Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)
1949-06-09 / nr. 1446
4 Congresul falimentului politic - economic al lainsului englez Luni s’a deschis la Blackpool, în nordul Angliei, obişnuita conferinţă anuală a partidului laburist. Conferinţa aceasta are o însemnătate deosebită, căci ea precede viitoarele alegeri din 1950 pentru Camera Comunelor şi ca atare trebue să fixeze programul electoral laburist. Printre problemele la ordinea de zi a conferinţei sunt: costul vieţii, lipsa de locuinţe, naţionalizările şi politica externă a Marii Britanii. In preajma conferinţei, care va face bilanţul celor 4 ani de nefastă guvernare laburistă, şefii laburişti au lansat un manifest program. Clasa muncitoare engleză ştie însă cât preţ se poate purte pe cuvintele făţarnice ale şefilor laburişti. Căci, ce s’a ales oare din toate făgăduielile făcute cu atâta pompă de laburişti în timpul campaniei electorale, de acum 4 ani ? STIGMATUL DECĂDERII, DELĂSĂRII ŞI TRISTEŢII DEASUPRA ANGLIEI Dacă parcurgi astăzi oraşele Angliei vezi pretutindeni stigmatul decăderii, delăsării, tristeţii. Mii şi mii de case prefăcute în ruine de bombardamentele aeriene n’au fost încă reconstruite. Pe străzi majoritatea oamenilor poartă haine uzate, sunt palizi şi extenuaţi. Pretutindeni în Anglia se aud cuvintele „Ţara se duce dracului”, sau aşa cum se exprimă englezul „la câini”. Cetăţeanul englez primeşte un ou şi 50 de grame de unt pe luna. Cel mai greu o duc muncitorii. Ei nu se bucură de nici un fel de avantagii în privinţa aprovizionării: baronul englez cu buzunarele pline şi muncitorul din fabrică sunt puşi „pe picior de egalitate”. Aşa arată „democraţia occidentală”. Preţurile fixate de Stat cresc continuu. Numai în ultimele luni carnea s’a urcat cu 20°/o, untul cu 12V, margarina cu 10°/o, brânza cu 40°7o. Astăzi englezii mănâncă cu mult mai puţin ca în 1947, nu-şi pot cumpăra nici un fel de lucruri moui, preţurile cresc continuu în timp ce salariile, conform hotărârilor guvernului, rămân îngheţate. „Noi am asigurat în fapt dreptul la muncă” proclamă adesea cu nedesminţita sa demagogie onorabilul Herbert Morrison, vicepreşedintele Consiliului de miniştri şi unul din principalii conducători ai partidului laburist. Dar numărul şomerilor, numai după datele oficiale, a trecut de 300.000. LOCUINŢE SE VOR DA PESTE 20 DE ANI. O altă problemă care frănântă populaţia Angliei este aceea a locuinţelor. La Liverpool 34.000 de familii duc o luptă disperată pentru locuinţe. 70.000 de muncitori din Berkshire locuesc în colibe de pământ. Numărul celor înscrişi pentru a obţine locuinţe este atât de mare, încât autorităţile britanice au fost silite să admită că cererile persoanelor înscrise nu vor putea fi soluţionate nici în 20 de ani. Chiriile înghit un sfert din salariul muncitorului englez. Şi în timp ce situaţia muncitorilor englezi devine din ce în ce mai anevoioasă, profiturile capitaliste cresc vertiginos, fiind încurajate prin toate măsurile guvernului. Astfel, în 1948, aceste câştiguri au depăşit — după cum arată revista „Economist” — cu 35°/o pe acelea din 1947. Ziarul englez „Daily Mail” ] scria recent: „VOM AJUNGE 1 SA MURIM DE FOAME, SAU 1 SA CEREM DE POMANA”. Aceleaşi negre prevestiri au fost reluate apoi şi de revista „Economist”: „ANGLIA SE AFLA IN PRAGUL FALI- Centului, stafia foametei SI A ŞOMAJULUI IN MASSA SE APROPIE”. Chiar aşa, va fi din cauza politicii de aservire faţă de Statele Unite, de transformare a Angliei într-o bază militară americană. Anglia întreţine astăzi o armată de 1.230.000 oameni. Cheltuielile militare ale Marii Britanii depăşesc 1 miliard de lire sterline. înarmarea se face pe spinarea standardului de viaţă al poporului muncitor, obligat să plătească din munca sa planurile nebuneşti ale imperialiştilor anglo-americani, pentru menţinerea şi înăsprirea regimului din colonii, pentru uciderea a zeci de mii de vieţi omeneşti în Birmania, Malaya, etc. „NAŢIONALIZĂRI” DUPĂ MODEL CAPITALIST O altă problemă importantă pe ordinea de zi a conferinţei de la Blackpool este aceea a naţionalizărilor. In campania electorală din 1945, laburiştii au promis că îndată ce vor veni la putere vor naţionaliza industria grea, transporturile şi minele Angliei. Dar naţionalizarea făcută de laburişti nu a fost decât o sinistră farsă. Ea nu a vizat decât acele ramuri ale industriei de care înşişi capitaliştii vroiau să se descotorosească din cauza lipsei lor de rentabilitate. Foştii proprietari ai minelor de cărbuni şi ai căilor ferate au primit drept despăgubiri sume fabuloase, iar în fruntea industriei „naţionalizate” au rămas sau au fost aduşi reprezentanţi recunoscuţi ai capitalului monopolist. Reese clar că prezenţa laburiştilor la putere convine de minune adevăraţilor stăpâni ai Angliei, bancherii şi industriaşii din City. Sub steagul laburist este cu mult mai comod — socotesc aceştia — să, exploatezi clasa muncitoare. In vălul demagogiei laburiste se poate îmbrobodi mai lesne campania de „austeritate” precum şi linia churchill istă de duşmănie furibundă faţă de Uniunea Sovietică şi de ţările de democraţie populară. ANGLIA - UN SATELIT AL IMPERIALIŞTILOR AMERICANI Se ştie prea bine că Anglia laburistă devine din ce în ce mai mult o ţară satelită a imperialiştilor americani. In planurile războinice ale acestora, Angliei i s’a rezervat rolul de prim-vătaf. Aceasta nu o pune însă la adăpost de consecinţele nefaste ale planului Marshall şi ale diverselor uniuni şi blocuri. „Atelierul lumii”, cum era denumită pe vremuri Anglia, are astăzi datorii uriaşe faţă de imperialiştii americani. Infendarea Angliei faţă de imperialiştii de dincolo de Ocean este însă călduros susţinută de fruntaşii partidului laburist. Ca şi troţkiştii iugoslavi, Morrison-ii şi Philips-ii vor să convingă pe muncitorii englezi că dolarii puşi la dispoziţie de către americani ar putea fi folosiţi pentru refacerea „socialistă” a Angliei. „ANGLIA PREFERA OCUPAŢIA AMERICANA”! exclama cinic Healey, conducătorul secţiei internaţionale a partidului laburist. Slugărnicia şi cinismul trădătorilor laburişti merge până acolo încât unul din actualii miniştri ai Angliei a făcut ziarului american „New York Herald Tribune“ următoarea declaraţie : „MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU SUNTEM SORTIŢI SA DEVENIM AL 49-LEA STAT AL U. S. A. SINGURUL LUCRU CARE NE INTERESEAZĂ ESTE DACA SCOŢIA, WALLES SI IRLANDA DE NORD VOR AVEA DREPTUL LA CATE DOI SENATORI FIECARE”. Plin de recunoştinţă, Departamentul de Stat al U. S .A., în raportul său către Congres, a dat un „certificat de bună purtare” leaderilor laburişti arătând că „ei sunt cei mai puternici piloni europeni împotriva comunismului”. Această politică trădătoare, care nu-i deosebeşte cu nimic pe laburişti de conservatorii bătrânului aţâţător la război, Churchill, este respinsă de massa poporului englez. Ea a avut drept rezultat că la ultimele alegeri municipale laburiştii au pierdut1134 de locuri. O PUTERNICA MIŞCARE DE PROTEST IN SÂNUL PARTIDULUI Politica reacţionară a conducerii partidului laburist a dat naştere unei puternice mişcări de protest în sânul partidului. Excluderea deputaţilor laburişti Zilliacus şi Solley, care s-au pronunţat pentru o politică de pace şi colaborare cu ţările democratice in frunte cu Uniunea Sovietică, constitue o dovadă a panicii ce p resimt conducătorii laburişti în faţa puternicelor nemulţumiri din sânul partidului. Forţele progresiste din partidul laburist se opun însă din ce în ce mai hotărât acestei politici. Numai în câteva zile cinci miniştri adjuncţi au preferat să-şi piardă posturile votând împotriva politicii guvernului. Alţi 67 deputaţi laburişti au primit aspre „mustrări” pentru că au refuzat să voteze în favoarea pactului agresiv al Atlanticului de Nord. Unul din rezultatele creşterii conştiinţei politice a muncitorilor englezi a fost eşecul ruşinos al campaniei pentru excluderea comuniştilor din conducerea sindicatelor. In ciuda acestei campanii, comuniştii şi-au întărit influenţa şi autoritatea. Astăzi numeroase sindicate au în frunte, comunişti. Până şi în sindicatul muncitorilor din porturi, considerat drept o „feudă” a lui Bevin, 10 din cei 38 de conducători ai sindicatelor sunt comunişti. In comitetul executiv al sindicatelor din Londra comuniştii , deţin o poziţie fermă. Această situaţie, extrem de neplăcută pentru laburişti, este recunoscuta de ziarul „Daily Express” care scrie : „INFLUENŢA COMUNIŞTILOR NU A FOST NICIODATĂ ATAT DE ADANCA. NICIODATĂ COMUNIŞTII SI CEI CARE-I SPRIJINĂ NU AU AVUT POZIŢII MAI PUTERNICE CA ASTĂZI”. In zadar Attlee şi Morrison avertizează pe membrii partidului laburist că „se vor lua măsuri severe împotriva acelora care îndrăznesc să critice politica guvernului laburist”. In massa laburistă creşte o puternică mişcare împotriva imperialiştilor americani şi a lacheilor lor, din Anglia. Cu acest bilanţ dezastruos se prezintă conducerea partidului laburist la Blackpool. Cei patru ani de guvernare au arătat adevărata înfăţişare a lui Bevin, Attlee, Morrison şi altor conducători laburişti care se ploconesc in faţa capitaliştilor. In ciuda faptului că organizaţiile laburiste au primit instrucţiuni severe să se abţină de a prezenta rezoluţii cu critici la adresa conducerii, la conferinţă au fost totuşi depuse sute de rezoluţii care oglindesc nemulţumirea faţă de îngheţarea salariilor, faţă de planurile guvernului care, „nu face nimic” pentru a reduce profiturile capitaliştilor, faţă de întreaga politică aventuristă a conducerii laburiste. Congresul de la Blackpool va marca falimentul politic econonic al laburismului. I. Manea Venituri pentru monopolista In timpul guvernării laburiste veniturile nete ale societăţilor anonime şi ale monopolurilor din Anglia au crescut astfel: (în milioane de lire sterline) 1946 996 milioane 1947 1.169 milioane 1948 1.275 milioane Impozite pentru oamenii muncii Scara creşterii impozitelor indirecte care apasă pe umerii oamenilor muncii din Anglia este următoarea: (în milioane de lire sterline) 1946 1.177 milioane 1947 1.306 milioane 1948 1.506 milioane SCÂNTEIA Nr. 1446 Alegeri pentru consiliile populare săteşti în R. P. Albania TIRANA 7 (Agerpres). — Agenţia Telegrafică Albaneză transmite că Duminică au avut loc în Republica Populară Albania, alegeri pentru consiliile populare săteşti. Massele ţărăneşti au făcut mari pregătiri pentru a sărbători acest eveniment. Ţărănimea muncitoare s’a prezentat în alegerile pentru consiliile populare cu numeroase angajamente în ce priveşte executarea şi depăşirea planurilor agricole. Pentru toţi aceia care luptă pentru pace, libertate şi progres Puşkin este un prieten, iar opera sa o armă de luptă Popoarele Uniunii Sovietice au sărbătorit cu însufleţire a 150«la aniversar© de la naşterea lui A. S. Puşkin Şedinţa festivă de la Teatrul Mare din Moscova MOSCOVA 7 (Agerpres). — TASS transmite : Moscova a sărbătorit, împreună cu întreaga Uniune Sovietică cea de a 150-a aniversare dela naşterea marelui poet rus Alexandru Sergheevici Puşkin. Sărbătorirea a început printr’un meeting ţinut Duminică la monumentul lui Puşkin şi a continuat apoi in zilele de Duminică şi Luni în cluburile, parcurile şi palatele de cultură din Moscova. Aniversarea lui Puşkin a luat caracterul unei adevărate sărbători naţionale la care au luat parte nu numai scriitori şi poeţi, ci şi reprezentanţi ai fiecărei ramuri de activitate, — muncitori, profesori, studenţi, ingineri, oameni de ştiinţă, reprezentând toate sectoarele vieţii publice sovietice. In seara de 6 iunie, reprezentanţii cercurilor literare din capitală, stahanoviştii din întreprinderile Moscovei, cei mai de seamă oameni de ştiinţă şi artişti, ofiţeri şi generali ai Armatei Sovietice, delegaţi din Republicile Sovietice şi oaspeţii străini s-au întrunit la Teatrul Mare din Moscova. Au fost de faţă personalităţi de seamă în domeniul ştiinţei, literaturii şi artelor: preşedintele Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., S. I. Vavilov, scriitorii A. A. Fadeev, L. M. Leonov, N. S. Tihonov, K. M. Simonov, A. A. Surcov, V. V. Vişnievski, B. C. Gorbatov, A. V. Sofronov şi V. M. Ko Jevnikov, preşedintele Academiei de Arte a U.R.S.S., A. M. Gherasimov, secretarul general al Uniunii compozitorilor sovietici, T. N. Hrenikov şi alţii. Printre oaspeţii străini au fost: Dimitr Polianov (R. P. Bulgaria), Jan Drda şi Latso Novomeski (Cehoslovacia), Leon Kruczkowski (Polonia), Gergeli Sándor (Ungaria), Zaharia Stancu (R.P.R.), Martin Andersen-Nexe (Danemarca), Inger Hegel (Norvegia), Jack Lindstl (Marea Britanie), Emmi Syao (China), Elvi Sinervo (Finlanda), Johannes Becher, (Germania), Pablo Neruda (Chili), precum și cunoscutul cântăreț negru Paul Robeson. Comunicatul Consiliului miniştrilor de afaceri externe asupra şedinţei din 6 iunie PARIS, 7 (Agerpres). — TASS transmite: In ziua de 6 Iunie a avut loc o şedinţă secretă a Consiliului miniştrilor de affaceri externe, după care s’a dat publicităţii următorul comunicat: La 6 Iunie 1949, sub preşedinţia ministrului afacerilor externe al Franţei, Schuman, a avut loc o şedinţă secretă a Consiliului miniştrilor de afaceri externe. Miniştrii au continuat discuţiile cu privire la propunerile delegaţiei Uniunii Sovietice şi propunerile delegaţiei Statelor Unite referitoare la Berlin. In ziua de 7 Iunie are loc viitoarea şedinţă a Consiliului ministrilor de afaceri externe. Problema unităţii Germaniei poate fi rezolvată numai pe baza principiilor adoptate la Yalta şi Potsdam .Un articol din ziarul IZVESTIA MOSCOVA, 7. (Agerpres).— TASS transmite: Ocupându-se de problema unităţii Germaniei, ziarul IZVESTIA subliniază că în această problemă există două orientări. Propunerile sovietice, scrie ziarul, oglindesc atitudinea constantă a Uniunii Sovietice faţă de problema Germaniei, care, aşa cum a arătat Molotov la sesiunea de la Londra a Consiliului miniştrilor de afaceri externe, „poate fi rezolvată just numai cu condiţia menţinerii unităţii economice şi politice a Germaniei“. Propunerile sovietice trasând calea rezolvării chestiunilor privitoare la restabilirea unităţii economice şi politice a Germaniei, corespund intereselor tuturor popoarelor care doresc o pace trainică, precum şi intereselor poporului german, care îşi dă seama că fără unitate nu se poate crea o Germanie paşnică, independentă şi democrată. Dimpotrivă, propunerile reprezentanţilor puterilor occidentale urmăresc sancţionarea ordinei stabilite în zonele occidentale şi extinderea ei asupra zonei răsăritene, asigurând prin aceasta diktatul american, în întreaga Germanie. Propunerea privitoare la extinderea aşa numitei Constituţii de la Bonn asupra întregei Germanii, inclusiv zona ei răsăriteană, nu reprezintă altceva decât o încercare de a impune întregei Germanii un regim federal, care să consfinţească desmembrarea ţării şi împotriva căreia luptă întreaga opinie publică democrată germană. De altfel, şi propunerea privitoare la aşa numitul statut de ocupaţie, elaborat la Washington, urmăreşte în fond stabilirea în Germania pe timp nelimitat a regimului de ocupaţie şi consolidarea scindării Germaniei. Acest statut de ocupaţie urmăreşte să prelungească cât mai mult timp regimul de ocupaţie, să întârzie încheerea tratatului de pace şi să lipsească poporul german de dreptul de a participa la viaţa economică şi politică, întrucât statutul prevede ca autorităţile de ocupaţie să aibă puteri dictatoriale in rezolvarea chestiunilor de ordin economic şi politic. Astfel, scrie în încheere ziarul, primele zece zile ale lucrărilor sesiunii de la Paris a Consiliului miniştrilor de afaceri externe au arătat că reprezentanţii occidentali vor să dea impresia că doresc unitatea Germaniei, în timp ce în realitate ei vor să impună o politică de desmembrare a Germaniei. Propunerile Statelor Unite, Angliei şi Franţei, prezentate la 28 Mai, „nu dovedesc dorinţa acestor puteri de a ajunge la o înţelegere cu Uniunea Sovietică, într-o chestiune atât de importantă ca aceea a unităţii Germaniei”, a declarat A. I. Vîşinski. Aceste propuneri contrazic nu numai interesele poporului german, care doreşte unitatea Germaniei şi încheerea grabnică a tratatului de pace, ci şi interesele tuturor popoarelor din Europa. PROBLEMA UNITĂŢII GERMANIEI POATE FI REZOLVATA IN INTERESUL PĂCII SI SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE, NUMAI PE BAZA PRINCIPIILOR ADOPTATE LA CONFERINŢELE DE LA YALTA ŞI POTSDAM. La Vitsi vom face din anul 1949, anul hotăritor al victoriei Armatei Democrate! Declaraţia lui N. Zahariadis, secretarul general al Partidului Comunist Grec şi preşedinte al Consiliului Superior de război al guvernului Greciei Libere vizate de englezi şi americani. Spre Vitsi este trimis acelaş Tsakalotos, care a fost înfrânt anul trecut în ofensiva condusă de el şi care îşi aduce din nou soldaţii la Vitsi pentru a-i măcelări. Hotărirea de a deslănțui ofensiva asupra masivului muntos Vitsi a fost luat în ultimul consiliu de miniştri al monarhofasciştilor în care Papagos, în urma ordinelor lui Van Fleet şi-a expus planul său de atac. Monarho-fasciştii atacă la Vitsi pentru a încerca să-şi amâne prăbuşirea. Ei îşi dau seama că lupta oamenilor muncii se intensifică. După cei 40.000 de funcţionari publici şi cei 30.000 de funcţionari de la instituţiile de utilitate publică, acum sunt în grevă muncitorii din industria tutunului, muncitorii de la societatea de gaz şi electricitate din Atena. Lupta poporului din Grecia subjugată se intensifică. Această luptă a poporului grec împotriva regimului monarho-fascist va fi cu atât mai eficace cu cât el îşi va da seama că Vitsi este de necucerit. La Vitsi se va decide bătălia din 1949, cauza războiului şi a păcii. La Vitsi regimul monarhofascist se va prăbuşi. Acest adevăr trebue să fie cunoscut de întregul popor atât în Grecia Liberă cât şi în cea subjugată, de toată Armata Democrată, de la ultimul soldat până la comandanţi, la Vitsi, în Tessalia, Rumelia, Peloponez, Macedonia, Tracia, Epir şi insule precum şi de toţi muncitorii, funcţionarii şi ţăranii, de toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate. Toţi soldaţii şi comandanţii Armatei Democrate a Greciei Libere, comisarii politici de la oraşe şi sate, trebue să depună toate eforturile pentru a câştiga bătălia de la Vitsi. Această datorie de onoare revine în primul rând apărătorilor masivului Vitsi, luptătoarelor şi luptătorilor, comisarilor politici precum şi populaţiei din regiunea Vitsi. Bărbaţi şi femei, copii ! Continuaţi cu hotărîre şi elau lupta voastră. Fiţi gata oricând să înfruntaţi atacul duşmanului. De hotărirea noastră de a nimici pe duşman depinde victoria. Lozinca noastră este: „LA VITSI DUŞMANUL NU VA TRECE. LA VITSI VOM FRÂNGE UNITĂŢILE LUI PAPAGOS. LA VITSI VOM FACE DIN ANUL 1949, ANUL HOTĂRITOR AL VICTORIEI". GRECIA LIBERA. 7 (Agerpres). DELLAS PRESS transmite : Postul de radio Grecia Liberă a transmis o declaraţie a lui N. Zahariadis, secretar general al Partidului Comunist Grec şi preşedinte al Consiliului Superior de război, al guvernului democrat provizoriu al Greciei Libere intitulată : „La Vitsi duşmanul nu va trece”, în care spune printse altele : „In curând se va împlini un an de la luptele din Grammos, care au dus la înfrângerea monarho-fasciştilor la Vitsi. Duşmanul va căuta să obţină anul acesta un succes la Vitsi, unde a eşuat anul trecut. Totul dovedeşte că duşmanul va începe marea sa ofensivă în 1549 în această regiune. Duşmanul se grăbeşte. El ştie că bătălia va fi crâncenă. De aceea, el şi-a încetat operaţiile din Rumslia şi Tessalia, unde nu a obţinut nici un rezultat, concentrându-şi acum grosul forţelor la Vitsi. Spre Vitsi îşi îndreaptă monarho-fasciştii cele două divizii de infanterie, spre Vitsi îşi îndreaptă ei artileria şi aviaţia înzestrată cu noui avioane fur La Conferinţa partidului laburist iese la iveală politica antimuncitorească a guvernului englez BLACKPOOL, 7 (Agerpres). TASS transmite: Luni s-a deschis la Blackpool, în prezenţa a circa 1400 delegaţi, cea de a 48-a conferinţă anuală a partidului laburist englez.Ministrul asigurărilor sociale. James Griffith, care a deschis conferinţa, a căutat să-şi centreze cuvântarea în jurul problemelor interne. In privinţa greutăţilor economice ale Angliei, Griffith le-a atins numai în treacăt.In încheere, el a încercat să justifice politica externă a guvernului laburist, lăudând planul Marshall, Uniunea occidentală şi pactul Atlanticului de Nord. Apoi conferinţa a trecut la examinarea, dării de seamă a comitetului de organizare. încă de la începutul desbaterilor, s-a relevat faptul că numărul rezoluţiilor depuse de organizaţiile locale ale partidului a fost redus fără scrupul în scopul de a se evita discuţiile asupra problemelor care ar fi provocate critici aspre la adresa, comitetului executiv. Delegaţii au protestat impotriva acestei proceduri, conteBLACKPOOL, 7 (Agerpres*. — După cum transmite FRANCE PRESSE, la şedinţa de Marţi a conferinţei partidului laburist, Stafford’ Cripps a analizat situaţia economică şi financiară a Marii Briteni, declarând între altele că: „deficitul în dolari al bugetului britanic atinge o sumă echivalentă cu 300 milioane lire stând comitetului executiv dreptul de a scoate în mod arbitrar de pe ordinea de zi un număr de rezoluţii. Din cele spuse de diverşi delegaţi în continuarea discuţiilor reese că participanţii la conferinţă nu se vor putea pronunţa în mod liber asupra proectului de program electoral al partidului. La discuţiile asupra raportului comitetului executiv, Olman, delegat din South Hackney (Londra), a protestat împotriva faptului că comitetul executiv nu îndeplineşte promisiunea făcută cu un an în urmă, anume că partidul laburist să ia măsuri energice împotriva activităţii fasciştilor. El a arătat că la Londra, fasciştii organizează nestânjeniţi diverse manifestări. In ce priveşte rezultatele obţinute de partidul laburist în recentele alegeri municipale,delegatul Warrall din Sheffield a declarat că înfrângerea atât de puternică suferită de partidul laburist în aceste alegeri se datoreşte faptului că clasa muncitoare engleză este nemulţumită de bugetul care apasă greu pe umerii săi. pe an. Din cauza aceasta, comerţul nostru extern devine o problemă din ce in ce mai grea, iar avantagiile de care ne-am bucurat imediat după război s’au racşorat bilt. Majoritatea clienţilor noştri se găsesc într’o situaţie economică foarte grea. Deasemenea, exportul în Statele Unite a fost mult redus şi în general, exportul din anul acesta este mult inferior celui de anul trecut“. BLACKPOOL, 7 (Agerpres). In şedinţa de Luni după amiază a conferinţei de la Blackpool, comitetul executiv a cerut votarea rezol Ituţiei privitoare la excluderea deputaţilor Zilliacus şi Soliey. Paragraful prin care se interzice acestor doi deputaţi să-şi exprime punctul de Vedere în cadrul conferinţei, nu a reuşit să întrunească decât 3 milioane voturi pentru, faţă de 2 milioane voturi contra. In cursul desbaterilor asupra acestei chestiuni, numeroşi delegaţi s’au ridicat împotriva metodelor nedemocratice folosite de comitetul executiv. In legătură cu această excludere, Zilliacus a arătat reprezentanţilor presei că votarea în cadrul conferinţei s’a făcut printr’o procedură care permite diverşilor conducători sindicali de dreapte să voteze în numele unor organizaţii muncitoreşti care în proporţie de 90o/- mut împotriva poziţiei adoptate de aceşti conducători. In ce priveşte alegerile generale, Zilliacus a adăugat că va candida în mod independent. „Sunt hotărât, a spus el, să particip activ la lupta pentru pace şi să creez în acest scop comitete pentru pace în toate regiunile Angliei. PRIN POLITICA GUVERNULUI LABURIST, a continuat el, NE ÎNDREPTAM DIRECT SPRE FALIMENT“. In încheere, Zilliacus a arătat că fruntaşii laburişti au adoptat politica externă a lui Churchill. Ministrul de finanţe Cripps recunoaşte falimentul politicii economice a guvernului Cuvântarea rostită de scriitorul Simonov la Teatrul Mare din Moscova Meetingul a fost deschis de scriitorul Fadeev, preşedintele Comitetului naţional pentru aniversarea lui Puşkin. Apoi a luat cuvântul scriitorul Simonov, care a subliniat că Puşkin este întemeetorul nouei literaturi ruse, că el a introdus în literatură realismul de tip nou, care îşi găseşte expresie in literatura progresistă rusă. El a fost primul care şi-a concentrat atenţia asupra marilor sarcini ce stau în faţa omenirii. Vorbind despre ideile politice ale poetului şi despre legăturile sale cu decembriştii, Simonov a subliniat că întreaga sa operă oglindeşte revolta sa împotriva autocraţiei. Puşkin a considerat întotdeauna că rolul principal în istorie îl joacă poporul. Spre deosebire de cea mai mare parte a contemporanilor săi, Puşkin iubea poporul şi dispreţuia teoriile cosmopolitismului şi sistemul burghers, pe care le-a biciuit cu asprime în analizele sale necruţătoare asupra democraţiei americane, în articolul „John Tenner”, sau asupra capitalismului britanic în articolul „Călătorie de la Moscova la Petersburg". „In marea familie a republicilor unite în Patria Socialismului, sărbătorim aniversarea marelui poet rus, soarele poeziei noastre. Pușkin este iubit de noi nu numai ca un poet de un neîntrecut geniu artistic, nu numai ca un mare reformator al limbii literare ruse. Pușkin ne este scump pentru că a deschis prin arta sa creatoare o perioadă de înflorire a literaturii ţării noastre, pentru că el a fost primul mare realist şi primul geniu in acel curent literar progresist care a eşit victorios in lupta împotriva reacţiunii şi a constituit gloria literaturii ruse". Simonov a încheiat, subliniind însemnătatea mondiala a operei lui Puşkin. „Pentru toţi aceia care luptă pentru pace, pentru egalitatea între oameni şi între popoare, pentru toţi aceia care luptă pentru eliberarea de exploatare a omului de către om şi pentru toţi aceia care cred în triumful celor buni asupra duşmanilor omenirii şi în triumful raţiunii asupra întunericului, — pentru toţi aceştia Puşkin este un prieten, iar marea şi luminoasă sa operă este o armă de luptă". Discursul scriitorului danez Martin Andersen-Nexö Cunoscutul scriitor progresist danez, Martin Andersen- Nexö, luând cuvântul, a spus printre altele : „In Uniunea Sovietică, în republica oamenilor muncii, talentul este preţuit ca nicăeri în altă parte. Lumea veche proslăveşte „individualismul”, dar macină talentele până le face de nerecunoscut, atunci când nu le poate folosi pentru reclamă. Aici însă, în Uniunea Sovietică, poporul îşi preţueşte poeţii pentru ceea ce ei au creat. Popoarele sovietice, detaşamentul înaintat al omenirii, au înlocuit falsul „individualism”, prin respectul real faţă de fiinţa omenească. Cât de frumoasă este preţuirea popoarelor sovietice faţă de marele lor poet Puşkin ! In lumea veche, această preţuire nu poate fi înţeleasă. Numai aici, în lumea nouă, poporul sărbătoreşte pe acei care au luminat şi luminează drumul omenirii. Puşkin a fost un astfel de far luminos”. Au luat apoi cuvântul academicianul Palladin, delegatul R.S.S. Ucraina, poetul bielorus Maxim Tank, delegatul polonez Kruczkowski, delegata chineză Emmi Syao şi alţii. După aceasta s’a dat cetire numeroaselor mesagii de salut primite de la: Uniunea scriitorilor cehoslovaci, preşedintele Uniunii scriitorilor bulgari, academicianul Ludmil Stoianov, cunoscutul scriitor britanic Bernard Shaw, Uniunea scriitorilor polonezi, profesorii şi studenţii celui mai vechi oraş universitar polonez Wroclaw, scriitorul irlandez Shean Ocasey, scriitorul japonez Kuraharo Korihito, precum şi de la alţi cunoscuţi oameni de cultură din străinătate. Silim ii nelHiiir Mi lata PRAGA 7 (Agerpres). — TASS transmite că Duminică s’a încheiat tradiţionalul festival internaţional „Primăvară la Fraga”, care a constituit un eveniment important în viaţa muzicală. La festival au participat compozitori, instrumentişti şi artişti din Uniunea Sovietică, din ţările de democraţie populară, din Franţa, Anglia, Statele Unite, etc. Reprezentanţii artei sovietice s-au bucurat de un deosebit succes. Duminică a avut loc în sala „Smetana” ultimul concert dat de maeştrii sovietici Maslenikov, Nelep, Bezrodnâi, Serebriakov şi alţii.* Simultan cu festivalu avut loc concursul inter ,4 nai pentru vioară, pentru premiul „Jan Kubelik”. Din ce cinci premii anunţate, patru, au fost decernate reprezentanţilor muzicii sovietice. Congresul Asociaţiei Franţa-U. R. S. S. şi-a încheiat lucrările PARIS, 7 (Agerpres). — TASS transmite că la cel de al 4-lea Congres Naţional al Asociaţiei Franţa-U. R. S. S., a luat cuvântul secretarul general al Asociaţiei, Camille Paire care a făcut un raport cu privire la desvoltarea economiei sovietice şi ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii din U.R.S.S. Raportul a fost întâmpinat cu aplauze furtunoase de asistenţă. In cea de a patra şedinţă a Congresului a luat cuvântul preşedintele Asociaţiei Franţa- U.R.S.S., savantul francez Frederic Joliot Curie. „Exemplul Uniunii Sovietice, a declarat Joliot Curie, ne dă încrederea că vom reuşi să unim toate forţele păcii pentru a construi o lume nouă, mai bună şi mai dreaptă“. In ziua de 6 iunie cel de al 4-lea Congres Naţional al Asociaţiei Franţa-U.R.S.S. şi-a terminat lucrările. In şedinţa de încheiere a fost adoptată în unanimitate o rezoluţie prin care Asociaţia Franţa- U. R. S. S. îşi exprimă hotărirea de a-şi spori eforturile în lupta pentru pace şi a consolida prietenia franco-sovietică, chezăşia păcii şi securităţii Franţei. Această rezoluție a fost adoptată în unanimitate în aclamațiile entuziaste ale asistenței. Delegații au ovaționat îndelung Uniunea Sovietică, prietenia franco-sovietică și pe conducătorul poporului sovietic, Generalissimul Stalin. ★ RcmcTii ci antttvTctratta București Str Dobrogeanu Gherea Nr. 5. Csctrala telefonică : 3.26.2*0. Cont cec poştal fîr. 1381.— Tiparul: Imprimeriile „SCRISUL LIBER Str. Dobrogeanu Cherea Nr. 5. Bucureşti REDACŢIA 88 ArajMETOATU, Bucureff, Ste DoM*mţărani ti intolocrnali, lunar VI 8«. Tuna postali pIMiti In numerar som. aprob. Dir. Gen. P. T. T. lUVWMtii 250.408/948