Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)
1952-06-12 / nr. 2372
Pag. 2 SCÂNTEIA Pentru aplicarea agrominimului, pentru recolte bogate Vizita fruntaşilor din agricultură, organizată de ziarul „Scânteia“, la staţiunea experimentală agricolă din Mărculeşti-Ialomiţa Cuvântarea tov. acad. prof. Traian Săvulescu Tov. academician profesor Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R. P. R. a vorbit despre rolul şi foloasele aplicării agrominimului. El a arătat că în trecut, agricultura ţării noastre era condamnată la înapoiere, iar ţăranul, rob la boer, muncea după obiceiuri învechite, n'avea unelte cu care să-şi lucreze pământul, nici sămânţă de sol, vitele îi erau slăbite ; a vorbit apoi despre desvoltarea agriculturii în regimul de democraţie populară, când munca şi lupta poporului pentru construirea unei vieţi noi, fericite, sunt îndrumate şi conduse de Partidul Muncitoresc Român, care se călăuzeşte după experienţa Partidului Bolşevic, după învăţăturile geniale ale lui Lenin şi Stalin. Tov. prof. Traian Săvulescu a dat sfaturi şi îndrumări cu privire la felul cu trebue puse în practică minimele agrotehnice. „Cel mai mare duşman al agriculturii — a spus vorbitorul — este buruiana. Vă aduceţi aminte de anul trecut, când nu sa vedeau plantele din cauza buruenilor. Anu! acesta nu s’a mai întâmplat aşa, pentrucă s’a îmbunătăţit felul cum se munceşte câmpul în gospodăriile de stat, gospodării colective, întovărăşiri şi chiar in gospodăriile individuale ale ţăranilor muncitori. Astfel, în regiunea Ialomiţa desmiriştitul s’a făcut într’o măsură mult mai mare ca altădată, iar cei mai mulţi ţărani muncitori au însămânţat la timp. Dar nu trebue să uităm că în regiunea Ialomiţa, lupta împotriva buruenilor înseamnă lupta împotriva celui mai periculos duşman al culturilor. Dacă am sta şi am socotit pagube pot să ne aducă burruenile, am vedea că 30% din rezerva de apă este suptă de aceste burueni. Se adevereşte zicala din bătrâni: „Buruiană mănâncă din aceeaşi strachină cu ţăranul“. Dacă distrugem buruenile, asigurăm o hrană mai bogată plantelor, luptăm împotriva secetei, pentru mărirea producţiei la hectar. Acest lucru îl dovedesc rezultatele obţinute în urma aplicării agrominimului de către staţiunea experimentală agricolă din Mărculeşti. Astfel, anul trecut, staţiunea a obţinut la grâu un spor de 26 %, iar la porumb de 29%. Ce a făcut staţiunea pentru a avea o recoltă bogată ? In primul rând a făcut desmiriştitul după recoltare, nu adânc, ci la 4—5 cm. După desmiriştit au urmat arăturile adânci. Desmiriştitul, arăturile adânci şi însămânţările sunt lucrări de seamă pentru obţinerea unei recolte îmbelşugate. Arătura de toamnă şi mai ales aceea care s’a făcut la 20 cm, a dus la creşterea producţiei cu 16% la bumbac şi porumb; după ce s’a arat, s’a în-Din toate colţurile Bărăganului, peste două sute de colectivişti, tractorişti dela S.M.T., muncitori din gospodăriile agricole de stat, ţărani muncitori care şi-au alcătuit întovărăşiri pe baza statutului model, ţărani muncitori cu gospodărie individuală — fruntaşi în lupta pentru a sili pământul să dea recolte bogate — s’auadunat să ia parte la consfătuirea organizată de redacsămânţat sămânţă aleasă, fără semireţe de burueni. Vorbitorul a arătat apoi Moaşele îngrăşămintelor. Există — a spus el —două feluri de îngrăşăminte: bălegariul de grajd şi îngrăşămintele minerale. IJar ţin să vă spun cu durere că în regiune cu dumneavoastră, bălegarul se aruncă la marginea satului, sau i se dă foc.i,ştiiţi ce se aruncă la marginea satului? La ce se dă foc? La aurul agriculturii. Dumneavoastră în primul rând, va trebui să îndertmaţi şi pe ceilalţi ţărani muncitori să numai facă lucrul acesta. Noi aplicăm acum o metodă învălţată de la oamenii sovietici, aceea a folosirii, îngrăşămintelor minerale. Aceste îngrăşămiinte se răspândesc sub formă de grăunţe,, care se prepară foarte uşor. Staţiunea au obţinut rezultate însemnate în urma aplicării acestor îngrăşăminte. La grâul de toamnă, de exemplu, a obţinut un spor de 14%, iar la grâul de primăvară un spor de 51 %. Recolte bogate puteţi culege şi dumneavoastră, folosind bălegarul de grajd şi îngrăşămintele minerale. Vorbitorul a arătat marile fortoase pe care le au oamenii muncii din agricultură aplicând iarovizarea; deasemeni, a arătat şi în ce constă această metodă iniţiată de savantul sovietic Lâsenko. La staţiunea experimentală agricolă din Mărculeşti, în urma iarovizării s-au obţinut mari sporuri de recoltă, ca de exemplu, 21% la grâul de primăvară, 26% la bumbac, 51% la porumbul dinte de cal. O altă lucrare, învăţată tot de la oamenii sovietici, este polenizarea suplimentară artificială. Dacă omul ajută plantele în polenizare, se obţin sporuri mari de recoltă, boabe mari şi pline de rod. De exemplu, staţiunea a obţinut prin polenizare, la floarea soarelui un spor de 26%, la porumb un spor de 28% etc. Deasemeni, vorbitorul a insistat asupra introducerii culturii cartofului în regiunea Bărăganului şi asupra muncilor de întreţinere, stabilite de agrominim la culturile de bumbac. In încheiere, tov. prof. Traian Săvulescu a arătat cât de necesară este legătura strânsă între ştiinţă şi practică. „Ştiinţa noastră, a spus vorbitorul adresându-se fruntaşilor din agricultură, porneşte de la dumneavoastră, ea este legată de activitatea dumneavoastră. Dumneavoastră nu vă puteţi asigura roadele muncii, nu puteţi obţine recolte bogate, dacă nu lucraţi în colaborare cu noi, dacă nu aveţi ajutorul ştiinţei, iar oamenii de ştiinţă au datoria să vină şi să tragă învăţăminte din practica dumneavoastră".Zţia ziarului „Scânteia" la" staţiunea "experimentală a Institutului de Cercetări Agronomice din Mărculeşti-Ialomiţa, îrn vederea popularizării agrominimului şi pentru cunoaşterea rezultatelor aplicării mminimelor agrotehnice la aceasta staţiune. Consfătuirea a fost deschisă de tiov. V. Mateescu, prim-secretar al Comitetului regional P.M.R.-Ialomiţa. „Oare noi nu putem să arăm cu un aşa plug? — se întreabă el. La S.M.T. trebue să lie. Vom cere S.M.T.-ului să ne are şi nouă cu plugul cu antetrupiţă, ca şi în gospodăria noastră sporul de recoltă să fie şi mai mare“. Tudose V. Ion, ţăran muncitor cu gospodărie individuală, din comuna Ileana, se uită lung în urma tractorului care trage plugul cu antetrupiţă. „Şi la noi pământul e bun, dar nu se lucrează nici pe aşa întinderi, nici cu maşini din acestea, iar recolta e puţină şi de calitate slabă. Bine ar fi să facem şi noi gospodărie colectivă!“ Aşa cum se arată şi în agrominim, plugul cu antetrupiţă se întrebuinţează la arătura adâncă de toamnă ; el e unealta principală pentru distrugerea buruenilor. Din experienţele făcute anul trecut la staţiunea experimentală Mărculeşti, s-a văzut că folosirea plugului cu antetrupiţă, după desmiriştit, distruge buruienile în proporţie de 90%. La culturile de porumb şi de floarea soarelui, din cel mai bun soi „Jdanov", soi sovietic, fruntaşii care vizitau staţiunea au zăbovit mai mult. Cu acest prilej au aflat cum trebue aplicate măsurile stabilite de agrominim la cultivarea porumbului. Lanul de porumb din faţa lor e semănat cu maşina în pământ pregătit aşa cum prevede agrominimul. El a fost rănit cu cultivatorul pentru ca între plante să fie distanţe egale. Acum arată ca şi când ar fi fost pus ca pomii, la linie şi’n lung şi’n lat. S’a prăşit mecanic, printre rânduri ; pământul e nivelat frumos şi nici urmă de buruiană nu se vede. Oamenii se strâng în jurul tehnicianului care explică şi arată cum se prăşeşte porumbul. Colectivista Victoria Ionescu, de la Măgurele, urmăreşte cu atenţie fiecare mişcare pe care o face tehnicianul. Se arată mai întâi cum se face prima praşilă, apoi a doua şi a treia. Ea a văzut ca şi ceilalţi, că prima praşilă se face la 10 cm., a doua şi celelalte la adâncimi din ce în ce mai mici, pentru ca rădăcinile care cresc la porumb să nu fie tăiate. A văzut deasemenea că pământul prăşit trebue să rămână uniform, sapa să nu-l întoarcă, ci doar să-l scormonească, nu aşa cum ştii şi lucra ea. A văzut aci că pământul nu se muşuroeşte pe lângă porumb şi nici nu se lucrează cu rariţa, pentru că muşuroitul şi lucrul cu rariţa sunt dăunătoare, fac să se piardă apa din pământ. Şi gospodăria lor are culturi frumoase de porumb, pentru că au lucrat după metodele agrotehnice pe care tehnicienii i-au sfătuit să le aplice. Dar de prăşit, au prăşit tot cum ştiau, adânc, cu brazde mari, ca nişte valuri; acum însă, prăşilele pe care le mai au de făcut la porumb le vor face cum au învăţat aici, la staţiune ; deasemeni vor aplica şi celelalte reguli stabilite de agrominim. Lanul frumos de cartofi, cu tufele bine desvoltate, unele în plină floare, atrage atenţia vizitatorilor. Ei văd cu ochii lor că şi în Bărăganul bântuit de vânturi uscate, secetoase, se pot cultiva cartofi, dacă se aplică agrominimul, dacă se aplică metodele sovietice şi în primul rând metoda iarovizării. Colectivistul Gheorghe Voinea e curios să afle de ce printre tufele de cartofi sunt puse pae. El află că acoperirea pământului între plante, cu pae, bălegar putred, pleavă, etc., schimbă în bine toate condiţiile de viaţă ale plantei. Sub pae, temperatura, care în Bărăgan e mare, scade; uscarea pământului este încetinită, se menţine umiditatea. In afară de acestea, muiciul — cum se numesc paiele şi celelalte materiale folosite la acoperirea pământului — aşa cum au văzut la cartofi, împiedică creşterea buruienilor. Şi Gheorghe Voinea s’a convins de toate acestea. A dat la o parte stratul de paie, s’a uitat bine, a luat un pumn de pământ. Nici urmă de buruiană. Iar pământul e umed şi răcoros, aşa cum are nevoie cartoful. La anul, şi în gospodăria lor colectivă va trebui să cultive cartofii în felul acesta. El va povesti tovarăşilor săi de la Bogdana cele văzute şi va avea destulă putere să-i convingă că se pot cultiva şi trebue să se cultive şi la ei cartofi. La cultura mare, în dreapta drumului, străjuită de o perdea de protecţie, se întinde tarlaua de grâu a staţiunii experimentale. Vizitatorii s’au înşirat pe pârtia îngustă din mijlocul lanului de grâu cu paiul înalt, drept, cu spicele care trec de brâu şi ajung la piept, mângâie cu privirea holda ce aşteaptă să dea în pârgă, prind în mână câte un spic, îi numără boabele, nu se mai satură uitându-se , nicicând n’au văzut un lan mai frumos. E un nou soi de grâu, un grâu românesc, „Bărăgan 77”, creat de colectivul de tehnicieni agronomi ai staţiunii experimentale din Mărculeşti „Bărăgan 77“ , este un soi timpuriu — se coace înaintea altor soiuri de grâu, — rezistent la ger şi la secetă, dă o producţie mult mai mare la hectar, iar pâinea din făina lui e de o calitate mai bună. Grâul acesta nou este cultivat după regulile stabilite de agrominim. Ion Călin, colectivist din comuna Arţari, a intrat în lan, a smuls — e drept că cu părere de rău — un mănunchi ce-i ajungea până aproape de bărbie. ,,Il iau cu mine — spuse el — să-l arăt colectiviştilor şi celorlalţi ţărani muncitori din sat“. Alături de Ion Călin, stătea Constantin Stan din Săruleşti, care s’a înscris împreună cu alţi ţărani muncitori în întovărăşirea agricolă din comună. In coşul de papură, unde a îngrămădit pir crestat, ovăzcior, un lujer de cartof în floare, a pus şi un mănunchi de grâu îndoit în cinci sau şase, „ca să aibă loc“. „Vom face o adunare cu întovărăşiţii, a spus el. Şi vom chema şi pe ţăranii muncitori neîntovărăşiţi şi o să le povestesc cum aplică agrominimul această staţiune şi de rezultatele obţinute până acum”. La discuţiile care au urmat, numeroşi fruntaşi au luat cuvântul şi au arătat hotărîrea lor de a da viaţă celor învăţate cu prilejul vizitării staţiunii, de a aplica întocmai regulile stabilite de agrominim, de a veghea ca chiaburii să nu împiedice aplicarea acestor reguli, de a lupta necontenit pentru o recoltă bogată, contribuind prin aceasta la îmbunătăţirea vieţii lor şi a familiilor lor, la întărirea puterii de cumpărare a banilor noi, la înflorirea patriei. Cu ochii loi văd roadele aplicării agrominimului Fruntaşii în muncă au vizitat staţiunea. La parcul de maşini agricole au văzut puternice tractoare, ,,K. D. 35“, „I.A.R.-22“ şi „I.A.R.-23“, fabricate de muncitorii din industria noastră socialistă, discuitoare pentru desmiriştii, pluguri de tractor cu antetrupiţă, semănători mari pentru semănatul cerealelor păioase şi prăşitoare, tăvălugi şi grape de tot felul ce folosesc la pregătirea cât mai bună a ogorului şi la distrugerea scoarţei pământului pentru ca să ajute la păstrarea umezelii, cultivatoare cu cuţite de diferite feluri, cu care pământul arat de cu toamnă, în primăvară se scormoneşte fără să mai fie nevoe de o nouă arătură; au mai văzut maşini de introdus îngrăşăminte în pământ, secerători simple şi legători, precum şi minunata combaină autopropulsată „C-4“ care seceră şi treeră deodată. Cu deosebită atenţie şi interes au urmărit vizitatorii explicaţiile date de tehnicienii staţiunii în legătură cu munca maşinilor; mecanizarea e lucrul cel mai de seamă pentru a obţine o recoltă bogată şi a face paşi mari înainte în transformarea socialistă a agriculturii. Utemistul Ion Măndiţă, tractorist fruntaş de la S.M.T.Jegălia, acum elev la şcoala de şefi de brigadă, mângâe cu privirea maşinile despre care a învăţat şi cu care va lucra după terminarea şcolii. I-au plăcut mult secerătorile-legători pe cauciucuri „M.B.K.-7“ — maşini sovietice — şi cultivatoarele hrănitoare, care, odată cu răscolirea pământului, în groapă şi îngrăşăminte. La câmpurile de experienţă şi la cultura mare, acolo unde munca oamenilor din staţiune, ajutaţi de maşini, a dat roade frumoase, vizitatorii şi-au dat seama ce înseamnă să lucrezi după ştiinţa agrotehnică, ce rezultate capeţi dacă dai plantei ceea ce îi trebue; ei şi-au dat mai bine seama că nu trebue să aştepţi darurile naturii ci — aşa cum spune marele savant şi transformator al naturii I. V. Miciurin şi aşa cum ne învaţă uriaşa experienţă a agriculturii colhoznice — să lupţi pentru a i le smulge. Perdelele de protecţie — mijloc important de luptă contra secetei — le-au atras în mod deosebit atenţia tovarăşilor Aurel Baicu, Constantin Baicu, Dumitru A. Petcu, Ivanca Asan, Stana Ulmeanu, brigadieri ai gospodăriei colective fruntaşe „Filimon Sârbu”. Nu erau aşa cum le-au făcut ei la gospodăria lor colectivă din Călăraşii Vechi, numai din salcâm, care creşte înalt, înfrunzeşte primăvara târziu, toamna se scutură repede, astfel că perdelele sunt ca un ciur prin care străbat vânturile şi deci nu pot reţine iarna zăpada. Aci, perdelele erau din diferiţi arbori: zarzări, salcâmi, stejari, păducei. Unii din arborii aceştia cresc în tufă, acoperă golurile care rămân în perdea sub arborii ceilalţi care cresc înalţi. Asemenea perdele sunt aşezate în aşa fel, încât vânturile uscate, secetoase, care bântue pe câmpurile Bărăganului să fie oprite, iar zăpada din timpul iernii să nu mai fie spulberată de viscole, ci să se aşeze în strat peste culturi şi ogoare, ferindu-Ie de îngheţ şi asigurându-le umezeala. Intre perdelele de protecţie vizitatorii au putut să vadă culturile ce se experimentează în staţiune. Mult s’au mai minunat colectiviştii şi ţăranii muncitori cu gospodărie individuală când au ajuns la cultura ierburilor perene. Colectivista Victoria Ionescu, de la Măgurele, se uită la locul cultivat cu pir crestat. — Cum vine asta, tovarăşi — întrebă ea — noi ne sbatem să stârpim pirul din locuri şi voi îl creşteţi în tarla ? Tehnicianul agronom de la staţiune explică însă că e vorba de alt soi de pir, care, cultivat în felul acesta e folositor, pentru că ajută la refacerea şi îmbunătăţirea structurii solului, face ca pământul să devină mai bun, mai roditor. Victoria Ionescu se apropie de lanul de ierburi. — Fânul ăsta des şi cu tufe bogate o să-l cultivăm şi noii ajută nu numai ca pământul să fie mai rodnic, dar cu el vom creşte de minune vaci de lapte în gospodăria noastră colectivă. Gheorghe I. Voinea, colectivist din satul Bogdana, smulge cu pământ cu tot un mănunchi de pir crestat; îl priveşte cu atenţie. In trecut, de pe cele trei pogoane de pământ pe care le avea nu putea culege mai nimic; pământul ţărânos, fără structură, prost lucrat, dădea roade mereu mai puţine. In gospodăria colectivă „2 Octombrie“ din care face parte, pământul se lucrează după metode noi, agrotehnice; roadele sunt bogate. Şi mai bogate vor fi, când gospodăria colectivă va cultiva ierburi de felul acelora văzute la staţiune. „Voi povesti tovarăşilor despre ierburile acestea, spune Gheorghe Voinea. Pirul crestat şi ovăzciorul cresc singure pe câmp şi pe lângă linia ferată. Vom culege seminţele şi le vom semăna in câmpul gospodăriei, aşa ca la staţiune”. Tractorul „R.D.-35“ trage un plug puternic care întoarce brazdele de ţelină. La locul unde se demonstrează cum se face arătura cu plugul cu antetrupiţă, s-a oprit, împreună cu ceilalţi vizitatori, şi Gheorghe Dinu, membru al gospodăriei colective „Steaua Roşie“, din comuna Rasa. Se uită la plugul acesta neobişnuit, plug sovietic cu antetrupiţă. Plugul are, înaintea trupiţei dela plugul obişnuit, o a doua trupiţă, numită antetrupiţă, mai mică decât prima. Antetrupiţă taie din brazda dela suprafaţă un strat de 10 cm. Acest strat dela suprafaţă e răsturnat pe fundul brazdei alăturate. Apoi trupiţa propriuzisă aşterne peste acest strat brazda cea adâncă, ridicată din adâncime. La suprafaţă este adus deci stratul mai roditor, iar in adâncime e aşezat stratul care trebue să-şi refacă rodnicia. Odată cu acest strat sunt îngropate rădăcinile şi resturile plantelor de la suprafaţă; în pământ ele nu vor creşte, ci vor putrezi, ajutând la măzărarea pământului, care devine astfel mai roditor. Gheorghe Dinu urmăreşte cu atenţie cum se răstoarnă brazdele. E aşa cum s’a spus: brazda tăiată de antetrupiţă intră la fund, iar a trupiţei obişnuite vine după ea şi o acoperă. Se minunează privind unealta și lucrul ei. Din toate colburile ţării • In oraşul Tg. Jiu se extinde acţiunea de radioficare. Până acum au fost instalate peste 200 difuzoare. (Sandu P. Bălăşoiul — corespondent voluntar). • Incomuna Şipote, regiunea Iaşi, prin grija deputaţilor sfatului popular, a luat fiinţă o farmacie. In felul acesta, locuitorii comunei nu vor mai fi nevoiţi să meargă la Iaşi pentru procurarea medicamentelor. La infiiaţarea farmaciei au contribuit în mod voluntar ţăranii muncitori şi utemiştii din comună. • Pionierii din regiunea Iaşi, în frunte cu unităţile ,de pionieri nr. 7 şi 24, au strâns şi predat D.C.A.-ului o cantitate de 15.000 kg. Iaşt vechi. Deasemeni, pionierii din această regiune au plantat peste 5000 poeţi. • In oraşul Craiova s-a construit de curând un teatru de vară după modelul teatrului din Parcul de Cultură şi Odihnă ,,I. V. Stalin" din Bucureşti. (Mihail Culman — corespondent voluntar). • In comuna Lenauheim, din regiunea Timişoara, pe lângă şcoala elementară a luat fiinţă un club al pionierilor. La club pionierii îşi petrec timpul liber activând în cele 6 cercuri. In cercul sportiv pionierii joacă şah, volei, tenis de masă. Cercul literar dispune de o bibliotecă dotată cu 120 volume, cu reviste şi ziare. Cercul desenatorilor organizează expoziţii de desen, iar la cercul constructorilor, pionierii execută obiecte de traforaj. De curând pionierii din acest cerc au construit două aparate de radio ■■ cu galena. Pionierii din cercul naturaliștilor au alcătuit o colecție de plante strânse din regiune. (Mihai Pandele — corespondent voluntar). Să se pună capăt împăciuitorismului faţă de chiaburi! Cu sprijinul secretarului Dumitru Brătescu şi al agentului agricol Gheorghe Pătraşcu de la Sfatul popular al comunei Vida, regiunea Teleorman, chiaburoaica Elena Constanda a reuşit să se strecoare în rândul mijlocaşilor. Ea a avut până nu demult 20,50 ha. teren arabil şi cârciumă. Ca să nu plătească dările cuvenite statului, chiaburoaica Constanda a vândut 13,50 ha. pământ. Cei care ajută pe chiaburi să se sustragă efectului politicii de îngrădire nu au ce căuta în aparatul de stat. Ei trebue traşi la răspundere fără cruţare pentru faptele lor. (Marin Pârvan — corespondent voluntar). * In timp ce ţăranii săraci şi mijlocaşi din satul Cioroi, raionul Caracal, se străduesc să-şi întreţină cât mai bine culturile, chiaburul Dumitru Udrescu refuză să-şi privească semănăturile. In lanul lui, buruenile au crescut mai mari decât grâul. Nici chiaburii Manda Bălănescu şi Maia Marinescu nu-şi privesc semănăturile. Ce aşteaptă tov. preşedinte al comitetului executiv al sfatului popular din comună? De ce nu ia măsuri drastice împotriva chiaburilor sabotori? (N. Branişte — corespondent voluntar). * Secretarul Comitetului executiv al Sfatului popular din comuna Perişoru, raionul Feteşti, în loc să lupte împotriva chiaburilor, îi apără. El a trecut în categoria mijlocaşilor pe chiaburul Ion Buretel, care are 20 ha. teren arabil și folosește muncă salariată mai mult de 30 zile pe an. Deasemeni a eliberat bonuri false speculantului Titel Dragomirescu, care cumpăra vite, le tăia și vindea carnea pe ascuns. (Constantin Moise — corespondent voluntar). * In comuna Arefu, din raionul Curtea de Argeș, Ion Stănciulescu, care a avut două cazane de ţuică, Ilie Tomescu, care a avut cârciumă, are pământ şi exploatează braţe de muncă, Ion F. Popescu, care deasemenea a avut pământ şi argaţi în curte , nu sunt consideraţi chiaburi, ci ţărani mijlocaşi. Comitetul raional de partid şi Comitetul executiv al Sfatului popular al raionului Curtea de Argeş trebue să pună capăt de îndată atitudinii împăciuitoriste pe care o au organele de partid şi de stat din comună faţă de duşmanul de clasă. (1. Săndulescu — corespondent voluntar). In măreaţa operă de industrializare socialistă a patriei noastre, partidul şi guvernul acordă o atenţie deosebită mecanizării muncilor grele din subteran şi de la suprafaţă, din exploatările carbonifere. In ultimii ani, exploatarea carboniferă de la Lupeni a simţit din plin procesul de trecere treptată la munca mecanizată, bazată pe tehnica cea mai înaintată. La această mină, complexul de operaţiuni de extracţie a cărbunelui, de la tăierea în abataj până la încărcarea lui în vagoane, a fost mecanizat în cea mai mare parte. Tăierea cărbunelui cu târnăcopul şi perforarea manuală au fost complect înlăturate. Locul uneltelor primitive l-au luat ciocanele pneumatice, perforatoarele electrice, puternicele haveze sovietice. S-au introdus maşini pentru încărcat cărbunele şi sterilul, înlăturându-se astfel una din cele mai grele munci manuale în minerit. Transportul cărbunelui a fost şi el mecanizat. Cratere şi scocuri oscilante transportă cărbunele din abataje în galerii, puternice locomotive electrice şi Diesel aleargă prin galerii, ducând zeci şi sute de vagonete cu cărbune. înzestrarea acestei mine cu utilaje şi maşini sovietice — expresia celei mai înaintate tehnici din lume — a făcut ca munca minerilor să fie simţitor uşurată, creându-se în acelaş timp condiţii pentrucreşterea într-un ritm rapid — necunoscut încă la noi în ţară — a producţiei şi productivităţii muncii. Mineri ca Tomoioagă Ştefan, Demian Ion, Duli Ion şi alţii dau astăzi de două până la patru ori mai mult cărbune decât în trecut, ceea ce a făcut ca şi salariile lor să sporească în mod considerabil. Aceşti mineri, la fel ca mulţi alţii, câştigă acum între 1200—1500 lei pe lună şi chiar mai mult. Partidul ne învaţă că mecanizarea, înzestrarea fiecărei întreprinderi cu tehnica nouă, trebue să fie însoţită de creşterea rapidă a productivităţii muncii. La exploatarea carboniferă Lupeni productivitatea muncii nu a crescut însă în acelaş ritm cu mecanizarea, pe măsura introducerii de noi maşini şi utilaje, pe IN URMA VIETH măsura perfecţionării proceselor de producţie. Acest lucru se datoreşte folosirii incomplecte a capacităţii de producţie a utilajului. La această exploatare minieră, unele maşini şi unelte care ar putea să contribue la sporirea producţiei şi productivităţii muncii nu sunt suficient folosite. Astfel, parte din cratere şi scocuri oscilante funcţionează uneori numai 3-4 ore pe schimb. Perforatoarele, deasemeni, nu sunt complect folosite. In timp ce unii mineri bat găurile pentru puşcat în numai 4-5 minute, alţii execută aceeaşi operaţie în 7-9 minute. Incomplecta folosire a utilajului este şi o consecinţă a neefectuării schimbului la locul de muncă. Intre schimburi utilajul stă nefolosit 15-45 minute. In întrecerea socialistă pentru îndeplinirea planului de producţie pe anul 1952, au apărut numeroase iniţiative, printre care şi aceea a stahanovistului Nicolae Vasu de la uzinele „Mátyás Rákosi“ — acţiunea complexă pentru deplina folosire a tehnicii. Deşi această acţiune deosebit de valoroasă constitue o pârghie de seamă în lupta pentru mai buna folosire a tehnicii, minerii din Lupeni, lipsiţi de îndrumarea comitetului de partid şi a comitetului de întreprindere, încă nu şi-au însuşit-o, nu o folosesc ca pe o armă de preţ în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor planului de producţie. Comitetul de partid nu a întreprins încă nimic pentru popularizarea, aplicarea şi extinderea acestei iniţiative, nu a îndrumat comitetul de întreprindere în această direcţie. Din păcate, acesta nu este singurul caz când comitetul de partid şi comitetul de întreprindere al minei Lupeni rămân în urma vieţii. Trebue spus că la această mină, datorită lipsurilor organelor de partid şi sindicale, nu sunt aplicate şi extinse şi alte iniţiative preţioase ivite în întrecerea socialistă. In numeroase întreprinderi din patria noastră se bucură de o largă popularitate Iniţiativa maistrului stahanovist Crentan Francisc de la Reşiţa, de a crea şcoli de calificare la locul de muncă. Şi la exploatarea carboniferă Lupeni această iniţiativă ar fi putut fi aplicată cu deplin succes. Aici, sunt numeroşi stahanovişti, maiştri, muncitori mai vârstnici, cu experienţă, care ar fi putut împărtăşi cunoştinţele lor muncitorilor care se califică în meseria atât de frumoasă de miner. Totuşi, această iniţiativă, care ajută la rezolvarea uneia din problemele de bază ale Văii Jiului — problema cadrelor — nu a fost aplicată. Chiar atunci când unii mineri, cum ar fi, de pildă, tovarăşul Duţiu Avram, au încercat să aplice iniţiativa maistrului Crentan, comitetul de partid nu le-a dat sprijinul de care ar fi avut nevoie. La exploatarea carboniferă Lupeni există toate condiţiile pentru aplicarea, cu deplin succes, atât a iniţiativei stahanovistului Nicolae Vasu cât şi a iniţiativei maistrului stahanovist Creman. Pentru aceasta se cere din partea comitetului de partid să desfăşoare o intensă muncă politico-organizatorică în rândurile minerilor, muncitorilor şi tehnicienilor, să îndrume îndeaproape comitetul de întreprindere, să popularizeze aceste iniţiative care vor contribui la îndeplinirea cu succes a sarcinilor planului de producţie. Comitetul raional de partid Petroşani, care până în prezent s-a preocupat prea puţin de aplicarea acestor valoroase iniţiative la mina Lupeni, trebue să îndrume comitetul de partid al exploatării să acorde, pe viitor, mai multă atenţie noului, iniţiativelor izvorâte din sânul massei, să controleze în ce măsură acesta este cu adevărat conducătorul politic al întrecerii socialiste. Colectivul de mineri, muncitori și tehnicieni de la exploatarea carboniferă Lupeni, folosind pe deplin tehnica, sporind necontenit numărul cadrelor temeinic calificate, întărind disciplina socialistă a muncii, va cuceri noi victorii în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor planului de producție. N. BUZATU corespondent al „Scântei”* în Valea Jiului Nr. 2372 Spectacolele Corului Popular Ucrainian de Stat Cu prilejul sărbătoririi decadei R.S.S.Ucrainiene, printre oaspeţii dragi sosiţi în ţara noastră este şi Corul Popular Ucrainian de Stat, condus de G. Veriovka, artist emerit al R.S.S. Ucrainiene, laureat al Premiului Stalin. Concertele date de acest ansamblu în Bucureşti şi în provincie au fost întâmpinate cu entuziasm de oamenii muncii. Ele au constituit o nouă şi strălucită afirmare în ţara noastră a artei sovietice, arta cea mai înaintată din lume. Corul Popular Ucrainian de Stat face cunoscute, printr'o interpretare de un înalt nivel artistic, cântece şi dansuri ale poporului ucrainian, a cărui artă înfloreşte alături de arta celorlalte popoare din marea familie frăţească a Uniunii Sovietice, ducând mai departe tradiţiile valoroase ale creaţiei de cântece şi dansuri populare, desvoltând forma naţională pe baza unui tot mai bogat şi înalt conţinut socialist. Formaţiunile acestui ansamblu — corul de femei, corul bărbătesc, orchestra de instrumente populare şi grupul de dansatori ,laureat al celui de al treilea festival al tineretului şi studenţilor de la Berlin) exprimă cu o mare măestrie artistică bogăţia de idei şi sentimente a cântecelor şi dansurilor poporului sovietic. Corul Popular Ucrainian de Stat a luat fiinţă cu 8 ani în urmă. Primul său concert, dat în anul 1944 la Harkov, a marcat începutul unei activităţi pline de succese. Unul din principalele obiective ale corului a fost de la început valorificarea cântecului popular, redarea cu fidelitate a stilului muzicii populare ucrainiene. Organizarea ulterioară a încă două grupuri în cadrul corului — orchestra de instrumente populare şi grupul de dansatori — a mărit posibilităţile artistice ale ansamblului. Corul îşi îmbogăţeşte necontenit repertoriul cu noi cântece ucrainiene, precum şi cu cântecele celorlalte popoare sovietice, în frunte cu marele popor rus. Turneele pe care Corul Popular Ucrainian de Stat le-a făcut în mai toate Republicile Unionale i-au adus binemeritata faimă a unui colectiv artistic de frunte al Uniunii Sovietice. Concertul de la Moscova, dat în cinstea celei de a 34-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, a fost pentru Corul Popular Ucrainian o sarcină de mare răspundere, de care s’a achitat ca cinste. Alături de cele mai bune colective artistice din Uniunea Sovietică, Corul Ucrainian de Stat şi-a dat contribuţia artistică la concertul festiv în cinstea aniversării a 70 de ani de la naşterea tovarăşului Stalin. Activitatea desfăşurată de conducerea artistică, împreună cu întregul colectiv, pe tărâmul desvoltării artei populare ucrainiene a fost răsplătită de către guvernul sovietic în anul 1948 prin acordarea înaltei distincţii. Premiul Stalin de gradul I, lur G. Veriovka, conducătorul şi dirijorul principal al corului. Programul concertelor date în ţara noastră de Corul Popular Ucrainian de Stat, oglindeşte viaţa luminoasă a poporului sovietic, constructor al comunismului, participarea lui avântată la lupta măreaţă pentru cauza păcii, patriotismul şi internaţionalismul său, dragostea pentru marele Stalin. Cântecul „Despre părintele poporului, despre Stalin cel drag“, cu versuri de G. Plotkin şi muzica de P. Koziţki, bazat pe intonaţiile cântecului popular ucrainian, exprimă dragostea fierbinte a poporului R.S.S. Ucrainiene pentru marele conducător al popoarelor sovietice. Plin de avântul caracteristic unui popor constructor al comunismului, cântecul redă totodată măreţia chipului aceluia care este stegarul comunismului şi păcii în întreaga lume. Cu însufleţire şi dinamism este cântată deasemeni lupta oamenilor sovietici pentru apărarea păcii în „Cântecul păcii“ de P. Maiboroda, pe versuri de A. Maluşko. O imagine luminoasă a vieţii fericite a colhoznicilor Ucrainei Sovietice, a optimismului şi dragostei lor de viaţă şi totodată a spiritului critic ascuţit împotriva a ceea ce e vechi şi înapoiat — spirit critic care îmbracă forma umorului sănătos, a tradiţionalelor strigături satirice populare — ne-o înfăţişează sulta de „Cântece şi dansuri despre recolta de sfeclă”, cu textul de Voskrekasensko şi muzica de G. Veriovka. In repertoriul Corului Popular Ucrainian de Stat sunt deasemenea cântece şi dansuri în care se oglindeşte trecutul eroic de luptă a poporului ucrainian, tradiţiile sale progresiste seculare. Trebue în mod deosebit subliniată măestria cu care compozitorii cântecelor populare şi de massă au folosit tezaurul creaţiei cântecului popular clasic, desvoltând în mod creator folklorul ucrainian tradiţional, îmbogăţindu-l cuun conţinut nou şi cu intonaţii noi, reflectând ideile şi sentimentele, viaţa şi lupta oamenilor de astăzi din Ucraina Sovietică. Şi în această privinţă compozitorii noştri au multe învăţăminte de tras din audierea concertelor ansamblului ucrainian. Miile de spectatori au fost adânc emoţionaţi de dragostea şi grija pe care artiştii sovietici au pus-o în interpretarea cântecelor noastre, în redarea cu măestrie a specificului naţional al acestor cântece. Execuţia „Cantatei despre Stalin" de A. Vieru, a cântecelor ,,O fată din munţi" de Ştefănescu pe versurile lui Vasile Alecsandri, „Republica în sărbătoare” de Radu Drăgan, cântate la un înalt nivel de corul ucrainian, va rămâne în amintirea oamenilor muncii din ţara noastră ca o nouă şi puternică expresie a sentimentelor frăţeşti ale popoarelor sovietice, a preţuirii şi respectului stalinist pentru contribuţia tuturor popoarelor, mari şi mici, la tezaurul culturii şi artei mondiale. Sub conducerea lui G. Veriovka, corul ansamblului ucrainian impresionează prin frumuseţea şi claritatea vocilor, prin desăvârşita disciplină artistică, prin sensibilitatea şi precizia cu care redă nuanţele cântecelor şi indicaţiile dirijorului, prin folosirea tuturor mijloacelor de expresie pentru dezvăluirea fondului de idei şi sentimente al lucrărilor executate. Corul Popular Ucrainian de Stat dispune de o serie de solişti deosebit de valoroşi, cum ar fi I. Kravcenko, P. Potoţki, B. Lemţinghin, I. Prihodka, G. Demidova, A. Grigoriev şi alţii, care au interpretat un repertoriu bogat, cuprinzând cântece populare, cântece de massă, muzică de operă. Dansurile se îmbină organic cu programul de cântece. In dansurile ucrainiene se manifestă cu deosebită putere vitalitatea şi dinamismul, fantezia creatoare nesecată a poporului, care-şi găseşte expresia în varietatea şi originalitatea mişcărilor şi figurilor de dans, ca şi în minunatele costume populare. Create pe baza jocurilor populare, dansurile executate de ansamblul ucrainian se inspiră din actualitate, din munca şi lupta poporului sovietic. Dansurile „Hai fetelor, sprâncenatelor", suita de dansuri despre culegerea sfeclei sunt pline de voioşia, de nobleţea şi poezia muncii libere a oamenilor sovietici. In jocuri ca „Guţulka” şi „Dansul rus“, în tradiţionalele dansuri ucrainiene „Razaciok“, ,,Gopak" şi altele, colectivul de dansuri a dovedit o înaltă măestrie artistică, dând acestor vechi şi minunate dansuri o vigoare şi o strălucire nouă, aceea a epocii sovietice, lăsând spectatorilor o imagine de neuitat a bogăţiei sufleteşti a poporului, a gingăşiei sentimentelor şi totodată a energiei lui uriaşe,, de neintrant. La punerea în valoare a specificului popular al artei ucrainiene a contribuit în mare măsură şi orchestra de instrumente populare (bandură, baian, ţambal) sub conducerea dirijorului I. Sklear. Puternic aplaudat a fost P. Dubrovenso care a executat, cu o virtuozitate uimitoare la tamburină „Polka nuntaşilor" şi „Polka colhoznică", cu acompaniamentul quartetului de ţambalişti. Alături de spectacolele date în ultimii ani în ţara noastră de admirabilele ansambluri sovietice, Moiseev, Piatniţki, Sveşnikov, concertele Corului Popular Ucrainian de Stat au constituit pentru artiştii noştri un prilej de a trage noi învăţăminte din realizările celei mai înaintate arte din lume, arta sovietică. Prin repertoriul şi interpretarea lor, artiştii sovietici au arătat încă odată că o înaltă măestrie artistică se realizează prin exprimarea ideilor şi năzuinţelor poporului, prin slujirea luptei sale pentru fericire şi pace ; ei ne-au dat o imagine vie a înfloririi artei naţionale pe baza conţinutului socialist în condiţiile regimului sovietic, al desrobirii de orice exploatare şi asuprire. Miile de oameni ai muncii care au participat la spectacolele Corului Ucrainian de Stat au salutat cu entuziasm şi admiraţie solia artistică a poporului Uniunii Sovietice şi au transformat spectacolele ansamblului ucrainian Intr’o adevărată manifestaţie de dragoste, prietenie şi recunoştinţă a poporului nostru faţă de glorioasa Uniune Sovietică, faţă de marele Stalin. ZENAIDA PALLI