Scȃnteia, octombrie 1949 (Anul 18, nr. 1543-1569)

1949-10-14 / nr. 1554

2 La fabrica de ciment „Stânca“ din Brăila, aprovizionările cu materie primă în vederea iernii continui cu intensitate BRĂILA (de la corespondentul nostru). Odată cu sosirea toamnei, pregătirile de iarnă au început să preocupe îndeaproape con­ducerea, muncitorii și tehnicie­nii fabricii de ciment „Stânca" din Brăila. Crearea rezervelor de materii prime, care în timpul verii erau transportate pe apă de la carie­rele de calcar şi argilă din su­sul Dunării, a fost prima mă­sură luată de întreprindere în această privinţă, învăţând din experienţa anului trecut când nu au fost luate toate măsurile pentru aprovizionarea la timp, conducerea întreprinderii a pre­văzut încă din primăvară în planul de lucru organizarea transporturilor de calcar şi ar­gilă în aşa fel încât să se asi­gure în fiecare lună nu numai acoperirea consumului cuptoa­relor fabricii ci să se formeze treptat şi stocurile de rezervă pentru iarnă, când Dunărea în­gheaţă şi transporturile cu va­sele nu mai sunt posibile. In cadrul unei consfătuiri de producţie, în care s-a discutat problema pregătirilor de iarnă, muncitorii iobagii au venit cu propuneri pentru accelerarea a­­provizionării cu materii prime. ■ Până acum, la o dană două e­chipe compusa din 16 muncitori descărcau un singur ceam cu calcar. Muncitorii iobagii au propus să fie trase la dană două ceamuri deodată, descăr­carea lor urmând să se facă în acelaș timp de către echipe se­parate, care organizându-şi mai bine munca să scurteze du­rata operaţiunilor. Pus în prac­tică, acest sistem a şi început să dea roade. Descărcarea unui vas cu calcar nu mai durează 10—15 zile ci numai 4—5 zile. Echipele conduse de muncito­rii Huban Ion, Panait Constan­­itiv Dumitru Constantin, Bălă­­nică Ionel, Stan Năstase şi Bă­­lănică Iosif, au pornit la între­cere reuşind să realizeze din primele zile depăşiri de normă de 100—200 la sută. Muncitorii de pe vasele de transport şi-au luat şi ei anga­jamentul să organizeze trans­portul în aşa fel, încât în timp ce parte din vase se află la în­cărcare, altele să fie descăr­cate, iar altele să fie pe drum, astfel ca muncitorii iobagii şi cei din cariere să nu rămână niciun moment fără lucru. Ma­rinarii şi cârmacii şi-au luat an­gajamentul să repare în tim­pul curselor roabele şi schelele pentru a putea fi imediat între­buinţate la sosirea vasului la destinaţie- Standarde de Stat aprobate în luna Septembrie 1949 Comisiunea de Standardizare a aprobat în luna Septembrie a. c. un număr de 100 Standarde de Stat (STAS). Standardele aprobate în luna Septembrie a. c., se repartizează astfel: 6 privesc industria minieră și petroliferă, 37 industria metalur­gică, 5 industria de maşini de uz general, 5 industria de maşini cu destinaţii speciale, 15 energetica şi electrotehnica, 6 industria ma­terialelor de construcţie şi silico­­ceramice, 1 construcţiile, 14 in­dustria lemnului, celulozei, hârtiei, 8 industria chimică, iar 3 sunt standarde generale (desene teh­nice, norme, etc.). Dintre cele mai importante Standarde de Stat aprobate, cităm: cărbuni şi brichete, ciment port land, alamă în baie şi sârmă, cu pini în baie, tablă şi benzi, oxil de zinc, benzină normală, minii de plumb, oţel în table groase acid azotic tehnic, amoniac teh­nic, căra­m­­i de construcţie, har­tie velină şi semi velină, ţevi de oţel fără suduri, utilaj petrolie­i (sape groase, coadă de peşte, ca­pete hidraulice, macarale, geam blocuri), dinamită, cupru în table şi benzi, aluminiu în table, oţe beton rotund, oţel cornier, d­e carbon obişnuit laminat la cap plăci de beton mozaicate, îmbră­căminte de asfalt turnat, fereste simple şi duble, uşi, fitingur (piese de legătură pentru ţevi) acumulatoare cu plăci de plumb. La fabrica de hârtie ,,Steaua Roşie“-Bacâu a luat fiinţa Casa de ajutor reciproc BACĂU­­ (De la cores­pondentul nostru). La fabrica de hârtie „Steaua Roşie”-Bacău a a­­vut loc zilele trecute o adu­nare generală pentru înfiin­ţarea Casei de ajutor re­ciproc de pe lângă Sindica­tul Metalo-Chimic „Steaua Roşie”. Tov. Diaconescu Dumitru a prelucrat amănunţit sta­tutul care a fost apoi pe larg desbătut de către muncitori. In fruntea comitetului, a fost ales fruntaşul în pro­ducţie Bacă Ion, decorat cu „Ordinul Muncii” cl. Xll-a. De la început s’au înscris la Casa de ajutor reci­proc 400 de salariați. Iinfiinţarea Casei de ajutor reciproc a salariaţilor C. A. M. 9 Zilele acestea, la fabrica de tutun Belvedere a avut loc constituirea Casei de ajutor reciproc a salariaţi­lor C.A.M. După prelucra­rea statutului s-a trecut la alegerea comitetului de di­recţie şi a comisiei de veri­ficări. Din constatările făcute pe teren de către organele Mini­sterului Agriculturii iese la iveală faptul că, dacă în unele judeţe cum sunt de pildă Constanţa, Brăila şi altele se lucrează cu sârguinţă pentru îndeplinirea planului de însă­­minţări, în schimb în alte judeţe însămânţârile au ră­mas mult în urmă. Deşi până la 10 octombrie a. c. în întreaga ţară a fost însămânţată o suprafaţă mult mai mare decât fusese însă­mânţată anul trecut la ace­eaşi dată, totuşi lucrul acesta încă nu poate să ne mulţu­mească. însămânţârile de toamnă au rămas în urmă faţă de plan mai ales în ju­deţele din Moldova. Aici în­­sămânţările trebuiau începute la 25 Septembrie şi terminate la 5 Octombrie. Până la a­­ceastă dată însă nici unul din judeţele Moldovei nu şi-a îndeplinit planul în întregime. Deasemeni au rămas în urmă judeţele Buzău, R. Sărat, iar în Ardeal judeţele Târnava Mare, Târnava Mică, Alba şi altele. Căror fapte se dato­­reşte această întârziere ? Iată pe scurt care sunt cauzele. Deşi planurile de cultură au fost întocmite la timp şi înmânate fiecărui gospodar, în unele judeţe, Comitetele Provizorii nu au luat însă din timp măsuri pentru organiza­rea campaniei, n’au mobilizat şi îndrumat îndeajuns pe ţă­rani ca aceştia să înceapă în­­sămânţările la vremea potri­vită. Nu s’a întocmit la timp situaţia seminţelor şi nici pla­nul de muncă pentru curăţi­rea şi tratarea lor, lucrări ce trebuiau făcute odată cu în­tocmirea planurilor de cultu­ră. Lipsurile acestea ies la iveală mai cu seamă în jude­ţele Buzău, R. Sărat, Dorohoi şi Botoşani. Nu s-au revizuit toate maşinile, uneltele agri­cole precum şi utilajul nece­sar pentru curăţirea şi trata­rea seminţelor cât şi pentru facerea arăturilor şi însămân­­ţărilor. Deasem­enea nu s-au întocmit planuri de lucru pentru fiecare tractor, pentru fiecare atelaj. De aceea mulţi dintre ţăranii muncitori nu au început arăturile şi însă­­mânţările la data stabilită. Nu peste tot secţiile agri­cole de pe lângă Comitetele Provizorii ale judeţelor au luat legătură cu conducerile SJCT-urilor şi cele ale Gos­podăriilor Agricole, de Stat ca, în comun, să întocmească planuri precise de muncă, pentru ca S.M.T.-urile şi Gos­podăriile Agricole de Stat să execute la timp şi în bune condiţiuni însămânţârile şi să servească de exemplu ţărani­lor muncitori. Din această pricină, bunăoară la Baia şi Suceava, Gospodăriile Agri­cole de Stat nu au executat nici 15*/o din plan, în timp ce la numeroase alte Gospo­dării Agricole de Stat, acolo unde lucrările au fost bine organizate şi planificate, în­­sămânţările de toamnă s’au şi terminat. In jud. Suceava pricina în­târzierii însămânţărilor se da­­toreşte faptului că organele tehnice şi administrative fiind ameţite de succe­sul obţinut în campania de colectări, au neglijat campa­nia însămânţărilor. In acest judeţ s’a realizat abia 13’ « din plan. In judeţele Bacău şi Putna vina întârzierii este a­­runcată pe seama faptului că sunt de cules mari suprafeţe cu porumb. Dar în aceste ju­deţe, ca dealtfel şi în cele­lalte, se poate foarte bine însă­­mânţa grâul în locurile care au fost cultivate cu ma­zăre, borceag, dughie, fa­sole sau chiar în miriş­tile de orz şi ovăz care au fost desmiriştite din timp. Deasemenea s’ar putea grăbi culegerea lanurilor de porumb care sunt coapte, spre a face astfel loc grâului. Oricum, lanurile de porumb mult în­târziat trebuesc culese, pen­tru că oricât timp frumos vom avea, porumbul întârziat nu va mai ajunge la matu­ritate. Trebue amintit apoi că şi în regiunea a doua (Transil­vania) sunt judeţe care nu stau mai bine. Alături de Fă­găraş, care a îndeplinit 58*'» din planul de însămânţâri, stă Sibiul cu numai 5s/», iar alături de Csue care a în­sămânţat 48’ o se găsesc ju­deţe ca Odorhei cu 13V», Trei Scaune cu 10°/» şi altele, care nu se pot lăuda cu realizări satisfăcătoare. In ce priveşte regiunea a lil­a care cuprinde Oltenia şi Muntenia, au rămas în urmă judeţele Teleorman, Roma­­naţi, R. Sărat, Buzău, Olt, Tecuci şi Covarşi­. In general, întârzierea se datoreşte faptului că multe din Comitetele Provizorii ale judeţelor, plaşilor şi comune­lor, deşi au primit instruc­ţiuni precise asupra felului cum trebuesc planificate şi organizate muncile de toam­nă, nu s’au preocupat îndea­juns de această campanie, crezând că însămânţârile vor merge de la sine. Nesocotirea importanţei politice şi econo­mice a însămânţărilor din partea unor organe tehnice şi administrative a făcut ca în unele judeţe însămânţârile să fie lăsate să se desfăşoare după obiceiurile înapoiate ale ţăranilor, fără să se între­prindă o muncă serioasă şi permanentă de planificare şi organizare. In aceste judeţe? nu s’a dus muncă de zi cu zi pentru lămurirea şi mobili­zarea ţărănimii muncitoare pentru executarea în bune condiţiuni şi la timpul stabilit a însămânţărilor. Se pune acum întrebarea : putem sau­­nu putem să re­cuperăm timpul, pierdut, să îndeplinim la timp planul de însămânţări? Fără îndoială că putem». Pentru aceasta e nevoe să mobilizăm din plin toate forţele, să accelerăm mult ritmul însămânţărilor. E nevoe să nu ne autoliniştim la gândul ca în definitiv anul trecut, la data aceasta, se făcuseră mai puţine însămân­­ţări ca acum. Aceasta ar fi o socoteala dăunătoare. Noi trebue să luptăm pentru con­­tinua îmbunătăţire a produc­ţiei agricole şi pentru aceasta e necesar să depunem toate eforturile ca să plasăm des­fășurarea campaniei între li­mitele stabilite de minister. Sarcina îndeplinirii planului însămânțărilor de toamnă este «Cum sarcină cea mai de seamă din sectorul agricol, îndeplinirea planului la timp va însemna asigura­rea recol­tei pentru anul viitor, hrana oamenilor muncii din ţara noastră. Planul însâmânţări­­lor de toamnă poate şi trebue să fie îndeplinit în întregime şi în bune condiţiuni. Anul acesta avem mai bune con­diţii ca în anii trecuţi pentru îndeplinirea acestui plan. Avem mai multe trac­toare, mai multe şi mai bune perechi de vite trăgătoare. Sămânţa a fost asigurată. U­­mezeala solului este suficient de bună, timpul începerii în­sămânţărilor a fost ridicat din vreme. De aceea în judeţele rămase în urmă, Comitetele Provizo­rii şi organele lor tehnice tre­bue să ceară sprijinul orga­nizaţiilor de Partid şi cu aju­torul acestora să organizeze temeinic lucrările pentru în­­sămânţări. Trebuesc mobili­zate fără întârziere toate ate­lajele şi să fie puse la lucru după un plan dinainte stabi­lit. Ţăranilor muncitori să li se arate însemnătatea însămân­­ţărilor şi necesitatea grăbirii cât mai mult cu putinţă a muncilor de toamnă. Trebuesc combătute cu ho­tărire şi fără cruţare încercă­rile de sabotaj ale chiaburilor căci ticăloşii aceştia nu se dau şi nu se vor da înlături deja uneltiri împotriva intereselor poporului muncitor. Comitetele Provizorii şi or­­ganele lor tehnice trebue să controleze zi de zi, pe teren, felul cum se desfăşoară cam­­patria însămânţărilor, să în­lăture greutăţile şi slăbiciu­nile acolo unde se ivesc, să sprijine necontenit ţărănimea muncitoare. In felul acesta voi a înde­plini cu cinste, la timpul po­trivit şi in bune comtitu­mni, planul­ însămânţărilor de toamnă. In felul acesta ne vom face datoria față de po-­ porul muncitor, faţă de Pa­tria noastră, RemuMica Popu­lară Română, conhibuirtd cu toate puterile la îmbunătăţi­rea nivelului de tribi al oa­menilor muncii. Să luptăm pentru îndeplinirea la timp a planului de însămânțări­ de ing. aur. MARIN STANCU consilier al Ministerului Agriculturii SCÂNTEIA Nr. 1554 Lozinca: „Nici o grupă de mineri sub­ normă!“ a prins viață in sectorul I al minei Lupeni Intr'un timp scurt, numărul grupelor sub norma din sector a fost redus de la 8 la 2 LUPENI, (de la trimisul nostru special). E ora 13,30. Forfotă mare in sala de apel a mimei lupeni, forfotă mare pe coridor. Mi­nerii se pregăt­esc de lucru, îşi îmbracă hainele lor de „şut", îşi scot lămpile, se strâng în ju­rul şefului lor. Apoi, încet, în­cet sala se goleşte. Încă 10 mi­nute şi minerii vor intra în mină. Va încape schimbul 11 de lucru­.Minerii părăsesc condorul, lăsând in urma lor linişte. La dreapta şi la stânga coridoru­lui însă, în spatele uşilor, mun­ca e în toi. Acolo sunt birou­rile direcţiunii, birourile tehni­ce şi administrative ale minei, conducerile de sectoare. Să mergem înainte pe acest cori­dor şi­­ să deschidem una din nenumăratele uşi. Citeşti pe o firmă mică: „Sectorul 1". Aici lucrează inginerul Co­­cimimar Constantin, şeful sec­torului şi maistrul şef Igszlo Eremia, ajutorul său. Sunt oa­meni de vârste diferite. Cocim­a­­rov, tânăr încă, are figura ener­gică, luminoasă­ Pe chipul lui László, citeşti trăsăturile omu­lui obişnuit cu munca, oţetit, pe care îl îndoaie cu greu vreo greutate. Conducerea sectorul («ii îşi îmbunătăţeşte felul de muncă Nu cu multa vreme în urmă, din numărul grupelor care lu­crează la Sectorul I, 8 nu reu­şeau să-şi îndeplinească norma. Dacă ai fi întrebat atunei din ce cauză sunt atâtea grupe sui­ normă, ţi s'ar fi dat un răspuns bine cunoscut: „Sunt condiţii grele de lucru, e pla­­nu­l de^ ajută terenul". Dar într o bună zi a fost lansată chemarea : „MICIO GRUPĂ DE MINERI SUB NORMĂ". Sub a­­ceastă lozincă era pornit să în­tâmpine oamenii muncii din Va­lea Jiului măreaţa aniversare a Revoluţiei Socialiste din octom­­brie, şi tehnicienii şi inginerii au înţeles să răspundă chemă­rii Partidului. Alături de mineri 0,a pornit şi ei în întrecere, sprijinind efortul muncitorilor. S-au convocat şedinţe regulate de producţie. In cadrul acestor şedinţe de producţie s'au luat anumite hotărîri, s'au luat an­gajamente din partea tehni­cienilor. Şi cine putea sâ se prezinte la viitoarea şedinţă cu angajamentele neîndeplinite?! Printre tehnicienii care şi-au luat angajamente erau şi ingi­nerul Cocimarov şi maistrul şef László. De altminteri lo­zinca le şi trasa sarcinile „NICIO GRUPA DE MINERI SUB NORMA". Şi în sectorul pe care-1 conduceau erau 8 gru­pe sub normă. Trebuia schimbat felul de muncă. Şi n'au mai stat la îndoială. In fiecare dimi­neaţă ei au început să anali­zeze mai adânc rapoartele zil­nice. Nu-i vorbă, asupra rapoar­telor se uitau ei şi până acum, dar nu se mai mulţumeau acum numai cu cercetarea cifrelor. Au trecut la studierea minu­ţioasă, perseverentă a situaţiei pe teren. Zilnic cercetau cum merg lucrările grupelor sub normă. „Tovarăşe Laszlo — îi spu­nea inginerul Cocimarov ajuto­rului său — astăzi d­ea te ocupi de Silvester, eu merg la Gross. Trebue să-i «jutăm să-și înde­plinească normele". înainte de terminarea schimbului se întâl­neau amândoi în birou, își po­vesteau unu! altuia constatările și studiau ce măsuri trebuesc luate pentru îndreptarea situa­ţiei. „Nu sunt greutăţi mari — spune ing. Cocimarov. In 98“/» din cazuri grupei® nu-şi în­deplinesc norma din pricina unor dificultăţi mărunte, care pot fi uşor evitate sau îndrep­tate. Grupa lui Silvester*­i-a depăşit norma ! De pildă grupa lui Silves­ter lucra într’un abataj cu presiune. Minerii lucrau îtt frontal. Pe măsură ce înain­tau însă, se strâmta locul prin care trebuiau să pri­mească vagonetele goale. Mi­nerii înaintau în adânc, sfre­­deleau muntele cu dârzenie, dar cărbune prea mult nu reușeau să scoată din aba­taj. Nici va­so­nete nu puteau primi, iar din cauza presiu­nii în unele zile se întâm­pla ca cea mai mare parte din mineri să urmeze în foc să desprindă cărbune. Ingi­nerul Cocimarov a propus să se schimbe felul de mun­că al grupei. Grupa să nu mai meargă frontal, ei să înainteze din față, să des­chidă un abataj cameră. In felul acesta, minerii nu mai lucrau sub presiune, puteau primi vagonete goale, puteau scoate mai mult cărbune. A doua zi, grupa lui Sil­vester a depăşit norma. Un­ şut în­vins în­­fi­in­a lui Damian La grupa lui Damian Tra­­ian lucrurile au fost şi mai simple. Minerii din gripa lui Damian lucrau tot în penul­tima fâşie, deasupra orizon­tului de explorare. Nu aveau buncăr şi pentru aceea un om din echipă trebuia să stea jos la încărcatul căr­bunelui în vagonele. Cărbu­nele era transportat cu ca­lul. Aşa­dar mai trebuia un om, vizitiul, in plus mai era nevoe de un ajutor pentru vizitiu. „Trei oameni numai pentru transport sunt prea mulţi. Şi unde mai pui că uneori se întâmpla ca unul din aceştia să nu aibă cea­suri întregi de lucru”. Atunci s’a redus un post: acela al omului din echipă care stă­teai jos şi încărca va sonete­le cu cărbune. Operaţia acea­sta o face acum vizitiul cu ajutorul său. Cantitatea de cărbune este aceeaş, iar nu­mărul oamenilor s-a redus cu unul. Productivitatea muncii pe cap de om a fost mărită. Aceasta a făcut ca norma să poată fi îndepli­nită. O grupă cu două locuri de muncă In grupa lui Szakacs Ale­xandru lucrează în fiecare schimb câte trei oameni la un singur loc de muncă. De obicei în asemenea împre­jurări lucrează numai câte doi oameni, dar aici era o serie de lucrări suplimen­tare de armare, podire, etc. care cereau eforturi deose­bite. Sectorul a aprobat la un moment dat să lucreze trei oameni. Acum s’a pus însă chestiunea organizării mai bune a muncii, deoa­rece multe din aceste lucrări suplimentare nu se efectuau zilnic şi de cele mai multe ori era în echipă un om ne­productiv. Ce s’au gândit tovarăşii Cocimarov şi László ? Să deschidă în imediata apro­piere încă un loc de mun­că. Să lucreze deci doi mi­neri într’o parte şi doi în cealaltă parte. Şi când în primul loc de muncă era nevoe de lucrări suplimen­tare mai grele, se putea­­ chema în ajutor unul din­­ minerii care lucrau in al doi-1­­ea loc de muncă. Şi vice­versa. S’a pus imediat în a­­plicăre acest sistem. Această [ dispoziţie mai bună a forţe­lor de muncă a dat posibili­tate grupei lui Szakacs Ale­xandru, care la 12 Septembrie] se găsea în minus cu 59*/»­lată de sarcinile Planului, să îndeplinească până la sfâr­şitul lunii programul de producţie stabilit. Cât priveşte grupa lui Gross Nicolae, simplul fapt că minerii au început să lu­creze aici prin schimburi, ceea ce măreşte în mod con­siderabil răspunderea perso­nală, a făcut ca grupa lui să­­ depăşească programul lunar de producţie. Ah rămas msmai d­ssuă grupe sish normă diast cipt . La una din şedinţele de producţie, din rapoartele pre­zentate a reeşit că în sec­torul I numărul grupelor sub normă a fost redus la patru. Nu încape îndoială că dacă cei doi şefi ai secto­rului s’ar fi mulţumit, numai cu reorganise­­re­a grupelor sau cu introducerea unui nou sistem de muncă, n’ar fi putut obţine asemenea rezultate. „Noi urmărim şi munca fiecărei echipe reor­ganizate — spune László — şi cât mai des cu putinţă facem control pe teren”. Ţinem consfătuiri cu şefii de schimb, cu artificierii,­ cu şefii de grupe. Cerem tutu­ror care au propuneri pen­tru îmbunătăţirea şi uşura­rea muncii să ni le­­ aducă la cunoştinţă cât mai grabnic pentru a putea trece la a­­plicarea lor. Şi mai este ceva — adaugă inginerul Cocimarov. Nu ne mulţu­mim să organizăm numai o singură dată, lucrul unei e­­chipe sub normă. Organizăm, reorganizăm, organizăm din nou până când încep să iasă la iveală rezultatele. Astăzi, sectorul I al minei Lupeni are numai două grupe sub normă. Tovarăşii Cocimarov şi László se preo­cupă acum de îmbunătăţi­rea muncii acestor două gru­­pe, pentru ca în cel mai scurt timp să-şi poată şi ele înde­plini norma. Deasemeni mi­nerii din echipele fruntaşe trec şi lucrează pentru un timp la locurile de muncă ale echipelor sub normă, dându-le acestora posibilitatea să cunoască metodele avan­sate de muncă, iar minerii cu o calificare profesională mai redusă trec să lucreze în echipele fruntaşe. Conţii­nuându-şi cu mai multă per­severenţă acţiunea lor, mi­nerii din sectorul I Lupeni vor reuşi să-şi atingă în cu­rând sarcina pe care şi-au srat-o în cinstea zilei de 7 Noembrie : „N­icio grapă din sectorul I sub normă”. Victor Nămolaş­u O consfătuire plină de învăţăminte a ţăranilor muncitori din Brezoaia-Ilfov Desprt broşura «Zece întrebări, zece răspunsuri despre gospodăriile agricole colective" Duminică, o echipă spe­cială compusă din redactori ai Editurii P.M.R. s-a depla­sat în comuna Brezoaia, or­ganizând acolo o consfă­tuire a ţăranilor muncitori asupra broşurii „Zece între­bări, zece răspunsuri despre gospodăriile agricole co­lective”. Constantina Pos­tăvaru­, preşedinta Comitetu­lui Provizoriu din comună, împreună cu comitetul şi cu învăţătorii din sat au dat un sprijin însemnat pentru organizarea acestei consfă­tuiri. Viaţa culturală din co­mună a făcut progrese în ultimul timp. S-au organizat mai multe cercuri de lectură ale ţăranilor muncitori, fie­care cerc cu câte un res­ponsabil; mai multe cercuri la un loc alcătuesc un sec­tor, îndrumat de către un învăţător. Bibliotecile — în comună e o bibliotecă a că­tunului Cămăraşu şi una în Brezoaia — sunt destul de bine asortate, cu cărţi po­trivite pentru ţăranii mun­citori. Nu există însă o evi­denţă asupra cărţilor pe care le citeşte fiecare ţăran muncitor în parte; căminul cultural aşteaptă de la Bucu­reşti nişte „fişe speciale” pentru aceasta, deşi până la sosirea lor, această evi­denţă ar putea fi ţinută şi pe un simplu caiet. O lipsă o mai constituie faptul că a fost evacuat căminul cul­tural pentru a se instala acolo aşa zisa „secţie de băuturi” a cooperativei , căminul evacuat s’a insta­lat în localul tineretului, care astfel a rămas deocam­dată fără sediu. Consfătuirea a avut loc în sala mare a şcolii din comună. Sala era plină de ţărani muncitori. In ulti­­mult timp, ei duc o viaţă cul­turală mai bogată. Duminica aceasta de pildă, ei erau di­mineaţa la consfătuire, după amiază urmau să a­­siste împreună cu copiii lor la un match de fotbal cu o echipă din Târgovişte, iar pentru seara caravana cinematografică a Comite­tului Provizoriu Ilfov pro­gramase o reprezentaţie. Un tovarăş de la Editură a luat cuvântul, arătând ţăranilor muncitori scopul consfătuirii. Editura Parti­dului în dorinţa de a îm­bunătăţi cuprinsul broşu­rilor scoase pentru ţăranii muncitori, doreşte să afle părerea cititorilor: în ce măsură aceste broşuri sunt clare, dacă lămuresc ele toate problemele pe care şi le-au propus să le lămu­rească ; pot fi ele citite cu uşurinţă sau anevoie ; dacă are fiecare ţă­ran muncitor putinţa de a căpăta o ast­fel de broşură, în ce măsu­ră sunt ele difuzate şi popu­larizate. S-au înscris la cuvânt peste 20 de ţărani munci­tori. In general, ei au ri­dicat chestiuni ce nu erau cuprinse în cele zece între­bări şi răspunsuri. De pildă: cine îngrijeşte animalele din jurul micii gospodării individuale, dacă oamenii lucrează în gospodăria co­lectivă , cine salarizează agronomii, la ce etate poate intra un copil in colectivul de lucru şi când iese un bătrân din muncă, cine găteşte mâncare şi unde , dacă cel care a intrat­ în gospodărie, poate să mai dea din bunurile lui, zestre fetei care se mărită, etc., etc. Tovarăşii de la Editură şi uneori chiar ţăranii mun­citori din sală, au răspuns pe rând la întrebări, ară­tând că : munca este ast­fel organizată, încât întot­deauna poate rămâne cine­va acasă, să îngrijească de copii, să vadă de păsări, vi­ţel, etc. şi dealtminteri în U. R. S. S. statutul gospodă­riei colective prevede un minim doar de 109 zile muncă;­in U. R. S. S., col­hozurile fiind bogate, pot salariza agronomii lor pro­prii, sau îşi trimit fiii la universitate ; la noi în ţară gospodăriile agricole co­lective fiind abia la înce­put, statul le va ajuta şi prin sfatul inginerilor Mi­nisterului Agriculturii; în gospodăria colectivă, ţăra­nul, scăpat de exploatarea chiaburească, nu mai e nevoit să-şi dea copilul la muncă de la vârstă fragedă; copilul învaţă carte, iar în timpul liber, dacă vrea, poate să lucreze şi el, iar când se face mai mare poate fi primit în colectiv. Bă­trânii, prin învoiala mem­brilor gospodăriei, capătă munci uşoare şi numai a­­tunci când cer ei, sau se vede că nu-i mai ţin pute­rile, sunt scoşi din muncă şi ajutaţi din fondul de 20/1­, al gospodăriei. Mâncare îşi găteşte fiecare ca şi îna­inte numai că, pe măsură ce gospodăriile colective vor da roade, omul poate să se hrănească mai bine. Când merge la câmp o­­mul îşi ia legătura cu mâncare. Dacă e o familie mai mare sau se înţeleg în­tre ei, poate o căruţă să le aducă mâncare caldă la câmp. Fiecare însă îşi găteşte şi mănâncă cum vrea. Gos­podăria Agricolă Colectivă ajută pe tinerii căsătoriţi să-şi clădească o casă, să-şi înjghebeze gospodăria lor, etc., nu ca la ţăranul nostru, care trebue să dea fetii zestre din sărăcia lui, şi în loc de gospo­dăria lui săracă, se fac două gospodării şi mai săr­ace. In ce priveşte întrebările şi răspunsurile din broşură, câţiva ţărani muncitori au arătat că ei n’au înţeles prea limpede cum se face comasarea şi cum se soco­teşte ziua-muncă şi venitul fiecăruia. Li s’a făcut la ta­bla neagră a clasei o expu­nere amănunţită, cu desene şi socoteli, şi s’a arătat că prin comasare se înţelege unirea loturilor de pământ pe care membrii gospodă­riei Ie aduc odată cu in­trarea lor în gospodăria a­­gricolă colectivă, arătându­­li-se cum anume se face a­­ceasta. La urmă s-au citit frag­mente din povestirile celor 150 de ţărani muncitori din ţara noastră care au vizitat U. R. S. S. Auzind de traiul îmbelşugat al colhoznicilor, ţăranii muncitori din sală au izbucnit în urale şi a­­plauze. Dacă problemele gospo­dăriei agricole colective au fost desbătute cu aprindere în schimb problemele bro­şurii în sine, felul în care a fost scrisă broşura, nu a preocupat pe cei ce luau cu­vântul, deşi li se cerea pă­rerea şi aprecieri critice. Aceasta se datoreşte faptu­lui că în Brezoaia, broşura nu a fost citită individual, ci ţăranii muncitori au as­cultat broşura citită în grupe ; ei nu au putut deci să adâncească destul nici problemele puse în broşură, nici felul în care e scrisă. Pe viitor, Editura va trebui să organizeze mai multe consfătuiri mari dintre aces­­tea, cu scopul de a popu­lariza broşura — scop ce a fost de altfel atins în Bre­zoaia — şi de a studia efec­tul ei în masse. In ce pri­veşte recoltarea de păreri critice, urmărirea greutăţi­lor pe care le are cititorul la lectură, şi a felului cum reacţionează el, aceasta se poate face cu mai mult suc­ces nu atât în adunare, cât în , grupe mici, de câte 10 oameni chiar în timp ce li se citeşte broşura în pre­zenţa unui tovarăş de la E­­ditură. Acţiunea de Duminică din comuna Brezoaia s’a dovedit a fi un mijloc foarte însemnat de propa­gandă şi agitaţie, cu bune efecte, pe care Comitetele Judeţene de Partid ar putea să-l întrebuinţeze cu succes în munca şi lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. S. Fărcăian De ce nu funcţionează coiţul roşu dela fabrica „Steaua Roşie"? De câtva timp, colţul roşu dela fabrica „Steaua Roşie” şi-a încetat activitatea. S'a închis... Intr’o întreprindere, colţul roşu reprezintă un însemnat mijloc de ridicare a nivelului ideologic, profesional şi cul­tural al oamenilor muncii, un centru al activităţii culturale din întreprindere, un adevărat focar de cul­tură. Apreciindu-se just im­portanţa colţurilor roşii, în tot mai multe întreprinderi prin efortul organizaţiilor de Partid şi sindicale se deschid noui şi nouă colţuri roşii. La „Steaua Roşie“ însă, col­ţul roşu s-a închis. Sala destul de mare, în care se găsea biblioteca, mesele de şah şi de ping-pong, nu mai este de niciun folos. Aparatul de radio se află astăzi mutat la sediul sindicatului. Această greşală se dato­reşte faptului că responsa­bilul cultural al comitetului sindical, preocupându-se in­tens de înfiinţarea unui mare club sindical, neglijează ac­tivitatea micului colţ roşu. Este bine ca acolo unde există posibilitatea de a se evita cheltuelile mari, să ia fiinţă cluburi sindicale. Dar în acelaş timp, nu tre­bue subapreciată importanţa colţului roşu. Până înfiinţezi clubul sin­dical, nu e păcat să te lip­seşti de ajutorul pe care ţi-l dă în munca culturală şi de propagandă şi agitaţie colţul roşu ? E oare just să între­­rupi activitatea culturală ? Chiar atunci când există club sindical, colţul roşu e foarte însemnat; acolo se pot organiza reuniunile lui mici, îndeosebi cele la care nu participă familiile munci­torilor — căci colţul roşu e situat chiar în incinta între­prinderii. Acolo se pot orga­niza o serie de şedinţe opera­tive şi tot acolo îşi pot des­făşura activitatea câteva din cercurile clubului — cercul de citit broşuri, de pildă, sau cel de şah, etc. Muncitorii de la fabrica „Steaua Roşie“ sunt bucuroşi că vor avea un club sindica. Dar până atunci lor le pare rău să-şi întrerupă activitatea pe tărâm cultural. Până a­­cum, datorită responsabilului cultural şi comitetului sin­dical, precum şi organizaţiei de Partid care a îndrumat munca, ei ştiu că au putut avea oarecare activitate cul­turală in cadrul colţului roşu. Organizaţia de Partid şi sindicatul de la fabrica „Steaua Roşie” trebue să se ocupe îndeaproape, ca în cel mai scurt timp, colțul roșu să fie redeschis. inaugurarea ciclului de reuniuni „Marţea inovatorilor“ Din iniţiativa Filialei ARLUS-Bucureşti şi a revis­tei „Veac Nou” a avut loc Marţi după amiază, la Casa Prieteniei Româno-Sovietce, inaugurarea ciclului de reu-­­ ni­uni cu fruntaşi şi inova-­­ tori în producţie­­• „Marţea­­ inovatorilor”. Şedinţa aceasta a fost con- j sacrată discutării metodei folosită de Ana Feodorovna, frezor la fabrica „Budlonâr din Moscova. Au luat cuvân­tul numeroşi muncitori frun-­­ taţi in producţie. ” Din activitatea filialei ARLUS-Oradea Filiala A.R.L.U.S. din Oradea duce o activitate multiplă şi rod­nică. Din iniţiativa filialei A.R.L.U.S. din Oradea se vor ţine cursuri de limba rusă la C.F.O.M. (tramvaie), la C.F.R., la Comitetul Provizoriu al ora­şului, la Comandamentul Jude­ţean al Miliţiei, la fabrica meta­lurgică „înfrăţirea”, la fabrica de încălţăminte „Solidaritatea”, etc. Deasemeni şi la sediul filialei se va ţine un asemenea curs. Co­lectivul de profesori , alcătuit planul de muncă ,, a hotărît felul în care se va face predarea lec­ţiilor. Filiala A.R.L.U.S. şi-a mai pro­pus începerea unei mari acţiuni de popularizare a scriitorilor so­vietici, în fabricile şi uzinele din Oradea. Pentru a asigura o bună desfăşurare a acestei acţi­uni, a fost fixat planul de mun­­că până la 7 Noembrie. Pentru început s-a hotărît să se facă o discuţie literară în jurul cârţii „Pământ desţelenit” de Mihail Şolohov. Au fost în­sărcinate să se ocupe cu organi­zarea cititului cercurile A.R.L.U.S. din întreprinderi. Pentru a putea duce această muncă şi în rândul ţăranilor muncitori, filiala A.R.L.U.S. din Oradea a trimis Gospodăriei A­­gricole Colective din Mădăraş o bibliotecă formată din 50 de vo­lume. Cărţile trimise sunt traduceri în limba română din literatura sovietică precum şi cărţi cu con­ţinut ştiinţific şi îndrumări agricole.

Next