştigat timpul pierdut ! In tot locul, pe şantier, se făcea simţită prezenţa membrilor de Partid, a bolşevicilor. Agitatorii de Partid desfăşurau o muncă politică şi culturală neobosită în sânul acelei mulţimi nenumărate. întrecerea socialistă cuprindea oamenii, echipele, sectoarele, ziarul „Şantierul stalinist”, pe care -l edita organizaţia de Partid chiar pe şantier, vestea în fiece zi noui succese şi vorbea despre eroismul in muncă al muncitorilor şi colhoznicilor. In sfârşit, veni ziua în care constructorii îşi văzură munca răsplătită; ecluzele au putut fi deschise şi apele Cubanului se năpustiră, spumegânde şi învolburate,in noua lor albie făurită de mâna omului, umplând şi matca Egorlâkului Mare şi umflând Manaciul. Se deschise o nouă cale de apă, lungă de 450 km. Canalul din Novinomâsk — victorie a ştiinţei şi tehnicei sovietice înaintate, — intrase în funcţiune. IMPORTANTA ECONOMICA A CANALULUI Din râul Cuban se vor scurge anual în Egorlâkul Mare 1.750 milioane metri cubi de apă. Aceasta înseamnă că de la intrarea în funcţie a canalului, Egorlâkul devine un râu bogat, cu ape ce se menţin în tot timpul anului. Sute de localităţi primesc acum direct apă. Dealungul canalului şi al ambelor maluri ale Egorlâkului se vor întinde păşuni bogate; grădini şi vii au prins să răsară, îmbălsămând aerul şi îmbrăcând în haina verdelui proaspăt locurile până de curând golaşe. Dar canalul din Nevinomâsk nu constitue decât o primă verigă din grandioasa reţea de construcţii şi irigări, care se va întinde spre răsărit şi nord, spre Astrahan, Stalingrad, Saratov, Samara. Numai dealungul unei singure ramuri a acestei reţele sunt proectate pentru anii următori câteva poduri de cale ferată, încă un tunel lung de 4 km., câteva zeci de poduri de beton şi centrale hidro-electrice. Odată cu intrarea în funcţiune a acestui al doilea sector al reţelei, ţinutul Stavropol va dispune de o nouă suprafaţă arabilă de peste o sută mii de hectare . Aceasta va asigura nu numai înflorirea economică a ţinutului, luat izolat, ci înseamnă totodată creşterea importanţei Stavropolului, privit în ansamblul economiei sovietice. Ţinutul este pe cale să devină unul din cele mai bogate grânare ale ţării şi o mare bază de creştere a vitelor. In acelaş timp ia avânt industria locală, datorită nouii reţele de energie electrică şi de căi de comunicaţie. SE SCHIMBA INFATUAREA ŢINUTULUI - SE SCHIMBA SI VIAŢA OAMENILOR Acum câţiva ani Novo- Troiţka era o staniţă (satcăzăcesc) neînsemnată, cuibărită la poalele unui cot al Egorlakului Mare. Astăzi, trece pe acolo canalul din Novinomâsk; s’a şi început construirea unei centrale hidro-electrice, care va alimenta un întreg sector. Şi staniţa se transformă, pe nesimţite, într’un orăşel, prevăzut cu tot confortul modern şi care se mândreşte de pe acum cu gara sa, pe unde trec zilnic trenuri încărcate cu materiale pentru construcţiile în curs. Peste 5 ani Novo- Troiţka va fi centrul unei regiuni industriale. Iar localnicii care, înainte vreme, fuseseră adesea nevoiţi să drămuiască apa, ce ajungea până la ei prin slaba reţea de irigaţie existentă, vor cunoaşte un trai înstărit, asigurat. Construcţia canalului, cât şi şantierele nouii reţele de canaluri ce se deschid în continuare au atras şi atrag oameni din toate colţurile ţării. Au venit oameni sovietici de pretutindeni, înţelegând că aci se pun temeliile unei opere mari, că nu este vorba numai de o treabă „a celor din Stavropol”, ci de propăşirea în egală măsură a ţării lor. Au venit oamenii îndemnaţi de dragostea pentru patria lor, de încrederea în forţele proprii. Şi astfel în mii de gospodării se aprind lumini noui şi începe o viaţă îmbelşugată. ★ Barajul imens de pe Cuban este străjuit de o statue înaltă de 15 m., înfăţişându-l pe Stalin. Iar pe frontispiciul barajului sunt săpate în litere mari două versuri: „Şi râul Cuban va porni de unde bolşevicii vor voi”. Oamenii sovietici, însufleţiţi de Partidul Bolşevic, şi-au măsurat din nou forţele cu cele ale naturii şi — odată mai mult — au eşit învingători ! T Sterian La construirea canalului Dunarea-Marea Neagră să învăţăm din experienţa U. R. S. S. Oamenii sovietici au învins natura făurind canalul din Novinomâsk TELEGRAME EXTERNE Cum a fost eliberat Shanghaiul Amănunte cu privire la masivul ajutor dat Armatei Populare de Eliberare de către populaţia din spatele frontului SHANGHAI, 7. (Agerpres). — Agenţia ’ CHINA NOUA transmite: Eliberarea oraşului Shanghai a fost totr’adevâr o victorie a poporului. Ţăranii din spatele frontului, partizanii, muncitorii, studenţii şi cetăţenii celui mai important oraş din China, cu toţii au sprijinit Armata Populară in bătălia pentru eliberarea oraşului. Bătălia pentru Shanghai a dovedit odată mai mult că niciun fel de fortificaţii construite de unităţile Kuomintangului nu pot împiedica înaintarea Armatei Populare Chineze. Unităţile generalului Cen Yi au pătruns în puternicul sistem de fortificaţii al Shanghaiului in timpul nopţii, pe o distanţă de câteva sute de metri şi au capturat o înălţime dominantă care le-a dat posibilitatea să asigure înaintarea unităţilor de întărire. Această poziţie a fost capturată in cursul unor lupte care au durat trei ore şi în care un singur soldat din Armata Populară a reuşit să ţină pe loc o întreagă companie a armatei Kuomintangului. Calea către eliberarea Shanghaiului a fost deschisă de eroismul milioanelor de ţărani din provincia Kiangsu, la nord de fluviul Yangtse. Cu luni de zile înainte de traversarea fluviului ţăranii au efectuat o serie întreagă de lucrări pentru a grăbi înaintarea armatelor care au eliberat oraşul Shanghai. Timp de două luni populaţia regiunii de nord a provinciei Kiangsu a restabilit peste 4.300 km. de şosele şi peste 200 de poduri, pregătind in acelaş timp un număr de 60.000 de vase de debarcare. Peste o jumătate de milion de marinari au muncit zi şi noapte manevraindu-şi bărcile pe fluviul Yangtse sub focul duşmanului, transportând soldaţi, muniţii şi provizii. In interiorul oraşului muncitorii şi studenţii au dat un strălucit exemplu de solidaritate cu forţele Armatei Populare, păstrând ordinea şi păzind instalaţiile şi clădirile industriale la încercările de sabotaj din partea Kuomintangului. Echipe de securitate, cuprinzând in total peste 60.000 muncitori şi studenţi, şi-au desfăşurat activitatea, în timp ce atacul împotriva forţelor Kuomintangului din oraş era încă in curs. Aceste echipe au păzit fabricile, depozitele şi instituţiile din oraş. Muncitorii centralei electrice din Shanghai s’au distins în mod deosebit. In tot cursul asaltului pentru eliberarea oraşului ei au menţinut in funcţiune centrala, permiţând astfel funcţionarea unui mare număr de fabrici. 10.000 de muncitori de la societăţile de tramvaie au creat gărzi cetăţeneşti pentru a ajuta la păstrarea ordinei. Cu riscul vieţii lor, docherii au împiedicat realizarea planurilor Kuomintangului de distrugere a instalaţiilor portuare. La sosirea forţelor armatelor populare, muncitorii s’au prezentat la lucru şi au declarat că îşi vor pune toate forţele in slujba poporului. ★ PEKING, Z. (Agerpres).— Agenţia CHINA NOUA anunţă că in China va avea lote conferinţa femeilor din Asia. Această hotărîre a fost luată de ,sesiunea dela Peking a Comitetului Executiv al Uniunii Democrate a Femeilor din China. Comitetul Executiv a cerut Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor să trimită o delegaţie care să pregătească conferinţa. Congresul socialiştilor de stânga din Austria VIENA, 7 (Agerpres). — TASS transmite: Congresul socialiştilor de stânga din Austria şi-a încheiat lucrările la 5 iunie. S-a adoptat o rezoluţie în care se subliniază că socialiştii de stânga câştigă o influenţă din ce în ce mai mare împotriva socialiştilor de dreapta. Socialiştii de stânga şi-au luat angajamentul să depună eforturi susţinute pentru crearea unui front unit al mişcării muncitoreşti din Austria îndreptat împotriva reacţiunii. Oamenii muncii din Austria constată cu adâncă indignare că conducătorii de dreapta ai partidului socialist austriac sprijină politica reacţionară a guvernului, de reînviere a fascismului şi de nesocotire a intereselor clasei muncitoare. Congresul aprobă rezoluţia conferinţei din Martie a socialiştilor de stânga privitoare la trimiterea de deputaţi în Parlament, pentru a reprezenta pe socialiştii de stânga. In acest scop s-a creat un consiliu format din 30 de persoane, care va avea sarcina de a rezolva toate problemele de tactică în legătură cu lupta electorală. Congresul a hotărit să propună pe Erwin Scharf ca prim candidat în Parlament al socialiștilor de stânga. 3 indignarea Nimicitorul răspuns al guvernului sovietic la nota guvernului iugoslav a avut un puternic ecou în rândurile masselor muncitoare din ţara noastră. In uzine, fabrici şi instituţii oamenii muncii s-au adunat pentru a-si exprima satisfacţia faţa de nota U.R.S.S. şi pentru a vesteji cu energie trădarea troţkiştilor iugoslavi. Astfel de adunări au avut loc la Arad, Alexandria, T.Măgurele, Reşiţa, Lugoj, Cluj, T. Severin, Buzău, Slatina, C. Lung Muscel, Baia, Ploeşti, Oradea, Brăila, Satu Mare, etc. La Craiova, la Depoul C.F.R., tovarăşul Purdelea Ion, şef de echipă, a scris un articol în ziarul de perete, în care demască poziţia trădătoare a clicii lui Tito. Muncitorul Scorbură Ion a declarat că troţkiştii iugoslavi urmăresc să rupă pe muncitorii iugoslavi de muncitorii din întreaga lume, ceea ce nu le va reuşi. La atelierele C.F.R., tâmplarul Rizea Aurel a spus: „Urîm din tot sufletul pe bandiţii din clica lui Tito care asupresc pe muncitorii iugoslavi şi încearcă să ponegrească marea Uniune Sovietică." In fabricile din Braşov, au apărut numeroase caricaturi, care înfăţişează pe troţkiştii iugoslavi ploconindu-se in faţa imperialiştilor angloamericani. După răspunsul guvernului sovietic la nota guvernului iugoslav Oamenii muncii salută nota sovietică şi îşi exprimă indignarea faţă de trădarea titoistă