Scȃnteia, octombrie 1949 (Anul 18, nr. 1543-1569)
1949-10-14 / nr. 1554
2 La fabrica de ciment „Stânca“ din Brăila, aprovizionările cu materie primă în vederea iernii continui cu intensitate BRĂILA (de la corespondentul nostru). Odată cu sosirea toamnei, pregătirile de iarnă au început să preocupe îndeaproape conducerea, muncitorii și tehnicienii fabricii de ciment „Stânca" din Brăila. Crearea rezervelor de materii prime, care în timpul verii erau transportate pe apă de la carierele de calcar şi argilă din susul Dunării, a fost prima măsură luată de întreprindere în această privinţă, învăţând din experienţa anului trecut când nu au fost luate toate măsurile pentru aprovizionarea la timp, conducerea întreprinderii a prevăzut încă din primăvară în planul de lucru organizarea transporturilor de calcar şi argilă în aşa fel încât să se asigure în fiecare lună nu numai acoperirea consumului cuptoarelor fabricii ci să se formeze treptat şi stocurile de rezervă pentru iarnă, când Dunărea îngheaţă şi transporturile cu vasele nu mai sunt posibile. In cadrul unei consfătuiri de producţie, în care s-a discutat problema pregătirilor de iarnă, muncitorii iobagii au venit cu propuneri pentru accelerarea aprovizionării cu materii prime. ■ Până acum, la o dană două echipe compusa din 16 muncitori descărcau un singur ceam cu calcar. Muncitorii iobagii au propus să fie trase la dană două ceamuri deodată, descărcarea lor urmând să se facă în acelaș timp de către echipe separate, care organizându-şi mai bine munca să scurteze durata operaţiunilor. Pus în practică, acest sistem a şi început să dea roade. Descărcarea unui vas cu calcar nu mai durează 10—15 zile ci numai 4—5 zile. Echipele conduse de muncitorii Huban Ion, Panait Constanitiv Dumitru Constantin, Bălănică Ionel, Stan Năstase şi Bălănică Iosif, au pornit la întrecere reuşind să realizeze din primele zile depăşiri de normă de 100—200 la sută. Muncitorii de pe vasele de transport şi-au luat şi ei angajamentul să organizeze transportul în aşa fel, încât în timp ce parte din vase se află la încărcare, altele să fie descărcate, iar altele să fie pe drum, astfel ca muncitorii iobagii şi cei din cariere să nu rămână niciun moment fără lucru. Marinarii şi cârmacii şi-au luat angajamentul să repare în timpul curselor roabele şi schelele pentru a putea fi imediat întrebuinţate la sosirea vasului la destinaţie- Standarde de Stat aprobate în luna Septembrie 1949 Comisiunea de Standardizare a aprobat în luna Septembrie a. c. un număr de 100 Standarde de Stat (STAS). Standardele aprobate în luna Septembrie a. c., se repartizează astfel: 6 privesc industria minieră și petroliferă, 37 industria metalurgică, 5 industria de maşini de uz general, 5 industria de maşini cu destinaţii speciale, 15 energetica şi electrotehnica, 6 industria materialelor de construcţie şi silicoceramice, 1 construcţiile, 14 industria lemnului, celulozei, hârtiei, 8 industria chimică, iar 3 sunt standarde generale (desene tehnice, norme, etc.). Dintre cele mai importante Standarde de Stat aprobate, cităm: cărbuni şi brichete, ciment port land, alamă în baie şi sârmă, cu pini în baie, tablă şi benzi, oxil de zinc, benzină normală, minii de plumb, oţel în table groase acid azotic tehnic, amoniac tehnic, cărami de construcţie, hartie velină şi semi velină, ţevi de oţel fără suduri, utilaj petroliei (sape groase, coadă de peşte, capete hidraulice, macarale, geam blocuri), dinamită, cupru în table şi benzi, aluminiu în table, oţe beton rotund, oţel cornier, de carbon obişnuit laminat la cap plăci de beton mozaicate, îmbrăcăminte de asfalt turnat, fereste simple şi duble, uşi, fitingur (piese de legătură pentru ţevi) acumulatoare cu plăci de plumb. La fabrica de hârtie ,,Steaua Roşie“-Bacâu a luat fiinţa Casa de ajutor reciproc BACĂU (De la corespondentul nostru). La fabrica de hârtie „Steaua Roşie”-Bacău a avut loc zilele trecute o adunare generală pentru înfiinţarea Casei de ajutor reciproc de pe lângă Sindicatul Metalo-Chimic „Steaua Roşie”. Tov. Diaconescu Dumitru a prelucrat amănunţit statutul care a fost apoi pe larg desbătut de către muncitori. In fruntea comitetului, a fost ales fruntaşul în producţie Bacă Ion, decorat cu „Ordinul Muncii” cl. Xll-a. De la început s’au înscris la Casa de ajutor reciproc 400 de salariați. Iinfiinţarea Casei de ajutor reciproc a salariaţilor C. A. M. 9 Zilele acestea, la fabrica de tutun Belvedere a avut loc constituirea Casei de ajutor reciproc a salariaţilor C.A.M. După prelucrarea statutului s-a trecut la alegerea comitetului de direcţie şi a comisiei de verificări. Din constatările făcute pe teren de către organele Ministerului Agriculturii iese la iveală faptul că, dacă în unele judeţe cum sunt de pildă Constanţa, Brăila şi altele se lucrează cu sârguinţă pentru îndeplinirea planului de însăminţări, în schimb în alte judeţe însămânţârile au rămas mult în urmă. Deşi până la 10 octombrie a. c. în întreaga ţară a fost însămânţată o suprafaţă mult mai mare decât fusese însămânţată anul trecut la aceeaşi dată, totuşi lucrul acesta încă nu poate să ne mulţumească. însămânţârile de toamnă au rămas în urmă faţă de plan mai ales în judeţele din Moldova. Aici însămânţările trebuiau începute la 25 Septembrie şi terminate la 5 Octombrie. Până la această dată însă nici unul din judeţele Moldovei nu şi-a îndeplinit planul în întregime. Deasemeni au rămas în urmă judeţele Buzău, R. Sărat, iar în Ardeal judeţele Târnava Mare, Târnava Mică, Alba şi altele. Căror fapte se datoreşte această întârziere ? Iată pe scurt care sunt cauzele. Deşi planurile de cultură au fost întocmite la timp şi înmânate fiecărui gospodar, în unele judeţe, Comitetele Provizorii nu au luat însă din timp măsuri pentru organizarea campaniei, n’au mobilizat şi îndrumat îndeajuns pe ţărani ca aceştia să înceapă însămânţările la vremea potrivită. Nu s’a întocmit la timp situaţia seminţelor şi nici planul de muncă pentru curăţirea şi tratarea lor, lucrări ce trebuiau făcute odată cu întocmirea planurilor de cultură. Lipsurile acestea ies la iveală mai cu seamă în judeţele Buzău, R. Sărat, Dorohoi şi Botoşani. Nu s-au revizuit toate maşinile, uneltele agricole precum şi utilajul necesar pentru curăţirea şi tratarea seminţelor cât şi pentru facerea arăturilor şi însămânţărilor. Deasemenea nu s-au întocmit planuri de lucru pentru fiecare tractor, pentru fiecare atelaj. De aceea mulţi dintre ţăranii muncitori nu au început arăturile şi însămânţările la data stabilită. Nu peste tot secţiile agricole de pe lângă Comitetele Provizorii ale judeţelor au luat legătură cu conducerile SJCT-urilor şi cele ale Gospodăriilor Agricole, de Stat ca, în comun, să întocmească planuri precise de muncă, pentru ca S.M.T.-urile şi Gospodăriile Agricole de Stat să execute la timp şi în bune condiţiuni însămânţârile şi să servească de exemplu ţăranilor muncitori. Din această pricină, bunăoară la Baia şi Suceava, Gospodăriile Agricole de Stat nu au executat nici 15*/o din plan, în timp ce la numeroase alte Gospodării Agricole de Stat, acolo unde lucrările au fost bine organizate şi planificate, însămânţările de toamnă s’au şi terminat. In jud. Suceava pricina întârzierii însămânţărilor se datoreşte faptului că organele tehnice şi administrative fiind ameţite de succesul obţinut în campania de colectări, au neglijat campania însămânţărilor. In acest judeţ s’a realizat abia 13’ « din plan. In judeţele Bacău şi Putna vina întârzierii este aruncată pe seama faptului că sunt de cules mari suprafeţe cu porumb. Dar în aceste judeţe, ca dealtfel şi în celelalte, se poate foarte bine însămânţa grâul în locurile care au fost cultivate cu mazăre, borceag, dughie, fasole sau chiar în miriştile de orz şi ovăz care au fost desmiriştite din timp. Deasemenea s’ar putea grăbi culegerea lanurilor de porumb care sunt coapte, spre a face astfel loc grâului. Oricum, lanurile de porumb mult întârziat trebuesc culese, pentru că oricât timp frumos vom avea, porumbul întârziat nu va mai ajunge la maturitate. Trebue amintit apoi că şi în regiunea a doua (Transilvania) sunt judeţe care nu stau mai bine. Alături de Făgăraş, care a îndeplinit 58*'» din planul de însămânţâri, stă Sibiul cu numai 5s/», iar alături de Csue care a însămânţat 48’ o se găsesc judeţe ca Odorhei cu 13V», Trei Scaune cu 10°/» şi altele, care nu se pot lăuda cu realizări satisfăcătoare. In ce priveşte regiunea a lila care cuprinde Oltenia şi Muntenia, au rămas în urmă judeţele Teleorman, Romanaţi, R. Sărat, Buzău, Olt, Tecuci şi Covarşi. In general, întârzierea se datoreşte faptului că multe din Comitetele Provizorii ale judeţelor, plaşilor şi comunelor, deşi au primit instrucţiuni precise asupra felului cum trebuesc planificate şi organizate muncile de toamnă, nu s’au preocupat îndeajuns de această campanie, crezând că însămânţârile vor merge de la sine. Nesocotirea importanţei politice şi economice a însămânţărilor din partea unor organe tehnice şi administrative a făcut ca în unele judeţe însămânţârile să fie lăsate să se desfăşoare după obiceiurile înapoiate ale ţăranilor, fără să se întreprindă o muncă serioasă şi permanentă de planificare şi organizare. In aceste judeţe? nu s’a dus muncă de zi cu zi pentru lămurirea şi mobilizarea ţărănimii muncitoare pentru executarea în bune condiţiuni şi la timpul stabilit a însămânţărilor. Se pune acum întrebarea : putem saunu putem să recuperăm timpul, pierdut, să îndeplinim la timp planul de însămânţări? Fără îndoială că putem». Pentru aceasta e nevoe să mobilizăm din plin toate forţele, să accelerăm mult ritmul însămânţărilor. E nevoe să nu ne autoliniştim la gândul ca în definitiv anul trecut, la data aceasta, se făcuseră mai puţine însămânţări ca acum. Aceasta ar fi o socoteala dăunătoare. Noi trebue să luptăm pentru continua îmbunătăţire a producţiei agricole şi pentru aceasta e necesar să depunem toate eforturile ca să plasăm desfășurarea campaniei între limitele stabilite de minister. Sarcina îndeplinirii planului însămânțărilor de toamnă este «Cum sarcină cea mai de seamă din sectorul agricol, îndeplinirea planului la timp va însemna asigurarea recoltei pentru anul viitor, hrana oamenilor muncii din ţara noastră. Planul însâmânţărilor de toamnă poate şi trebue să fie îndeplinit în întregime şi în bune condiţiuni. Anul acesta avem mai bune condiţii ca în anii trecuţi pentru îndeplinirea acestui plan. Avem mai multe tractoare, mai multe şi mai bune perechi de vite trăgătoare. Sămânţa a fost asigurată. Umezeala solului este suficient de bună, timpul începerii însămânţărilor a fost ridicat din vreme. De aceea în judeţele rămase în urmă, Comitetele Provizorii şi organele lor tehnice trebue să ceară sprijinul organizaţiilor de Partid şi cu ajutorul acestora să organizeze temeinic lucrările pentru însămânţări. Trebuesc mobilizate fără întârziere toate atelajele şi să fie puse la lucru după un plan dinainte stabilit. Ţăranilor muncitori să li se arate însemnătatea însămânţărilor şi necesitatea grăbirii cât mai mult cu putinţă a muncilor de toamnă. Trebuesc combătute cu hotărire şi fără cruţare încercările de sabotaj ale chiaburilor căci ticăloşii aceştia nu se dau şi nu se vor da înlături deja uneltiri împotriva intereselor poporului muncitor. Comitetele Provizorii şi organele lor tehnice trebue să controleze zi de zi, pe teren, felul cum se desfăşoară campatria însămânţărilor, să înlăture greutăţile şi slăbiciunile acolo unde se ivesc, să sprijine necontenit ţărănimea muncitoare. In felul acesta voi a îndeplini cu cinste, la timpul potrivit şi in bune comtitumni, planul însămânţărilor de toamnă. In felul acesta ne vom face datoria față de po- porul muncitor, faţă de Patria noastră, RemuMica Populară Română, conhibuirtd cu toate puterile la îmbunătăţirea nivelului de tribi al oamenilor muncii. Să luptăm pentru îndeplinirea la timp a planului de însămânțări de ing. aur. MARIN STANCU consilier al Ministerului Agriculturii SCÂNTEIA Nr. 1554 Lozinca: „Nici o grupă de mineri sub normă!“ a prins viață in sectorul I al minei Lupeni Intr'un timp scurt, numărul grupelor sub norma din sector a fost redus de la 8 la 2 LUPENI, (de la trimisul nostru special). E ora 13,30. Forfotă mare in sala de apel a mimei lupeni, forfotă mare pe coridor. Minerii se pregătesc de lucru, îşi îmbracă hainele lor de „şut", îşi scot lămpile, se strâng în jurul şefului lor. Apoi, încet, încet sala se goleşte. Încă 10 minute şi minerii vor intra în mină. Va încape schimbul 11 de lucru.Minerii părăsesc condorul, lăsând in urma lor linişte. La dreapta şi la stânga coridorului însă, în spatele uşilor, munca e în toi. Acolo sunt birourile direcţiunii, birourile tehnice şi administrative ale minei, conducerile de sectoare. Să mergem înainte pe acest coridor şi să deschidem una din nenumăratele uşi. Citeşti pe o firmă mică: „Sectorul 1". Aici lucrează inginerul Cocimimar Constantin, şeful sectorului şi maistrul şef Igszlo Eremia, ajutorul său. Sunt oameni de vârste diferite. Cocimarov, tânăr încă, are figura energică, luminoasă Pe chipul lui László, citeşti trăsăturile omului obişnuit cu munca, oţetit, pe care îl îndoaie cu greu vreo greutate. Conducerea sectorul («ii îşi îmbunătăţeşte felul de muncă Nu cu multa vreme în urmă, din numărul grupelor care lucrează la Sectorul I, 8 nu reuşeau să-şi îndeplinească norma. Dacă ai fi întrebat atunei din ce cauză sunt atâtea grupe sui normă, ţi s'ar fi dat un răspuns bine cunoscut: „Sunt condiţii grele de lucru, e planul de^ ajută terenul". Dar într o bună zi a fost lansată chemarea : „MICIO GRUPĂ DE MINERI SUB NORMĂ". Sub această lozincă era pornit să întâmpine oamenii muncii din Valea Jiului măreaţa aniversare a Revoluţiei Socialiste din octombrie, şi tehnicienii şi inginerii au înţeles să răspundă chemării Partidului. Alături de mineri 0,a pornit şi ei în întrecere, sprijinind efortul muncitorilor. S-au convocat şedinţe regulate de producţie. In cadrul acestor şedinţe de producţie s'au luat anumite hotărîri, s'au luat angajamente din partea tehnicienilor. Şi cine putea sâ se prezinte la viitoarea şedinţă cu angajamentele neîndeplinite?! Printre tehnicienii care şi-au luat angajamente erau şi inginerul Cocimarov şi maistrul şef László. De altminteri lozinca le şi trasa sarcinile „NICIO GRUPA DE MINERI SUB NORMA". Şi în sectorul pe care-1 conduceau erau 8 grupe sub normă. Trebuia schimbat felul de muncă. Şi n'au mai stat la îndoială. In fiecare dimineaţă ei au început să analizeze mai adânc rapoartele zilnice. Nu-i vorbă, asupra rapoartelor se uitau ei şi până acum, dar nu se mai mulţumeau acum numai cu cercetarea cifrelor. Au trecut la studierea minuţioasă, perseverentă a situaţiei pe teren. Zilnic cercetau cum merg lucrările grupelor sub normă. „Tovarăşe Laszlo — îi spunea inginerul Cocimarov ajutorului său — astăzi dea te ocupi de Silvester, eu merg la Gross. Trebue să-i «jutăm să-și îndeplinească normele". înainte de terminarea schimbului se întâlneau amândoi în birou, își povesteau unu! altuia constatările și studiau ce măsuri trebuesc luate pentru îndreptarea situaţiei. „Nu sunt greutăţi mari — spune ing. Cocimarov. In 98“/» din cazuri grupei® nu-şi îndeplinesc norma din pricina unor dificultăţi mărunte, care pot fi uşor evitate sau îndreptate. Grupa lui Silvester*i-a depăşit norma ! De pildă grupa lui Silvester lucra într’un abataj cu presiune. Minerii lucrau îtt frontal. Pe măsură ce înaintau însă, se strâmta locul prin care trebuiau să primească vagonetele goale. Minerii înaintau în adânc, sfredeleau muntele cu dârzenie, dar cărbune prea mult nu reușeau să scoată din abataj. Nici vasonete nu puteau primi, iar din cauza presiunii în unele zile se întâmpla ca cea mai mare parte din mineri să urmeze în foc să desprindă cărbune. Inginerul Cocimarov a propus să se schimbe felul de muncă al grupei. Grupa să nu mai meargă frontal, ei să înainteze din față, să deschidă un abataj cameră. In felul acesta, minerii nu mai lucrau sub presiune, puteau primi vagonete goale, puteau scoate mai mult cărbune. A doua zi, grupa lui Silvester a depăşit norma. Un şut învins înfiina lui Damian La grupa lui Damian Traian lucrurile au fost şi mai simple. Minerii din gripa lui Damian lucrau tot în penultima fâşie, deasupra orizontului de explorare. Nu aveau buncăr şi pentru aceea un om din echipă trebuia să stea jos la încărcatul cărbunelui în vagonele. Cărbunele era transportat cu calul. Aşadar mai trebuia un om, vizitiul, in plus mai era nevoe de un ajutor pentru vizitiu. „Trei oameni numai pentru transport sunt prea mulţi. Şi unde mai pui că uneori se întâmpla ca unul din aceştia să nu aibă ceasuri întregi de lucru”. Atunci s’a redus un post: acela al omului din echipă care stăteai jos şi încărca va sonetele cu cărbune. Operaţia aceasta o face acum vizitiul cu ajutorul său. Cantitatea de cărbune este aceeaş, iar numărul oamenilor s-a redus cu unul. Productivitatea muncii pe cap de om a fost mărită. Aceasta a făcut ca norma să poată fi îndeplinită. O grupă cu două locuri de muncă In grupa lui Szakacs Alexandru lucrează în fiecare schimb câte trei oameni la un singur loc de muncă. De obicei în asemenea împrejurări lucrează numai câte doi oameni, dar aici era o serie de lucrări suplimentare de armare, podire, etc. care cereau eforturi deosebite. Sectorul a aprobat la un moment dat să lucreze trei oameni. Acum s’a pus însă chestiunea organizării mai bune a muncii, deoarece multe din aceste lucrări suplimentare nu se efectuau zilnic şi de cele mai multe ori era în echipă un om neproductiv. Ce s’au gândit tovarăşii Cocimarov şi László ? Să deschidă în imediata apropiere încă un loc de muncă. Să lucreze deci doi mineri într’o parte şi doi în cealaltă parte. Şi când în primul loc de muncă era nevoe de lucrări suplimentare mai grele, se putea chema în ajutor unul din minerii care lucrau in al doi-1ea loc de muncă. Şi viceversa. S’a pus imediat în aplicăre acest sistem. Această [ dispoziţie mai bună a forţelor de muncă a dat posibilitate grupei lui Szakacs Alexandru, care la 12 Septembrie] se găsea în minus cu 59*/»lată de sarcinile Planului, să îndeplinească până la sfârşitul lunii programul de producţie stabilit. Cât priveşte grupa lui Gross Nicolae, simplul fapt că minerii au început să lucreze aici prin schimburi, ceea ce măreşte în mod considerabil răspunderea personală, a făcut ca grupa lui să depăşească programul lunar de producţie. Ah rămas msmai dssuă grupe sish normă diast cipt . La una din şedinţele de producţie, din rapoartele prezentate a reeşit că în sectorul I numărul grupelor sub normă a fost redus la patru. Nu încape îndoială că dacă cei doi şefi ai sectorului s’ar fi mulţumit, numai cu reorganiserea grupelor sau cu introducerea unui nou sistem de muncă, n’ar fi putut obţine asemenea rezultate. „Noi urmărim şi munca fiecărei echipe reorganizate — spune László — şi cât mai des cu putinţă facem control pe teren”. Ţinem consfătuiri cu şefii de schimb, cu artificierii, cu şefii de grupe. Cerem tuturor care au propuneri pentru îmbunătăţirea şi uşurarea muncii să ni le aducă la cunoştinţă cât mai grabnic pentru a putea trece la aplicarea lor. Şi mai este ceva — adaugă inginerul Cocimarov. Nu ne mulţumim să organizăm numai o singură dată, lucrul unei echipe sub normă. Organizăm, reorganizăm, organizăm din nou până când încep să iasă la iveală rezultatele. Astăzi, sectorul I al minei Lupeni are numai două grupe sub normă. Tovarăşii Cocimarov şi László se preocupă acum de îmbunătăţirea muncii acestor două grupe, pentru ca în cel mai scurt timp să-şi poată şi ele îndeplini norma. Deasemeni minerii din echipele fruntaşe trec şi lucrează pentru un timp la locurile de muncă ale echipelor sub normă, dându-le acestora posibilitatea să cunoască metodele avansate de muncă, iar minerii cu o calificare profesională mai redusă trec să lucreze în echipele fruntaşe. Conţiinuându-şi cu mai multă perseverenţă acţiunea lor, minerii din sectorul I Lupeni vor reuşi să-şi atingă în curând sarcina pe care şi-au srat-o în cinstea zilei de 7 Noembrie : „Nicio grapă din sectorul I sub normă”. Victor Nămolaşu O consfătuire plină de învăţăminte a ţăranilor muncitori din Brezoaia-Ilfov Desprt broşura «Zece întrebări, zece răspunsuri despre gospodăriile agricole colective" Duminică, o echipă specială compusă din redactori ai Editurii P.M.R. s-a deplasat în comuna Brezoaia, organizând acolo o consfătuire a ţăranilor muncitori asupra broşurii „Zece întrebări, zece răspunsuri despre gospodăriile agricole colective”. Constantina Postăvaru, preşedinta Comitetului Provizoriu din comună, împreună cu comitetul şi cu învăţătorii din sat au dat un sprijin însemnat pentru organizarea acestei consfătuiri. Viaţa culturală din comună a făcut progrese în ultimul timp. S-au organizat mai multe cercuri de lectură ale ţăranilor muncitori, fiecare cerc cu câte un responsabil; mai multe cercuri la un loc alcătuesc un sector, îndrumat de către un învăţător. Bibliotecile — în comună e o bibliotecă a cătunului Cămăraşu şi una în Brezoaia — sunt destul de bine asortate, cu cărţi potrivite pentru ţăranii muncitori. Nu există însă o evidenţă asupra cărţilor pe care le citeşte fiecare ţăran muncitor în parte; căminul cultural aşteaptă de la Bucureşti nişte „fişe speciale” pentru aceasta, deşi până la sosirea lor, această evidenţă ar putea fi ţinută şi pe un simplu caiet. O lipsă o mai constituie faptul că a fost evacuat căminul cultural pentru a se instala acolo aşa zisa „secţie de băuturi” a cooperativei , căminul evacuat s’a instalat în localul tineretului, care astfel a rămas deocamdată fără sediu. Consfătuirea a avut loc în sala mare a şcolii din comună. Sala era plină de ţărani muncitori. In ultimult timp, ei duc o viaţă culturală mai bogată. Duminica aceasta de pildă, ei erau dimineaţa la consfătuire, după amiază urmau să asiste împreună cu copiii lor la un match de fotbal cu o echipă din Târgovişte, iar pentru seara caravana cinematografică a Comitetului Provizoriu Ilfov programase o reprezentaţie. Un tovarăş de la Editură a luat cuvântul, arătând ţăranilor muncitori scopul consfătuirii. Editura Partidului în dorinţa de a îmbunătăţi cuprinsul broşurilor scoase pentru ţăranii muncitori, doreşte să afle părerea cititorilor: în ce măsură aceste broşuri sunt clare, dacă lămuresc ele toate problemele pe care şi le-au propus să le lămurească ; pot fi ele citite cu uşurinţă sau anevoie ; dacă are fiecare ţăran muncitor putinţa de a căpăta o astfel de broşură, în ce măsură sunt ele difuzate şi popularizate. S-au înscris la cuvânt peste 20 de ţărani muncitori. In general, ei au ridicat chestiuni ce nu erau cuprinse în cele zece întrebări şi răspunsuri. De pildă: cine îngrijeşte animalele din jurul micii gospodării individuale, dacă oamenii lucrează în gospodăria colectivă , cine salarizează agronomii, la ce etate poate intra un copil in colectivul de lucru şi când iese un bătrân din muncă, cine găteşte mâncare şi unde , dacă cel care a intrat în gospodărie, poate să mai dea din bunurile lui, zestre fetei care se mărită, etc., etc. Tovarăşii de la Editură şi uneori chiar ţăranii muncitori din sală, au răspuns pe rând la întrebări, arătând că : munca este astfel organizată, încât întotdeauna poate rămâne cineva acasă, să îngrijească de copii, să vadă de păsări, viţel, etc. şi dealtminteri în U. R. S. S. statutul gospodăriei colective prevede un minim doar de 109 zile muncă;in U. R. S. S., colhozurile fiind bogate, pot salariza agronomii lor proprii, sau îşi trimit fiii la universitate ; la noi în ţară gospodăriile agricole colective fiind abia la început, statul le va ajuta şi prin sfatul inginerilor Ministerului Agriculturii; în gospodăria colectivă, ţăranul, scăpat de exploatarea chiaburească, nu mai e nevoit să-şi dea copilul la muncă de la vârstă fragedă; copilul învaţă carte, iar în timpul liber, dacă vrea, poate să lucreze şi el, iar când se face mai mare poate fi primit în colectiv. Bătrânii, prin învoiala membrilor gospodăriei, capătă munci uşoare şi numai atunci când cer ei, sau se vede că nu-i mai ţin puterile, sunt scoşi din muncă şi ajutaţi din fondul de 20/1, al gospodăriei. Mâncare îşi găteşte fiecare ca şi înainte numai că, pe măsură ce gospodăriile colective vor da roade, omul poate să se hrănească mai bine. Când merge la câmp omul îşi ia legătura cu mâncare. Dacă e o familie mai mare sau se înţeleg între ei, poate o căruţă să le aducă mâncare caldă la câmp. Fiecare însă îşi găteşte şi mănâncă cum vrea. Gospodăria Agricolă Colectivă ajută pe tinerii căsătoriţi să-şi clădească o casă, să-şi înjghebeze gospodăria lor, etc., nu ca la ţăranul nostru, care trebue să dea fetii zestre din sărăcia lui, şi în loc de gospodăria lui săracă, se fac două gospodării şi mai sărace. In ce priveşte întrebările şi răspunsurile din broşură, câţiva ţărani muncitori au arătat că ei n’au înţeles prea limpede cum se face comasarea şi cum se socoteşte ziua-muncă şi venitul fiecăruia. Li s’a făcut la tabla neagră a clasei o expunere amănunţită, cu desene şi socoteli, şi s’a arătat că prin comasare se înţelege unirea loturilor de pământ pe care membrii gospodăriei Ie aduc odată cu intrarea lor în gospodăria agricolă colectivă, arătânduli-se cum anume se face aceasta. La urmă s-au citit fragmente din povestirile celor 150 de ţărani muncitori din ţara noastră care au vizitat U. R. S. S. Auzind de traiul îmbelşugat al colhoznicilor, ţăranii muncitori din sală au izbucnit în urale şi aplauze. Dacă problemele gospodăriei agricole colective au fost desbătute cu aprindere în schimb problemele broşurii în sine, felul în care a fost scrisă broşura, nu a preocupat pe cei ce luau cuvântul, deşi li se cerea părerea şi aprecieri critice. Aceasta se datoreşte faptului că în Brezoaia, broşura nu a fost citită individual, ci ţăranii muncitori au ascultat broşura citită în grupe ; ei nu au putut deci să adâncească destul nici problemele puse în broşură, nici felul în care e scrisă. Pe viitor, Editura va trebui să organizeze mai multe consfătuiri mari dintre acestea, cu scopul de a populariza broşura — scop ce a fost de altfel atins în Brezoaia — şi de a studia efectul ei în masse. In ce priveşte recoltarea de păreri critice, urmărirea greutăţilor pe care le are cititorul la lectură, şi a felului cum reacţionează el, aceasta se poate face cu mai mult succes nu atât în adunare, cât în , grupe mici, de câte 10 oameni chiar în timp ce li se citeşte broşura în prezenţa unui tovarăş de la Editură. Acţiunea de Duminică din comuna Brezoaia s’a dovedit a fi un mijloc foarte însemnat de propagandă şi agitaţie, cu bune efecte, pe care Comitetele Judeţene de Partid ar putea să-l întrebuinţeze cu succes în munca şi lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. S. Fărcăian De ce nu funcţionează coiţul roşu dela fabrica „Steaua Roşie"? De câtva timp, colţul roşu dela fabrica „Steaua Roşie” şi-a încetat activitatea. S'a închis... Intr’o întreprindere, colţul roşu reprezintă un însemnat mijloc de ridicare a nivelului ideologic, profesional şi cultural al oamenilor muncii, un centru al activităţii culturale din întreprindere, un adevărat focar de cultură. Apreciindu-se just importanţa colţurilor roşii, în tot mai multe întreprinderi prin efortul organizaţiilor de Partid şi sindicale se deschid noui şi nouă colţuri roşii. La „Steaua Roşie“ însă, colţul roşu s-a închis. Sala destul de mare, în care se găsea biblioteca, mesele de şah şi de ping-pong, nu mai este de niciun folos. Aparatul de radio se află astăzi mutat la sediul sindicatului. Această greşală se datoreşte faptului că responsabilul cultural al comitetului sindical, preocupându-se intens de înfiinţarea unui mare club sindical, neglijează activitatea micului colţ roşu. Este bine ca acolo unde există posibilitatea de a se evita cheltuelile mari, să ia fiinţă cluburi sindicale. Dar în acelaş timp, nu trebue subapreciată importanţa colţului roşu. Până înfiinţezi clubul sindical, nu e păcat să te lipseşti de ajutorul pe care ţi-l dă în munca culturală şi de propagandă şi agitaţie colţul roşu ? E oare just să întrerupi activitatea culturală ? Chiar atunci când există club sindical, colţul roşu e foarte însemnat; acolo se pot organiza reuniunile lui mici, îndeosebi cele la care nu participă familiile muncitorilor — căci colţul roşu e situat chiar în incinta întreprinderii. Acolo se pot organiza o serie de şedinţe operative şi tot acolo îşi pot desfăşura activitatea câteva din cercurile clubului — cercul de citit broşuri, de pildă, sau cel de şah, etc. Muncitorii de la fabrica „Steaua Roşie“ sunt bucuroşi că vor avea un club sindica. Dar până atunci lor le pare rău să-şi întrerupă activitatea pe tărâm cultural. Până acum, datorită responsabilului cultural şi comitetului sindical, precum şi organizaţiei de Partid care a îndrumat munca, ei ştiu că au putut avea oarecare activitate culturală in cadrul colţului roşu. Organizaţia de Partid şi sindicatul de la fabrica „Steaua Roşie” trebue să se ocupe îndeaproape, ca în cel mai scurt timp, colțul roșu să fie redeschis. inaugurarea ciclului de reuniuni „Marţea inovatorilor“ Din iniţiativa Filialei ARLUS-Bucureşti şi a revistei „Veac Nou” a avut loc Marţi după amiază, la Casa Prieteniei Româno-Sovietce, inaugurarea ciclului de reu- niuni cu fruntaşi şi inova- tori în producţie• „Marţea inovatorilor”. Şedinţa aceasta a fost con- j sacrată discutării metodei folosită de Ana Feodorovna, frezor la fabrica „Budlonâr din Moscova. Au luat cuvântul numeroşi muncitori frun- taţi in producţie. ” Din activitatea filialei ARLUS-Oradea Filiala A.R.L.U.S. din Oradea duce o activitate multiplă şi rodnică. Din iniţiativa filialei A.R.L.U.S. din Oradea se vor ţine cursuri de limba rusă la C.F.O.M. (tramvaie), la C.F.R., la Comitetul Provizoriu al oraşului, la Comandamentul Judeţean al Miliţiei, la fabrica metalurgică „înfrăţirea”, la fabrica de încălţăminte „Solidaritatea”, etc. Deasemeni şi la sediul filialei se va ţine un asemenea curs. Colectivul de profesori , alcătuit planul de muncă ,, a hotărît felul în care se va face predarea lecţiilor. Filiala A.R.L.U.S. şi-a mai propus începerea unei mari acţiuni de popularizare a scriitorilor sovietici, în fabricile şi uzinele din Oradea. Pentru a asigura o bună desfăşurare a acestei acţiuni, a fost fixat planul de muncă până la 7 Noembrie. Pentru început s-a hotărît să se facă o discuţie literară în jurul cârţii „Pământ desţelenit” de Mihail Şolohov. Au fost însărcinate să se ocupe cu organizarea cititului cercurile A.R.L.U.S. din întreprinderi. Pentru a putea duce această muncă şi în rândul ţăranilor muncitori, filiala A.R.L.U.S. din Oradea a trimis Gospodăriei Agricole Colective din Mădăraş o bibliotecă formată din 50 de volume. Cărţile trimise sunt traduceri în limba română din literatura sovietică precum şi cărţi cu conţinut ştiinţific şi îndrumări agricole.