Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-08 / nr. 1445

In lupta pentru îmbunătă­ţirea condiţiilor de trai ale masselor muncitoare, în ca­drul Planului de Stat pe 1949, Ministerului Comer­ţului şi Alimentaţiei îi revin sarcini mari şi importante. Organizaţia de Partid din Minister trebue să conducă lupta şi munca salariaţilor pentru a fi un ajutor însem­nat al conducerii Ministeru­lui în îndeplinirea acestor sarcini. Ea trebue să îndrume politiceşte massa salariaţilor şi să vegheze ca linia şi di­rectivele Partidului să fie în mod just aplicate de către organele sindicale şi adminis­trative ale departamentului. Cum îşi îndeplineşte acest rol organizaţia de Partid din Ministerul Comerţului şi Ali­mentaţiei? Ca o sarcină de seamă, Co­­r­eetul Central al Partidului Pasat sarcina făuririi unui am­irat de Stat de tip nou, legat trup şi suflet de inte­resele poporului muncitor. Comitetul organizaţiei de Partid din Ministerul Comer­ţului şi Alimentaţiei nu a a­­preciat de la început întreaga însemnătate a acestei sar­cini. El nu a dus o muncă permanentă, stăruitoare, de educare a personalului Minis­terului în spiritul vigilenţei de clasă, el nu a mobilizat massa salariaţilor pentru re­zolvarea acestei probleme, ci a lăsat-o în seama Direcţiei Cadrelor Administrative. Co­mitetul de Partid ca şi dealt­fel unele vârfuri administra­tive din minister, nu a ştiut să facă deosebirea între specia­liştii de origină burgheză, dornici de muncă cinstită în folosul celor ce muncesc şi între foştii exploatatori şi a­­facerişti care nu s’au lecuit de vechile năravuri şi caută posibilitatea de a se îndelet­nici cu aceleaşi afaceri necu­rate în nouile condiţiuni. Astfel, mulţi dintre aceştia din urmă au avut o bună bucată de vreme posibilitatea să-şi folosească cunoştinţele pentru a pune beţe în roate desvoltării comerţului de stat, pentru a sabota aproviziona­rea poporului muncitor. Ea „Centrocom-Textil”, ei au provocat în mai multe rân­duri stocarea unor mari can­tităţi de mărfuri, dirijându-le în mod greşit. Ea „Comee­­real”, un exploatator strecu­rat într-un post de răspun­dere a îndepărtat cu bruta­litate din biroul său mai mulţi ţărani cari veniseră să-şi încaseze drepturile pen­tru­ cotele predate, tratând însă cu multă amabilitate pe nişte moşieri expropriaţi, că­rora a vrut să le înlesnească încheierea unor mari afaceri. Sectorul de Partid şi mai mulţi tovarăşi din Birourile organizaţiilor de bază au cri­ticat Comitetul de Partid pentru lipsa de vigilenţă de care a dat dovadă. Ajutat să-şi vadă greşala în toată adâncimea ei, Comitetul a trecut la luptă hotărîtă pen­tru însănătoşirea compoziţiei de clasă a aparatului admi­nistrativ. Deasemeni, în şe­dinţe şi prin muncă de agi­taţie, a început să combată cu vigoare neîncrederea pe care o manifestau unii tova­răşi în posibilitatea elemen­telor muncitoreşti de a se ca­lifica în mod rapid pentru a stăpâni problemele comerţu­lui. Comitetul de Partid a în­ceput să vegheze mai atent ca organele administrative să aplice în mod just linia Partidului în chestiunea compoziţiei de clasă a apara­tului de Stat. In urma muncii politice a crescut puternic şi vigilenţa membrilor de Partid şi a sa­lariaţilor. Astfel, ei au dat pe faţă la „Centrocom Metal” acţiunea duşmănoasă a şefu­lui serviciului chimic, avocat şi fiu al unui mare comer­ciant, care a achiziţionat cantităţi importante de măr­furi de la fabrici nenaţionali­zate, făcând afaceri pe seama societăţii. Organele adminis­trative l-au îndepărtat îm­preună cu alţi escroci, care s-au dedat la treburi asemă­nătoare; în locul lor au fost ridicate, la propunerea orga­nizaţiei de bază, elemente cinstite şi capabile chiar din massa salariaţilor întreprin­derii. Ea „Aprolacta”, în locul unui birocrat, a fost ridicat în postul de şef de serviciu, un muncitor, care a reuşit în scurt timp să aducă o învio­rare in munca întregului ser­viciu. La 1 Mai, el a fost de­corat cu „Medalia Muncii”. La „Compescaria” şi la „A­­prozar”, doi muncitori au fost ridicaţi în postul de directori coordonatori. Ei au deprins repede munca nouă şi urmă­resc problemele în viaţă, păs­trând o strânsă legătură cu massele. Pentru realizarea cu suc­ces şi pe scară largă a pri­menirii aparatului adminis­trativ cu elemente muncito­reşti, Comitetul organizaţiei de Partid a sprijinit îndea­proape deschiderea şcolii de cadre administrative, a cărei înfiinţare a fost hotărîtă mai demult de conducerea Minis­terului. Comitetul de Partid şi-a dat seama că din fabri­cile depinzând de minister se pot recruta un mare număr de cadre bune muncitoreşti. La propunerea Comitetului, elevii au fost aleşi în majo­ritate din aceste fabrici. Şcoala şi-a deschis porţile la 1 Mai, cu 50 de elevi. Alături de cadrele administrative, se­cretarul organizaţiei veghează personal la buna ei funcţio­nare. El urmăreşte zi de zi progresele elevilor. In scopul ridicării nivelului profesional al massei funcţio­narilor, Comitetul de Partid a început să se intereseze îndeaproape şi de şcolile pro­fesionale care funcţionează în Centrale. Comitetul de Partid a por­nit deasemeni la o acţiune susţinută pentru ridicarea ni­velului politic şi ideologic al funcţionarilor. El a organizat o reţea de cercuri de stu­diu individual al Istoriei Partidului Comunist (b) al U.R.S.S. şi cicluri de lecţii de marxism-leninism pentru vâr­furile administrative. Mulţi membri de Partid şi nemem­­bri şi-au însuşit în acest fel cunoştinţe elementare de marxiism-leninism. Dar comi­tetul de Partid nu s’a preo­cupat să lege cunoştinţele teoretice de munca practică a massei funcţionarilor. Din această cauză, mulţi au ră­mas la o însuşire formală a principiilor de Partid. Sunt semnificative în a­­cest sens cele petrecute nu de mult la Apro­zar, în urma unui articol cri­tic apărut în „Scânteia” la adresa conducerii societăţii, care nu s’a îngrijit în ajun de Paşte să aducă pe piaţă cantităţi suficiente de zarza­vaturi. Care a fost reacţiunea direcţiei societăţii şi a birou­lui organizaţiei de bază faţă de această critică care s'a dovedit justă ? Ei s’au adu­nat imediat într’o şedinţă şi după ce s’au declarat în prin­cipiu de acord asupra în­semnătăţii criticii şi autocri­ticii, s’au străduit în comun să găsească tot felul de „justificări“ şi „explicaţii” în care persoana lor era pusă mai presus de faptul că ce­tăţenii n’au fost bine aprovi­zionaţi de Paşti. Despre cau­zele adânci ale acestor lipsuri — nici un cuvânt. Această împrejurare a dat de gândit comitetului orga­nizaţiei. El a înţeles că pen­tru a educa massa salariaţi­lor în spiritul unei noui ati­tudini faţă de muncă, nu este suficient să organizeze cercuri de studii, ci este ne­cesară o muncă politică de zi cu zi legată de sarcinile con­crete ale salariaţilor, de felul cum ei se achită sau nu de aceste sarcini. Metoda prin­cipală de educare în spirit commnust a oamenilor trebue să fi critica şi autocritica bolşevică. In şedinţele cu bi­rourile, deasemeni în şedin­ţele de grup şi în plenarele organizaţiilor de bază, secre­tarul şi alţi membri ai birou­lui organizaţiei de Partid au arătat că munca administra­tivă trebue să aibă un conti­l politic, o principialitate clasă, ea servind la con­struirea socialismului, împo­triva capitalismului. In acelaş timp pentru ca organizaţia de Partid să poa­tă da un ajutor cât mai rod­nic conducerii Ministerului, Comitetul a urmărit stabili­rea unei strânse colaborări între birourile organizaţiilor de bază şi vârfurile adminis­trative, începând de sus, dela conducere şi până jos, în servicii şi secţii. Astfel, secre­tarul Comitetului de Partid ia parte la şedinţele consiliu­lui ministerial. In ultima şe­dinţă a consiliului s-a hotărit ca în fiecare lună să se ţină şe­dinţe administrative pe di­recţii pentru analizarea mun­cii. In vederea acestor şe­dinţe, comitetul organizaţiei a cerut organizaţiilor de bază din direcţii şi centrale să mobilizeze pe toţi salariaţii, pentru o cât mai temeinică analiză a lipsurilor în muncă şi pentru elaborarea unor propuneri de îndreptare. Ast­fel, la şedinţa administrativă ţinută de curând, la Direcţia Planificării, numeroşi func­ţionari, membri şi nemembri de Partid, au luat cuvântul, dovedind un viu interes pen­tru îmbunătăţirea muncii în direcţie. 25 dintre ei şi-au luat angajamente de muncă şi numeroşi alţii s-au chemat la întrecere pe criterii bine studiate. O preocupare de seamă a Comitetului de Partid este aceea de a antrena vârfurile administrative să participe activ la viaţa de Partid. Dacă în trecut, unii directori sau şefi de serviciu ocoleau şedin­ţele de Partid, alcătuindu-şi programul lor de muncă fără a ţine seama de datele la care erau fixate şedinţele organizaţiilor de bază, aceas­tă situaţie s-a remediat în buna măsură. Vârfurile ad­ministrative iau acum parte la şedinţele organizaţiilor de bază. Mulţi însă nu participă la şedinţele de grupă, şi nu au sarcini concrete în cadrul organizaţiei, ceea ce creează uneori tendinţe de birocrati­zare, învăţând din experienţa sa, ducând cu mai multă fer­mitate munca pentru educa­rea massei funcţionarilor în spiritul luptei de clasă şi al vigilenţei, activând pentru promovarea cu curaj a ele­mentelor muncitoreşti în pos­turi de răspundere şi pentru desvoltarea unei noui atitu­dini faţă de muncă, Comite­tul organizaţiei de Partid din Ministerul Comerţului şi Ali­mentaţiei va putea da un aport şi mai de preţ la rezol­varea sarcinilor mari, cari stau în faţa departamentu­lui. A­da Gregorian VIAŢA DE PARTID Organizaţia de Partid din Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei luptă pentru întărirea aparatului de Stat Şedinţa festivă de la Ateneul R.P.R. închinată­­aniversării alSO de ani de la naşterea marelui Puşkin urmare din pag. l-u­­rile lui, fie la Chişinău, fie in Crimeea, în rătăcirile lui in Caucaz, în călătoria la Arzium, împreună cu arma­tele expediţionare ale războ­iului cu Turcii, însoţind pe generalul Paşkevici, Puşkin nu încetează o clipă de a co­munica sufleteşte cu norodul, al cărui interpret se simte şi ale cărui producţii le-a valo­rificat. Giuvaerurile artei lui l-au încununat cu sclipiri şi răsfrângeri de pretutindeni. S-a simţit frate al tuturor popoarelor. De aceea azi toate popoarele îl simt al lor. Firea lui aprigă şi nedomo­lită, Puşkin o moştenea in parte de la mama sa, stră­­nepoata a lui Abram Petro­­vici Hanibal, nobil etiopian pripăşit la curtea ţarului Ale­xei, tatăl lui Petru cel Mare. In această moştenire, ale că­rei caractere i se vădesc în înfăţişare, se poate găsi şi explicaţia pasiunii cu care a îmbrăţişat în anii primei ti­nereţi atât ideile revoluţio­nare cât şi nebuniile vârstei Avânturile nobile i-au ră­mas stăruitoare : cel pentru progres îl întâlnim în istoria vieţii marelui împărat refor­mator şi în poemele pe care poetul le închină acestuia Poziţia lui faţă de tiranie, iu­birea de libertate, încrederea în poporul cel mare, adevă­ratul erou biruitor al armatei napoleoniene, la 1812, ii co­vârşesc toată opera literară Observaţia ascuţită in zugră­virea timpurilor şi împrejură­rilor, de la Evghenie Oneghin la Boris Godunov, simpatia lui vie pentru umiliţii şi o­­fensaţii vieţii în Căpitanul de Poştă şi Răscoala lui Puga­­cev, toate arată, pe lângă uni­versalitatea operei şi geniul său, credinţa-i statornică în dreptate şi libertate, deci în revoluţie”. In agitata şi scurta lui viaţă — a spus mai departe acad. Mi­După ce a arătat soarta tragică a revoluţionarilor de­cembrişti, ucişi sau surghiu­niţi de ţar in Siberia depăr­tată, acad. Mihail Sadovea­nu a vorbit despre legăturile lui Puşkin cu aceştia şi des­pre emoţionantele mesagii pe care le a trimis unora dintre decembriştii surghiuniţi. In­tr’o epistolă în versuri adre­sail Sadoveanu — Puşkin s’a hrănit de sigur cu ideile re­voluţionarilor decembrişti. A fost legat cu Rileev, Beztu­­şev, Odoievski, a adresat lui Ceaadaev, care-i făcuse edu­caţia progresistă, o celebră scrisoare în versuri, a adre­sat alte versuri surghiuniţi­lor siberieni, după eşuarea conspiraţiei de la 14 Decem­brie 1824, nu şi-a tăinuit gândurile şi sentimentele. Dată de Puşkin distinsului şi nefericitului Ceaadaev, el îşi exprimă solidaritatea cu re­voluţionarii decembrişti şi în­crederea în viitorul ’ Patriei ruse. Deasemeni în mesagiul, tot un versuri, trimis decembris­tului Muraviev, prin soţia a­cestuia : Şi ’n alte foarte multe versuri ale sale poetul nostru şi-a manifestat Ind­ependen­­ţa-i vulturească. Pentru despot şi camarila de la curte, Puşkin era un spin care-i sângera necon­tenit. La propunerea lui Benkendorf, generalul jan­darmeriei ţariste, cel care a­­restase şi trimisese după ju­decată în Siberia atâţia In­telectuali ai timpului, Ne­­culai Pavlovici, ţarul, se ho­tărăşte să „ocrotească” pe poet la curtea sa; îi dă în­sărcinarea de istoric al Ro­­manovilor, şi-l ataşează pe lângă marele duce moşteni­tor Mihail. Puşkin trebuia domesticit. Dar vulturul îşi păstra şi în această împrejurare In­dependenţa-i înaltă, după cum dovedesc lucrările lui din acea epocă, într-o scrisoare adresată soţiei sale Natalia Nicolaev­­na Gonciarova, Puşkin îşi exprimă plictisul său faţă de situaţia-i dependentă. Se sustrage de la sărbătoarea confirmării ca moştenitor a marelui duce Mihail; simu­lează o indispoziţie şi are pentru camarila curţii cu­vinte ghimpoase Benkendorf, marele duce şi alţi curteni, fără îndoială cu asentimentul împăratului, pun la cale o intrigă odioa­să. Soţia lui Puşkin, tânără, frumoasă şi cochetă, începe a fi atacată cu asiduităţi de un ofiţer din gardă, pribeag francez regalist, pripăşit la Curtea din Petersburg, un oarecare Dantes, specialist al pistolului. Aprigul poet, atras în cursă, provoacă la duel pe presupusul rival şi cade la primul glonte. A murit după 3 zile, la finele lui Ianuarie 1836. Se prăpădea astfel în plină înflorire cel mai mare poet rus şi unul­ dintre ge­niile poetice ale omenirii. Aşa a căzut victimă des­potismului, jertfă pentru li­bertatea popoarelor, Puşkin, între jertfele veacului său. Hotărîrea împărătească a fost ca înmormântarea poetului să se facă departe, tocmai la Mihailovskoe, moşia fami­liei, în pripă şi fără ceremo­nialul ce i s’ar fi cuvenit. La alinarea ultimă, trupul său a fost aşezat aproape de Ari­na Rodionovna, femeia din popor, cea care îi spunea poveşti frumoase. Acad Mihail Sadoveanu ’’inheie spunând : „Tiranii au doborît a­cum un veac şi mai bine pe A. S. Puşkin, dar ful­gerul spiritului său nemu-Tov. Marcel Breslaşu şi-a în­ceput expunerea arătând cât de statornic peste vremi este monumentul pe care şi l-a înăl­ţat Puşkin prin minunata sa operă. Alături de poporul rus şi de toate celelalte popoare din pa­tria socialismului victorios toate noroadele iubitoare de pace proslăvesc azi pe cântăreţul vi­zionar al măreţelor noastre vre­muri, pe deschizătorul de dru­muri în arta şi în viaţa poporu­lui său, care este Alexandru Sergheevici Puşkin. Conferenţiarul a analizat apoi importanţa operei lui Puşkin. Puşkin.......a jucat rolul precumpănitor nu numai de ctitor al literaturii moderne ruse, ci şi fie îndrumător al întregii culturi ruse din vea­cul al XIX-lea, in orientarea ei către popor, către como­rile autentice ale folklorului autohton şi al celorlalte po­poare, către cercetarea şi cunoaşterea şi îndrăgirea vie­ţii celor mulţi.” Mulţi compozitori ruşi şi so­vietici s’au Inspirat din Puşkin, Daikovsky, Glinka, Rachmani­nov, Rimski Korsacov, iar In zilele noastre , Hrennicov, Sapo­­rin, Glier, au creat opere minu­nate cu teme sau pe versuri de Puşkin.­­ Aceeaş nesecată sursă de inspiraţie a oferit-o Puşkin şi baletului rus şi sovietic. Vorbitorul a arătat apoi cât de mult s’a inspirat arta plas­tică rusă şi sovietică din ope­rele lui Puşkin. Dela picturile clasicilor: Repin, Vrubel Sfână la cele ale pictorilor sovietici : Şişmanova, Custofiev, opera lui Puşkin a fost înfăţişată în multe şi felurite tablouri. Nenumărate sunt deasemenea dramatizările nuvelelor, basme­lor şi poeziilor pentru copii ale lui Puşkin, atât pentru teatru cât şi ca scenarii de cinemato­graf. Zilele acestea se va repre­zenta un film nou cu subiect luat din Puşkin şi destinat plo­­nerilor „Pescarul şi peştişorul de aur“, al scenariştilor Barişev şi Ojegov. Poezia lui Puşkin a devenit un izvor şi de artă populară, unele versuri ale lui Puşkin de­venind cântece populare, unele opere ale lui inspirând artişti plastici din popor. In încheiere, tov. Breslaşu a spus: „Reluând imaginea cu­prinsă în titlul acestei cu­vântări, „Puşkin, izvor nese­cat de inspiraţie", putem spune că izvorul acesta după Irumperea lui irezistibilă la începutul veacului trecut, după ce a luat şi a pur­tat cu el visurile şi în­făptuirile poporului său, în ceasurile de cumpănă şi în ceasurile de izbândă, deabia astăzi în nesfârşitul spaţiu al paşnicei patrii sovietice, a ajuns la majestuoasa lui şer­­puire de fluviu şi că mulţi, mereu mai mulţi, vor fi aceia care pe malurile lui însorite vor culege florile cununilor tinereşti, şi mulţi, mereu mai mulţi, aceia care să-şi astâmpere setea In unda lu! limpede şi nemuritoare.“ Importanţa lui Puşk­n în literatura mondiala In conferinţa sa cu tema „Im­portanta lui Puşkin In literatura mondială". Dan Petraşincu a su­bliniat însemnătatea lui Puşkin ca unul dintre întemeietorii realismu­lui în literatura mondială. Realis­mul lui Puşkin spre deosebire de acela al realiştilor din Occident nu este aşa zis „obiectivist”, ci dina­mic, frământat de probleme sociale şi revoluţionare. Puşkin duce mai departe însu­şirile progresiste din trecutul lite­raturii ruse şi întemeiază totodată o literatură nouă care va da nume glorioase ca: Lermontov, Gogol, Tolstoi, Stecrasov, Belinski, Cehov, Gorki... Proza realistă cu o adâncă viziu­ne socială, a lui Pușkin, apare în literatura mondială înainte de ro­manele lui Balzac şi ale lui Sten­dhal,­­■ „Povestirile lui Belkin’’, ,Ev­­gheni Oneghin”, „Dubrovski”, „Dama de Pică”, „Fata Căpitanu­lui , sunt opere pe care vremea nu le-a depăşit, pentru că oglindesc cu putere sufletul poporului rus, ten­dinţele cele mai înaintate ale timpu­lui in care a trăit genialul lor au­tor. Opera lui Puşkin îşi are un loc de frunte în literatura mondială, în ciuda încercărilor criticii burgheze de a-i minimaliza importanţa. έn încheiere, conferenţiarul arată că opera plină de avânt revoluţio­nar a lui Alexandru Puşkin îşi gă­­seşte o continuare demnă în lite­ratura şi în cultura sovietică lite­ratură şi cultură care se află pe baricadele luptei înverşunate împo­­triva asupririi şi exploatării, pe ba­ricadele luptei pentru triumful vieţii şi al fericirii. Iar în Libertatea, Puşkin exclamă: Eliberează-mi de coroană fruntea Şi sparge-mi lira alintată Vreau să cânt lumii libertatea. Să dărim viciul aşezat pe tronuri In alt loc: O voi, părtaşi ai so­artei fericite. Tirani ai lumii, tremuraţi! Iar voi, robiţii în cătuşe, Sus inima, vă răsculaţii Şi iarăşi: Glasul meu incoruptibil Ce nu e marfă de vânzare A fost ecoul întregului popor.... In ocnele Siberiei, purtaţi Destinul vostru crin cu demnitate! Căci truda voastră nu se pierde, fraţi, Nici gândul ce avântat, din aripi bate. Mult credincioasa sore’n nenoroc Speranţa, colo ‘n bezna ce ‘ntârzie Va face iarăşi bucuriei loc. Căci ziua cea râvni­tă va să vie ! Iubirea şi frăţirea vor răzbi Prin negrele zăvoare ferecate, Cum intră strigătu-mi de libertate In ale voastre hrube fără zi. Cad Lanţurile, zidu­rile cad; A voastră-i libertatea, dragi tovarăşi, Iar fraţii se pornesc neîntârziat In mână să vă pună spada iarăşi. Kntor luceşte astăzi mai viu pe poetul libertăţii, Puş­decât oricând.„ Popoarele kin. II slăvim şi ne închi-Uniunii Sovietice îi slăvesc năm şi noi memoriei lui”. Puşkin, isvor nesecat de inspiraţie SCÂNTEIA Nr. 14. U .T. M.-iştii din Giurgiu au pornit la colectarea fierului vechi In organizaţia U. T. M. din Giurgiu s’a discutat de curând posibilitatea recuperării fieru­lui vechi din şlepurile care zac pe jumătate scufundate dea­­lungul malului Dunării, încă din timpul războiului. — Să strângem fierul acesta — au spus tinerii muncitori. II vom trimite tovarăşilor oţelari de la Reşiţa, Hunedoara şi Oţe­lul Roşu ! Ei vor putea da mai mult oţel pentru maşini şi tractoare... Cu mult entuziasm tinerii din Giurgiu s’au înscris la muncă voluntară. Duminică au pornit la lucru. ...Pe malul Dunării stă ne­mişcat „Asău 619”, un şlep ciuruit şi sdrşnţuit, pe care a­­pele l-au umplut cu nisip şi pământ. Peste 100 de U.T.M.-tţfei au venit să cureţe epava, pentru ca fierul să poata, fi recurpe­­rat. Iată-i pe Ianicek laTţiheim de la Gospodăria Agricolă de Stat Frăsinet şi pe Rădulescu Gheorghe, U.T.M.-işti care au muncit pe şantierele naţionale. Alături de ei, funcţionarii cen­trului judeţean al societăţii de Stat DAC au pus vârtos mâna pe lopată şi svârlă afară pă­mântul din şlep. De la 7 dimineaţă, de când a început lucrul, se munceşte în­­tr’una. Orele trec grăbite una după alta. E ora 1. O baie în Dunăre. Tinerii iau masa, se odihnesc puţin, apoi pornesc mai departe la muncă. Duminica viitoare vor munci din nou. Şi aşa, în câteva Du­minici, vor scoate tot pămân­tul din vas şi vor desface va­sul în bucăţi. încărcat în va­goane, fierul va lua drumul Reşiţei. Şi tinerii din Giurgiu au ho­tărât să mai facă ceva, să a­­rate tovarăşilor lor din în­trea­­ga ţară că dacă vor munci şi ei, zeci de mii de tone de fier vor putea fi strânse pentru ©£ ţelăriile noastre. ..... - -------- --------- T­V,11 """SB“” Din activitatea Comitetelor Provizorii La fabricile „Nitrermonia" şi „Ucea" din Făgăraş se vor deschide două farmacii Cu toate că până acum fa­brica „Nitramonia" din Fă­găraş, cu două mii de mun­citori, dispunea de toate cele necesare funcţionării unei farmacii, oride câte ori vre-un muncitor avea nevoie de un medicament, el trebuia să se deplaseze până în o­­raş, pentru a şi-l procura. Comitetul Provizoriu al ju­deţului, prin Secţiunea Sa­nitară, a luat hotărîrea să deschidă o farmacie în a­­ceastă fabrică. Acelaş lucru s-a hotărît şi pentru uzinele „Ucea“ unde a fost apoi mu­tată una din farmaciile na­ţionalizate din oraș. Staţiunea Lacu-Sărat-Brâila a fost refăcută renovarea instalaţiilor băilor Totodată s’a reuşit să se mă­rească cu 10®/d faţă de anul trecut capacitatea băilor reci. Comitetul Provizoriu al ju­deţului a luat hotărîrea să reducă preţul băilor pentru membrii sindicatelor cu 20 l­itru completarea şi 80 m/ii faţă de anul trecut. BRAILA (prin telefon de la corespondentul nostru) — Cu sprijinul Comitetului Provizoriu al jud. Brăila a fost refăcută staţiunea balneară Lacu-Sărat, pentru a putea fi pusă la dispoziţia oamenilor muncii. Pe lângă amenajarea par­cului şi aleelor, s’au făcut lu­crări pentru completarea şi 2.506 ha. terenuri inundabile vor fi redate agriculturii Comitetul Provizoriu Dolj a luat o seamă de iniţiative gospodăreşti pentru salva­rea unor terenuri amenin­ţate de inundaţie. Astfel, au fost reluate lucrările pentru construirea digului de la Bechet. Prin executarea a­­cestor lucrări, o suprafaţă de 2000 ha. de teren ara­bil şi comuna Bechet vor fi ferite pe viitor de furia a­pelor. Deasemeni vor fi în­cepute lucrări de adâncire, lărgire şi îndreptare a cursului pârâului Teslui, pentru a împiedica inunda­rea şoselei Craiova-Vâlcea, a comunelor Mischii şi Mo­toci şi a unei suprafeţe de 500 ha. pământ arabil. F­otadii Crăciun coresp. voluntar In curând apare „PIONERUL" Organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor R­ecomandăm agi­tato­rilor următoare­­le materiale : — Articolul de fond. — Ştiinţa şi studierea le­gilor naturii dărâmă super­stiţiile. (pag. II-a) Pentru agitatorii din în­treprinderi. — 4 strunguri de la Atelie­rele Centrale „Sovrompe­­trol”-Moreni au început să lucreze la câte 2 strunguri. (pag. I-a) Pentru agitatorii dota gate — Cu pământul fărâmi­ţat, muncind de unul sin­gur, nu poţi scăpa de sără­cie şi de jaful chiaburului. (pag. V-a) 3 In 7 iunie 1935, s-a stins în vârstă de 80 de ani marele om de ştiinţă Ivan Vladimirovici Miciurin. Datorită muncii sale neobosite de peste 60 de ani în domeniul cultivării plantelor, datorită nenumăratelor sale experienţe care confirmau în totul îndrăzneţele sale teorii de dirijare a vieţii plantelor, el şi-a câştigat faima unui mare trans­formator al naturii. Miciurin a găsit metode noui de selecţie a plantelor, deter­minând desvoltarea lor în sen­sul dorit de el, în sensul ne­cesar omului. El a creat astfel peste 300 varietăţi noui de pomi fructiferi. Principalul mobil al cercetă­rilor lui Miciurin a fost drago­stea sa de patrie, înflăcărată lui dragoste pentru popor. El era un­­dem­n reprezentant al ştiinţei înaintate sovietice, „al acelei ştiinţe, ce nu se izolează de popor, nu se ţine departe de popor, ci e gata să stea în slujba poporului, e gata să transmită poporului toate cu­ceririle ştiinţei, şi serveşte po­porul nu din constrângere,, ci de bună voie, cu dragoste" (I. V. Stalin). Succesele minunate ale lui Miciurin au făcut ca el să devină unul dintre cei mai populari oameni de ştiinţă din U.R.S.S., bine cunoscut şi din­colo de hotarele ţării sale. Darwin, marele său înaintaş, descoperise legea de bază a evoluţiei naturii vii — selecţia naturală — şi multe din legile ce guvernează desvoltarea a­­nimalelor şi plantelor. 1. V. Miciurin a desvoltat în­văţătura lui Darwin. El a de­monstrat că schimbând cu pri­cepere condiţiile de viaţă şi de desvoltare ale plantelor, omul poate schimba, după dorinţă, în­suşirile ereditare ale lor, creând noui şi noui varietăţi de plante. ★ Drumul pe care l-a străbătut Miciurin a fost lung şi plin de greutăţi, înainte de Marea Re­voluţie Socialistă din Octombrie. Lipsit de mijloace, a fost ne­voit să părăsească şcoala şi să-şi caute o slujbă. S-a anga­jat la staţia de cale ferată Coz- Iov, la început, ca impiegat, a­­poi a devenit ajutorul şefului staţiunii, iar mai târziu — me­canic pentru repararea ceasuri­lor şi aparatelor de semnalat, ale gării Cozlov. încă din copilărie, Miciurin simţea o dragoste deosebită pentru plante. El aduna cu pasiune diferite seminţe, le împlânta în pământ şi le îngri­jea după încolţire. Lucrând la calea ferată, Miciurin continuă, pe petecul de pământ din jurul casei, experienţele sale cu plantele. II neliniştea starea înapoiată a grădinăritului în Rusia. Gândul lui era să îm­bunătăţească culturile de pomi fructiferi, să le îmbogăţească prin noui varietăţi. Din anul 1889, Mieiurin s'a consacrat în întregime plante­lor. Din micile sale economii, — în timpul liber făcea pe ceasornicarul oraşului — şi-a procurat un mic teren, care a devenit în curând un adevărat „laborator verde". Aci, ducând o continuă luptă cu nevoile şi mizeria, de care a avut parte în Rusia ţaristă, Miciurin a creat minunate varietăţi de pomi fructiferi. Miciurin a încrucişat plante, originare din regiuni diferite şi îndepărtate, a aclimatizat plan­te din Sud la condiţiile aspre ale Nordului, a creat pere, mere, caise şi fel de fel de alte fructe mai mari şi mai gus­toase ca cele existente, şi a elaborat o serie de metode noui, care au permis o influenţare de­ţine că omul poate interveni în mod conştient şi planificat în­­ procesul de creştere a plantel­or şi animalelor, prin modifi­carea condiţiunilor lor de trai, schimbând astfel însuşirile şi ereditatea lor. Agrobiologia sovietică, mi­nunat model de biologie crea­toare miciurinistă, se bazează, alături de lucrările lui I. V. Miciurin despre desvoltarea plantelor, pe lucrările lui V. P. Wiliams despre formarea­­ solu­lui şi metodele pentru mărirea productivităţii solului şi este astăzi continuată şi desvoltată de academicianul T. D. Lâ­­senko şi întregul colectiv de biologi sovietici. Ea a de­venit o armă puternică de transformare activă a natu­rii, de luptă între materialism şi idealism, între dialectică şi metafizică, între ştiinţă şi mis­tică. învăţătura lui Miciurin este nedespărţită de activitatea col­hozurilor şi sovhozurilor din U.R.S.S. Regimul colhoznic, lup­ta conştientă pentru mărirea productivităţii agriculturii so­cialiste, au creat toate condi­­ţiunile pentru înflorirea ştiinţei miciuriniste, iar ştiinţa miciuri­nistă, la rândul ei, pune la dis­poziţia gospodăriilor socialiste noui soiuri de plante de mare productivitate, cultivabile şi în regiuni ce înainte erau soco­tite neprielnice pentru agricul­tură.„Cu toate că I. V. Miciurin s-a ocupat mai ales cu creşte­rea de pomi fructiferi, — spune T. D. Lâsenko — iar lucrările pe care le conduc eu se referă deocamdată numai la cerealele anuale, am găsit şi găsesc în­totdeauna în lucrările lui I. V. Miciurin o nesfârşită sursă de indicaţii preţioase". Aprofundând lucrările lui Mi­ciurin, T. D. Lâsenko a dovedit în chip strălucit că învăţătura miciurinistă priveşte întreaga biologie—lumea plantelor şi a animalelor. El desvoltă acum principalul punct al acestei în­văţături — teoria modificării dirijate a naturii plantelor. Unul din visurile lui Miciurin a fost să transforme întreaga Uniune Sovietică într'o grădi­nă înfloritoare. Prin grija Par­tidului Bolşevic care acordă sprijinul său ştiinţei înaintate, acest vis al lui Miciurin devine realitate. In colţu­rile cele mai îndepărtate ale Siberiei au apărut şi apar mereu noui grădini cu pomi fructiferi. Oamenii sovietici au început să realizeze un grandios plan de transformare a naturii prin plantarea de fâşii de pă­duri protectoare. Iar de curând s-a dat publicităţii un plan nou în vederea măririi productitivi­­tăţii vitelor, întemeiat în mare parte pe aplicarea şi în acest domeniu a teoriilor lui Miciu­rin. Vedem aci cât de armonios se îmbină în Ţara Socialismu­lui învingător, teoria omului de ştiinţă, cu practica de toate zilele a omului muncitor. Apli­când în munca lor, principiile stabilite de ştiinţa înaintată, a­­gricultorii sovietici au obţinut în gospodăriile colective, pe ogoare şi în fermele de vite, re­zultate cum n'a cunoscut încă lumea. Miciurin nu mai trăeşte, dar opera lui e dusă înainte de har­nicii oameni sovietici. Ei con­­struesc comunismul, ei trans­formă natura pentru a-şi asi­gura un trai tot mai bun, fe­rit de capriciile naturii. Tezaurul lui Miciurin, minu­natele rezultate ale activităţii sale şi ale continuatorilor săi, pot fi folosite şi de ţara noas­tră. Roadele bogate ale miciu­rinismului nu pot fi însă rea­lizate cu o agricultură fărâmi­ţată şi înapoiată, cum este ac­tualmente agricultura noastră, ci numai cu o agricultură co­lectivă, socialistă. Să învăţăm deci din bogata experienţă a a­­grculturii colective sovietice. Pe al cărei teren fecund mictu­rinismul­ şi-a găsit o atât de frumoasă aplicare şi desvol­­tare. In anul 1934, întreaga Ţară Sovietică a aniversat 89 de ani de la naşterea lui I. V. Miciurin şi 60 ani de acti­vitate creatoare neîntreruptă a acestui mare cercetător. Tovarăşul Stalin i-a trimis atunci telegrama de mai sus, cu următorul cuprins: „Vă felicit din suflet, Ivan Vladimirovici, cu ocazia aniversării a şasezeci de a­ni de activitate rodnică în folosul marii noastre Patrii. Vă urez sănătate şi noui succese In opera de transformare a culturii pomilor fructiferi. Vă strâng puternic mâna. I. STALIN i­rectă a desvoltării plantelor după dorinţa şi necesităţile omului. „Noi nu putem să aş­teptăm binefacerile­­naturii, trebue să i le smulgem" — era lozinca lui. , In ciuda condiţiilor grele i care lucra, marele inovator al naturii a reuşit să lase cu mult în urmă pe cei mai buni selecţioneri europeni şi ameri­cani ; totuşi „înainte de revolu­ţie nu întâmpinam în calea mea decât batjocură, dispreţ şi indiferenţă",­­ spunea el. Abia după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Mi­­ciurin, acest remarcabil natu­ralist, creator al biologiei pro­gresiste contemporane, s-a pu­tut bucura de sprijinul Statu­lui. Teoriile lui Miciurin şi-au găsit cea mai largă aplicare în practica construirii socialis­mului. Unul din ţelurile socialismu­lui este crearea abundenţei de bunuri de tot felul. Micturi­nismul este una din cele mai frumoase ramuri ale ştiinţei înaintate sovietice ; ea îngăduie omului să transforme natura vie, să dirijeze în mod direct şi conştient desvoltarea ei, în sensul dorit de om. In U.R.S.S., teoriile lui Miciu­rin n'au rămas în stăpânirea câtorva oameni de ştiinţă, ele sunt răspândite şi cunoscute până şi în cel mai îndepărtat sat colhoznic, ţăranii sovietici discutându-le cu interes şi a­­plicându-le în munca lor prac­tică de zi cu zi. ★ ^învăţătura lui Miciurin nea­gă teoria reacţionară, idealistă, a biologilor Weisman-Morgan- Mendel că însuşirile plantelor sau animalelor ce se transmit prin ereditate din generaţie în generaţie, ar fi independente de condiţiunile vieţii. în­văţătura lui Miciurin sus­★ 14 ani de la moartea lui Ivan Vladimirovîci Mîciurin

Next