Scȃnteia, iulie 1949 (Anul 18, nr. 1465-1491)

1949-07-22 / nr. 1483

pa uuiu __. campaniei de construcţii! In întrea­ga ţară se înalţă clădiri, se execută lucrări de mari propor­ţii, se desfă­şoară o mă­reaţă operă constructivă. La Reşiţa, la Hunedoara, la Braşov şi în numeroase alte oraşe se construesc fa­brici noui, se desvoltă fabri­cile existente, la Moroeni se înalţă o uzină electrică uriaşă; în Moldova se pun temeliile unei mari rafinării de petrol, a două mari filaturi şi a altor întreprinderi industriale; la Uioara se clădeşte o fabrică de tutun, la Cărei o fabrică de unt, la Tg. Mureş o fabri­că de mobile. Locuinţe mun­citoreşti răsar din ce în ce mai multe în principalele centre industriale. Şi peste toate acestea, în Dobrogea încep lucrările grandioase ale canalului Dunărea-Marea Neagră. Niciodată nu s’a desfăşu­rat la noi o operă construc­tivă de asemenea proporţii, niciodată n’a existat la noi un plan de investiţii atât de vast. Zeci de miliarde lei merg astăzi în construcţii. Fonduri uriaşe, care altădată intrau în buzunarele fără fund ale jefuitorilor capita­lişti, sunt folosite acum, de către Statul nostru popular, pentru investiţii în sectorul socialist al economiei, în in­teresul întregului popor mun­citor. Construcţiile de astăzi sunt cărămizi puternice la teme­lia desvoltării economiei noa­stre naţionale, la temelia in­dependenţei economice a ţă­rii noastre. Ele sunt chezăşia înfloririi Patriei, chezăşia belşugului şi fericirii, căci în­seamnă un pas înainte spre socialism. Construcţiile ace­stea exprimă hotărîrea po­porului nostru de a apăra pacea şi a lupta împotriva manevrelor criminale ale im­perialiştilor americani, care aţâţă la război şi încearcă să arunce lumea întreagă în prăpăd şi nenorocire. In lupta pentru realizarea planului de construcţii, mun­citorii, tehnicienii ş­ inginerii de pe şantierele ţării au obţi­nut până acum serioase rea­lizări. La Moroeni, la Bra­şov şi Reşiţa, la Uioara, Bo­toşani şi în multe alte părţi, muncitorii îşi încordează for­ţele pentru a duce la îndepli­nire cu succes sarcinile ce le revin. Realizarea IN ÎNTREGIME ŞI LA TIMP a planului de construcţii cere însă şi mai multe eforturi, pentru înlă­turarea dificultăţilor care mai există, pentru recâştiga­­rea timpului pierdut fie din cauza întârzierii încheerii contractelor de construcţii fie, în unele locuri, din cauza întârzierii cu care au sosit proectele de construcţii în­tocmite de Institutul de Proec­­tări. Rolul de seamă în această activitate revine Ministeru­lui Construcţiilor. El trebue să ia măsuri pentru asigu­rarea bunei funcţionări a întreprinderilor de cons­trucţii, pentru folosirea în­­tregei capacităţi de lucru a acestor întreprinderi. Trebue spus că un mare număr de ingineri cu expe­rienţă în construcţii sunt fo­losiţi în funcţiuni administra­tive, ceea ce este greşit. Ei ar fi de mare folos pe şan­tiere, unde îşi pot pune In valoare capacitatea şi cu­noştinţele. Deasemeni, este necesar să fie lichidat sistemul bi­rocratic de lucru la întocmi­rea proectelor de construc­ţii. Tehnicienii şi inginerii din Institutul de Proectări trebue să-şi însuşească un ritm nou de muncă, să ia exemplu de la muncitorii fruntaşi în producţie. O problemă importantă este asigurarea unei perma­nente aprovizionări a şan­tierelor cu materiale, evi­­tându-se întârzierile. E ne­cesar să se observe ca transportul să se facă de la cele mai apropiate surse, astfel încât să revină cât mai ieftin. Problema preţu­lui de cost trebue să fie de asemenea o preocupare de seamă a tuturor celor ce muncesc în construcţii. Condiţia de bază a înde­plinirii cu succes a planului de construcţii constă însă — ca în orice ramură de acti­vitate — în strânsa îmbi­nare a muncii politic cu munca economică. Fiindcă e limpede că rezolvarea practică a oricărei probleme este în funcţie, într-o mă­sură considerabilă, de nivelul politic şi ideologic al mas­­selor, de conştiinţa lor de clasă, de patriotismul lor. Pe şantierele noastre de construcţii lucrează laolaltă muncitori veniţi din toate colţurile ţării, muncitori cu pregătire profesională înaltă şi alţii fără niciun fel de pregătire. In rândurile tu­turor acestora trebue dusă o puternică muncă politică de educare, o puternică muncă de agitaţie. Elemen­tele muncitoreşti sănătoase şi în primul rând membrii de Partid trebue să îndepli­nească pe şantiere un rol de avantgardă, să participe în mod activ la educarea mas­­sei, să fie un exemplu pen­tru to®. Fiecare muncitor, fiecare tehnician, fiecare in­giner, trebue nu numai să-şi cunoască bine sarcinile, să aibă capacitatea profesională necesară pentru a le duce la îndeplinire , dar şi să fie pătruns de importanţa muncii pe care o îndepli­neşte, de caracterul măreţ al operei la care participă, de datoria sa patriotică de a munci din toate puterile pentru reuşita acestei opere, în folosul Patriei şi al tu­turor oamenilor muncii din ţara noastră. Această muncă de edu­care şi de agitaţie nu poate fi dusă cu succes fără exis­tenţa unor organizaţii de Partid puternice şi bine în­chegate pe şantiere­ Revine comitetelor organi­zaţiilor judeţene de Par­tid sarcina de mare răs­pundere de a pune pe picioare organizaţiile de Partid pe şantierele de con­strucţii, de a îndruma viaţa de Partid şi a lua măsuri ca ea să se desfăşoare într’un spirit revoluţionar, făcând să domnească pe şantiere combativitatea în muncă şi o morală sănătoasă. Organi­zaţiile de Partid de pe şan­tiere trebue să fie ajutate ca să ducă o puternică muncă de conducere, organizare şi mobilizare a masselor. Sub conducerea organiza­ţiilor de Partid, organizaţiile sindicale de pe şantiere tre­bue să desfăşoare o intensă muncă de educaţie în rându­rile muncitorilor din con­strucţii, în vederea ridicării­­ neîncetate a conştiinţei lor politice şi a nivelului lor de cultură. Ele trebue să stimu­leze şi să desvolte noua ati­tudine faţă de muncă, com­bătând rămăşiţele capitaliste sădite în conştiinţa oameni­lor de burghezie, să educe pe salariaţi în spiritul dis­ciplinei în muncă, a drago­stei faţă de munca depusă în folosul poporului munci­tor şi a grijii faţă de bunul obştesc. Sindicatele trebue să aibă grijă de oameni şi să ducă o permanentă bătălie pentru ridicarea de cadre calificate, pentru sprijinirea inovatorilor, a raţionalizato­­rilor şi inventatorilor. Pentru­­ca munca pe şantiere să fie rodnică trebue sprijinită co­laborarea între muncitori şi tehnicieni, în interesul pro­ducţiei. Sindicatele trebue să vegheze la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor, la ju­sta aplicare a noului sistem de salarizare, la buna func­ţionare a asigurărilor so­­cialle. Contractele colective trebuesc urgent încheiate. Faptul că în ramura construcţiilor nu s’au în­cheiat până acum contracte colective constitue o gravă lipsă, care are urmări în producţie şi în atitudinea muncitorilor faţă de muncă. Sarcina centrală a orga­nizaţiilor sindicale de pe şantiere este aceea de a mobiliza pe muncitori, teh­nicieni şi ingineri în lupta pentru realizarea şi depăşi­rea Planului, de a desvoltă şi sprijini iniţiativa şi forţa creatoare a masselor, prin desvoltarea întrecerii socia­liste. Trebue spus că Uniunea Constructori-Lemn-Forestier, care, în alte ramuri de pro­ducţie intrând în sfera ei de activitate, a înregistrat suc­cese însemnate în organiza­rea întrecerii, s’a ocupat până acum prea puţin de între­cere şi în general de munca sindicală în ramura cons­trucţiilor. Pe multe şantiere organizaţiile sindicale sunt slabe, grupele sindicale sunt ca şi inexistente, iar contro­lul pe teren din partea Uniunii e sporadic şi neor­ganizat. Există totuşi în ra­mura construcţiilor condiţii obiective pentru organizarea întrecerii, există în mas de avânt şi dorinţă de întrecere. Acestea trebuesc organizate, sprijinite şi îndrumate pe o cale sănătoasă. Folosind experienţa bo­gată pe care o are în orga­nizarea întrecerii în indus­tria forestieră şi a materia­lelor de construcţie. Uniunea trebue să păşească neîntâr­ziat la munca de organizare a întrecerii şi în ramura construcţiilor. La baza întrecerii trebue să stea angajamente­­con­crete pe care să şi le ia fie­care muncitor, grupă sindi­cală, echipă, etc., pentru în­deplinirea planului, ridicarea productivităţii muncii, întă­rirea disciplinei în muncă şi realizarea de economii. Să dăm avânt întrecerii în construcţii , învăţând din minunata experienţă a cons­tructorilor sovietici, să fa­cem să crească zi cu zi, ceas cu ceas, construcţiile pe şantierele ţării, să reali­zăm cu entuziasm măreţele lucrări care duc Patria noa­stră dragă la înflorire, la socialism. * 6 PAGINI 4 IEI I Vineri 22 Iulie 1949 SERIA III ANUL XVIII No. 1483 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE.UNITI-VA J­anteia Nota Guvernului Sovietic adresată guvernelor Italiei, Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei în legătură cu aderarea Italiei la pactul agresiv al Atlanticului MOSCOVA 20 (Agerpres). — TASS trans­mite nota guvernului sovietic în legătură cu aderarea Italiei la pactul Atlanticului de Nord. Guvernul sovietic a remis guvernului ita­lian următoarea notă în legătură cu aderarea Italiei la pactul Atlanticului de Nord: „In legătură cu aderarea Italiei la pactul Atlanticului de Nord și cu cererea guvernului italian adresată guvernului Statelor Unite ale Americii de a-i acorda ajutor în vederea în­tăririi forţelor armate italiene şi desvoltării industriei de război a Italiei,guvernul sovietic consideră necesar să declare următoarele : In tratatul de pace cu Italia se precizează că acest tratat va constitui baza relaţiilor prie­teneşti între Italia şi statele care au încheiat cu ea tratatul menţionat. Prin semnarea tra­tatului de pace, Italia şi-a luat obligaţia de a nu întreprinde nici o acţiune îndreptată împotriva statelor cu care a fost semnat acest tratat şi, prin urmare, de a nu intra în nici un fel de alianţe sau alte grupări care ur­măresc scopuri agresive. Prin aderarea la pactul Atlanticului de Nord, Italia a intrat într-o grupare militară de state având un caracter agresiv şi îndrep­tată împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Caracterul agresiv al pactului Atlanticului de Nord se manifestă prin extinsele măsuri militare luate de par­ticipanţii la pact pentru sporirea forţelor lor armate şi a armamentelor, pentru crearea unei vaste reţele de baze aeriene şi navale, pentru pregătirile în vederea folosirii armei atomice, etc. Aceste acţiuni militare nu pot în nici un caz să fie justificate prin intere­sele autoapărării statelor semnatare ale pac­tului Atlanticului de Nord, cu atât mai mult cu cât aceste state, inclusiv Italia, nu sunt ameninţate de nici un atac înarmat. Prin semnarea pactului Atlanticului de Nord, guvernul italian s-a angajat să ia mă­surile militare efectuate de statele semna­tare ale acestui pact. O dovadă a acestui fapt este în special ce­rerea guvernului italian adresată guvernului Statelor Unite şi dată publicităţii la 6 Apri­lie anul curent, pentru ajutor militar în ve­derea întăririi forţelor armate italiene şi a desvoltării producţiei de război a Italiei. Astfel de acţiuni din partea guvernului italian constitue o violare a prevederilor tra­tatului de pace privitoare la restricţiunile impuse forţelor armate italiene. In legătură cu aceasta, trebue să menţionăm art. 46 al tratatului de pace, care prevede că „toate clauzele militare, navale şi aeriene ale pre­zentului tratat vor rămâne în vigoare până la modificarea lor integrală sau parţială în baza acordului dintre puterile aliate şi unite şi Italia sau, după ce Italia va deveni membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza acor­dului dintre Consiliul de Securitate şi Italia”. Rezultă deci că măsurile luate de guvernul italian în vederea modificării armamentelor şi forţelor armate din punct de vedere canti­tativ şi calitativ, fără respectarea condiţiuni­­lor susmenţionate, constitue o violare a art. 46. Aceste acţiuni ale guvernului italian cons­titue de asemenea o violare a art. 53, care in­terzice Italiei să posede sau să producă ma­teriale şi utilaj de război în cantităţi sau de tipuri ce depăşesc limitele stabilite prin tra­tatul de pace, precum şi a art. 56, care obligă Italia să-şi reducă flota militară la minimul stabilit în anexa 12 A a tratatului de pace. Tratatul de pace exclude de asemenea posi­bilitatea măririi flotei militare în alt mod decât acela prevăzut de art. 59 al tratatului, care interzice Italiei să construiască, să achi­ziţioneze sau să înlocuiască vase de­ război de anumite tipuri. In afară de aceasta, articolele 61 şi 64 ale tratatului de pace prevăd că organizarea, armamentul şi desfăşurarea forţelor armatei italiene trebue să corespundă exclusiv sarci­nilor de apărare locală a frontierelor italiene şi sarcinilor cu caracter intern. Cu toate acestea, în nota sa către guvernul Statelor Unite ale Americii, guvernul italian, pentru a-şi motiva cererea de ajutor în ve­derea întăririi forţelor armatei italiene şi a desvoltării industriei de război a Italiei, in­­voacă motivul că aderarea la pactul Atlanti­cului de Nord îi impune obligaţiuni suplimen­tare care fac necesară sporirea forţelor ar­mate şi a producţiei de război. Declaraţia ministrului italian al apărării, d. Pacciardi, făcută în Senatul italian la 9 octombrie 1948, în sensul că forţele armate italiene au fost reduse la limitele prevăzute de termenii cuprinşi în clauzele tratatului de pace, confirmă de asemenea că cererea guver­nului italian către guvernul Statelor Unite pentru ajutor în vederea măririi forţelor armate italiene, urmăreşte scopuri militare trecând de limitele fixate prin tratatul de pace. Având în vedere cele­ de mai sus, guvernul sovietic, constatând că aderarea Italiei la pactul Atlanticului de Nord este în contra­zicere cu însuşi scopul tratatului de pace cu Italia, atrage atenţiunea guvernului italian asupra răspunderii pe care o poartă pentru menţionatele violări ale tratatului de pace”. Guvernul sovietic a remis în acelaş timp note similare guvernelor Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei, atrăgând atenţia acestor guverne — Iniţiatoare ale pactului Atlanti­cului de Nord, care au invitat Italia să par­ticipe la acest bloc — asupra sus menţiona­telor violări ale tratatului de pace cu Italia şi a răspunderii pe care guvernele respective o poartă pentru aceste violări. OŢELUL ROŞU 20 (prin telefon dela corespondentul nostru, Radu Romulus).­­ Turnătorii dela turnătoria de piese de oţel a uzinelor „Oţe­lul Roşu” s’au întrunit azi 20 Iulie, după terminarea lu­crului, într’un însufleţit mee­ting pentru a răspunde ape­lului lansat de echipa mine­rului Pop Ludovic. Tov. Margan Simion, se­cretarul sindicatului, a ară­tat că, datorită eforturilor depuse în întrecerea socia­listă turnătorii de piese de oţel au obţinut importante succese în muncă în primul trimestru al anului. Prin­­tr-o mai bună organizare a muncii, programul de pro­ducţie a fost in fiecare lună depăşit. Astfel, pe luna iu­nie, el a fost depăşit cu 62,78^/0. DATORITA ACES­TEI DEPĂŞIRI, TURNA­TORII DE PIESE DE OŢEL AU POSIBILITATEA DE A TERMINA ÎNAINTE DE TERMEN PROGRAMUL PREVĂZUT PE ANUL 1949. Cu prilejul acestui mee­ting, turnătorii Pukanschi Anton, Candreş Ion, Schnei­der Ion şi Sârbu Ion şi-au luat angajamentul de a ter­mina programul anual cu două luni şi jumătate îna­inte de termen. Urmând exemplul aces­tora, TOŢI TURNATORII AU LUAT HOTARÎREA DE A TERMINA PROGRAMUL DE PRODUCŢIE PE ANUL 1949, PANA IN ZIUA DE 15 OCTOMBRIE ŞI, ÎNCE­PÂND CU ACEASTA DATA, SA DEA PIESE DE OŢEL IN CONTUL ANULUI 1950. Tot mai mulţi muncitori răspund chemării echipei fruntaşe a minerului Pop Ludovic „Să ne îndeplinim sarcinile Planului înainte de termen!“ Turnatorii de la uzinele „Oţelul Roşu“ şi-au, luat angajamente să termine până la 15 octombrie programul de producţie pe anul 1949 Muncitorii dela Uzinele Metal­o-Chimice din Zlatna şi dela exploatarea auriferă Roşia-Montana şi-au luat deasemeni angajamentul de a îndeplini Planul înainte de termen ALBA IULIA, 20 (prin tele­fon). Muncitorii dela Uzinele Me­­talo-Chimice din Zlatna s’au adunat în ziua de 17 Iu­lie într’un meeting fulger, pentru a răspunde cu anga­jamente concrete la apelul lansat de echipa minerului Pop Ludovic. Astfel, şefii de secţii Jurac Vasile, Păcurar Teodor, Raţă Ion, Popescu Ştefan, Cristes­­cu, Valacek Petre, Ivanciuc, Falofi Ştefan, Stanislav Nico­­lae, Valacek Savin şi Vermo­­ga Iosif şi-au luat angaja­mentul, în numele tovarăşilor lor de secţii, că vor termina programul de producţie pe a­nul 1949, până la 7 Noem­­brie a. c. Deasemenea la exploatarea auriferă de la Roşia Montana din Abrud, muncitorii şi teh­nicienii întruniţi in meeting au răspuns şi ei la chemarea echipei tov. Pop Ludovic prin următoarele angajamente: tov. Nicoară Ion în numele echi­pei sale şi-a luat angaja­mentul de a îndeplini planul de producţie până la 1 Sep­tembrie 1949 şi de a face e­­conomie la explosivi, cu 5*/6; tov. Botar Andrei împreună cu echipa sa şi-au luat anga­jamentul de a termina planul până la 15 Decembrie, iar e­­chipa tov. Botar Alexandru până la 1 Decembrie, îmbu­nătăţind conţinutul minereu­lui cu 27%, tov. Bitiga Alexan­dru cu echipa sa şi-au luat angajamentul de a îndeplini programul până la 10 De­cembrie, iar echipa tov. Berindei Ion până la 1 De­cembrie, făcând şi o e­­conomie la explozivi de 5®/». Tov. Crişan Ion, maistru mi­ner, şi-a luat angajamentul în numele Sectorului Ţarina să termine programul de pro­ducţie pe 1949 până la 15 Decembrie a. c. iar tovarăşii Almăşan Alexandru şi Almă­­şan Francisc cu echipele lor și-au luat angajamentul de a realiza planul de producție până la 1 Decemb­rie 1949. Ultimele spectacole ale Corului popular rus de Stat „Piatniţki" în Capitala ARLUS anunţă ultimele specta­cole ale CORULUI POPULAR RUS DE STAT „PIATNIŢKI" Joi 21 Iulie ora 20 la Stadionul C.F.R.-Giuleşti Vineri 22 Iulie şi Sâmbătă ! 23 Iulie ora 18 la Arenele­­ Romane. Biletele se găsesc de vân­zare la „AGITOT" Biletele vândute pentru­­ spectacolele din 10 şi 11­ Iulie, de la Arenele Romane (purtând seria 1 şi 4) vor fi prezentate pentru stampi­lare la „AGIT.TOT", spre a fi valabile la spectacolul din 21 Iulie a. c. Pentru deplasarea spec­tatorilor, vor fi puse la dis­poziție tramvaie şi auto­buze. Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii îşi începe activitatea Prezidiul comitetului de con­ducere al „Societăţii pentru răspândirea Ştiinţei şi Cul­turii" a început organizarea secţiilor şi filialelor Societăţii. Totodată a fost organizată o primă serie de conferinţe care se vor ţine în marile în­treprinderi şi în sălile cen­trale din Bucureşti, iar apoi în câteva importante centre din ţară. Aceste conferinţe vor trate probleme legate de teo­ria marxism-t e n­­­ni­s­mu­­lui, probleme din domeniul ştiinţelor naturale, din dome­niul politicii internaţionale şi probleme de artă. Unele conferinţe vor fi inso­site de filme documentare, proecţii şi schiţe. w PPSNA' burghezi: din apus oglin-Tpira SPAIMA LUMII CAPITALISTE FATA •' yw a* Pa rtid? CABINETUL DE PARTID Vm IN AJUTORUL PROPAGANDIȘTILOR SI AL CELOR CE STUDIAZĂ MARXISM­­LENINISMUL. (pag. 8-a) • POPORUL MUNCITOR DIN REPUBLICA POLONĂ CONSTRUEȘTE SOCIALISMUL. (pag. 6-a) • Din experiența agitatorului : SA ÎNTĂRIM VIGILENŢA ÎMPOTRIVA DUŞMANULUI DE CLASA. . . . (pag. 8-a) CITIŢI IN CORPUL Telegrama adresată Comitetului Central al P. MR. şi Consiliului de Miniştri al R.P.R. de către Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar, Consiliul de Miniştri şi Consiliul Naţional al Frontului Patriei din R. P. Bulgaria Către Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Rămân Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române Bucureşti Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar, Con­siliul de Miniştri şi Consiliul Naţional al Frontului Patriei exprimă în numele întregului popor muncitor bulgar mulţumirile lor calde Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român — frate­ Guvernului Republicii Popu­lare Române şi poporului muncitor român pentru sin­cerele condoleanţe şi adânca simpatie, exprimate cu ocazia pierderii grele şi ireparabile suferite de Partidul nostru prin moartea iubitului nostru învăţător şi condu­cător — tovarăşul Gheorghai Dimitrov, — discipol credin­cios al lui Lenin şi Stalin, una din cele mai proeminente figuri ale mişcării internaţionale. Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar, Con­siliul de Miniştri şi Consiliul Naţional al Frontului Pa­triei aduc mulţumirile lor Comitetului Central al Parti­dului Muncitoresc Român şi Guvernului Republicii Popu­lare Române pentru ajutorul extrem de mare dat cu pri­lejul transportării rămăşiţelor pământeşti ale tovarăşu­lui Gheorghi Dimitrov, prin teritoriul Republicii Populare Române şi prin teritoriul nostru, aduc mulţumirile­­ lor pentru durerea sinceră a po­porului muncitor român, cât şi pentru participarea delegaţiei la solemnitatea depunerii corpului tovarăşului Dimitrov în mausoleu. Adânca simpatie şi con­doleanţele frăţeşti, exprimate de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, de Guvernul Republicii Populare Române şi de către toţi oamenii muncii din Republica Populară Română, consti­tue expresia sincerei prietenii frăţeşti şi a colaborării în­tre popoarele român şi bulgar în lupta lor pentru cons­truirea socialismului, a dev­otamentului lor faţă de familia frăţească a popoarelor dem­ocratice iubitoare­­ de pace având în frunte Uniunea Sovietică şi a hotârîrii lor de a lupta cu toate puterile împotriva imperialismului provo­cator la noui războaie, pentru o pace trainică şi socialism. Strângându-vâ frăţeşte şi cu putere mâna Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar Consiliul de Miniştri Consiliul Naţional al Frontului Patriei Un nou succes al strungarului fruntaş N. Şerbănescu Datorită unui nou dispozitiv conceput de el, tov. Şerbănescu a redus simţitor timpul de lucru întors de curând de la băi­le Govora, unde şi-a petrecut concediul de odihnă, strunga­rul Nicolae Şerbănescu de la fabrica de ţevi „Republica”, iniţiatorul mişcării pentru lucrul la mai multe maşini deodată, sprijinit de organi­zaţia de Partid şi de comi­tetul sindical, a reuşit să pună în aplicare un nou dispozitiv care serveşte la strunjirea şi rectificarea bacurilor de file­­taj. Noul dispozitiv a fost­ con­ceput de tov. Şerbănescu, iar la realizarea lui, el a fost a­­jutat de maistrul Cristea Pe­tre, desenatorul Puşcaşu Ion şi de tov. Mincu Ion, maistrul secţiei­ scule şi calibre. Pentru a fi strunjite şi rec­tificate, bacurile de filetaj la care lucrează tov. Şerbănescu, erau înainte fixate în inte­riorul unei coroane metalice. Pe această coroană se fixau 6 bacuri care formau seria de lucru. In acest fel, supra­vegherea bacurilor în timpul mersului strungului se făcea anevoie. Pentru înlăturarea acestui neajuns, tov. Șerbănescu s’a gândit să folosească un alt dispozitiv, care să permită o mai uşoară supraveghere a bacurilor şi pe care să se poată fixa mai mult de 6 bacuri, câte se fixau înainte. Noul dispozitiv conceput de tov. Şerbănescu permite fixa­rea in afara coroanei, a unui număr de 18 bacuri,­­ deci de trei ori mai multe ca îna­inte. Supravegherea lor se face acum mult mai uşor, chiar în timp ce strungul merge. Datorită acestui lucru, durata de strunjire şi recti­ficare a unei serii (6 bacuri) este acum mult redusă, înainte, pentru executarea unei serii de bacuri era fixat un timp de 4000 minute. Tov. Şerbănescu a cerut reducerea acestui timp, întâi la 3.200 şi apoi la 2.880 minute. Prin aplicarea noului dispozitiv chiar şi acest timp este acum redus până la cca. 1.900 mi­nute. Cu noul dispozitiv, lucrând la ambele strunguri, tov. Şer­bănescu obţine o mai mare productivitate a muncii, con­tribuind în felul acesta la re­ducerea preţului de­­cost al pieselor la care lucrează. Tov. N. Şerbănescu, lucrând la unul din cele două strunguri la care a aplicat noul dispozitiv conceput de el, dispozitiv de care sunt prinse cele 18 bacuri. In medalion, dispozitivul vechi pe care puteau fi fixate — în interior — numai 6 bacuri Executarea bandiţilor terorişti condamnaţi la moarte de Tribunalul militar din Timişoara In urma respingerii recursului şi a cererilor de graţiere fă­cute de Spirut Blănaru, Petre Domoşneanu, Ion Tăna­se, Petre Puşchilă zis Mutaşcu şi Itomulus Marifescu — condamnaţi la moarte de Tribunalul Militar din Timişoara — aceştia au fost e*c» cutaţi prin împuşcare in ziua de Sâmbătă 16 Iulie a« c* •­­ . *j

Next