Scȃnteia, iunie 1950 (Anul 19, nr. 1747-1772)

1950-06-11 / nr. 1756

Nr. 1756 SCÂNTEIA înzestrarea unor gospodării agricole colective Hotârîrea Consiliului de Miniştri Consiliul de Miniştri, pentru a veni în ajutorul ţăranilor săraci şi mijlocaşi care s’au unit în gospodării agricole co­lective, a hotărît să înzestreze cu pământ arabil, clădiri şi alte bunuri, din patrimoniul Statului, un număr de 81 de gospodării agricole colective. In Hotărîrea Consiliului de Miniştri se prevede că se apro­bă trecerea din patrimoniul Statului în folosinţa pe veci a gospodăriilor agricole colec­tive, a bunurilor menţionate în dreptul fiecăreia: 1. — Gospodăriei Agricole Colective „Ilie Pintilie” din comuna Daia, Jud. Alba, 332,5944 ha. teren arabil şi fâneaţă. 2. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţa Nouă” din comuna Sântana Jud. Arad : două imobile, unul compus din cinci camere, dependinţe, pivniţă, două magazii, un grajd, un şopron şi terenul din jurul imobilului în supra­faţă de 2.590 m. p. şi altul, compus din trei camere, de­pendinţe, şopron, pivniţă şi o suprafaţă de 2.500 m. p. 3. — Gospodăriei Agricole Colective „Griviţa Roşie” din comuna Vladimirescu, ju­deţul Arad , trei imobile, pri­mul având patru camere, două bucătării, două grajduri, două pivniţe, două şoproane, o co­cină, o plevărie şi un teren de 2.100 m.p. al doilea având pa­tru camere, două bucătării, un grajd, două pivniţe, un şo­pron, o cocină, şi un teren de 3.300 m. p. şi al treilea a­­vând trei camere, două bucă­tării, două grajduri, două pivniţe, un şopron, o cocină şi un teren de 3.300 m. p. 4. — Gospodăriei Agricole Colective „Descătuşarea” din comuna Slobozia, jud. Argeş : 82,81 ha. teren arabil, un imo­bil având 18 camere, o ma­gazie, două pătule, un grajd, un coteţ pentru 300 de pă­sări, o remiză și 1,53 ha. te­ren în jurul imobilului. 5. — Gospodăriei Agricole Colective „6 Martie” din co­muna Tăuteu, satul Moara de Râturi, jud. Bihor, 40,98 ha. teren arabil, un imobil având 11 camere, un grajd şi o coci­nă. 6. — Gospodăriei Agricole Colective „Gheorghe Doja”, din comuna Borş, jud. Bihor, 135,23 ha. teren arabil, un imobil având trei camere, o magazie, grajd şi remiză. 7. — Gospodăriei Agricole Colective „Secera şi Ciocanul” din comuna Sântimreu, jud. Bihor, 119,75 ha. teren arabil, un imobil având patru came­re, o magazie, un pătul, un grajd, două remize şi şoproa­ne şi un teren de 5.800 m. p. 8. — Gospodăriei Agricole Colective „Steaua Roşie” din comuna Mădăraşi, jud. Bihor: 33,1000 ha. teren arabil. 9. — Gospodăriei Agricole Colective „Calea Socialismu­lui” din comuna Biharia, jud. Bihor: 10,2400 ha. teren ara­bil. 10.­­ Gospodăriei Agricole Colective „T. Vladimirescu” din comuna Harman, jud. Braşov : două imobile, unul având patru camere, un grajd, o cocină, o şură dublă, o ma­gazie şi pivniţă şi un teren de 1554 m. p. şi al doilea având cinci camere, un grajd, şopron, şură, pivniţă şi un teren de 1205 m. p. 11. — Gospodăriei Agricole Colective „Victoria Socialis­mului”, din comuna Perişorul jud. Brăila: 49,25 ha. teren arabil şi un imobil având cinci camere, o magazie, un pătul, o pivniţă, două grajduri, două cocine, un coteţ şi o remiză. 12. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţă Nouă” din comuna Valea Cânepii, jud. Brăila: 22,59 ha. teren arabil. 13. — Gospodăriei Agricole Colective „Lupta pentru pace” din comuna Roma, satul Co­­târgaci, jud. Botoşanii: 35,50 ha. teren arabil. 14. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul Păcii” din comuna Padina, jud. Buzău: 83,50 ha. teren arabil şi un imobil având opt camere, un grajd şi un teren de 1,50 ha. 15. — Gospodăriei Agricole Colective „Vasile Roaită” din comuna Gherăseni, jud. Bu­zău: 37,50 ha. teren arabil şi un imobil avânn­d­ 11 camere, un pătul, pivniţă, două graj­duri şi o cocină. 16. — Gospodăriei Agricole Colective „7 Noembrie” din comuna Găvăneşti, jud. Bu­zău: 8,50 ha. teren arabil. 17. — Gospodăriei Agricole Colective „16 Februarie 1933” din comuna Baba Ana, jud. Buzău: 57 ha. teren arabil şi două imobile unul având trei camere şi o bucătărie şi altul având un grajd şi teren de 3300 m. p. 18. — Gospodăriei Agricole Colective „Hie Pintilie” din comuna Pogoanele, jud. Bu­zău, 101,50 ha. teren arabil şi un imobil având 23 de ca­mere, două magazii, pătul, grajd şi un teren de 1 ha. 19. — Gospodăriei Agricole Colective „23 August“ din co­muna Giaca, Satul Legii, jud. Cluj: 89,1275 ha. teren arabil şi un imobil având două ca­mere, grajd, şopron, pătul şi bucătărie. 20. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţa Nouă" comu­na Mociu, satul Crişeni, jud. Cluj: 61,5690 ha. teren arabil. 21. — Gospodăriei Agricole Colective „Vasile Roaită“ din comuna Viişoara, jud. Con­stanţa: 292 ha. teren arabil şi un imobil având cinci ca­­mere, două grajduri, o cocină un porumbar şi un teren de 5000 m. p. 22. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţă Nouă” din comuna Izvorul Mare, jud. Constanţa: 104 ha. teren ara­bil şi un imobil având trei camere, magazie, grajd, o sala pentru 300 oi şi o remiză. 23. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul lui Lenin“ din comuna Lanurile, jud. Constanţa: un imobil având cinci camere, grajd, cocină, coteţ, pătul, şi un teren de 2 ha. 24. — Gospodăriei Agricole Colective „Octombrie Roşu“ din comuna Petroşani, jud. Constanţa, un imobil având cinci camere, magazie, grajd, o fierărie, un teren de 5000 m. p. precum şi o sala de oi şi locul din jurul ei în supra­faţă de 4000 m. p. 25. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul Socialismu­lui" din comuna Almalău, jud. Constanţa, 36,50 ha. teren a­­rabil şi un imobil având pa­tru camere, magazie, grajd. 26.­­ Gospodăriei Agricole Colective „Filimon Sârbu“ din comuna Comana, jud. Con­stanţa, 28,50 ha. teren ara­bil şi un imobil având trei camere, magazie și două grajduri. 27. — Gospodăriei Agricole Colective „T. Vladimirescu“ din comuna Cudalbi, jud. Co­­vurlui: 51 ha. teren arabil şi un imobil având şase camere, o magazie, grajd, o casă pen­tru ateliere şi un loc de 2900 m. p. 28. — Gospodăriei Agricole Colective „30 Decembrie“ din comuna Oasele, jud. Covur­­lui: un imobil având șapte camere, o magazie, și un grajd. 29. — Gospodăriei Agricole Colective „11 Iunie 1948“ din comuna Pechea, jud. Covur­­lui: 106 ha. teren arabil. 30. — Gospodăriei Agricole Colective „Miciurin" din co­muna Roşcanii, jud. Covurlui: un imobil având 11 camere. 31. — Gospodăriei Agricole Colective: „Olga Bancic“ din comuna Izvoarele, jud. Co­vurlui: două imobile, unul având patru camere, grajd, magazie, remiză, pătul şi un teren de 2000 m. p. şi altul având trei camere, grajd, pă­tul şi un loc de 4000 m. p. 32. — Gospodăriei Agricole Colective „13 Iunie 1916“ din comuna Vânători, satul Odaia Manolache, jud. Covurlui: un imobil având trei camere, de­pendinţe, grajd, remiză şi un teren de 1 ha. 33. — Gospodăriei Agricole Colective „Steagul Roşu“ din comuna Cuza Vodă, jud. Co­vurlui: 7 ha, teren arabil. 34. — Gospodăriei Agricole Colective „1907“ din comuna Măceşul de Sus, jud. Dolj: 72,55 ha. teren arabil şi un imobil având 15 camere, două magazii, două pătule, două grajduri, două pivniţe, două cocine, două remize şi şo­proane. 35. — Gospodăriei Agricole Colective „Steagul Roşu" din comuna Daneţ, jud. Dolj , 37,57 ha. teren arabil şi un imobil având opt camere, grajd, magazie, pătul, piv­niţă. (Urmare în nr. viitor) „O să vă chemăm la noi la inaugurare Autocamionul greoi a in­trat legănându-se pe poarta larg deschisă a gospodăriei agricole colective „Ştefan Plavăț" din Cenadul Mare- Timiş. De pe platforma înaltă, coboară surâzând oaspeţii. Sunt 30 de ţărani muncitori din plasa Ceacova. Au ve­nit de la o distanţă de 140 km, să privească adevărul cu ochii, să-l uităe, să se în­credinţeze. Şi dacă-i aşa pre­cum se spune, atunci râvna lor va spori, în curând ade­vărul acesta va căpăta via­ţă şi în părţile Ceacovei. Au coborît toţi: bărbaţii, femeile, ba şi Aurel tancul lui Tita Chirilă, care atât s’a rugat să meargă şi el, încât n’au avut încontro şi l-au luat. — Bun venit! rosteşte Branco Jivanov, preşedintele gospodăriei colective strân­gând pe rând mâna fiecă­ruia. Da’ poftiţi de intraţi, că-ţi fi obosiţi de pe drum! Nici gazdele nici musa­firii nu-s prea sfioşi la vor­bă şi discuţiile se încheagă repede. S’au strâns câţiva în faţa unui carton cu cerculeţe co­lorate, atârnat pe un perete înlăuntrul sediului. — Iacă, tovarăşi, ăsta e planul nostru de cultură, lă­mureşte Galetin Sava, so­cotitorul gospodăriei. — Vasăzică, aveţi 225 de ha. cu grâu şi 160 cu po­rumb? — Avem — răspunde so­cotitorul — şi mai avem 35 cu cartofi, şi 40 cu borceag şi floarea soarelui şi viţă de vie... Vizitatorii fac ochii mari şi ascultă cu mirare. Unii zâmbesc uşurel, cam fără încredere.­­— Da’ câmpul s’ar putea să-l vedem? întreabă careva cu­ un fel de îndoială în glas — şi toţi îşi întorc privirile într’acolo. Bărbatul înalt, cu chipul negricios şi mustaţa aspră, pare puţintel stingherit de îndrăsneală. E Cârja Iosif, mijlocaş din Liebling. Aşa-i felul lui: până nu vede, nu crede. „ — Păi de ce să nu se poa­tă, măi frate? Ia, îndată o să mergem la­ holdă! îi răspun­de careva dintre membrii gospodăriei. Ii răspunde grabnic, cu voe bună; doar ştie dânsul că or să aibă ce vedea oas­peţii pe ogoarele gospodă­riei ! Oamenii întreabă, în­treabă mereu şi la toate pri­mesc răspuns lămurit. Vor să afle cât mai multe în a­­ceste câteva ceasuri, să aibă ce povesti când s’or întoar­ce pe-acasă. Fiecare întreabă şi ascultă în felul lui: unii cu nădejde, cu scânteieri de bucurie în luminile ochilor, alţii cu o linişte prefăcută şi alţii cu oarece îndoială. In cerdac, aşezaţi la o masă lungă, stau vreo zece oameni. S’au strâns împre­jurul lui Ţvetcov Slavomir, îngrijitor de vite la bri­gada I-a. — Şi zi, pământ pe lângă casă ţi-a rămas? — Şi pământ, şi scroafă cu purcei şi vacă de lapte... Da poftim să vedeţi! —­ zice îngrijitorul. — Spune, măi Ţvetcov, nevasta-ţi lucră la colectiv ? — De bună seamă, ori de ce să nu lucre? Ii fruntea la praşilă pe brigadă! — şi Tvetcov îşi mângâie cu mândrie mustăţile groase. — Da’ copii aveţi ?, întreabă altul. — Am! — Păi dacă amândoi um­blaţi la lucru, de copii cine îngri­jeşte ? Ori nu cumva v’or dus cop­ii? La asta ar putea răspunde mai bine Marina, fetita so­cotitorului. Iacă, tocmai l-a luat de mână pe Aurel al Ţi­ţei Chirilă şi îl poartă p­e uliţa mare tot într’o goană. — Hai să-ți arăt! zice fe­tita — hai să vezi ce fru­mos ! Au intrat într’o clădire mare, proaspăt văruită, chiar lângă sediul gospodăriei. Acolo i grădiniţa sezonieră pentru copii. Au înfiinţat-o nu demult, la 1 1 Mai. Şi Ma­rina îl poartă pe Aurel, tot de mână, prin odăile lumi­noase, îi arată cămara cu jucării şi sala de mâncare, cu băncuţe de-o şchioapă, tocmai potrivite pentru o droaie de pitici. Iar în dor­mitorul unde-şi petrec după­­amiaza oamenii de mâine Aurel zăreşte o mulţime de paturi mărunte cu perniţe moi şi învelitori înflorate. Nu poate îndura ispita­­ şi se întinde o leacă într’un asemenea pătut. Măi, ce plăcut îi! Tot de drag sa te’ntinzi! Fetiţa zâmbeşte cu mulţămire : — Bine-i măi? -- Tare bine! — Iaca, vezi? Aici stau eu de dimineaţă până seara şi mă joc cu copiii şi cu pozele şi mă culc iia aşa în pătuţ.­­Tătica-i la lucru şi mămu­­ca-i la lucru şi pe seară vine şi mă duce acasă.. E da’ tu ce faci toată ziua, măi? Aurel stă o vreme şi cum­păneşte. Se vede că-l fră­mântă ceva : — Păi... aş veni şi eu la voi! zice el în loc de răs­puns... Maşina străbate un dru­meag îngust printre lanuri. Iată-ne, roadele muncii so­cialiste! Valuri grele de grâne tălăzuesc în soare deoparte şi de alta a dru­mului, ca o mare adâncă şi verde. Oamenii se uită lung, lung, de parcă nu şi-ar cre­de ochilor. Grâul voinic îi cât un stat de om. O sin­gură holdă uriaşă îşi clatină spicele grase până’n căpătui zării. — Mamă doamne! face Chirilă Cordoș, ţăran sărac din Dolat — parcă’s pe altă lume! D’iapoi la noi grâul abia îți trece de genunchi ! Tita Chirilă se tot uită la holde. Se uită și o tace. E o femeie chipeșă și vânjoasa. Se clatină hurducată de fuga mașinii peste hârtoape, dar nu bagă de seamă. Este acum într’însa o sguduire mai adâncă, ce-i răscolește inima. — Ehei! ofteaza femeia. De mi-ar da mie numai două lante pe-aici, r'x vin să le se­cer, aș umbla pe jos dela noi din Ghilad! — Da’ ce să-i faci cu două lante? zice Căpitan Pe­tru, un bătrân cu fata încre­­țită de vânturi și arșiță. Cum să­ bagi tractorul în doua lante? Cum să cari 600 că­ruțe cu gunoi pe două lan­te? Și cu cin’ să te ajuți? Te mănâncă buruiana și­ chițca­­nii din haturi, când îi sta pe două lante! Tita nu răspunde. Se gân­deşte, se tot gândeşte la ceva de seamă, aşa cum se gândea şi Aurel, fecioru­ sau mai adineauri acolo, la gră­diniţă... Mai c’ar răspunde şi ea tot ca dânsul, de-ar fi copil şi de n’ar înţelege ca altcum e rostul. Ca adica belşugul trebue să ţi-l fac tu, prin munca ta, nu sa-l aştepţi de-a­ gata! Nu numai cu grâu! se mândresc membrii gospodă­riei colective Cenad. Porum­bul de primăvară bate la genunchi, iar cânepa şi floa­rea soarelui se’nalţă spre brâu. — Aşa-i unde-or­i arat tractoarele! zice Săsăran Maria, femeia ceea smeada, cu ochii adânci şi hotaraţi, care-a venit tocmai din Lie­bling. ... . .­­ — Nici tu haturi, nici tu răzoare, ogor întins şi arat tură adâncă, d’apoi cum sa nu crească? — Şi semănatul la vreme şi praşila bună, tocma’ când trebue — aşa se lucră la noi, adaugă Toth Maria, spriji­­nindu-se de umărul vecinei în goiana camionului. ^ E tânără Măria, sa to?t aibă 18 ani. Cu mândrie priveşte bogăţia recoltei­ Doar a lucrat şi ea aici, la plivit, la săpat: are şi ea o parte de merit la­ izbânda care se coace! Vântul mo­latec îi undueşte­­ prin păr şi-i mângâe obrajii. E fru­moasă Maria! De bună sea­mă, nu peste multă vreme î-ar juca la nuntă... Și cum stă așa, privind câmpul din fuga maşinii, pare că-şi cântăreşte cu ochii zestrea de mireasă... — Se apropie strânsul re­coltei! spun ochii ei limpezi. Se apropie, da! Ehei, ce mai treabă o să fie pe aici, în curând, pentru mâinile mele, ce larmă voioasă şi cât bel­şug în hambarele ţării ! Da, creşte tot mai falnică recolta, întărind bogăţia şi forţa Patriei noastre! Şi nu doar spicele, ci chiar oame­nii cresc într’ialtfel, oameni ca Tvetcov Slavomir, ca Branco Jivanov, ca Maria, mai sdraveni, mai luminoşi, cu puteri înzecite. Cu ase­menea recoltă, ei lovesc amarnic în netrebnicii care asmut războiul, în negusto­rii de vieţi omeneşti — pira­ţii anglo-americani şi în câinele lor sângeros, ne­mernicul Tito. Izbiţi-i, tovarăşi din gos­podăriile agricole colective, izbiţi-i aprig, tot mai aprig, cu uriaşe recolte aurite, să le piară duşmanilor pofta de sânge! Mergeţi cu dârzenie pe drumul vitejilor colhoz­nici sovietici, pe drumul cel larg, pentru o viaţă fericită, pentru pace! Se înserează. Oaspeţii se pregătesc de plecare. Multe au văzut şi au înţeles în a­­ceste câteva ceasuri: învăţă­tură de viaţă! — Să le spuneţi şi celor de pe-acasă, măi tovarăşi cum e la noi, la gospodăria din Cenad, îi îndeamnă gaz­dele, însoţindu-i către ma­şina care aşteaptă în uliţă.— Şi mai veniţi! adaogă Tvetcov Slavomir, îngrijito­rul. — Ba acu o să veniţi voi pe la noi, zice Săsăran Ma­ria, când om face inaugu­rarea la Liebling! — Ba la Ghilad o s’o fa­cem întâi! sare Tita Chirilă, şi oamenii râd de asemenea zor şi aprindere. — Ei, frate Cârja, acu’ ai văzut? întreabă socotitorul.^ Musteaţa aspră se mişcă într’un zâmbet șovăelnic: — D’apoi eu ce să zic? Ii frumos ce-am văzut, dar mă tem că la noi nu s’ar putea face una ca asta. — Dece să nu se poată? sare Tita sfredelindu-l cu ochi mânioşi. Ce, la noi nu-s tot oameni? — Păi da — răspunde Cârja cam cu fereală — nu­mai vezi că pământul e, alt­fel... Ceilalţi râd iaraşi. — Nu-i atât pământul, zice Branco, preşedintele, uitându-se drept către Cârja. Mai întâi de toate e munca şi voinţa omului. Asta-i lu­cru­­l mai de seamă, că pă­mântul şi din sterp poţi să-l faci să rodească. Doar ai văzut, că ţi-am­ arătat acolo, lâng’a noastre, lanurile­­in­dividuale ! Tot un pământ, aşa-i? — Aşa, drept e, încuviin­ţează oamenii. — Şi cum îi grâul acolo? — Cam cât pe jumătate! răspunde repede Chirilă Cor­doş. — Vrasăzică nu-i pămân­tul, îi omul şi munca! — Adevărat, tovarăşe Bnanco! întăresc oaspeţii. Dacă ne-om aduna olaltă, om schimba noi faţa pă­mântului! Motorul a prins să dudue. Oameni, îşi iau rămas bun, îşi zâmbesc, îşi strâng mâi­nile. — Mergeţi cu bine, tova­răşi, le urează preşedintele. Mergeţi cu bine — şi să ne chemaţi cât mai degrabă la voi, la înfiinţare! Dan Deşi iu TELEGRAME EXTERNE PE SCURT • La primul Congres al Par­­tizanilor Păcii din Austria ca­re are loc la 10 şi 11 Iunie, ia parte şi o delegaţie din U.R.S.S. • Secretariatul Uniunii Inter­naţionale a Studenţilor anunţă că la 14 August 1950 se va des­chide la Praga cel de al doilea Congres al U. R. S. • Federaţia tineretului demo­crat din întreaga Chină a tri­mis o telegramă generalului Brian Robertson, înaltul comi­sar britanic din Germania Oc­cidentală, prin care cere pune­rea în libertate a tinerilor a­­restaţi de autorităţile britanice după întâlnirea tineretului din întreaga Germanie. • Guvernul Republicii Demo­­­rate Vietnameze a hotărît să creeze în toate satele din Repu­blica Democrată Vietnameză* Consilii agricole. Ele vor asi­gura controlul asupra împărţi­rii către ţăranii săraci a pămân­turilor care aparţinuseră colo­nialiştilor francezi sau trădăto­rilor vietnamezi. Aceste Consilii vor elabora un plan al produc­­ţiei agricole. • In primul trimestru al anului 1950, Armata populară­ vietnameză a mai eliberat 600 km. p. de teritoriu, cu o popu­laţie de 20.000 de locuitori. • Autorităţile din Germa­nia Occidentală au anunţat în mod oficial că numărul soldaţilor aeriani care ser­vesc în armate străine aţin­­ge acum cifra de minimum 120.000. Aproximativ 50.000 sunt înrolaţi în regiunea străi­nă franceză, dintre care 30.000 în Vietnam.­­ La 7 iunie a plecat din gara Budapesta cea de-a 50-a locomotivă electrică care parti­cipă la mişcarea cincisutistă. • Deputatul Ettore Viola a desvăluit Marţi în parlamentul italian o serie de afaceri scan­daloase in care sunt implicaţi mai mulţi miniştri şi 12 depu­taţi democraţi-creştini. Guvernul încearcă să maşa-, malizeze această afacere, proce­dând la fel ca guvernul francez Bidault în „afacerea generali­lor”. • Noul guvern belgian a fost format joi sub preşedinţia fos­­tu­lui ministru al economiei Duviensart, numai din membri ai partidului social-creştin. Mi­nistru al afacerilor externe în noul cabinet este Paul Van Ze­eland. Un nou act de teroare fascista al guvernului american Marele scriitor progresist Howard Fast şi alti zece fruntaşi antifascişti aruncati în închisoare WASHINGTON 9 (Agerpres). — TASS transmite: Alţi 11 fruntaşi antifascişti americani au fost aruncaţi în închisoare, întrucât fiind membri ai conducerii „Com­i­­tetului refugiaţilor antifas­cişti", au refuzat în 1946 să prezinte Comisiei pentru cer­cetarea activităţilor antiame­­ricane de Pe lângă Camera Reprezentanţilor, lista persoa­nelor care au contribuit la fondul pentru ajutorarea vic­timelor fascismului spaniol. La 7 iunie, sentinţa pronun­ţată împotriva lor a rămas definitivă, Curtea Supremă a Statelor Unite respingând a­­pelurile înaintate de cei 11 antifascişti. Preşedintele Comitetului, dr. Edward Barsky a şi început executarea sentinţei de 6 luni închisoare. Printre ceilalţi 10 condamnaţi care au început să-şi execute sentinţa de 3 luni închisoare se află: bine­cunoscutul romancier Ho­ward Fast, doctorii Iacob Au­­slaender şi Louis Miller, frun­taşii sindicali James Lustig şi Charlotte Stern, avocaţii Ruth Leider şi Hary Justin, precum şi Manuel Magana, profeso­rul Lyman Bradley şi Marjory Chodorov. Pe lângă aceasta, cei 11 antifascişti au fost condamnaţi să plătească o a­­mendă de 500 dolari fie­care. înainte de judecarea apelu­lui, cei 11 cetăţeni americani progresişti au convocat o con­­ferinţă de presă, în cadrul că­reia, dr. Barsky a declarat: „Motivul condamnării noastre nu poate fi găsit decât la încercarea Statelor Unite de a sprijini putredul regim fas­cist din Spania în vederea războiului pe care-1 pregăt­ tesc“. In timp ce cei 11 fruntaşi antifascişti erau conduşi spr® închisoare, veteranii din războ­­iul civil spaniol, membri ai „Brigăzii americane Lincoln“, au manifestat in faţa Casei Albe în semn de protest. In lumea întreagă răsună cu putere glasul de protest şi indignare clocotitoare a milioa­nelor de oameni iubitori de pace şi democra­ţie, împotriva sentinţei tipic fasciste prin care secretarul general al Partidului Comu­nist din Statele Unite, vajnicul luptător pen­tru pace, tovarăşul Eugene Dennis, a fost a­­runcat în închisoare. Nenumăratele scrisori pe care le primim la redacţie arată că şi în ţara noastră massele de oameni ai muncii condamnă acest act al guvernului american, solidarizându-se cu lupta curajoasă pentru pace şi libertate a comuniştilor şi a clasei muncitoare din Statele Unite. Istoria a dovedit că atacul fascist împotri­va drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti înce­pe totdeauna cu atacul împotriva comunişti­lor­, cei mai hotărâţi luptători pentru demo­craţie, libertate şi pace. Cele ce se petrec astăzi în America şi în tarile aservite imperialismului american con­firmă pe deplin această învăţătură a istoriei. Ghiarele odioase ale fascismului se ridică nu numai îmmpotriva comuniştilor. Ele se înfig în trupurile tuturor oamenilor cinstiţi, care luptă pentru pace, libertate şi progres. Ele ameninţă libertatea şi viaţa oricărui cetă­ţean. Comitetul refugiaţilor antifascişti din Sta­tele Unite, care este astăzi obiectul persecu­ţiei fasciste a „justiţiei” lui Truman, nu este o organizaţie comunistă, după cum nu sun­t comunişti nici cei zece oameni ai artei, pro­gresişti din Hollywood, condamnaţi de ace­eaşi „justiţie” americană. Vina membrilor comitetului refugiaţilor antifascişti este de a fi luptat împotriva războiului şi a fascismu­lui, de a fi cerut încetarea ruşinoasei câr­dăşii a cercurilor conducătoare americane cu Spania călăului Franco, de a fi colectat aju­toare pentru victimele fascismului spaniol. Pentru această „crimă” au fost aruncaţi în închisoare Edward Barsky şi marele scriitor progresist Howard Fast, precum şi ceilalţi membri ai comitetului, fruntaşi sindicali, doc­tori, avocaţi, profesori. Iată cum arată fai­moasa democraţie americană, iată cum sunt respectate în America lui Truman libertatea de opinie şi de cuvânt. Guvernul american nu-şi mai ascunde însă de mult pasiunea ne­legitimă pentru călăii sângeroşi ai popoare­lor, de teapa lui Franco, a monarho-fascişti­­lor greci, a călăului fascist de la Belgrad. Cu ajutorul acestor monştri odioşi ai omenirii, imperialiştii americani speră că vor reuşi să slăbească voinţa nestrămutată de pace a popoarelor şi să deslănţue războiul împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Dar socotelile şi speranţele imperialiştilor americani se prăbuşesc rând pe rând. Actele fasciste ale guvernului american şi ale slu­gilor lor, de la cârma ţărilor marshallizate din Europa şi Asia arată ele singure că imperia­liştii americani şi-au pierdut capul. Fascismul este ultimul lor refugiu în faţa creşterii nă­valnice a forţei lagărului păcii în frunte cu Uniunea Sovietică. Mişcarea partizanilor păcii cuprinde, peste voinţa guvernelor din ţările capitaliste, pături sociale din ce în ce mai largi. Soarta cârmuirilor fasciste, produse respingătoare ale capitalismului în descom­punere, este cunoscută. Nimic nu poate opri avântul luptei istorice a omenirii, pentru pace, democraţie şi socialism! Poporul muncitor din ţara noastră înfie­rează cu indignare noul act fascist al justi­ţiei dolarizate din America. Alături de masse­le de sute de milioane de oameni simpli şi iubitori de pace, din toate ţările lumii, po­porul nostm cere încetarea prigoanei fasciste împotriva luptătorilor pentru pace și demo­crație din Statele Unite. O precizare a Agenţiei TASS Dupa mârşavul atentat fascist împotriva Partidului Comunist JaRona Constituirea unui organ central de conducere provizoriu al Partidului Comunist Tanonez MOSCOVA, 9 (Agerpres). — TASS transmite: In legătură cu repetatele de­claraţii ale cercurilor oficiale a­­mericane şi japoneze şi cu răs­pândirea a tot felul de ştiri false în presa reacţionară din străină­tate în ceea ce priveşte numărul prizonierilor de război japonezi aflaţi în U.R.S.S., Agenţia TASS este autorizată să declare urmă­toarele: In declaraţia din 20 Mai 1949 a împuternicitului Consi­liului de Miniştri al U.R.S.S. pentru chestiunile de repatriere, s-a comunicat că din numărul to­tal de 594.000 soldaţi şi ofiţeri ai armatei japoneze luaţi prizo­nieri, 418.166 au fost repatriaţi în Japonia până la 1 Mai 1949, în afară de cele 70.880 persoane puse în libertate direct în zona opera­ţiilor militare şi că la 1 Mai 1949, în Uniunea Sovietică se aflau ne­repatriate 95.000 persoane. In comunicatul Agenţiei TASS din 22 Aprilie 1950 „privitor la terminarea repatrierii din Uniu­nea Sovietică a prizonierilor de război japonezi’’ s’a anunţat în mod oficial că repatrierea celor 95.000 prizonieri japonezi care au rămas pe teritoriul Uniunii So­vietice până în 1 Mai 1949 s’a încheiat, cu excepţia unui număr de 1.487 de prizonieri condam­naţi sau aflaţi sub anchetă pentru crimele de război pe care le-au săvârşit, precum şi cu excepţia a 9 prizonieri de război care vor fi repatriaţi după terminarea tra­tamentului medical şi a 971 prizo­nieri de război care au săvârşit crime grave împotriva poporului chinez şi care sunt predaţi Gu­vernului Central Popular al Re­publicii Populare Chineze. In co­municatul Agenţiei TASS s-a a­­rătat că repatrierea prizonierilor de război japonezi din U.R.S.S. este complet încheiată. Neţinând seama de datele com­plete publicate în aceste declaraţii oficiale, in Statele Unite şi Ja­ponia sunt răspândite ştiri inven­tate in legătură cu „marele nu­măr” de prizonieri de război ja­ponezi care ar fi rămas pe teri­toriul Uniunii Sovietice. ..Agenţia TASS este autorizată să declare că ştirile acestea ale cercurilor străine au un caracter calomnios şi rău voitor faţă de Uniunea Sovietică şi au drept scop să abată atenţia poporului japo­nez de la politica Statelor Unite care urmăreşte înfeudarea econo­mică şi politică a Japoniei. TOKIO 9 (Agerpres). — TASS transmite: La 8 iunie, ziarul AKAHATA a publicat comunicatul Comisiei Centrale de Control a Parti­dului Comunist Japonez, în care se arată că ,,în urma ordi­nului lui MacArthur, Comi­tetul Central al Partidului Co­munist Japonez a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea. Dată fiind situaţia excepţională care s-a creat, Comisia de Control a­­leasă la cel de al 6-lea Congres al Partidului, ca răspuns la a­­vorrtul revoluţionar al maselor şi în vederea îndeplinirii sarci­nilor importante ce stau în faţa Partidului, consideră necesar să creeze un organ central de con­ducere provizoriu care va func­ţiona până la viitorul Congres al Partidului“. Următorii tovarăşi au fost nu­u­miţi în organul central de con­ducere provizoriu al Partidului Comunist: Etsuro Shimno (pre­şedintele Comisiei Centrale de Control a Partidului Comunist Japonez), Iehizo Wada (mem­­bru în Comisia Centrală de Conn­trol a Partidului Comunist Ja­ponez), Fumio Sugimoto (preşe­dintele Comitetului Partidului Comunist din districtul Tokai), Tomezi Tada (preşedintele Co­mitetului Partidului Comunist din districtul Kansai), Jehizo Suzuki (fost vicepreşedinte al sindicatului japonez al muncito­rilor de la căile ferate de stat), Katsumi Kikunami, Kenzi Ka­­wata şi Dzentaro Taniguchi (de­putați ai Camerei Inferioare a Parlamentului japonez). Călăul Tito a pus în libertate 33 criminali de război austriaci BRUXELLES 9 (Agerpres). — După cum anunţă LE DRAPEAU ROUGE, Tito a pus de curând în libertate 33 de criminali de război aus­­triaci, condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru crime de război săvârşite pe când făceau parte din formaţiunile naziste. Aceşti criminali de război au sosit de curând in Austria. De Gasperi întinde „o mână prietenească“ călăului Tito ROMA­N (Agerpres). — TE­­LEPRESS transmite: Marţi a sosit la Roma am­basadorul Statelor Unite la Belgrad, George Allen. Sosi­rea­­sa este interpretată ca o încercare de a iniţia negocieri directe între guvernul italian şi guvernul titoist, în ceea ce priveşte relaţiile comerciale şi problema Teritoriului Liber al Triestului. Respingând svamu­­rile răspândite de americani în legătură cu caracterul „personal" al vizitei lui Allen, ziarul IL PAESE subliniază că într’o conferinţă ţinută zilele acestea, De Gasperi a decla­rat că întinde „o mână prie­tenească“ lui Tito. Pe de altă parte, ambasadorul iugoslav la Washington, Popovici, pre­zentând lui Truman scrisorile de acreditare, a subliniat do­rința Iugoslaviei titoiste de a duce negocieri directe cu Ita­lia. Pag. 3 Oamenii muncii din Japonia protestează împotriva măsurilor fasciste ale lui Mac Arthur PEKING, 9 (Agerpres)ş­i A­­genţia CHINA NOUA anunţă că în ciuda teroarei poliţieneşti, la Tokio s-a ţinut în ziua de 3 iunie un meeting la care au luat parte 10.000 persoane. Na­­kahara, reprezentantul comitetu­lui pregătitor din Tokio al Frontului Naţional Democrat, a dat citire unei scrisori deschise semnate de reprezentanţii a 30 organizaţii muncitoreşti, în care se cere încheierea cât mai grab­nică a unui tratat de pace just şi retragerea trupelor de ocupa­ţie. Scrisoarea protestează îm­­potriva măsurilor fasciste ale lui Mac Arthur. Participanţii la meeting au­ cerut punerea în libertate a ce­lor opt patrioţi nevinovaţi, a­­restaţi la meetingul din 30 Mali sub pretextul că au „atacat for­ţele de ocupaţie americane”. Zilele trecute au avut loc meetinguri de masse la Nagoya, Mito şi Maebasha, sub­ următoa­rele lozinci: „Luptaţi împotriva războiului”­, „Jos guvernul Yos­i­hi­da". Procesat anor Danaid­­ifoişti In R. P. Albania TIRANA 9 (Agerpres). — A­­genţia Telegrafică Albaneză tran­smite: La 10 iunie începe la Durres, la Tribunalul militar suprem, procesul unui grup de opt agenţi troţkişti care au săvârşit o serie de acte de sabotaj în sectorul căilor ferate, din ordinul servi­­ci­ului de spionaj iugoslav. „Eşuarea încercărilor de a înjgheba un bloc al Pacificului“ Articol din IZVESTIA MOSCOVA, 9. (Agerpres). — IZVESTIA publică un articol înti­tulat: „Eşuarea încercărilor de a înjgheba un bloc al Pacificului" In care autorul scrie între altele: Marea victorie a poporului chia­nez şi uriaşul avânt al mişcării de eliberare naţională a po­poarelor coloniale şi dependente aduc la ordinea zilei PROBLE­MA DESFIINŢĂRII TOTALE A ÎNTREGULUI SISTEM COLO­NIAL AL IMPERIALISMULUI. Hinterlandul colonial al Impe­rialismului pârâie din toate în­cheieturile în Indochina, Malaya, Birmania, Filipine şi în celelalte ţări din Sud-Estul Asiei, fără a înăbuşi mişcarea de eliberare na­­ţională în hinterlandul colonial, imperialiştii nu se pot considera pregătiţi pentru deslăţiţuirea unui război agresiv împotriva lagăru­lui păcii şi d i­mocraţiei. De aceea, după pierderea pozi­ţiilor lor din China, imperialiştii americani transformă cu febrili­tate Japonia, pe care au remi­­litarizat-o, într-o bază de atac în Orientul îndepărtat şi fac în acelaşi timp încercări febrile de a înjgheba un bloc al Pacificu­lui, care să joace rolul unei anexe a pactului agresiv al Atlan­ticului de Nord. Totuşi, spre deosebire de Europa Occidentală, imperialiştii americani nu pot să intervină făţiş în Sud-Estul A­­siei ca organizatori ai blocului războinic antidemocratic. Eşecul suferit de politica americană in China a însemnat înfrângerea im­perialismului american în ochii tuturor popoarelor asiatice. O încercare a imperialismului american de a înjgheba un bloc al Pacificului, folosindu-se de mark note, a constituit-o aşa zisa conferinţă a ţărilor din regiu­nea de Vest a Pacificului şi din Sud-Estul Asiei, care s-a în­cheiat recent în oraşul Ba­guio din Filipine. La această conferinţă au luat parte repre-zentanţii Filipinelor, Indiei, Pa-a­kistanului, Siamului, Indoneziei, Ceylonului şi Australiei. La conferinţă, reprezentanţii Indiei, Ceylonului şi Indoneziei au declarat că nu au fost îm­puterniciţi de către guvernele lor să discute problemele privi­toare la vreo uniune sau alianţă permanentă între ţările din Sud- Estul Asiei. Eşecul conferinţei de la Baguio constitue o nouă mărturie a fap­tului că epoca exploatării nes­tânjenite a coloniilor şi ţărilor dependente de către imperialişti a apus pentru totdeauna.

Next