Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-09 / nr. 1446

4 Congresul falimentului politic - economic al lainsului englez Luni s’a deschis la Black­pool, în nordul Angliei, obiş­nuita conferinţă anuală a par­tidului laburist. Conferinţa aceasta are o în­semnătate deosebită, căci ea precede viitoarele alegeri din 1950 pentru Camera Comune­lor şi ca atare trebue să fixe­ze programul electoral labu­rist. Printre problemele la or­dinea de zi a conferinţei sunt: costul vieţii, lipsa de locuinţe, naţionalizările şi politica ex­ternă a Marii Britanii. In preajma conferinţei, care va face bilanţul celor 4 ani de nefastă guvernare laburistă, şefii laburişti au lansat un ma­nifest program. Clasa munci­toare engleză ştie însă cât preţ se poate purte pe cuvintele fă­ţarnice ale şefilor laburişti. Căci, ce s’a ales oare din toate făgăduielile făcute cu atâta pompă de laburişti în timpul campaniei electorale, de acum 4 ani ? STIGMATUL DECĂDERII, DELĂSĂRII ŞI TRISTEŢI­I DEASUPRA ANGLIEI Dacă parcurgi astăzi ora­şele Angliei vezi pretutindeni stigmatul decăderii, delăsării, tristeţii. Mii şi mii de case prefăcute în ruine de bombar­damentele aeriene n’au fost încă reconstruite. Pe străzi majoritatea oa­menilor poartă h­aine uzate, sunt palizi şi extenuaţi. Pre­tutindeni în Anglia se aud cuvintele „Ţara se duce dra­cului”, sau aşa cum se ex­primă englezul „la câini”. Ce­tăţeanul englez primeşte un ou şi 50 de grame de unt pe luna. Cel mai greu o duc muncitorii. Ei nu se bucură de nici un fel de avantagii în privinţa aprovizionării: baronul englez cu buzunarele pline şi muncitorul din fa­brică sunt puşi „pe picior de egalitate”. Aşa arată „demo­craţia occidentală”. Preţu­rile fixate de Stat cresc con­tinuu. Numai în ultimele luni carnea s’a urcat cu 20°/o, untul cu 12V­, margarina cu 10°/o, brânza cu 40°7o. Astăzi englezii mănâncă cu mult mai puţin ca în 1947, nu-şi pot cumpăra nici un fel de lucruri m­oui, preţurile cresc continuu în timp ce salariile, conform hotărârilor guvernului, rămân îngheţate. „Noi am asigurat în fapt dreptul la muncă” proclamă adesea cu nedesminţita sa demagogie onorabilul Her­bert Morrison, vicepreşedin­tele Consiliului de miniştri şi unul din principalii conducă­tori ai partidului laburist. Dar numărul şomerilor, nu­mai după datele oficiale, a trecut de 300.000. LOCUINŢE SE VOR DA PESTE 20 DE ANI. O altă problemă care fră­­­nântă populaţia Angliei este aceea a locuinţelor. La Li­verpool 34.000 de familii duc o luptă disperată pentru lo­cuinţe. 70.000 de muncitori din Berkshire locuesc în co­libe de pământ. Numărul ce­lor înscrişi pentru a obţine locuinţe este atât de mare, încât autorităţile britanice au fost silite să admită că cererile persoanelor în­scrise nu vor putea fi solu­ţionate nici în 20 de ani. Chiriile înghit un sfert din salariul muncitorului englez. Şi în timp ce situaţia mun­citorilor englezi devine din ce în ce mai anevoioasă, pro­fiturile capitaliste cresc ver­tiginos, fiind încurajate prin toate măsurile guvernului. Astfel, în 1948, aceste câşti­guri au depăşit — după cum­­ arată revista „Economist” — cu 35°/o pe acelea din 1947. Ziarul englez „Daily Mail” ] scria recent: „VOM AJUNGE 1 SA MURIM DE FOAME, SAU 1 SA CEREM DE POMANA”.­­ Aceleaşi negre prevestiri­­ au­­ fost reluate apoi şi de revista­­ „Economist”: „ANGLIA SE­­ AFLA IN PRAGUL FALI-­­ Centului, stafia foame­tei SI A ŞOMAJULUI IN­­ MASSA SE APROPIE”. Chiar­­ aşa, va fi din cauza politicii de aservire faţă de Statele­­ Unite, de transformare a Angliei într-o bază militară americană. Anglia întreţine astăzi o armată de 1.230.000 oameni. Cheltuielile militare ale Marii Britanii depăşesc 1 miliard de lire sterline. înar­marea se face pe spinarea standardului de viaţă al po­porului muncitor, obligat să plătească din munca sa pla­nurile nebuneşti ale imperia­liştilor anglo-americani, pen­tru menţinerea şi înăsprirea regimului din colonii, pentru uciderea a zeci de mii de vieţi omeneşti în Birmania, Malaya, etc. „NAŢIONALIZĂRI” DUPĂ MODEL CAPITALIST O altă problemă importantă pe ordinea de zi a conferin­ţei de la Blackpool este aceea a naţionalizărilor. In cam­pania electorală din 1945, la­buriştii au promis că îndată ce vor veni la putere vor na­ţionaliza industria grea, tran­sporturile şi minele Angliei. Dar naţionalizarea făcută de laburişti nu a fost decât o si­nistră farsă. Ea nu a vizat decât acele ramuri ale in­dustriei de care înşişi capita­liştii vroiau să se descotoro­sească din cauza lipsei lor de rentabilitate. Foştii pro­prietari ai minelor de căr­buni şi ai căilor ferate au primit­ drept despăgubiri sume fabuloase, iar în frun­tea industriei „naţionalizate” au rămas sau au fost aduşi reprezentanţi recunoscuţi ai capitalului monopolist. Reese clar că prezenţa laburiştilor la putere con­vine de minune adevăraţilor stăpâni ai Angliei, bancherii şi industriaşii din City. Sub steagul laburist este cu mult mai comod — socotesc aceş­tia — să, exploatezi­ clasa muncitoare. In vălul de­magogiei laburiste se poate îmbrobodi mai lesne campa­nia de „austeritate” precum şi linia churchill­ istă de duş­mănie furibundă faţă de U­­niunea Sovietică şi de ţările de democraţie populară. ANGLIA - UN SATELIT AL IMPERIALIŞTILOR AMERICANI Se ştie prea bine că Anglia laburistă devine din ce în ce mai mult o ţară satelită a im­perialiştilor americani. In planurile războinice ale aces­tora, Angliei i s’a rezervat rolul de prim-vătaf. Aceasta nu o pune însă la adăpost de consecinţele nefaste ale pla­nului Marshall şi ale diverse­lor uniuni şi blocuri. „Atelie­rul lumii”, cum era denumită pe vremuri Anglia, are astăzi datorii uriaşe faţă de impe­rialiştii americani. Infendarea Angliei faţă de imperialiştii de dincolo de Ocean este însă călduros susţinută de frun­taşii partidului laburist. Ca şi troţkiştii iugoslavi, Morri­­son-ii şi Philips-ii vor să con­vingă pe muncitorii englezi că dolarii puşi la dispoziţie de către americani ar putea fi folosiţi pentru refacerea „socialistă” a Angliei. „AN­GLIA PREFERA OCUPAŢIA AMERICANA”! exclama cinic Healey, conducătorul secţiei internaţionale a partidului laburist. Slugărnicia şi cinis­mul trădătorilor laburişti merge până acolo încât u­­nul din actualii miniştri ai Angliei a făcut ziarului american „New York He­rald Tribune“ următoarea declaraţie : „MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU SUN­TEM SORTIŢI SA DEVE­NIM AL 49-LEA STAT AL U. S. A. SINGURUL LUCRU CARE NE INTERESEAZĂ ESTE DACA SCOŢIA, WALLES SI IRLANDA DE NORD VOR AVEA DREPTUL LA CATE DOI SENATORI FIECARE”. Plin de recuno­ştinţă, Departamentul de Stat al U. S .A., în raportul său către Congres, a dat un „cer­tificat de bună purtare” lea­­derilor laburişti arătând că „ei sunt cei mai puternici pi­loni europeni împotriva co­munismului”. Această politică trădătoare, care nu-i deosebeşte cu nimic pe laburişti de conservatorii bătrânului aţâţător la răz­boi, Churchill, este respinsă de massa poporului englez. Ea a avut drept rezultat că la ultimele alegeri municipale laburiştii au pierdut­­1134 de locuri. O PUTERNICA MIŞCARE DE PROTEST IN SÂNUL PARTIDULUI Politica reacţionară a con­ducerii partidului laburist a dat naştere unei puternice mişcări de protest în sânul partidului. Excluderea depu­taţilor laburişti Zilliacus şi Sol­­ley, care s-au pronunţat pentru o politică de pace şi cola­borare cu ţările democratice in frunte cu Uniunea Sovietică, constitue o dovadă a panicii ce p resimt conducătorii labu­rişti în faţa puternicelor ne­mulţumiri din sânul partidu­lui. Forţele progresiste din parti­dul laburist se opun însă din ce în ce mai hotărât acestei politici. Numai în câteva zile cinci miniştri adjuncţi au pre­ferat să-şi piardă posturile vo­tând împotriva politicii gu­vernului. Alţi 67 deputaţi la­burişti au primit aspre „mus­trări” pentru că au refuzat să voteze în favoarea pactului a­­gresiv al Atlanticului de Nord. Unul din rezultatele creşterii conştiinţei politice a muncito­rilor englezi a fost eşecul ru­şinos al campaniei pentru ex­cluderea comuniştilor din con­ducerea sindicatelor. In ciuda acestei campanii, comuniştii şi-au întărit influenţa şi auto­ritatea. Astăzi numeroase sin­dicate au în frunte, comunişti. Până şi în sindicatul muncito­rilor din porturi, considerat drept o „feudă” a lui Bevin, 10 din cei 38 de conducători ai sindicatelor sunt comunişti. In comitetul executiv­ al sindica­telor din Londra comuniştii , deţin o poziţie fermă. Această situaţie, extrem de neplăcută pentru laburişti, este recunos­cuta de ziarul „Daily Express” care scrie : „INFLUENŢA CO­MUNIŞTILOR NU A FOST NICIODATĂ ATAT DE A­­DANCA. NICIODATĂ COMU­NIŞTII SI CEI CARE-I SPRI­JINĂ NU AU AVUT POZIŢII MAI PUTERNICE CA AS­TĂZI”. In zadar Attlee şi Morrison avertizează pe membrii parti­dului laburist că „se vor lua măsuri severe împotriva ace­lora care îndrăznesc să criti­ce politica guvernului labu­rist”. In massa laburistă creşte o puternică mişcare împotriva imperialiştilor americani şi a lacheilor lor, din Anglia. Cu acest bilanţ dezastruos se prezintă conducerea par­tidului laburist la Blackpool. Cei patru ani de guvernare au arătat adevărata înfăţi­şare a lui Bevin, Attlee, Morri­son şi altor conducători la­burişti care se ploconesc in faţa capitaliştilor. In ciuda faptului că orga­nizaţiile laburiste au primit instrucţiuni severe să se ab­ţină de a prezenta rezoluţii cu critici la adresa conducerii, la conferinţă au fost totuşi depuse sute de rezoluţii care oglindesc nemulţumirea faţă de îngheţarea salariilor, faţă de planurile guvernului care, „nu face nimic” pentru a re­duce profiturile capitaliştilor, faţă de întreaga politică a­­venturistă a conducerii labu­riste. Congresul de la Blackpool va marca falimentul politic e­­conon­ic al laburismului. I. Manea Venituri pentru monopolista In timpul guvernării laburiste veniturile nete ale socie­tăţilor anonime şi ale monopo­lurilor din Anglia au crescut astfel: (în milioane de lire sterline) 1946 996 milioane 1947 1.169 milioane 1948 1.275 milioane Impozite pentru oamenii muncii Scara creşterii impozitelor indirecte care apasă pe umerii oamenilor muncii din Anglia este următoarea: (în milioane de lire sterline) 1946 1.177 milioane 1947 1.306 milioane 1948 1.506 milioane SCÂNTEIA Nr. 1446 Alegeri pentru consiliile populare săteşti în R. P. Albania TIRANA 7 (Agerpres). — Agenţia Telegrafică Albaneză transmite că Duminică au avut loc în Republica Populară Al­bania, alegeri pentru consi­liile populare săteşti. Massele ţărăneşti au făcut mari pregătiri pentru a sărbă­tori acest eveniment. Ţărăni­mea muncitoare s’a prezentat în alegerile pentru consiliile populare cu numeroase anga­jamente în ce priveşte execu­tarea şi depăşirea planurilor agricole. Pentru toţi aceia care luptă pentru pace, libertate şi progres Puşkin este un prieten, iar opera sa o armă de luptă Popoarele Uniunii Sovietice au sărbătorit cu însufleţire a­ 150«la aniversar© de la naşterea lui A. S. Puşkin Şedinţa festivă de la Teatrul Mare din Moscova MOSCOVA 7 (Agerpres). — TASS transmite : Moscova a sărbătorit, îm­preună cu întreaga Uniune Sovietică cea de a 150-a ani­versare dela naşterea marelui poet rus Alexandru Serghee­vici Puşkin. Sărbătorirea a în­ceput printr’un meeting ţinut Duminică la monumentul lui Puşkin şi a continuat apoi in zilele de Duminică şi Luni în cluburile, parcurile şi palatele de cultură din Moscova. Aniversarea lui Puşkin a luat caracterul unei adevăra­te sărbători naţionale la care au luat parte nu numai scrii­tori şi poeţi, ci şi reprezen­tanţi ai fiecărei ramuri de ac­tivitate, — muncitori, profe­sori, studenţi, ingineri, oa­meni de ştiinţă, reprezentând toate sectoarele vieţii publice sovietice. In seara de 6 iunie, repre­zentanţii cercurilor literare din capitală, stahanoviştii din întreprinderile Moscovei, cei mai de seamă oameni de ştiinţă şi artişti, ofiţeri şi ge­nerali ai Armatei Sovietice, delegaţi din Republicile Sovietice şi oaspeţii străini s-au întrunit la Teatrul Mare din Moscova. Au fost de faţă personali­tăţi de seamă în domeniul ştiinţei, literaturii şi artelor: preşedintele Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., S. I. Vavi­lov, scriitorii A. A. Fadeev, L. M. Leonov, N. S. Tihonov, K. M. Simonov, A. A. Surcov, V. V. Vişnievski, B. C. Gorbatov, A. V. Sofronov şi V. M. Ko­ Jevnikov, preşedintele Acade­miei de Arte a U.R.S.S., A. M. Gherasimov, secretarul gene­ral al Uniunii compozitorilor sovietici, T. N. Hrenikov şi alţii. Printre oaspeţii străini au fost: Dimitr Polianov (R. P. Bulgaria), Jan Drda şi Latso Novomeski (Cehoslovacia), Leon Kruczkowski (Polo­nia), Gergeli Sándor (Unga­ria), Zaharia Stancu (R.P.R.), Martin Andersen-Nexe (D­a­nemarca), Inger Hegel (Norvegia), Jack Lindstl (Marea Britanie), Emmi Syao (China), Elvi Sinervo (Finlan­da), Johannes Becher, (Ger­mania), Pablo Neruda (Chili), precum și cunoscutul cântă­reț negru Paul Robeson. Comunicatul Consiliului miniştrilor de afaceri externe asupra şedinţei din 6 iunie PARIS, 7 (Agerpres). — TASS transmite: In ziua de 6 Iunie a avut loc o şedinţă secretă a Con­siliului miniştrilor de affaceri externe, după care s’a dat publicităţii următorul comu­nicat: La 6 Iunie 1949, sub pre­şedinţia ministrului afacerilor externe al Franţei, Schuman, a avut loc o şedinţă secretă a Consiliului miniştrilor de afaceri externe. Miniştrii au continuat discuţiile cu pri­vire la propunerile delegaţiei Uniunii Sovietice şi propu­nerile delegaţiei Statelor U­­nite referitoare la Berlin. In ziua de 7 Iunie are loc viitoarea şedinţă a Consiliu­lui ministrilor de afaceri ex­terne. Problema unităţii Germaniei poate fi rezolvată numai pe baza principiilor adoptate la Yalta şi Potsdam .Un articol din ziarul IZVESTIA MOSCOVA, 7. (Agerpres).— TASS transmite: Ocupându-se de problema uni­tăţii Germaniei, ziarul IZVES­­TIA subliniază că în această problemă există două orientări. Propunerile sovietice, scrie zia­rul, oglindesc atitudinea con­stantă a Uniunii Sovietice faţă de problema Germaniei, care, aşa cum a arătat Molotov la sesiunea de la Londra a Consi­liului miniştrilor de afaceri ex­terne, „poate fi rezolvată just numai cu condiţia menţinerii unităţii economice şi politice a Germaniei“. Propunerile sovietice trasând calea rezolvării chestiunilor pri­vitoare la restabilirea unităţii e­­conomice şi politice a Germa­niei, corespund intereselor tutu­ror popoarelor care doresc o pace trainică, precum şi intere­selor poporului german, care îşi dă sea­ma că fără unitate nu se poate crea o Germanie paş­nică, independentă şi democrată. Dimpotrivă, propunerile re­prezentanţilor puterilor occiden­tale urmăresc sancţionarea ordi­­nei stabilite în zonele occiden­tale şi extinderea ei asupra zo­nei răsăritene, asigurând prin aceasta diktatul american, în în­treaga Germanie. Propunerea privitoare la extinderea aşa nu­mitei Constituţii de la Bonn asu­pra întregei Germanii, inclusiv zona ei răsăriteană, nu repre­zintă altceva decât o încercare de a impune întregei Germanii un regim federal, care să cons­finţească desmembrarea ţării şi împotriva căreia luptă întreaga opinie publică democrată ger­mană. De altfel, şi propunerea privi­toare la aşa numitul statut de ocupaţie, elaborat la Washing­ton, urmăreşte în fond stabili­rea în Germania pe timp neli­mitat a regimului de ocupaţie şi consolidarea scindării Germa­niei. Acest statut de ocupaţie urmăreşte să prelungească cât mai mult timp regimul de ocu­paţie, să întârzie încheerea tra­tatului de pace şi să lipsească poporul german de dreptul de a participa la viaţa economică şi politică, întrucât statutul pre­vede ca autorităţile de ocupaţie să aibă puteri dictatoriale in rezolvarea chestiunilor de ordin economic şi politic. Astfel, scrie în încheere ziarul, primele zece zile ale lucrărilor sesiunii de la Paris a Consiliului miniştrilor de afaceri externe au arătat că reprezentanţii occidentali vor să dea impresia că doresc u­­nitatea Germaniei, în timp ce în realitate ei vor să im­pună o politică de desmem­­brare a Germaniei. Propune­rile Statelor Unite, Angliei şi Franţei, prezentate la 28 Mai, „nu dovedesc dorinţa a­­cestor puteri d­e a ajunge la o înţelegere cu Uniunea So­vietică, într-o chestiune atât de importantă ca aceea a unităţii Germaniei”, a declarat A. I. Vîşinski. Aceste propuneri contrazic nu numai interesele poporului ger­man, care doreşte unitatea Ger­maniei şi încheerea grabnică a tratatului de pace, ci şi intere­sele tuturor popoarelor din Eu­ropa. PROBLEMA UNITĂŢII GERMANIEI POATE FI RE­ZOLVATA IN INTERESUL PĂ­CII SI SECURITĂŢII INTER­NAŢIONALE, NUMAI PE BAZA PRINCIPIILOR ADOPTATE LA CONFERINŢELE DE LA YALTA ŞI POTSDAM. La Vitsi vom face din anul 1949, anul hotăritor al victoriei Armatei Democrate! Declaraţia lui N. Zahar­iadis, secretarul general al Partidului Comunist Grec şi preşedinte al Consiliului Superior de război al guvernului Greciei Libere vizate de englezi şi americani. Spre Vitsi este trimis acelaş Tsakalotos, care a fost înfrânt anul trecut în ofensiva condusă de el şi care îşi aduce din nou soldaţii la Vitsi pentru a-i mă­celări. Hotărirea de a deslănțui ofensiva asupra masivului mun­tos Vitsi a fost luat în ultimul consiliu de miniştri al monarho­­fasciştilor în care Papagos, în urma ordinelor lui Van Fleet şi-a expus planul său de atac. Monarho-fasciştii atacă la Vitsi pentru a încerca să-şi amâne prăbuşirea. Ei îşi dau seama că lupta oamenilor muncii se inten­sifică. După cei 40.000 de funcţionari publici şi cei 30.000 de funcţionari de la institu­ţiile de utilitate publică, a­­cum sunt în grevă munci­torii din industria tutunului, mun­citorii de la societatea de gaz şi electricitate din Atena. Lupta poporului din Grecia subjugată se intensifică. Această luptă a poporului grec împotriva regi­mului monarho-fascist va fi cu atât mai eficace cu cât el îşi va da seama că Vitsi este de ne­cucerit. La Vitsi se va decide bătălia din 1949, cauza războiului şi a păcii. La Vitsi regimul monarho­­fascist se va prăbuşi. Acest ade­văr trebue să fie cunoscut de întregul popor atât în Grecia Li­beră cât şi în cea subjugată, de toată Armata Democrată, de la ultimul soldat până la coman­danţi, la Vitsi, în Tessalia, Ru­­melia, Pelop­onez, Macedonia, Tracia, Epir şi insule precum şi de toţi muncitorii, funcţionarii şi ţăranii, de toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate. Toţi soldaţii şi comandanţii Armatei Democrate a Greciei Libere, comisarii politici de la o­­raşe şi sate, trebue să depună toate eforturile pentru a câştiga bătălia de la Vitsi. Această dato­rie de onoare revine în primul rând apărătorilor masivului Vitsi, luptătoarelor şi luptătorilor, co­misarilor politici precum şi popu­laţiei din regiunea Vitsi. Bărbaţi şi femei, copii ! Continuaţi cu hotărîre şi elau lupta voastră. Fiţi gata oricând să înfruntaţi atacul duşmanului. De hotărirea noastră de a nimici pe duşman depinde victoria. Lozinca noastră este: „LA VITSI DUŞMANUL NU VA TRE­CE. LA VITSI VOM FRÂNGE UNITĂŢILE LUI PAPAGOS. LA VITSI VOM FACE DIN ANUL 1949, ANUL HOTĂRITOR AL VICTORIEI". GRECIA LIBERA. 7 (Ager­pres). D­ELLAS PRESS trans­mite : Postul de radio Grecia Li­beră a transmis o declaraţie a lui N. Zahar­iadis, secretar ge­neral al Partidului Comunist Grec şi preşedinte al Consiliu­lui Superior de război, al gu­vernului democrat provizoriu al Greciei Libere intitulată : „La Vitsi duşmanul nu va tre­ce”, în care spune printse al­tele : „In curând se va împlini un an de la luptele din Grammos, care au dus la înfrângerea mo­­narho-fasciştilor la Vitsi. Duş­manul va căuta să obţină anul acesta un succes la Vitsi, unde a eşuat anul trecut. Totul dovedeşte că duşmanul va începe marea sa ofensivă în 1549 în această regiune. Duşma­nul se grăbeşte. El ştie că bătă­lia va fi crâncenă. De aceea, el şi-a încetat operaţiile din Rums­­lia şi Tessalia, unde nu a obţi­nut nici un rezultat, concentrân­­du-şi acum grosul forţelor la Vitsi. Spre Vitsi îşi îndreaptă mo­­narho-fasciştii cele două divizii de infanterie, spre Vitsi îşi în­dreaptă ei artileria şi aviaţia înzestrată cu noui avioane fur­ La Conferinţa partidului laburist iese la iveală politica antimuncitorească a guvernului englez BLACKPOOL, 7 (Agerpres).­­ TASS transmite: Luni s-a deschis la Blackpool, în prezenţa a circa 1400 dele­gaţi, cea de a 48-a conferinţă a­­nu­ală a partidului laburist en­glez.Ministrul asigurărilor sociale. James Griffith, care a deschis conferinţa, a căutat să-şi centre­ze cuvântarea în jurul proble­melor interne. In privinţa greu­tăţilor economice ale Angliei, Griffith le-a atins numai în trea­căt.In încheere, el a încercat să justifice politica externă a gu­vernului laburist, lăudând planul Marshall, Uniunea occidentală şi pactul Atlanticului de Nord. Apoi conferinţa a trecut la examinarea, dării de seamă a co­mitetului de organizare. încă de la începutul desbaterilor, s-a rele­vat faptul că numărul rezoluţiilor depuse de organizaţiile locale ale partidului a fost redus fără scru­pul în scopul de a se evita dis­cuţiile asupra problemelor care ar­­ fi provocate critici aspre la adresa, comitetului executiv. Delegaţii au protestat impo­­triva acestei proceduri, conte­BLACKPOOL, 7 (Agerpres*. — După cum transmite FRANCE PRESSE, la şedinţa de Marţi a conferinţei partidului laburist, Stafford’ Cripps a analizat situa­ţia economică şi financiară a Marii Brite­ni, declarând între altele că: „deficitul în dolari al bugetului britanic atinge o sumă echivalentă cu 300 milioane lire stând comitetului executiv drep­tul de a scoate în mod arbitrar de pe ordinea de zi un număr de rezoluţii. Din cele spuse de diverşi dele­gaţi în continuarea discuţiilor reese că participanţii la conferin­ţă nu se vor putea pronunţa în mod liber asupra proectului de­­ program electoral al partidului. La discuţiile asupra raportului comitetului executiv, Olman, de­legat din South Hackney (Londra), a protestat împotriva faptului că comitetul executiv nu îndeplineşte promisiunea făcută cu un an în urmă, anume că partidul la­burist să ia măsuri energice îm­potriva activităţii fasciştilor. El a arătat că la Londra, fasciştii organizează nestânjeniţi diverse manifestări. In ce priveşte rezultatele ob­ţinute de partidul laburist în re­centele alegeri municipale,­­dele­gatul Warrall din Sheffield a declarat că înfrângerea atât de puternică suferită de partidul la­burist în aceste alegeri se dato­­reşte faptului că clasa munci­toare engleză este nemulţumită de bugetul care apasă greu pe umerii săi. pe an. Din cauza aceasta, comer­ţul nostru extern devine o pro­blemă din ce in ce mai grea, iar avantagiile de care ne-am bucu­rat imediat după război s’au rac­şorat b­ilt. Majoritatea clienţilor noştri se găsesc într’o situaţie economică foarte grea. Dease­­menea, exportul în Statele Unite a fost mult redus şi în general, exportul din anul acesta este mult inferior celui de anul trecut“. BLACKPOOL, 7 (Agerpres).­­ In şedinţa de Luni­ după amiază a conferinţei de la­­ Blackpool, comite­­tul executiv a cerut votarea rezol Ituţiei privitoare la excluderea de­putaţilor Zilliacus­ şi Soliey. Pa­ragraful prin care se interzice a­­cestor doi deputaţi să-şi exprime punctul de Vedere în cadrul con­ferinţei, nu a reuşit să întrunească decât 3 milioane voturi pentru, faţă de 2 milioane voturi contra. In cursul desbaterilor asupra a­­cestei chestiuni, numeroşi delegaţi s’au ridicat împotriva metodelor nedemocratice folosite de comite­tul executiv. In legătură cu această exclu­dere, Zilliacus a arătat reprezen­tanţilor presei că votarea în ca­drul conferinţei s’a făcut printr’o procedură care permite diverşilor conducători sindicali de dreapte să voteze în numele unor or­ganizaţii muncitoreşti care în proporţie de 90o/-­ mut împotriva poziţiei adoptate de aceşti condu­cători. In ce priveşte alegerile generale, Zilliacus a adăugat că va candida în mod independent. „Sunt hotă­rât, a spus el, să particip activ la lupta pentru pace şi să creez în acest scop comitete pentru pace în toate regiunile Angliei. PRIN POLITICA GUVERNULUI LA­BURIST, a continuat el, NE ÎNDREPTAM DIRECT SPRE FA­LIMENT“. In încheere, Zilliacus a arătat că fruntaşii laburişti au adoptat poli­tica externă a lui Churchill. M­inistrul de finanţe Cripps recunoaşte falim­entul politicii economice a guvernului Cuvântarea rostită de scriitorul Simonov la Teatrul Mare din Moscova Meetingul a fost deschis de scriitorul Fadeev, preşedintele Comitetului naţional pentru a­­niversarea lui Puşkin. Apoi a luat cuvântul scriito­rul Simonov, care a subliniat că Puşkin este întemeetorul nou­ei literaturi ruse, că el a introdus în literatură realismul de tip nou, care îşi găseşte ex­presie in literatura progresistă rusă. El a fost primul care şi-a concentrat atenţia asupra ma­rilor sarcini ce stau în faţa omenirii. Vorbind despre ideile politice ale poetului şi despre legăturile sale cu decembriştii, Simonov a subliniat că în­treaga sa operă oglindeşte re­volta sa împotriva autocraţiei. Puşkin a considerat întotdeau­na că rolul principal în istorie îl joacă poporul. Spre deose­bire de cea mai mare parte a contemporanilor săi, Puşkin iu­bea poporul şi dispreţuia teo­riile cosmopolitismului şi siste­mul burghers, pe care le-a bi­ciuit cu asprime în analizele sale necruţătoare asupra de­mocraţiei americane, în artico­lul „John Tenner”, sau asupra capitalismului britanic în arti­colul „Călătorie de la Moscova la Petersburg". „In marea familie a republi­cilor unite în Patria Socialis­­mului, sărbătorim aniversarea marelui poet rus, soarele poe­ziei noastre. Pușkin este iubit de noi nu numai ca un poet de un neîntrecut geniu artis­tic, nu numai ca un mare re­formator al limbii literare ruse. Pușkin ne este scump pentru că a deschis prin arta sa creatoare o perioadă de în­florire a literaturii ţării noas­tre, pentru că el a fost primul mare realist şi primul geniu in acel curent literar progresist care a eşit victorios in lupta împotriva reacţiunii şi a con­stituit gloria literaturii ruse". Simonov a încheiat, subli­niind însemnătatea mon­diala a operei lui Puşkin. „Pentru toţi aceia care luptă pentru pace, pentru egalita­tea între oameni şi între popoare, pentru toţi aceia care luptă pentru eliberarea de exploatare a omului de către om şi pentru toţi a­­ceia care cred în triumful celor buni asupra duşmani­lor omenirii şi în triumful raţiunii asupra întunericului, — pentru toţi aceştia Puş­kin este un prieten, iar ma­rea şi luminoasă sa operă este o armă de luptă". Discursul scriitorului danez Martin Andersen-Nexö Cunoscutul scriitor progre­sist danez, Martin Andersen- Nexö, luând cuvântul, a spus printre altele : „In Uniunea Sovietică, în republica oame­nilor muncii, talentul este preţuit ca nicăeri în altă parte. Lumea veche proslă­veşte „individualismul”, dar macină talentele până le face de nerecunoscut, atunci când nu le poate folosi pentru re­clamă. Aici însă, în Uniunea Sovietică, poporul îşi preţue­­şte poeţii pentru ceea ce ei au creat. Popoarele sovietice, detaşamentul înaintat al omenirii, au înlocuit falsul „individualism”, prin respec­tul real faţă de fiinţa ome­nească. Cât de frumoasă este preţuirea popoarelor sovietice faţă de marele lor poet Puş­kin ! In lumea veche, această preţuire nu poate fi înţeleasă. Numai aici, în lumea nouă, poporul sărbătoreşte pe acei care au luminat şi luminează drumul omenirii. Puşkin a fost un astfel de far lumi­nos”. Au luat apoi cuvântul aca­demicianul Palladin, delega­tul R.S.S. Ucraina, poetul bielorus Maxim Tank, dele­gatul polonez Kruczkowski, delegata chineză Emmi Syao şi alţii. După aceasta s’a­ dat cetire numeroaselor mesagii de salut primite de la: Uniu­nea scriitorilor cehoslovaci, preşedintele Uniunii scriitori­lor bulgari, academicianul Ludmil Stoianov, cunoscutul scriitor britanic Bernard Shaw, Uniunea scriitorilor polonezi, profesorii şi studen­ţii celui mai vechi oraş uni­versitar polonez Wroclaw, scriitorul irlandez Shean Oca­­sey, scriitorul japonez Kura­­haro Korihito, precum şi de la alţi cunoscuţi oameni de cultură din străinătate. Silim ii nelHiiir Mi lata PRAG­A 7 (Agerpres). — TASS transmite că Duminică s’a încheiat tradiţionalul fes­tival internaţional „Primăvară la Fraga”, care a constituit un eveniment important în viaţa muzicală. La festival au participat compozitori, instrumentişti şi artişti din Uniunea Sovietică, din ţările de democraţie popu­lară, din Franţa, Anglia, Sta­tele Unite, etc. Reprezentanţii artei sovieti­ce s-au bucurat de un deosebit succes. Duminică a avut loc în sala „Smetana” ultimul con­cert dat de maeştrii sovietici Maslenikov, Nelep, Bezrod­­nâi, Serebriakov şi alţii.­­* Simultan cu festivalu a­vut loc concursul inter ,4 nai pentru vioară, pentru pre­miul „Jan Kubelik”. Din ce cinci premii anunţate, patru, au fost decernate reprezen­tanţilor muzicii sovietice. Congresul Asociaţiei Franţa-U. R. S. S. şi-a încheiat lucrările PARIS, 7 (Agerpres). — TASS transmite că la cel de al 4-lea Congres Naţional al Asociaţiei Franţa-U. R. S. S., a luat cu­vântul secretarul general al Aso­ciaţiei, Camille Paire care a făcut un raport cu privire la desvolta­­rea economiei sovietice şi ridica­rea nivelului de trai al oameni­lor muncii din U.R.S.S. Raportul a fost întâmpinat cu aplauze fur­tunoase de asistenţă. In cea de a patra şedinţă a Congresului a luat cuvântul pre­şedintele Asociaţiei Franţa- U.R.S.S., savantul francez Fre­deric Joliot Curie. „Exemplul Uniunii Sovietice, a declarat Joliot Curie, ne dă în­crederea că vom reuşi să unim toate forţele păcii pentru a con­strui o lume nouă, mai bună şi mai dreaptă“. In ziua de 6 iunie cel de al 4-lea Congres Naţional al Aso­ciaţiei Franţa-U.R.S.S. şi-a ter­minat lucrările. In şedinţa de încheiere a fost adoptată în unanimitate o rezo­luţie prin care Asociaţia Franţa- U. R. S. S. îşi exprimă hotărirea de a-şi spori eforturile în lupta pentru pace şi a consolida prie­tenia franco-sovietică,­­ chezăşia păcii şi securităţii Franţei. Această rezoluție a fost adop­tată în unanimitate în aclama­țiile entuziaste ale asistenței. De­legații au ovaționat îndelung Uniunea Sovietică, prietenia fran­co-sovietică și pe conducătorul poporului sovietic, Generalissimul Stalin. ★ RcmcTii ci antttvTctratta București Str Dobrogeanu Gherea Nr. 5. Csctrala telefonică : 3.26.2*0. Cont cec poştal fîr. 1381.­­— Tiparul: Imprimeriile „SCRISUL LIBER Str. Dobrogeanu Cherea Nr. 5. Bucureşti REDACŢIA 88 ArajMETOATU, Bucureff, Ste DoM*mţărani ti intolocrnali, lunar VI 8«. Tuna postali pIMiti In numerar som­. aprob. Dir. Gen. P. T. T. lUVWMt­ii 250.408/948

Next