Scȃnteia, iunie 1950 (Anul 19, nr. 1747-1772)

1950-06-11 / nr. 1756

N .r.: Şcolile superioare ajută industria de D. M. SAMARIN Socialismul şi ştiinţa sunt de nedespărţit. Numai în orânduirea socialistă s'a putut crea o unitate armonioasă între teorie şi practică. Ştiinţa contribuie la creşterea necontenită a bunei stări a oamenilor muncii, la întărirea Patriei socialiste, iar practica, la rândul ei, dă impuls ştiinţei. Urmând indicaţiile lui Lenin, savanţii sovietici se străduesc ca toate cunoştinţele lor teoretice să fie de folos în activitatea practică a oamenilor muncii din uzine, fabrici, mine şi de pe ogoare, să continue la desvoltarea impetuoasă a economiei naţionale, la rezolvarea cu succes a marilor sarcini economice şi culturale, legate de construirea comunismului. Pe de altă parte avântul nemaivăzut al construcţiei economice şi culturale din Uniunea Sovietică constitue un izvor bogat pentru noi cercetări ştiinţifice urmate de concluzii teoretice, pentru noi descoperiri ştiinţifice şi invenţii tehnice. Savanţii sovietici au adus un aport uriaş la opera de industrializare a ţării şi de colectivizare a agriculturii. In timpul războiului au contribuit la obţinerea victoriei. Iar astăzi, mereu strâns legaţi de popor, savanţii sovietici participă în mod activ la lupta pentru îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal de după război. Marele învăţător, înţeleptul conducător al Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S., Iosif Vissarionovici Stalin, poartă o grijă deosebită ştiinţei, pentru ca ea în toate manifestările sale, în toate domeniile sale, să slujească poporul, să meargă mereu înainte. In lupta pentru desvoltarea continuă a economiei naţionale învăţămintele tovarăşului Stalin constitue un puternic imbold pentru oamenii de ştiinţă sovietici. Şcolile de învăţământ superior ajută în mod activ întreprinderilor industriale să introducă în producţie ultimele reali ■ zări ale tehnicii, să perfecţioneze fără încetare procesele tehnologice, să aplice în producţie cele mai înaintate metode de lucru. Astfel, de exemplu, colectivul colaboratorilor ştiinţifici ai Institutului de ingineri-economişti din Moscova a elaborat împreună cu conducerea uzinei de instrumente „Kaller" planul de producţie al uzinei care a îngăduit să îndeplinească înainte de termen planul cincinal. Ei au ajutat uzna să găsească noi posibilităţi pentru reducerea preţului de cost şi, deci, pentru realizarea de venituri peste plan. La această muncă în fabrică au participat 50 de colaboratori ştiinţifici ai institutului printre care 7 profesori şi peste 20 de docenţi. Printre savanţii care au lucrat la fabrica „Kalibr" era şi emeritul om al ştiinţei şi tehnicii, profesorul Sateli, profesorii Smelev, Telemov, Dunaevski, Weisz şi alţii- Colaborarea creatoare dintre reprezentanţii institutului şi ai întreprinderii a permis să se descopere posibilităţi noi de mărire a producţiei. O muncă intensă a depus şi catedra de tehnologie a fabricării zahărului de la Institutul industriei alimentare din Moscova. Această catedră, condusă de emeritul om de ştiinţă, profesorul Lilin,şpte a pus problema cum s'ar putea reducă Pierderile la fabricile de zahăr. Realizarea în practică a propunerilor Institutului a permis să se reducă pierderile cu ocazia prelucrării zahărului din melasă, cu mii de tone. La cererea fabricii „Krasnâi Vâborjeţ” a fost elaborată tehnologia lustruirii electrolitice a articolelor de alamă, fapt care prezintă o mare importanţă economică. Din toate colţurile Uniunii Sovietice sosesc ştiri despre prietenia rodnică dintre oamenii de ştiinţă şi oamenii muncii din industrie. In Transcaucazia, în condiţii grele şi neobişnuite, profesorii universitari rezolvă cu curaj probleme tehnice dificile, contribuind la realizarea multor construcţii mari. Astfel, în Georga, de pildă, centrala hidroelectrică de pe râul Hram — centrala cu cea mai puternică presiune a apei din UR.S.S., având numeroase instalaţii specifice , a fost construită cu concursul activ al oamenilor de ştiinţă, profesori la universităţile Republicii Georgiene. Colaboratorii ştiinţifici ai şcolilor Superioare din regiunea Volgăi depun şi ei o muncă intensă în întreprinderi, contribuind la ridicarea productivităţii muncii, la însuşirea noilor metode de muncă, la reducerea preţului de cost. Astfel, la cererea fabricilor, laboratoarele Institutului industrial dinKuibaşev fac în permanenţă analize ale produselor mai complexe şi organizează diferite experimente. Colaboratorii ştiinţifici ai institutului dau în mod sistematic consultaţii oamenilor muncii din întreprinderi cu privire la problemele organizării producţiei, a muncii şi introducerii tehnicii noi. Legătura strânsă dintre cadrele şcolilor superioare şi ale industriei contribue nu numai la îmbunătăţirea simţitoare a activităţii întreprinderilor, ci îmbogăţeşte şi ştiinţa, învăţământul ştiinţific devine mai viu, mai plin de conţinut. Legătura cu producţia, asimilarea vastei experienţe a inovatorilor, dă savanţilor sovietici un material bogat pentru progresul continuu al ştiinţei. Toată lumea progresistă vede cum se înfăptuiesc cuvintele lui Stalin că Ţara Socialismului cu metodele şi tradiţiile sale revoluţionare, cu lupta ei împotriva inerţiei şi îngustimii spiritului oferă cele mai favorabile condiţii pentru înflorirea ştiinţei. ZIDARUL RAHMANIN ARE CUVÂNTUL... De curând a avut loc la sediul Academiei de arhitectură a R. S. S. Ucraina o consfătuire la care au participat oameni de ştiinţă, arhitecţi, ingineri. In faţa lor, zidarul stahanovist Ivan Rahmanin a expus metodele sale care i-au îngăduit ca până la 1 iunie a.c. să îndeplinească — în cadrul planului cincinal — 22,7 norme anuale. Ivan Rahmanin şi-a luat angajamentul ca până la 12 Iunie a. c. ziua când se întruneşte Sovietul Suprem al U.R.S.S., să îndeplinească 23 norme anuale. Oamenii ştiinţei şi ai practicii lucrează mână în mână Când auzi vorbindu-se de regiunea Ivanovo te gândeşti imediat la fabricile ei textile, la generaţiile ei de ţesători, la ţesăturile lor renumite în întreaga Uniune Sovietică. Regiunea Ivanovo cu numeroasele sale fabrici reprezintă unul din cele mai puternice centre textile ale U.R.S.S. La Ivanovo, oraşul care este capitala regiunii, se află şi un mare institut de cercetări ştinţifice în domeniul industriei bumbacului. Institutul dispune de numeroase laboratoare în care se studiază amănunţit fiecare proces al producţiei textile şi posibilităţile de a-l perfecţiona. Unele laboratoare se preocupă numai de procesul torsului, altele de ţesut, iar altele de vopsitul chimic. Un laborator special cercetează problemele de energetică şi mecanică ale fabricilor textile. Diferitele ateliere, ataşate institutului, sunt înzestrate cu maşinile textile cele mai moderne. Rezultatele cercetărilor neobosite ale Institutului îşi găsesc imediat aplicare în practică. Uzina de maşini textile a institutului construeşte nenumărate maşini şi aparate noi, după proectele alcătuite în laboratoarele institutului, maşini şi aparate ce au dat rezultate strălucite în toate fabricile unde au fost instalate, întreaga muncă a institutului se desfăşoară pe baza unui plan bine chibzuit, în care sunt cuprinse problemele mari, de natură ştiinţifică şi tehnică, ce frământă în momentul actual industria textilă a U.R.S.S. Planificarea muncii ştiinţifice îngădue concentrarea forţelor institutului spre soluţionarea problemelor mai importante şi mai urgente ale industriei textile. Planul de lucru al institutului nu constitue însă un document ce nu poate fi schimbat, viaţa îl corectează mereu potrivit cu necesităţile ei. Căci fabricile textile din toată ţara adresează institutului fel de fel de cereri pentru soluţionarea celor mai diferite probleme tehnice. Multe sarcini noi rezultă şi din legătura strânsă ce există între diferitele întreprinderi şi colaboratorii institutului, care sunt astfel în măsură să cunoască nevoile producţiei. Acest contact permanent dintre oamenii ştiinţei şi practicii constitue o trăsătură specifică a orânduirii socialiste. In societatea socialistă atât ştiinţa cât şi practica se află în slujba întregului popor, şi nu a unui mănunchi de trântori bogaţi. Valentina Ribakova, o colaboratoare ştiinţifică a institutului, a elaborat un procedeu nou de preparare a cleiului cu care se tratează firele textile. Datorită acestui procedeu au putut fi reduse cu 30 la sută cantităţile de grăsimi, glicerina, amidon, şi alte produse preţioase, ce intră în compunerea acestui clei. Tot odată s’a îmbunătăţit calitatea cleiului. In urma îmbibării cu acest nou clei, s’a redus şi ruperea firelor la războaiele de ţesut. Ribakova nu s’a mărginit însă numai cu elaborarea reţetei. Şi aci se manifestă puternica deosebire între omul de ştiinţă sovietic şi cel din ţările capitaliste. Ribakova a ajutat personal colectivele fabricilor la punerea în aplicare a noii metode. Ea a vizitat numeroase fabrici, a ţinut conferinţe şi împreună cu personalul tehnic al fabricilor a experimentat prepararea noului clei. Noul procedeu al preparării cleiului s-a răspândit repede la toate fabricile. La drept vorbind, întreaga această activitate desfăşurată în întreprinderi nu intra în îndatoririle directe ale Valentinei Ribakova. însufleţită însă de adevărata dragoste de Patrie, de dorinţa de a vedea introdusă cât mai repede în producţie noua descoperire tehnică, ea a făcut tot posibilul pentru ca aceasta să devină un bun al ţării întregi. Colaborarea cu întreprinderile a fost de folos şi omului de ştiinţă. Tovarăşii din întreprinderi au perfecţionat şi mai mult procedeul descoperit de Ribakova, găsind căi noi pentru îmbunătăţirea calităţii firelor tratate, reducând cantitatea de vapori necesară uscării firelor, etc. Aceste realizări ale oamenilor din producţie sunt larg propagate de Ribakova în diferitele întreprinderi. Intervenind cu îndrăzneală în procesul de producţie, colaboratorii ştiinţifici ai institutului contribue prin descoperirile lor la progresul tehnicii, Ţării Socialismului. de I. POPOV directorul Institutului de cercetari ştiinţifice al industriei bumbacului din Ivanovo SCÂNTEIA „Pentru înflorirea ştiinţei, a acelei ştiinţe care nu se izolează de popor, nu stă departe de popor, ci care este gata să-l slujească, să-i facă cunoscute toate cuceririle sale ştiinţifice, care se pune în slujba poporului nu din constrângere, ci de bună voie şi cu bucurie“. I. V. STALIN Colhoznicul savant Maliev Pe poliţele bibliotecii mari din colţ se îndeasă cartă lângă carte. Una lângă alta, aşezate cu dragoste: operele lui Lenin şi Stalin, lucrările lui Miciurin, Williams şi Lisenko, versurile lui Puşkin şi Lermontov, operele scriitorilor sovietici. Pe masă alte cărţi, cele mai multe de agricultură. E camera de lucru a lui Te-renti Semionovici Malţev, colhoznicul savant care de peste 20 de ani se ocupă cu culturile de cereale ale colhozului „învăţăturile lui Lenin“ în re-giunea Kurgan, de dincolo de Ural. Astăzi Terenti Semionovici are oaspeţi. Raia Guseva şi Liuba Privalova termină în ,acest an şcoala medie şi ar vrea să se înscrie la Academia de Ştiinţe Agricole „Timiriazev” din Moscova. Ele au venit să se sfătuiască cu Malţev, care este şi deputatul lor in Sovietul Suprem al U.R.S.S. Acum 20 de ani, le povesteşte Malţev,ţăranii din satul lor, satul Şadrinsk, s’au unit în colhoz, iar lui, lui Malţev, i-au dat răspunderea pentru culturile de grâne, încredin-,ţându-i ce avea colhozul mai scump : pământul. Era o sarcină grea, căci iun trecut, in regiunea aceasta, se întâmpla adesea ca recolta să fie sărăcăcioasă. Chiar in anii cei mai buni, ţăranii strângeau mai puţin de 800 kg. la ha. şi o duceau mereu în nevoi. Ei nu ştiau să scoată din pământ tot ce putea da el, căci îl lucrau aşa cum învăţaseră din bătrâni. In anii Puterii Sovietice, lut crittiile s’au schimbat cu totul. Partidul a îndrumai ţăranii să se unească în colhoz. Iar în colhoz, în gospodărie colectivă, ţăranii au reuşit să aplice şi învăţăturile ştiinţei agricole celei mai înaintate din lume, ştiinţa agricolă sovietică. Malţev, pe care tovarăşii săi îl numiseră responsabil cu culturile de cereale, a văzut principala sa îndatorire în popularizarea ştiinţei in rândurile consătenilor săi pentru a obţine recolte tot mai mari, pentru a mări bunăstarea oamenilor din colhoz. — Am început să experimentez diverse soiuri de grâu, să aplic regulile agrotehnicii, îşi depănă Malţev amintirile. Un ajutor nepreţuit mi l-au dat savanţii noştri sovietici, mai ales Miciurin şi Lîsenko. N-am să uit niciodată întâlnirile mele cu ei. Le împartăşeam rezultatele obţinute, iar ei mă sfătuiau ce soiuri de grâu mai potrivite cu clima noastră să cultiv pe câmpurile experimentale ale colhozului. întotdeauna mi-au răspuns la scrisorile mele. In regiunile de dincolo de Ural vara e scurtă și clima capricioasă, la muncile agricole n’ai voie să pierzi nicio zi. Cu ajutorul agronomilor Maltev a introdus semănatul cu două soiuri de grâu, unul care se coace mai devreme și altul care se coace târziu. Dacă primăvara e timpurie, se începe semănatul cu grâul care se coace mai târziu, dacă e târzie, se seamănă grâu din celălalt soi. In acest chip, în Iunie, oricare ar fi soiul care s’a semănat, grâul e destul de puternic pentru a rezista la căldura uscată de aici. Maltev, acest colhoznic savant, mereu in contact cu oamenii de ştiinţă, a elaborat o întreagă serie de măsuri agro-, tehnice cu ajutorul cărora se păstrează umiditatea solului: semănatul în ogor de toamnă, boronirea tuturor ogoarelor primăvara, lupta împotriiva buruienilor, etc. Pentru elaborarea de noi măsuri agrotehnice Guvernul Sovietic i-a şi decernat Premiul Stalin. Studenţii facultăţilor de agronomie din Celiabinsk şi Sverdlovsk îl cunosc pe Malţev; adeseori este invitat să împărtăşească studenţilor experienţa sa dobândită prin aplicarea în practică a bogatei lor sale cunoştinţe teoretice pe care şi le-a însuşit în decursul anilor. Revistele şi ziarele de specialitate ca „Agricultura socialistă”, „Krasnoi Kurgan”, etc. publică numeroase articole ale lui Malţev pe teme agricole. In 1947, Malţev a fost invitat la şedinţa plenară a C.C. al P. C. (b) al U.R.S.S., la care s-au discutat o serie de măsuri pentru desvoltarea agriculturii sovietice. In faţa fruntaşilor Partidului el a vorbit despre situaţia agriculturii din regiunea sa şi despre măsurile pe care le socoate necesare pentru ridicarea ei. Propunerile lui au fost acceptate. Zi de zi, poşta îi aduce lui Malţev câte 20-30 de scrisori fie dela alegătorii săi, fie dela colhoznicii din regiuni îndepărtate, care îi cer sfaturi şi îndrumări, căci faima lui a ajuns până departe. — Terenti Semionovici al nostru luptă de mult pentru tot ce e nou — spun cu mândrie colhoznicii din colhozul „învăţăturile lui Lenin”. Nu vrea să se supună naturii, ci supune natura omului. Şi ne învaţă şi pe noi să facem la fel. Brigăzi compuse din oameni de ştiinţă pleacă în colhozuri Cuvintele lui Miciurin „Să nu aşteptăm binefacerile naturii, să i le smulgem" însufleţesc deopotrivă pe oamenii de ştiinţă şi pe colhoznici. De curând, Academia de Ştiinte a R.S.S. Ukraina şi Institutul de agronomie „Dokuceaev" din Harkov au alcătuit o brigadă de oameni de ştiință din care fac parte agrogeologi, hidrologi, biologi, economişti, botanişti etc. Această brigadă vizitează pe rând colhozurile din raionul Baston, regiunea Nikolaev. Oamenii de ştiinţă studiază, în special, solul ţinutului, stabilesc caracteristicile hii, examinează care sunt cele mai bune posibilităţi de alimentare cu apă a pământurilor. Afară de aceasta, într’un număr de 25 colhozuri din raion membrii brigăzii ştiinţifice ajută pe colhoznici să întocmească planuri de perspectivă pentru desvoltarea tuturor ramurilor de producţie din gospodăria lor colectivă. In cluburile colhoznice, membrii brigăzii din lecţii şi conferinţe pentru colhoznici, punându-i la curent cu noile descoperiri ale ştiinţelor agronomice, cu problemele politicii internaţionale, etc. Această colaborare ajută colhoznicilor să-şi îmbogăţească cunoştinţele în domeniul agriculturii şi contribue în măsură tot mai mare la propăşirea ei. La rândul lor, oamenii ştiinţei fac cunoştinţă cu rezultatele experienţelor agronomice ale colhoznicilor, făcute în casele-laboratorii din sat, pe sectoare speciale experimentale, etc. In felul acesta se întărește colaborarea între oamenii științei si practicii. ARTA OAMENILOR MUNCII Colaborare creatoare, tablou al pictorului B. Șcerbacov Pécs. 5 Ce îi datorez docentului Morozov lie V. N.nTI*UTNICJV ■v ' strungar la uzina de măslini din Leningrad, laureat al Premiului Stalin Prietenia mea cu docentul V. D. Morozov de la Institutul Politehnic din Leningrad este unul din miile de exemple de colaborare rodnică între oamenii de ştiinţă şi cei din producţie. Dar şi înainte de colaborarea mea strânsă cu Vasili Dmitrievici, m-am bucurat de ajutorul specialiştilor noştri din uzină. Cu ajutorul lor am reuşit să introduc multe inovaţii tehnice, care au contribuit la perfecţionarea procesului tehnologic. Oamenii de ştiinţă au aflat de rezultatele experienţelor mele şi am fost invitat să le expun în cadrul conferinţelor organizate de Asociaţia pentru răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice şi politice. La noi în ţară apare o foarte bogată literatură tehnică şi eu citesc mulţi pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele. Totuşi lipsa unor temeinice cunoştinţe teoretice mă împiedică în activitatea mea de raţionalizator şi inovator. Docentul Morozov mă ajută să-mi completez cunoştinţele tehnice. Sub formă de convorbiri el mi-a predat câteva lecţii din teoria prelucrării rapide a metalelor. Ori de câte ori mă lovesc în încercările mele de raţionalizare de un obstacol, Vasili Dmitrievici îmi dă întotdeauna ajutor practic şi concret, împreună am reuşit să rezolvăm o chestiune tehnică atât de serioasă ca automatizarea prelucrării conurilor la strung, înainte această operaţiune grea cerea strungarului o atenţie neîntreruptă. Iar el nu puttea să lucreze decât la o singură maşină. Datorită preţioaselor indicaţii primite de la Morozov, am reuşit să comstruesc un dispozitiv special cu ajutorul căruia conurile se lucrează repede şi cu precizie, pe cale automată, muncitorul putând deservi în acelaş timp şi o altă maşină. La adunarea organizaţiei sindicale din întreprindere, tovarăşii m-au ales în comitetul sindical, dându-mi sarcina specială să controlez munca comitetelor sindicale de secţii în ce priveşte întărirea colaborării între muncitorii şi inginerii întreprinderii şi game-unii de ştiinţă de la Institutul Politehnic din" oraş. Muncitorii şi Inginerii noştri au încheiat zeci de contracte socialiste de colaborare cu tovarăşii de la Institutul Politehnic. Colaborarea creatoare intre uzină şi înaltul aşezământ ştiinţific, care este Institutul Politehnic din Leningrad, este chezăşia rezolvării cu succes a sarcinilor de mare răspundere ce izvorăsc din uriaşa muncă constructivă a poporului Ţării Socialismului. Prietenia mea cu strungarul Trutunov de V. D. MOROZOV Cunoştinţa mea cu V. N. Trutunov, strungar la urina de maşini din Leningrad, datează de mulţi ani, de când ne-am întâlnit la urna din şedinţele Asociaţiei pentru răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice şi politice. După scurt timp am aflat că Vladimir Nikitiici Trutunov este stahanovist, un adevărat muncitor sovietic, un om cu dragoste de muncă şi care caută neîncetat să-şi lărgească cunoştinţele sale. Pentru meritele sale deosebite în elaborarea metodelor de tăiere rapidă a metalelor, a fost chiar distins cu Premiul Stalin. — Sunt vechi în meserie, mi-a spus Trutunov întineri. In decursul anilor, de când lucrez la strung am sttrâns o bogată experienţă practică. Dar nu e bine ca rodul muncii mele să-l păstrez numai pentru mine. Vreau ca prin răspândirea largă a metodelor mele să obţinem o ridicare generală a productivităţii muncii la strung. Astăzi când ţara întreagă luptă pentru îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal, pentru construirea comunismului, nu pot să stau pasiv, vreau să ajut pe tovarăşii mei de muncă. De mult mă gândesc că ar fi nimerit să scriu o carte, în care să pun la îndemâna tuturor experienţa mea. Dar când mă apuc să scriu, mă lovesc mereu de o piedică candidat în ştiinţe tehnice, docent la Institutul Politehnic din Leningrad serioasă, îmi lipsesc cunoştinţele teoretice necesare. Te rog deci, dacă-ţi este posibil, să mă ajuţi în această privinţă. Am primit cu bucurie şi am lucrat împreună. I-am indicat ce desene, ce scheme ar trebui să cuprindă cartea, l-am ajutat să le întocmească. Una din preocupările permanente ale lui Trutunov este de a uşura munca la strung şi el a reuşit chiar să automatizeze un mare număr de operaţii prin aplicarea la strung a diferitelor dispozitive inventate de el. La rândul său, Trutunov m-a ajutat cu subgestiile sale, în special în ce priveşte construirea unui cuţit special pentru strungurile Caruse. Roadele bogate ale colaborării mele cu Trutunov m-au îndemnat să alcătuesc o echipă de oameni de ştiinţă, care se întâlnesc periodic cu stahanoviştii şi inginerii întreprinderilor punându-i la curent cu ultimele realizări ale tehnicii. In felul acesta, prin strânsa colaborare a ştiinţei şi tehnicii sovietice cu gândirea creatoare a celor mai buni oameni din producție, se descoperă metode de muncă tot mai înaintate care împing înainte desvoltarea industriei sovietice și contribue la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. O SESIUNE A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE IN COLHOZ Colhozul „Nakotne“ (Viitorul) este una din gospodăriile agricole colective fruntaşe din R.S.S. Letonă. Pentru a veni in ajutorul construcţiei colhoznice din această tânără republică sovietică, Academia de ştiinţe a R. S. S. Letonă a hotărit să convoace aci o sesiune ştiinţifică. In clubul colhozului, alături de colhoznicii din împrejurime au luat loc şi oameni de ştiinţă. Savanţii au vorbit colhoznicilor despre marile cuceriri ale ştiinţei agricole sovietice, arătându-L şi cum trebue puse In aplicare. Oamenii de ştiinţă au ajutat pe colhoznicii din „Na kotne“ să alcătuiască un plan de muncă pe cinci ani. Profesorul P. Leu, preşedintele Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Letone, vorbeşte colhoznicilor despre problemele creşterii vitelor. Colhoznicii ascultă cu cel mai mare interes expunerile oamenilor de ştiinţă.