Scȃnteia, iunie 1951 (Anul 20, nr. 2054-2079)

1951-06-10 / nr. 2062

Nr. 2062 ! Gospodăria agricolă de stat Aldeni, din raionul Beceni, regiunea Buzău, este o gospodărie nu prea mare, dar renumită pentru culturile sale pomicole şi pentru creşterea oilor. Organizaţia de bază a gospodăriei are cu totul 14 membri de partid. Sarcini însemnate stau însă în faţa ei. Pentru a putea să-i mobilizeze şi să-i conducă pe muncitorii din gospodărie în lupta pentru mărirea rentabilităţii gospodăriei, pentru ridicarea ei la nivelul unui centru puter­nic al agriculturii socialiste, organizaţia de bază trebue să se întărească, să-şi îmbu­nătăţească continuu metodelo­r de muncă. Alegerea noului birou al organizaţiei de bază, care a avut loc de curând, are o mare însemnătate pentru întărirea ei. încă cu mult înainte, membrii organi­zaţiei s-au pregătit de alegeri ca pentru un mare eveniment. Conform indicaţiilor date de comitetul raional de partid pe baza directivelor Comitetului Central, bi­roul organizaţiei a desfăşurat o intensă muncă politică pregătitoare, pentru lămu­rirea membrilor de partid asupra impor­tanţei alegerilor şi pentru îmbunătăţirea muncii organizaţiei. Membrii organizaţiei au avut de îndeplinit în această perioadă o serie de sarcini concrete, ceea ce a făcut să crească activitatea şi spiritul lor de răs­pundere. In ziua fixată pentru alegeri, nimeni nu lipsea de la adunarea de partid. Din darea de seamă a reieşit că organi­zaţia a obţinut unele succese în lupta pen­tru întărirea gospodăriei de stat. Datorită muncii politice desfăşurate de organizaţie, întrecerea socialistă s’a desvoltat, cuprin­zând numeroşi muncitori. Aşa a fost cu putinţă terminarea înainte de termen a muncilor agricole de primăvară. In între­cerea socialistă pornită în cinstea celei de a 30-a aniversări a partidului, s-au ridicat o serie de noi fruntaşi, care au muncit cu dragoste şi devotament, nepre­­cupeţindu-şi niciun efort pentru a asigura terminarea la timp a diferitelor lucrări. Printre aceştia sunt tovarăşii Gheorghe Minculeţ, Alexandru Marin, Ion Băncilă, Tom­a Argăşeanu şi alţii, înţelegând rolul gospodăriei ca pârghie importantă în lupta pentru socialism la sate, comuniştii au antrenat pe muncitorii din gospodărie să sprijine gospodăria agri­colă colectivă din Cărpiniştea, ajutând pe membrii acesteia să introducă folosirea metodelor ştiinţifice agrotehnice. Munci­torii din gospodăria de stat Aldeni au ajutat la reparatul uneltelor de muncă ale gospodăriei colective. Organizaţia de bază şi muncitorii fără de partid au popularizat în comună suc­cesele obţinute de gospodăria de stat, care dovedesc superioritatea muncii agri­cole mecanizate pe terenuri întinse, cu folosirea metodelor ştiinţifice agrotehnice. Aceasta a contribuit la convingerea a 45 de ţărani muncitori din comună să se unească pentru a forma o gospodărie agricolă colectivă. Ocupându-se de viaţa internă a orga­nizaţiei, darea de seamă a biroului a subliniat creşterea în ultimul timp a frec­venţei la adunările de partid. Ea a arătat însă că adeseori în ordinea de zi a adu­nărilor n’au fost trecute problemele cele mai arzătoare ale gospodăriei şi n’au fost luate hotărîri concrete. Intre alte lipsuri, darea de seamă a arătat că biroul orga­nizaţiei de bază a subapreciat învăţământul de partid; biroul nu a controlat felul cum funcţionează cursul seral de partid. Aşa se face că tovarăşii Rădulescu Nicolae, Eremia Constantin şi Câmpeanu Ion, care, deşi erau înscrişi şi s-au desinteresat cu totul de curs, n'au fost criticaţi şi ajutaţi să-şi înţeleagă greşeala. Pe baza lipsurilor arătate, darea de seamă a indicat câteva sarcini ce revin organizaţiei şi noului birou ce urma să fie ales. A oglindit însă darea de seamă în­treaga activitate şi lipsurile principale ale organizaţiei de bază de la gospodăria agri­colă de stat Aldeni ? Chiar discuţiile cu privire la darea de seamă au arătat că nu. Simţind răspunderea pentru activitatea organizaţiei şi pentru buna desfăşurare a alegerilor, majoritatea membrilor organi­zaţiei au cerut cuvântul, exprimându-şi deschis părerea despre activitatea biroului, a organizaţiei şi a lor înşişi. — In darea de seamă s’a vorbit numai despre succesele obţinute de noi în întă­rirea economică a gospodăriei — a arătat tov. Petre Isăcilă — dar despre lipsurile muncii noastre în această privinţă nu s’a pomenit nimic. Se ştie doar că sectorul zootehnic e foarte important pentru gos­podărie. Cu toate acestea aprovizionarea cu furaje pentru oi nu a fost asigurată la timp. Când un număr de oi a trebuit să fie sacrificat, biroul organizaţiei de bază s’a mulţumit să arate că ,,aceasta a trebuit să se întâmple din lipsă de furaje”. Să nu ne ungem singuri la ochi ! Dacă ase­menea lucruri se pot întâmpla în gospo­dăria noastră, cauza este că biroul orga­nizaţiei de bază n’a îndrumat conducerea administrativă a gospodăriei, nu i-a cerut socoteală pentru lipsurile ei, n’a cerut niciodată directorului gospodăriei să pre­zinte un raport în adunarea de partid. Tovarăşul Petre Isăcilă a criticat biroul organizaţiei de bază pentru că n’a educat pe membrii de partid şi pe ceilalţi mun­citori în spiritul dragostei şi al grijii faţă de avutul obştesc. Aceasta o dovedeşte chiar faptul că sub ochii noştri s’a putut întâmpla să nu se asigure la timp furajele pentru ei , a arătat el. Unii muncitori şi funcţionari lipsesc dela lucru fără nici un temei, fără să se gândească ce pagube aduc prin aceasta gospodăriei noastre. Fie­care purtăm o mare vină pentru că am stat nepăsători faţă de asemenea fapte, în loc să le fi combătut fără cruţare. — Darea de seamă a arătat că organi­zaţia de bază a dus muncă de lămurire în rândurile ţăranilor muncitori cu gospo­dării individuale, a spus tov. Olteanu Tă­nase. Dar ce a făcut organizaţia de bază pentru răspândirea în rândurile ţăranilor muncitori a metodelor agrotehnice sovie­tice? Biroul organizaţiei de bază nu s’a ocupat nici de calificarea­­muncitorilor fruntaşi din gospodărie pentru a ridica din rândurile lor cadre tehnice. Alţi membri ai organizaţiei au criticat cu tărie felul de a se purta cu oamenii al tov. Olteanu Nicolae, secretarul orga­nizaţiei de bază. Tov. Olteanu nu stă de vorbă cu muncitorii din gospodărie, nu caută să se apropie de ei. Un comunist, şi mai ales unul cu muncă de răspundere — au arătat membrii de partid — trebue să fie strâns legat de ceilalţi comunişti şi de massa oamenilor muncii, să-i în­drume, să-i ajute să devină oameni cât mai ridicaţi, conştienţi de sarcinile şi răspun­derile lor, să ştie să-şi câştige încrederea şi dragostea lor. Membrii de partid au dat dovadă de spirit de răspundere în propunerile de candidaturi pe care le-au făcut. Astfel, tov. Olteanu Tănase propunând pe tov. Vasile Neacşu a arătat că deşi acesta nu lucrează de mult timp în gospodărie, el şi-a câştigat încrederea muncitorilor prin munca sa neobosită în producţie şi în cadrul organizaţiei, prin criticile sale constructive şi sfaturile bune pe care le dă tovarăşilor săi. Despre tov. Labeş Gheorghe, propus drept candidat, s-a arătat că niciodată nu s'a dat înapoi dela sarcinile de partid ce i s’au încredinţat, şi că a dovedit însuşiri de bun organizator Au fost aleşi în biroul organizaţiei de bază, tov. Olteanu Tănase, Labeş Gheor­ghe, Nae Stoica. Pentru conferinţa raio­nală a fost ales ca delegat tov. Olteanu Tănase. Scoţând la iveală lipsurile mari ale organizaţiei de bază, alegerea noului birou a arătat că organizaţia nu duce lipsă de oa­meni devotaţi, capabili s’o transforme în­­tr’un adevărat conducător politic al colec­tivului gospodăriei. Mulţumită alegerilor, comuniştii au înţeles limpede drumul pe care îl are de urmat organizaţia. Contri­buind la desvoltarea democraţiei interne de partid, alegerile au făcut să crească mult spiritul de răspundere şi combativitatea membrilor de partid, au prilejuit ridicarea de cadre noi, capabile şi devotate, în organul de conducere, strângerea legătu­rilor dintre organizaţia de partid şi massa muncitorilor. Trebue să arătăm că mem­brii vechiului birou, ca şi tov. Avramescu Ştefan, director adjunct politic, şi Câm­peanu Ion, directorul gospodăriei, nu s’au arătat la înălţimea acestei discuţii. Ei nu şi-au înţeles datoria de a-şi recunoaşte în mod autocritic lipsurile care au reeşit din discuţii şi de a desvălui în faţa adu­nării cauzele acestor lipsuri. Numai cine îşi face o autocritică sinceră şi curajoasă dovedeşte ca este hotărît să ducă o luptă serioasă pentru a-şi lichida lipsurile. Din alegerile de la gospodăria agricolă de stat Aldeni a avut multe de învăţat şi comitetul raional de partid. Căci fără în­doială că dacă munca politică de pregă­tire a alegerilor ar fi fost mai temeinică, astfel ca fiecare membru de partid să înţe­leagă mai bine legătura dintre alegeri şi sarcinile de luptă ale organizaţiei, o parte din lipsurile organizaţiei ar fi putut fi lichidate încă înainte de alegere. Dea­­semeni, dacă comitetul raional de partid ar fi ajutat mai temeinic vechiul birou la întocmirea dării de seamă, darea de seamă ar fi oglindit mai bine activitatea organi­zaţiei şi lipsurile ei, ar fi legat mai bine sarcinile politice de cele economice, ar fi ridicat discuţiile la un nivel mai înalt şi ar fi stimulat mai puternic spiritul critic şi autocritic. Alegerile la gospodăria agricolă de stat Aldeni au arătat totodată comitetului raional de partid cât de puţin a cunoscut el organizaţiile de bază din raion, cât de puţin a pătruns în problemele şi lipsurile lor, şi cât de slab a fost ajutorul pe care li l-a dat acestora pentru ca organizaţiile de bază să-şi poată îndeplini cu adevărat rolul lor de conducători politici şi organi­zatori ai masselor. Comitetul raional de partid este hotărît să pună în valoare pre­ţioasele învăţăminte care rezultă din ale­gerile organelor conducătoare, să intensi­fice munca politică şi organizatorică pen­tru pregătirea alegerilor, să întărească munca de conducere a organizaţiilor de boinci MUREŞANU MIHAIL prim secretar al Comitetului raional de partid Beceni, regiunea Buzău Viaţa de partid Organizaţia de bază de la gospodăria agricolă de stat Aldeni şi-a ales biroul SCÂNTEIA Conferinţa cu şefii secţiilor agricole ale Sfaturilor Populare regionale a luat sfârşit Vineri seară a luat sfârşit în Capitală conferinţa organizată de Ministerul Agri­culturii cu şefii secţiilor agricole ale Sfa­turilor Populare regionale din întreaga ţară, în vederea analizării muncii desfăşu­rate în campania de însămânţări precum şi a pregătirilor în vederea campaniei de recoltare. Cuvântul de închidere a fost rostit de tov. V. Vaida, ministrul agriculturii, care a arătat sarcinile ce stau în faţa secţiilor agricole ale Sfaturilor Populare în mobili­zarea tuturor oamenilor muncii din secto­rul agricol, pentru îndeplinirea planului de­­ recoltare, treeriş, desmiristic şi colec­tare.­­ Tov. V. Vaida a relevat, între altele, necesitatea unei repartizări cât mai juste a batozelor şi a celorlalte maşini agricole, subliniind totodată ajutorul ce va trebui dat gospodăriilor agricole colective pentru ca rezultatele muncii lor să fie un exemplu pentru ţărănimea muncitoare. Ministrul Agriculturii a încheiat ară­tând că odată cu muncile de recoltare, secţiile agricole ale Sfaturilor Populare trebue să pregătească campania însămân­­ţărilor de toamnă care constitue o nouă etapă a luptei pentru obţinerea unor re­colte îmbelşugate în anii planului cincinal. (Agerpres). LA LUPTĂ PENTRU PÂINEA POPORULUI! Dau zor cu pregătirile pentru buna Insilozare a cerealelor GALAŢI (de la corespondentul nostru). La silozul din comuna Independenţa, ra­ionul Galaţi, se fac ultimele pregătiri în vederea primirii cerealelor ce vor fi co­lectate. Până în prezent, în magaziile si­lozului s’au pus la punct instalaţiile de în­­magazinare, condiţionare şi predare. Pen­tru buna desfăşurare a operaţiunii de re­­cepţionare, din iniţiativa tovarăşilor Ape­­troaiei Ştefan şi Szilaghy Stelian, ajutaţi de tovarăşii Chicioroagă Alexandru, Lecă Constantin şi Iorga Ion s’a modificat in­stalaţia de primire a cerealelor în distri­bute centrului superior. Prin această modificare a instalaţiei s’a înlăturat în­­fundarea tuburilor. Deasemeni, la centrala electrică au fost puse la punct până acum două motoare. Reparaţia a fost făcută de tov. Weber Emanoil, Manu Vasile şi Cos­­tache Dumitru. Acum se fac pregătiri pen­tru desinfectarea magaziilor din acest siloz. Au început secerişul­­ rapiţei ARAD (de la corespondentul nostru).­­ Acum câteva zile ţăranii muncitori din raioanele Arad şi Chişineu-Criş au început secerişul rapiţei. Până în ziua de 2 Iunie au fost se­cerate 314 ha. din totalul de 414 ha. Fruntaşe sunt comunele Rovine şi Pe­­cica din raionul Arad unde seceratul ce­lor 82 ha. însămânţate cu rapiţă a fost terminat în cursul zilei de 1 Iunie. Tot­odată s-a început şi treeratul. Centrocoop nu aprovizionează la timp cooperativele de consum­ din regiunea Bârlad BARLAD (de la corespondenttul nostru). In vederea pregătirii campaniei de recol­tare, Uniunea raională a Cooperativelor de Consum Bârlad a început aproviziona­rea celor 53 cooperative sătești din raioa­nele Bârlad şi Murgeni cu unelte agricole şi materiale necesare. Astfel, în ultimul timp s-au distribuit 14.500 sape şi 60 garnituri şine de tobă, iar acum sunt în curs de distribuire 5000 seceri, 5000 coase şi 600 m, curele de transmisie de diferite lăţimi, 6 250 şuruburi pentru tobă şi pentru curele, etc. Cu aceste unelte şi materiale distribuite nu se acoperă însă necesarul din raion. Ţăranii muncitori din comunele Perieni, Griviţa, Hălăreşti, Pogoane, Piteşti şi altele din raionul Bârlad şi Murgeni, duc lipsă de sape, tocmai acum în plină cam­­anie a prăşitului. Uniunea raională a poperativelor de Consum Bârlad a cerut Centrocoopului­ București încă la data de 7 Februarie a. c. să fie planificată pen­tru actuala campanie agricolă cu 30.000 sape, dar Centrocoop a trimis până acum numai 9.500 buc., cantitate cu totul insu­ficientă. Pentru îndeplinirea întocmai a sarci­nilor trasate în Hotărîrea partidului și guvernului este nevoie ca Centrocoop să urgenteze trimiterea uneltelor agricole de care țăranii muncitori au atât de mare nevoie. Cu 5 zile înainte de termen CONSTANŢA (de la corespondentul no­stru).­­ Pentru a termina la timp repara­rea maşinilor şi uneltelor necesare strân­gerii recoltei, tractoriştii şi tehnicienii Staţiunii de Maşini şi Tractoare Cobadin, raionul Constanţa, au format 17 brigăzi de reparaţii. Datorită bunei organizări a muncii, echipele de reparaţii au reuşit să termine repararea a 32 batoze, 68 tractoare, 68 pluguri şi 6 secerători-legători până în ziua de 31 Mai adică cu cinci zile înainte de termenul fixat prin Hotărîrea partidu­lui şi guvernului. ’S CA­R­A­CA­TI­ŢA „Muncitorul face parte din categoria lucrurilor. Adică este tratat ca un obiect fără valoare“. Rândurile acestea sgudui­­toare în care scriitorul Alexandru Sahia arăta cum erau priviţi muncitorii de capi­taliştii români şi străini care ne jefuiau ţara au fost scrise în 1935. Puteau fi scri­se şi în 1929. Erau actuale şi în 1938. Şi mai ales în 1942 şi în 1944. Ilustrau o sta­re de fapt. Erau actuale tot timpul cât stă­pâni în ţara noastră au fost băncile ameri­cane, fabricile de armament engleze şi franceze, trusturile de chimicale germane, capitaliştii băştinaşi. Cât timp a domnit la noi caracatiţa uriaşelor monopoluri de dincolo şi de dincoace de Ocean. Caracatiţa cartelurilor internaţionale îşi avea oamenii săi puşi în fruntea guvernelor româneşti, în fruntea partide­lor brătienist, manist, etc., în consiliile de administraţie ale întreprinderilor. Ţara era vândută, bucată cu bucată, impe­rialiştilor americani. Braţ după braţ întin­dea caracatiţa. Ventuză după ventuză era fixată asupra bogăţiilor ţării noastre. Supraprofituri uriaşe luau drumul bănci­lor din ţară şi străinătate. Dividendele pompate din sudoarea muncitorilor um­pleau casele de bani ale miliardarilor. In anii aceia, ţara noastră a ajuns o imensă societate anonimă pe acţiuni, ţara comi­sioanelor rămase de pomină, împărţite cu generozitate vătafilor politici deveniţi mi­­siţi ai miliardarilor, ţara escrocheriilor fabuloase făcute pe spatele celor ce mun­ceau. România era ţinută în cea mai cruntă înapoiere, târîtă în războaie criminale de jaf ; sute de mii de mame şi copii îşi plân­geau feciorii şi părinţii ucişi pe câmpurile de bătaie pentru interesele capitaliştilor. Cine erau acţionarii, cine erau profi­torii care prădau şi jefuiau grânele, pe­trolul, pădurile, care luau pâinea de la gura muncitorului şi ţăranului ? Să privim clişeul alăturat. Două tru­sturi îşi disputau şi-şi împăr­­ţeau, cu complicitatea capitaliştilor au­tohtoni, rezervele noastre de petrol : „Standard 1 OU” al magnatului american Rockefeller şi ,,Royal Dutch” al miliar­darului englez Detterding. Erau în total 16 întreprinderi mari. Dintre ele 13 erau americane şi engleze. 94°/6 din producţia de petrol intra în buzuna­rele imperialiştilor. Pe firmele în­treprinderilor citeai: „Astra Română”. Româneşti erau însă numai petrolul, nu­mai truda şi sudoarea zecilor de mii de muncitori petrolişti de pe Valea Pra­­hovei. Restul era englez. Tot ce era ro­mânesc în societatea „Româno-Americană” se găsea numai pe firmă. Restul era a­­merican. Cu ce ne-am ales, se ştie, ci­mitire de sonde, straturi epuizate fără milă, sonde care ardeau cu anii. Rocke­feller şi Detterding, şefii piraţilor ameri­cani şi­ englezi ai petrolului, erau stăpâni absoluţi peste economia ţării noastre. In 1924, când guvernul de atunci a comis „greşala” să dea prioritate intereselor en­gleze, a sosit o telegramă de la ambasada română din Washington: „Standard Oii nu şi-a spus ultimul cuvânt”. Era destul ca guvernul român să intre în panică. Ordinele trusturilor americane faţă de gu­vernul­­nostru aveau caracter de ultima­tum. Ca de la stăpân la slugă. Şi încorona­tul cap al Hohenzollernilor îşi încasa co­misionul. Tot aşa de „independentă” era ţara noa­stră şi în ce priveşte bogăţiile metalurgice, chimice, textile, etc. Cum trăiau muncitorii, „obiectele fără valoare” ? Să lăsăm pe lăcătuşul Penciu Tudor de la fosta „Standard Telefoane" a miliardarului american Morgan, să vor­bească : „Bandiţii americani ne jefuiau ca în codru. Trump­ (directorul) primea un salariu lunar de 320.000 lei. Din a­­ceastă sumă avea grijă ca vreo 200.000 lei să fie depuşi în dolari, la cursul ofi­cial, la o bancă din New York. In timp ce dânsul se îmbuiba cu banii storşi din munca noastră chinuitoare, cel mai califi­cat muncitor câştiga rareori şi numai dacă avea de lucru toată luna, 3000 lei”. Cum trăiau muncitorii ? Să vorbească cei 10.000 de petrolişti din Valea Praho­vei aruncaţi pe drumuri în 1932 pentru că la Paris, în toiul crizei şi din cauza crizei, trusturile au hotărît reducerea producţiei de petrol ! Să vorbească minerii dela Ani­­noasa care leşinau, ameţiţi de foame, pe ciocane ! Să vorbească C.F.R.-iştii cărora li s’au înjumătăţit salariile de mizerie şi li s’au dat, în loc de pâine, gloanţe şi lovi­turi de baionetă în piept, din ordinul re­prezentanţilor caracatiţei — gangsterii Rist şi Auboin, vătafi peste România burghezo­­moşierească! Cum trăiau ţăranii ? Capitaliştii străini şi complicii lor români jefuiau la sânge ţărănimea muncitoare, o speculau şi o în­şelau cu viclenie tâlhărească, o sileau să plătească impozite uriaşe pentru comenzile la preţuri fabuloase care se făceau trustu­rilor străine. Din sărăcia şi mizeria nea­gră a ţăranului român, exploatat de boieri, de chiaburi, strivit de biruri şi înglodat în datorii, din truda milioanelor de robi ai pământului care munceau sub biciuştile vătăşeilor şi sub patul puştii jandarmului, din jalea milioanelor de ţă­rani ai căror prunci mureau înainte de vreme — de aci se storceau veniturile de milioane de dolari şi lire sterline care îngrăşau caracatiţa trusturilor. Caracatiţa care-şi ridica peste ocean palate spre nori, e răspunzătoare pentru bordeele săpate în pământ în care erau nevoiţi să-şi ducă viaţa familii întregi de ţărani; caracatiţa care-şi ridica peste ocean palate spre nori de lumină orbitoare este răspunzătoare pentru bezna în care au fost ţintuite satele ţării; caracatiţa răspunde pentru vieţile ţăranilor pieriţi de foamete, de molimi şi istovire. Cine trăia bine în ţara noastră? Trăia bine clica exploatatorilor care se înhăi­taseră cu financiarii străini, care le vân­­duseră acestora bogăţiile patriei şi viaţa poporului, trăiau bine uneltele lui Mor­gan şi Rockefeller. Detterding şi Ford, trăiau bine tâlharii de teapa lui Carol II şi Mihai von Hohenzollern, a lui Malaxa şi Ausnit care n’aveau nimic comun cu poporul nostru oprimat, care se făcuseră trup din trupul caracatiţei. Un popor întreg era strivit sub greuta­tea caracatiţei. Un popor întreg flămânzea pentru a căptuşi cu aur palatele morga­­nilor, duponţilor, aflaţi în cârdăşie cu auş­­inţii, bujoii... Jaful, silnicia, teroarea, foa­mea erau stăpâne în ţara noastră. Pentru a putea prăda în voie, pentru a putea arunca întreaga povară a crizelor care sguduiau sistemul capitalist şi com­­promiteau efectele „diplomaţiei dolaru­lui”, caracatiţa monopolistă încerca să înăbuşe sângeros lupta dusă de popor pentru a desprinde de pe sine braţele ce-l secătuiau. Reprezentanţii caracatiţei au stat la spatele celor care au ordonat ca în uzine să se creeze carcere, celor care or­donau masacrele de la Tatar Bunar, dela Lu­­peni, dela Timişoara, dela Griviţa C.F.R., şi încercau să frângă în temniţe pe luptă­torii cei mai dârzi pentru independenţa naţională şi libertate­a comuniştii. Prin lupta poporului muncitor condus de partid au fost azvârlite dela putere uneltele caracatiţei, a fost instaurată pu­terea populară. Ţara noastră s’a desprins pe vecii vecilor din strânsoarea trusturi­lor, acele braţe ale caracatiţei care ţineau în strânsoarea lor economia românească au fost odată, pentru totdeauna retezate. Astăzi aniversăm trei ani de la naţiona­­lizare, trei ani de când odată cu smulgerea mijloacelor de producţie industriale au fost smulse şi înlăturate şi ultimele rămă­şiţe ale­ odioasei caracatiţe. La noi nu mai dictează nici miliardarul Morgan, nici regele tunurilor, Vickers, nici mumiile din familia Rockefeller ,­ nici agenţii lor, patronii fabricilor, lipito­­rile muncitorilor. La noi, stăpân e po­porul muncitor. Cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice am pus pe pi­cioare fabricile şi uzinele sabotate de capitalişti, am creat altele noi, am pornit lucrări de neconceput pe vremea caraca­tiţei , Canalul, hidrocentrala de la Bicaz, etc. Sonde noi intră în erupţie, mine noi se deschid, creăm o industrie naţională de maşini. De tractoare vorbim acuma de parcă s’ar face la noi de când lumea.­ N’avem să dăm socoteală nici firmei ger­mane „Lanz”, nici trustului americn „International Harvester Corporation ’ pentru „îndrăzneala” noastră. Fabricăm utilaj petrolifer, rulmenţi, linii tehnolo­gice, macarale, poduri rulante, etc. Avem în urma noastră două planuri anuale ; avem înaintea noastră cincinalele. Dar să lăsăm din nou pe lăcătuşul Penciu Tudor să vorbească : „Azi, după ce au fost izgoniţi capitali,e­liştii americani din ţara noastră, la “faj'f­a­brica „Electro­magnetica”—fosta „ganP­o­dard Telefoane”—se fabrică cu ardtbraPy­ Uniunii Sovietice aparate şi centraftraj te­lefonice, contoare electrice, staţii dem­plificare. Acum, la fabrica noastră, mim haine de protecţie. In mncintfeufaîf'' brtcii avem cantină, dispensar, cres3,aCÎUD min de zi, club, bibliotecă, lucrurij".1}!# care nici nu visam pe vremea lui OgiWic' (alt director american de pe tlm|m­f$Bn Sute de muncitori pleacă la case de(.M-2. dihnă. Astăzi nu mai suntem robi.­bacteîi stăpâni pe fabricile noastre”. Zadarnice sunt svârcolirile caracatiţei ca să-şi recâştige raiul pierdut. Ceea ce nu pot recâştiga, miliardarii americani şi englezi vor să distrugă. De aceea ei vor război. Din nou vor să transforme Valea Prahovei într’o mare de flăcări, din nou să măcelărească mii şi mii de muncitori, din nou să vadă uscându-se de foame, de pelagră, de tuberculoză, floarea poporului nostru. In cabinetele capitonate ale Depar­tamentului de Stat ei clocesc zadarnic dife­rite planuri ca să croiască drum, printre vâlvătăi şi ruine, braţelor caracatiţei. Diplomaţilor războiului, stăpânilor saci­lor cu bani din New York, Londra şi Paris poporul nostru le ridică în cale zidurile trainice ale construcţiei socialismului şi a păcii — zid de cetate prin care niciodată nu vor mai putea pătrunde tentaculele trusturilor înşelătoare şi ucigaşe de po­poare. Suntem umăr la umăr cu popoarele lumii întregi, în frunte cu popoarele invincibilei Uniuni Sovietice, cu toţi cei ce iubind pacea şi viaţa urăsc caracatiţa războiului şi a morţii şi îi dau lovitură după lovitură. Vremurile caracatiţei nu se vor mai întoarce niciodată — aşa cum niciodată nu se mai întoarce mortul de la groapă. Iar legile de neînvins ale istoriei con­damnă la o inevitabilă pieire însăşi bleste­mata caracatiţă a imperialismului ! V. SEBASTIAN Pag. 3 S-A.R.TflEfOA ^INTERNATIONA^ TELEPH.COMR , Statele Unite / ASTRA Braşov SCHNEIDER CREUZOT . Franţa . A.E.G. Germania ASTRA Arad VICKERS Anglia AZUGA fahr.Postav // TRUSTURILE Nj­­­ENGlflf si AMFRIC. ( TEXTILE ) C00PINGTON IAMBS V TElfCORTRADINO . ICy fie /j Fabrics de Tricotaje FORDROMANA FORD Statele Unite. I.G. FARBEN Germania IMPERIAL CHEMICAL I­NDUSTRT (Anglia) , IphoENIX Ind.Chim. | 'Prima Soc. Rom, E»plowi| DETTERDING (Anglia) CREDITUL MINIER (ROCKEFELLER) ^ ST.UNITE ASTRA ROMANA PETROŞANI [STEAUA ROMANĂ! I Petrolul Romanesc | DISTRIBUȚIA ROMANO-AMERICĂNAI Uzinele Chim.Române PHOTOGEN Braşov SPERANŢA Aşa a fost pe vremurile regimului burghezo-moşieresc. Ca o uriaşă caracatiţă trusturile Imperialiştilor din America şi din Europa Apuseană acaparaseră în complicitate cu burghezia şi moşierimea trădătoare din România, economia româ­nească, jefuind şi­­exploatând sângeros pe oamenii muncii din ţara noastră, storcând vlaga muncitorimii, ţărănimii mun­citoare şi intelectualilor, înlănţuindu-ne patria în sărăcie şi înapoiere. In clişeul de mai sus, în cercuri sunt arătate numele principalelor trusturi americane, engleze, franceze, germane etc., care stăpâneau întreprinderile industriale din ţara noastră. In dreptunghiuri: numele principalelor întreprinderi ro­mâneşti stăpânite în trecut de trusturile imperialiste. Clişeul de mai sus nu cuprinde nici pe departe numeroasele între­prinderi românești care fuseseră acaparate de capitalul străin imperialist.

Next