Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)

1952-06-12 / nr. 2372

Pag. 2 SCÂNTEIA Pentru aplicarea agrominimului, pentru recolte bogate Vizita fruntaşilor din agricultură, organizată de ziarul „Scânteia“, la staţiunea experimentală agricolă din Mărculeşti-Ialomiţa Cuvântarea tov. acad. prof. T­raian Săvulescu Tov. academician profesor Traian Săvu­­lescu, preşedintele Academiei R. P. R. a vorbit despre rolul şi foloasele aplicării agrominimului. El a arătat că în trecut, agricultura ţării noastre era condamnată la înapoiere, iar ţăranul, rob la boer, mun­cea după obiceiuri învechite, n'avea unelte cu care să-şi lucreze pământul, nici să­mânţă de sol, vitele îi erau slăbite ; a vor­bit apoi despre desvoltarea agriculturii în regimul de democraţie populară, când munca şi lupta poporului pentru construi­rea unei vieţi noi, fericite, sunt îndrumate şi conduse de Partidul Muncitoresc Român, care se călăuzeşte după experienţa Parti­dului Bolşevic, după învăţăturile geniale ale lui Lenin şi Stalin. Tov. prof. Traian Săvulescu a dat sfaturi şi îndrumări cu privire la felul cu trebue puse în prac­tică minimele agrotehnice. „Cel mai mare duşman al agriculturii — a spus vorbitorul — este buruiana. Vă adu­ceţi aminte de anul trecut, când nu sa ve­deau plantele din cauza buruenilor. Anu! acesta nu s’a mai întâmplat aşa, pentrucă s’a îmbunătăţit felul cum se munceşte câmpul în gospodăriile de stat, gospodării colective, întovărăşiri şi chiar in gospodă­riile individuale ale ţăranilor muncitori. Astfel, în regiunea Ialomiţa desmiriştitul s’a făcut într’o măsură mult mai mare ca altădată, iar cei mai mulţi ţărani muncitori au însămânţat la timp. Dar nu trebue să uităm că în regiunea Ialomiţa, lupta împo­triva buruenilor înseamnă lupta împotri­va celui mai periculos duşman al culturilor. Dacă am sta şi am socoti­t­ pagube pot să ne aducă burruenile, am vedea că 30% din rezerva de apă este suptă de aceste burueni. Se adevereşte zicala din bătrâni: „Buruiană mănâncă din aceeaşi strachină cu ţăranul“. Dacă distrugem buruenile, asigurăm o hra­nă mai bogată plantelor, luptăm împotriva secetei, pentru mărirea producţiei la hectar. Acest lucru îl dovedesc rezultatele obţinute în urma aplicării agrominimului de către staţiunea experimentală agricolă din Măr­­culeşti. Astfel, anul trecut, staţiunea a ob­ţinut la grâu un spor de 26 %, iar la po­rumb de 29%. Ce a făcut staţiunea pentru a avea o recoltă bogată ? In primul rând a făcut desmiriştitul după recoltare, nu adânc, ci la 4—5 cm. După desmiriştit au urmat arăturile adânci. Desmiriştitul, arăturile adânci şi însămânţările sunt lucrări de seamă pentru obţinerea unei recolte îmbelşugate. Arătura de toamnă şi mai ales aceea care s’a făcut la 20 cm, a dus la creşterea producţiei cu 16% la bumbac şi porumb; după ce s’a arat, s’a în-Din toate colţurile Bărăganului, peste două sute de colectivişti, tractorişti dela S.M.T., muncitori din gospodăriile agricole de stat, ţărani muncitori care şi-au alcătuit întovărăşiri pe baza statutului model, ţă­rani muncitori cu gospodărie individuală — fruntaşi în lupta pentru a sili pământul să dea recolte bogate — s’au­­adunat să ia parte la consfătuirea organizată de redac­sămânţat sămânţă aleasă, fără semireţe de burueni. Vorbitorul a arătat apoi Moaşele în­grăşămintelor. Există — a spus el —două feluri de îngrăşăminte: bălegariu­l de grajd şi îngrăşămintele minerale. IJ­ar ţin să vă spun cu durere că în regi­une cu dum­neavoastră, bălegarul se aruncă la margi­nea satului, sau i se dă foc.­i,ştiiţi ce se aruncă la marginea satului? La ce se dă foc? La aurul agriculturii. Dumneavoastră în primul rând, va trebui să înd­ertmaţi şi pe ceilalţi ţărani muncitori să nu­­mai facă lucrul acesta. Noi aplicăm acum o metodă învălţată de la oamenii sovietici, aceea a folosirii, îngrăşă­mintelor minerale. Aceste în­grăşămiinte se răspândesc sub formă de grăunţe,, care se prepară foarte uşor. Staţiunea au obţinut rezultate însemnate în urma aplicării aces­tor îngrăşăminte. La grâul de toamnă, de exemplu, a obţinut un spor de 14%, iar la grâul de primăvară un spor de 51 %. Re­colte bogate puteţi culege şi du­mneavoa­­stră, folosind bălegarul de grajd şi îngră­şămintele minerale. Vorbitorul a arătat marile fortoase pe care le au oamenii muncii din agricul­tură aplicând iarovizarea; deasemeni, a arătat şi în ce constă această metodă ini­ţiată de savantul sovietic Lâsenko. La staţiunea experimentală agricolă din Măr­­culeşti, în urma iarovizării s-a­u obţinut mari sporuri de recoltă, ca de exemplu, 21% la grâul de primăvară, 26% la bumbac, 51% la porumbul dinte de cal. O altă lucrare, învăţată tot de la oamenii sovietici, este polenizarea su­plimentară artificială. D­acă omul ajută plantele în polenizare, se obţin sporuri­ mari de recoltă, boabe mari şi pline de rod. De exemplu, staţiunea a obţinut prin polenizare, la floarea soarelui un spor de 26%, la porumb un spor de 28% etc. Deasemeni, vorbitorul a insistat asu­pra introducerii culturii cartofului în re­giunea Bărăganului şi asupra muncilor de întreţinere, stabilite de agrominim la cul­turile de bumbac. In încheiere, tov. prof. Traian Săvulescu a arătat cât de necesară este legătura strân­să între ştiinţă şi practică. „Ştiinţa noastră, a spus vorbitorul adresându-se fruntaşilor din agricultură, porneşte de la dumnea­voastră, ea este legată de activitatea dum­neavoastră. Dumneavoastră nu vă puteţi asigura roadele muncii, nu puteţi obţine recolte bogate, dacă nu lucraţi în colabo­rare cu noi, dacă nu aveţi ajutorul ştiinţei, iar oamenii de ştiinţă au datoria să vină şi să tragă învăţăminte din practica dum­neavoastră".Z­ţia ziarului „Scânteia" la" staţiunea "experi­mentală a Institutului de Cercetări­ Agro­nomice din Mărculeşti-Ialomiţa, îrn­ vede­rea popularizării agrominimului şi pentru cunoaşterea rezultatelor aplicării mm­inime­­lor agrotehnice la aceasta staţiune. Consfătuirea a fost deschisă de tiov. V. Mateescu, prim-secretar al Comitetului re­gional P.M.R.-Ialomiţa. „Oare noi nu putem să arăm cu un aşa plug? — se întreabă el. La S.M.T. trebue să lie. Vom cere S.M.T.-ului să ne are şi nouă cu plugul cu antetrupiţă, ca şi în gospodăria noastră sporul de recoltă să fie şi mai mare“. Tudose V. Ion, ţăran muncitor cu gos­podărie individuală, din comuna Ileana, se uită lung în urma tractorului care trage plugul cu antetrupiţă. „Şi la noi pământul e bun, dar nu se lucrează nici pe aşa întinderi, nici cu ma­şini din acestea, iar recolta e puţină şi de calitate slabă. Bine ar fi să facem şi noi gospodărie colectivă!“ Aşa cum se arată şi în agrominim, plu­gul cu antetrupiţă se întrebuinţează la arătura adâncă de toamnă ; el e unealta principală pentru distrugerea buruenilor. Din experienţele făcute anul trecut la sta­ţiunea experimentală Mărculeşti, s-a văzut că folosirea plugului cu antetrupiţă, după desmiriştit, distruge buruienile în propor­ţie de 90%. La culturile de porumb şi de floarea soarelui, din cel mai bun soi „Jdanov", soi sovietic, fruntaşii care vizitau staţiu­nea au zăbovit mai mult. Cu acest prilej au aflat cum trebue aplicate măsurile stabilite de agrominim la cultivarea po­rumbului. Lanul de porumb din faţa lor e semănat cu maşina în pământ pregătit aşa cum prevede agrominimul. El a fost rănit cu cultivatorul pentru ca între plante să fie distanţe egale. Acum arată ca şi când ar fi fost pus ca pomii, la linie şi’n lung şi’n lat. S’a prăşit mecanic, printre rân­duri ; pământul e nivelat frumos şi nici urmă de buruiană nu se vede. Oamenii se strâng în jurul tehnicia­nului care explică şi arată cum se pră­şeşte porumbul. Colectivista Victoria Io­nescu, de la Măgurele, urmăreşte cu a­­tenţie fiecare mişcare pe care o face teh­nicianul. Se arată mai întâi cum se face prima praşilă, apoi a doua şi a treia. Ea a văzut ca şi ceilalţi, că prima praşilă se face la 10 cm., a doua şi celelalte la a­­dâncimi din ce în ce mai mici, pentru ca rădăcinile care cresc la porumb să nu fie tăiate. A văzut deasemenea că pământul prăşit trebue să rămână uniform, sapa să nu-l întoarcă, ci doar să-l scormonească, nu aşa cum ştii şi lucra ea. A văzut aci că pă­mântul nu se muşuroeşte pe lângă porumb şi nici nu se lucrează cu rariţa, pentru că muşuroitul şi lucrul cu rariţa sunt dăună­toare, fac să se piardă apa din pă­mânt. Şi gospodăria lor are culturi frumo­ase de porumb, pentru că au lucrat după meto­dele agrotehnice­ pe care tehnicienii i-au sfătuit să le aplice. Dar de prăşit, au prăşit tot cum ştiau, adânc, cu brazde mari, ca nişte valuri; acum însă, prăşi­lele pe care le mai au de făcut la porumb le vor face cum au învăţat aici, la staţiune ; dease­­meni vor aplica şi celelalte reguli stabilite de agrominim. Lanul frumos de cartofi, cu tufele bine desvoltate, unele în plină floare, atrage atenţia vizitatorilor. Ei văd cu ochii lor că şi în Bărăganul bântuit de vânturi uscate, secetoase, se pot cultiva cartofi, dacă se aplică agrominimul, dacă se aplică metodele sovietice şi în primul rând me­toda iarovizării. Colectivistul Gheorghe Voinea e curios să afle de ce printre tu­fele de cartofi sunt puse pae. El află că acoperirea pământului între plante, cu pae, bălegar putred, pleavă, etc., schimbă în bine toate condiţiile de viaţă ale plantei. Sub pae, temperatura, care în Bărăgan e mare, scade; usca­rea pământului este încetinită, se men­ţine umiditatea. In afară de acestea, mui­­ciul — cum se numesc paiele şi cele­lalte materiale folosite la acoperirea pă­mântului — aşa cum au văzut la cartofi, împiedică creşterea buruienilor. Şi Gheor­ghe Voinea s’a convins de toate aces­tea. A dat la o parte stratul de paie, s’a uitat bine, a luat un pumn de pă­mânt. Nici urmă de buruiană. Iar pămân­tul e umed şi răcoros­, aşa cum are nevoie cartoful. La anul, şi în gospodăria lor co­lectivă va trebui să cultive cartofii în felul acesta. El va povesti tovarăşilor săi de la Bogdana cele văzute şi va avea destulă putere să-i convingă că se pot cultiva şi trebue să se cultive şi la ei cartofi. La cultura mare, în dreapta drumului, străjuită de o perdea de protecţie, se în­tinde tarlaua de grâu a staţiunii experi­mentale. Vizitatorii s’au înşirat pe pârtia îngustă din mijlocul lanului de grâu cu paiul înalt, drept, cu spicele care trec de brâu şi ajung la piept, mângâie cu privi­rea holda ce aşteaptă să dea în pârgă, prind în mână câte un spic, îi numără boabele, nu se mai satură uitându-se , nicicând n’au văzut un lan mai frumos. E un nou soi de grâu, un grâu românesc, „Bărăgan 77”, creat de colectivul de tehnicieni agronomi ai staţiunii experimentale din Mărculeşti „Bărăgan 77“ , este un soi timpuriu — se coace înaintea altor soiuri de grâu, — re­zistent la ger şi la secetă, dă o producţie mult mai mare la hectar, iar pâinea din făina lui e de o calitate mai bună. Grâul acesta nou este cultivat după regulile sta­bilite de agrominim. Ion Călin, colectivist din comuna Ar­ţari, a intrat în lan, a smuls — e drept că cu părere­ de rău — un mănunchi ce-i ajun­gea până aproape de bărbie. ,,Il iau cu mine — spuse el — să-l arăt colectiviştilor şi celorlalţi ţărani muncitori din sat“. Alături de Ion Călin, stătea Constantin Stan din Săruleşti, care s’a înscris îm­preună cu alţi ţărani muncitori în întovără­şirea agricolă din comună. In coşul de papură, unde a îngrămădit pir crestat, ovăz­­cior, un lujer de cartof în floare, a pus şi un mănunchi de grâu îndoit în cinci sau şase, „ca să aibă loc“. „Vom face o adunare cu întovărăşiţii, a spus el. Şi vom chema şi pe ţăranii munci­tori neîntovărăşiţi şi o să le povestesc cum aplică agrominimul această staţiune şi de rezultatele obţinute până acum”. La discuţiile care au urmat, numeroşi fruntaşi au luat cuvântul şi au arătat ho­­tărîrea lor de a da viaţă celor învăţate cu prilejul vizitării staţiunii, de a aplica în­tocmai regulile stabilite de agrominim, de a veghea ca chiaburii să nu împiedice aplicarea acestor reguli, de a lupta necon­tenit pentru o recoltă bogată, contribuind prin aceasta la îmbunătăţirea vieţii lor şi a familiilor lor, la întărirea puterii de cum­părare a banilor noi, la înflorirea patriei. Cu ochii loi văd roadele aplicării agrominimului Fruntaşii în muncă au vizitat staţiunea. La parcul de maşini agricole au văzut pu­ternice tractoare, ,,K. D. 35“, „I.A.R.-22“ şi „I.A.R.-23“, fabricate de muncitorii din industria noastră socialistă, discuitoare pentru desmiriştii, pluguri de tractor cu antetrupiţă, semănători mari pentru semă­natul cerealelor păioase şi prăşitoare, tă­vălugi şi grape de tot felul ce folosesc la pregătirea cât mai bună a ogorului şi la distrugerea scoarţei pământului pentru ca să ajute la păstrarea umezelii, cultivatoare cu cuţite de diferite feluri, cu care pă­mântul arat de cu toamnă, în primăvară se scormoneşte fără să mai fie nevoe de o nouă arătură; au mai văzut maşini de in­trodus îngrăşăminte în pământ, secerători simple şi legători, precum şi minunata combaină autopropulsată „C-4“ care seceră şi treeră deodată. Cu deosebită atenţie şi interes au urmă­rit vizitatorii explicaţiile date de tehni­cienii staţiunii în legătură cu munca ma­şinilor; mecanizarea e lucrul cel mai de seamă pentru a obţine o recoltă bogată şi a face paşi mari înainte în transforma­rea socialistă a agriculturii. Utemistul Ion Măndiţă, tractorist fruntaş de la S.M.T.­­Jegălia, acum elev la şcoala de şefi de bri­gadă, mângâe cu privirea maşinile despre care a învăţat şi cu care va lucra după terminarea şcolii. I-au plăcut mult sece­­rătorile-legători pe cauciucuri „M.B.K.-7“ — maşini sovietice — şi cultivatoarele­ hră­­nitoare, care, odată cu răscolirea pămân­tului, în groapă şi îngrăşăminte. La câmpurile de experienţă şi la cul­tura mare, acolo unde munca oamenilor din staţiune, ajutaţi de maşini, a dat roade frumoase, vizitatorii şi-au dat seama ce înseamnă să lucrezi după ştiinţa agrotehnică, ce rezultate capeţi dacă dai plantei ceea ce îi trebue; ei şi-au dat mai bine seama că nu trebue să aştepţi daru­rile naturii ci — aşa cum spune marele savant şi transformator al naturii I. V. Mi­­ciurin şi aşa cum ne învaţă uriaşa expe­rienţă a agriculturii colhoznice — să lupţi pentru a i le smulge. Perdelele de protecţie — mijloc impor­tant de luptă contra secetei — le-au atras în mod deosebit atenţia tovarăşilor Aurel Baicu, Constantin Baicu, Dumitru A. Petcu, Ivanca Asan, Stana Ulmeanu, bri­gadieri ai gospodăriei colective fruntaşe „Filimon Sârbu”. Nu erau aşa cum le-au făcut ei la gospodăria lor colectivă din Călăraşii Vechi, numai din salcâm, care creşte înalt, înfrunzeşte primăvara târziu, toamna se scutură repede, astfel că per­delele sunt ca un ciur prin care străbat vân­turile şi deci nu pot reţine iarna zăpada. Aci, perdelele erau din diferiţi arbori: zarzări, salcâmi, stejari, păducei. Unii din arborii aceştia cresc în tufă, acoperă golu­rile care rămân în perdea sub arborii cei­lalţi care cresc înalţi. Asemenea perdele sunt aşezate în aşa fel, încât vânturile uscate, secetoase, care bântue pe câmpurile Bărăganului să fie oprite, iar zăpada din timpul iernii să nu mai fie spulberată de viscole, ci să se aşeze în strat peste culturi şi ogoare, ferindu-Ie de îngheţ şi asigurân­­du-le umezeala. Intre perdelele de protecţie vizitatorii au putut să vadă culturile ce se experi­mentează în staţiune. Mult s’au mai minunat colectiviştii şi ţăranii muncitori cu gospodărie indivi­duală când au ajuns la cultura ierburilor perene. Colectivista Victoria Ionescu, de la Măgurele, se uită la locul cultivat cu pir crestat. — Cum vine asta, tovarăşi — întrebă ea — noi ne sbatem să stârpim pirul din locuri şi voi îl creşteţi în tarla ? Tehnicianul agronom de la staţiune ex­plică însă că e vorba de alt soi de pir, care, cultivat în felul acesta e folositor, pentru că ajută la refacerea şi îmbunătăţi­rea structurii solului, face ca pămân­tul să devină mai bun, mai roditor. Vic­toria Ionescu se apropie de lanul de ierburi. — Fânul ăsta des şi cu tufe bogate o să-l cultivăm şi noii ajută nu numai ca pământul să fie mai rodnic, dar cu el vom creşte de minune vaci de lapte în gospo­dăria noastră colectivă. Gheorghe I. Voinea, colectivist din satul Bogdana, smulge cu pământ cu tot un mă­nunchi de pir crestat; îl priveşte cu aten­ţie. In trecut, de pe cele trei pogoa­ne de pământ pe care le avea nu putea culege mai nimic; pământul ţă­­rânos, fără structură, prost lucrat, dă­dea roade mereu mai puţine. In gospodă­ria colectivă „2 Octombrie“ din care face parte, pământul se lucrează după metode noi, agrotehnice; roadele sunt bogate. Şi mai bogate vor fi, când gospodăria colec­tivă va cultiva ierburi de felul acelora vă­zute la staţiune. „Voi povesti tovarăşilor despre ier­burile acestea, spune Gheorghe Voinea. Pirul crestat şi ovăzciorul cresc sin­gure pe câmp şi pe lângă linia ferată. Vom culege seminţele şi le vom semăna in câmpul gospodăriei, aşa ca la staţiune”. Tractorul „R.D.-35“ trage un plug pu­ternic care întoarce brazdele de ţelină. La locul unde se demonstrează cum se face arătura cu plugul cu antetrupiţă, s-a oprit, împreună cu ceilalţi vizitatori, şi Gheorghe Dinu, membru al gospodăriei colective „Steaua Roşie“, din comuna Rasa. Se uită la plugul acesta neobişnuit, plug sovietic cu antetrupiţă. Plugul are, înaintea trupi­­ţei dela plugul obişnuit, o a doua trupiţă, numită antetrupiţă, mai mică decât prima. Antetrupiţă taie din brazda dela suprafaţă un strat de 10 cm. Acest strat dela supra­faţă e răsturnat pe fundul brazdei alătu­rate. Apoi trupiţa propriuzisă aşterne peste acest strat brazda cea adâncă, ridi­cată din adâncime. La suprafaţă este adus deci stratul mai roditor, iar in adâncime e aşezat stratul care trebue să-şi refacă rodnicia. Odată cu acest strat sunt îngro­pate rădăcinile şi resturile plantelor de la suprafaţă; în pământ ele nu vor creşte, ci vor putrezi, ajutând la măzărarea pămân­tului, care devine astfel mai roditor. Gheorghe Dinu urmăreşte cu atenţie cum se răstoarnă brazdele. E aşa cum s’a spus: brazda tăiată de antetrupiţă intră la fund, iar a trupiţei obişnuite vine după ea şi o acoperă. Se minunează privind unealta și lucrul ei. Din toate colburile ţării • In oraşul Tg. Jiu se extinde acţiu­nea de radioficare. Până acum au fost in­stalate peste 200 difuzoare. (Sandu P. Bălăşoiul — corespondent voluntar). • In­­comuna Şipote, regiunea Iaşi, prin grija deputaţilor sfatului popular, a luat fiinţă o farmacie. In felul acesta, locuitorii comunei nu vor mai fi nevoiţi să meargă la Iaşi pentru procurarea medicamentelor. La infii­aţarea farmaciei au contribuit în mod v­oluntar ţăranii muncitori şi utemiştii din comună. • Pionierii din regiunea Iaşi, în frunte cu unităţile ,de pionieri nr. 7 şi 24, au strâns şi pred­at D.C.A.-ul­ui o cantitate de 15.000 kg. Iaşt vechi. Deasemeni, pio­nierii din acea­stă regiune au plantat peste 5000 poeţi. • In oraşul Craiova s-a construit de cu­rând un teatru de vară după modelul tea­trului din Parcul de Cultură şi Odihnă ,,I. V. Stalin" din Bucureşti. (Mihail Culman — corespondent voluntar). • In comuna Lenauheim,­ din regiunea Timişoara, pe lângă şcoala elementară a luat fiinţă un club al pionierilor. La club pionierii îşi petrec timpul liber activând în cele 6 cercuri. In cercul spor­tiv pionierii jo­acă şah, volei, tenis de masă. Cercul literar dispune de o bi­bliotecă dotată cu 120 volume, cu reviste şi zia­re. Cercul desenatorilor organizează expoziţii de desen, iar la cercul construc­torilor, pionierii execută obiecte de tra­foraj. De curând pionierii din acest cerc au construit două aparate de radio ■■ cu galena. Pionierii din cercul naturaliștilor au alcătuit o colecție de plante strânse din regiune. (Mihai Pandele — corespon­dent voluntar). Să se pună capăt împăciuitorismului faţă de chiaburi! Cu sprijinul secretarului Dumitru Bră­­tescu şi al agentului agricol Gheorghe Pă­­traşcu de la Sfatul popular al comunei Vi­da, regiunea Teleorman, chiaburoaica E­­lena Constanda a reuşit să se strecoare în rândul mijlocaşilor. Ea a avut până nu demult 20,50 ha. teren arabil şi cârciumă. Ca să nu plătească dările cuvenite statului, chiaburoaica Constanda a vândut 13,50 ha. pământ. Cei care ajută pe chiaburi să se sustragă efectului politicii de îngrădire nu au ce căuta în aparatul de stat. Ei trebue traşi la răspundere fără cruţare pentru faptele lor. (Marin Pârvan — corespondent volun­tar). * In timp ce ţăranii săraci şi mijlocaşi din satul Cioroi, raionul Caracal, se străduesc să-şi întreţină cât mai bine culturile, chia­burul Dumitru Udrescu refuză să-şi privea­scă semănăturile. In lanul lui, buruenile au crescut mai mari decât grâul. Nici chia­burii Manda Bălănescu şi Maia Marinescu nu-şi privesc semănăturile. Ce aşteaptă tov. preşedinte al comitetu­lui executiv al sfatului popular din comu­nă? De ce nu­ ia măsuri drastice împotriva chiaburilor sabotori? (N. Branişte — cores­pondent voluntar). * Secretarul Comitetului executiv al Sfatului popular din comuna Perişoru, raionul Feteşti, în loc să lupte împotriva chiaburilor, îi apără. El a trecut în categoria mijlocaşilor pe chiaburul Ion Buretel, care are 20 ha. teren arabil și folosește muncă salariată mai mult de 30 zile pe an. Deasemeni a eliberat bonuri false spe­culantului Titel Dragomirescu, care cum­păra vite, le tăia și vindea carnea pe as­cuns. (Constantin Moise — corespondent voluntar). * In comuna Arefu, din raionul Curtea de Argeș, Ion Stănciulescu, care a avut două cazane de ţuică, Ilie Tomescu, care a avut câr­ciumă, are pământ şi exploatează braţe de muncă, Ion F. Popescu, care deaseme­­nea a avut pământ şi argaţi în curte , nu sunt consideraţi chiaburi, ci ţărani mijlo­caşi. Comitetul raional de partid şi Comitetul executiv al Sfatului popular al raionului Curtea de Argeş trebue să pună capăt de îndată atitudinii împăciuitoriste pe care o au organele de partid şi de stat din co­mună faţă de duşmanul de clasă. (1. Săndu­­lescu — corespondent voluntar). In măreaţa operă de industrializare so­cialistă a patriei noastre, partidul şi gu­vernul acordă o atenţie deosebită meca­nizării muncilor grele din subteran şi de la suprafaţă, din exploatările carbonifere. In ultimii ani, exploatarea carboniferă de la Lupeni a simţit din plin procesul de trecere treptată la munca mecanizată, bazată pe tehnica cea mai înaintată. La această mină, complexul de operaţiuni de extracţie a cărbunelui, de la tăierea în abataj până la încărcarea lui în vagoane, a fost mecanizat în cea mai mare parte. Tăierea cărbunelui cu târnăcopul şi per­forarea manuală au fost complect înlătu­rate. Locul uneltelor primitive l-au luat ciocanele pneumatice, perforatoarele elec­trice, puternicele haveze sovietice. S-au introdus maşini pentru încărcat căr­bunele şi sterilul, înlăturându-se astfel una din cele mai grele munci manuale în minerit. Transportul cărbunelui a fost şi el mecanizat. Cratere şi scocuri osci­lante transportă cărbunele din abataje în galerii, puternice locomotive electrice şi Diesel aleargă prin galerii, ducând zeci şi sute de vagonete cu cărbune. înzestrarea acestei mine cu utilaje şi maşini sovietice — expresia celei mai înaintate tehnici din lume — a făcut ca munca minerilor să fie simţitor uşurată, creându-se în acelaş timp condiţii pentru­­creşterea într-un ritm rapid — necunoscut încă la noi în ţară —­ a producţiei şi pro­ductivităţii muncii. Mineri ca Tomoioagă Ştefan, Demian Ion, Duli Ion şi alţii dau astăzi de două până la patru ori mai mult cărbune decât în trecut, ceea ce a făcut ca şi salariile lor să sporească în mod con­siderabil. Aceşti mineri, la fel ca mulţi alţii, câştigă acum între 1200—1500 lei pe lună şi chiar mai mult. Partidul ne învaţă că mecanizarea, în­zestrarea fiecărei întreprinderi cu tehnica nouă, trebue să fie însoţită de creşterea rapidă a productivităţii muncii. La exploatarea carboniferă Lupeni pro­ductivitatea muncii nu a crescut însă în acelaş ritm cu mecanizarea, pe măsura introducerii de noi maşini şi utilaje, pe IN URMA VIETH măsura perfecţionării proceselor de pro­ducţie. Acest lucru se datoreşte folosirii incomplecte a capacităţii de producţie a utilajului. La această exploatare minieră, unele ma­şini şi unelte care ar putea să contribue la sporirea producţiei şi productivităţii muncii nu sunt suficient folosite. Astfel, parte din cratere şi scocuri oscilante func­ţionează uneori numai 3-4 ore pe schimb. Perforatoarele, deasemeni, nu sunt com­plect folosite. In timp ce unii mineri bat găurile pentru puşcat în numai 4-5 minute, alţii execută aceeaşi operaţie în 7-9 minute. Incomplecta folosire a utilajului este şi o consecinţă a neefectuării schimbului la locul de muncă. Intre schimburi utilajul stă nefolosit 15-45 minute. In întrecerea socialistă pentru îndepli­nirea planului de producţie pe anul 1952, au apărut numeroase iniţiative, printre care şi aceea a stahanovistului Nicolae Vasu de la uzinele „Mátyás Rákosi“ — acţiunea complexă pentru deplina folosire a tehnicii. Deşi această acţiune deosebit de valo­roasă constitue o pârghie de seamă în lupta pentru mai buna folosire a tehnicii, minerii din Lupeni, lipsiţi de îndrumarea comitetului de partid şi a comitetului de întreprindere, încă nu şi-au însuşit-o, nu o folosesc ca pe o armă de preţ în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor planului de producţie. Comitetul de partid nu a întreprins încă nimic pentru popularizarea, aplicarea şi extinderea acestei iniţiative, nu a îndrumat comitetul de întreprindere în această di­recţie. Din păcate, acesta nu este singurul caz când comitetul de partid şi comitetul de întreprindere al minei Lupeni rămân în urma vieţii. Trebue spus că la această mină, datorită lipsurilor organelor de par­tid şi sindicale, nu sunt aplicate şi extinse şi alte iniţiative preţioase ivite­ în între­cerea socialistă. In numeroase întreprinderi din patria noastră se bucură de o largă popularitate Iniţiativa maistrului stahanovist Crentan Francisc de la Reşiţa, de a crea şcoli de calificare la locul de muncă. Şi la exploa­tarea carboniferă Lupeni această iniţiativă ar fi putut fi aplicată cu deplin succes. Aici, sunt numeroşi stahanovişti, maiştri, muncitori mai vârstnici, cu experienţă, care ar fi putut împărtăşi cunoştinţele lor muncitorilor care se califică în meseria atât de frumoasă de miner. Totuşi, această iniţiativă, care ajută la rezolvarea uneia din problemele de bază ale Văii Jiu­lui — problema cadrelor — nu a fost a­­plicată. Chiar atunci când unii mineri, cum ar fi, de pildă, tovarăşul Duţiu A­­vram, au încercat să aplice iniţiativa maistrului Crentan, comitetul de partid nu le-a dat sprijinul de care ar fi avut ne­voie. La exploatarea carboniferă Lupeni e­­xistă toate condiţiile pentru aplicarea, cu deplin succes, atât a iniţiativei stahano­­vistului Nicolae Vasu cât şi a iniţiativei maistrului stahanovist Crem­an. Pentru a­­ceasta se cere din partea comitetului de partid să desfăşoare o intensă muncă po­­litico-organizatorică în rândurile mineri­lor, muncitorilor şi tehnicienilor, să în­drume îndeaproape comitetul de întreprin­dere, să popularizeze aceste iniţiative care vor contribui la îndeplinirea cu suc­ces a sarcinilor planului de producţie. Comitetul raional de partid Petroşani, care până în prezent s-a preocupat prea puţin de aplicarea acestor valoroase ini­ţiative la mina Lupeni, trebue să îndrume comitetul de partid al exploatării să a­­corde, pe viitor, mai multă atenţie noului, iniţiativelor izvorâte din sânul massei, să controleze în ce măsură acesta este cu adevărat conducătorul politic al întrecerii socialiste. Colectivul de mineri, muncitori și teh­nicieni de la exploatarea carboniferă Lu­peni, folosind pe deplin tehnica, sporind necontenit numărul cadrelor temeinic ca­lificate, întărind disciplina socialistă a muncii,­ va cuceri noi victorii în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor planului de producție. N. BUZATU corespondent al „Scântei”* în Valea Jiului Nr. 2372 Spectacolele Corului Popular Ucrainian de Stat Cu prilejul sărbăto­ririi decadei R.S.S.­­Ucrainiene, printre oaspeţii dragi sosiţi în ţara noastră este şi Corul Popular Ucrai­­nian de Stat, condus de G. Veriovka, ar­tist emerit al R.S.S. Ucrainiene, laureat al Premiului Stalin. Concertele date de acest ansamblu în Bucureşti şi în provincie au fost întâmpi­nate cu entuziasm de oamenii muncii. Ele au constituit o nouă şi strălucită afirmare în ţara noastră a artei sovietice, arta cea mai înaintată din lume. Corul Popular Ucrainian de Stat face cunoscute, printr'o interpretare de un înalt nivel artistic, cântece şi dansuri ale po­porului ucrainian, a cărui artă înfloreşte alături de arta celorlalte popoare din ma­rea familie frăţească a Uniunii Sovietice, ducând mai departe tradiţiile valoroase ale creaţiei de cântece şi dansuri popu­lare, desvoltând forma naţională pe baza unui tot mai bogat şi­ înalt conţinut so­cialist. Formaţiunile acestui ansamblu — corul de femei, corul bărbătesc, orchestra de in­strumente populare şi grupul de dansatori ,­­laureat al celui de al treilea festival al ti­neretului şi studenţilor de la Berlin) ex­primă cu o mare măestrie artistică bogăţia de idei şi sentimente a cântecelor şi dan­surilor poporului sovietic. Corul Popular Ucrainian de Stat a luat fiinţă cu 8 ani în urmă. Primul său con­cert, dat în anul 1944 la Harkov, a marcat începutul unei activităţi pline de succese. Unul din principalele obiective ale co­rului a fost de la început valorificarea cân­tecului popular, redarea cu fidelitate a stilului muzicii populare ucrainiene. Organizarea ulterioară a încă două gru­puri în cadrul corului — orchestra de in­strumente populare şi grupul de dansa­tori — a mărit posibilităţile artistice ale ansamblului. Corul îşi îmbogăţeşte necontenit reper­toriul cu noi cântece ucrainiene, precum şi cu cântecele celorlalte­ popoare sovietice, în frunte cu marele popor rus. Turneele pe care Corul Popular Ucrainian de Stat le-a făcut în mai toate Republicile Unionale i-au adus binemeritata faimă a unui colectiv artistic de frunte al Uniunii Sovietice. Concertul de la Moscova, dat în cinstea celei de a 34-a aniversări­ a Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie, a fost pen­tru Corul Popular Ucrainian o sarcină de mare răspundere, de care s’a achitat ca cinste. Alături de cele mai bune colective artistice­ din Uniunea Sovietică, Corul Ucrainian de Stat şi-a dat contribuţia ar­tistică la concertul festiv în cinstea ani­versării a 70 de ani de la naşterea tovară­şului Stalin. Activitatea desfăşurată de conducerea artistică, împreună cu întregul colectiv, pe tărâmul desvoltării artei populare ucrai­­niene a fost răsplătită de către guvernul sovietic în anul 1948 prin acordarea înal­tei distincţii. Premiul Stalin de gradul I, lur G. Veriovka, conducătorul şi dirijorul principal al corului. Programul concertelor date în ţara noa­stră de Corul Popular Ucrainian de Stat, oglindeşte viaţa luminoasă a poporului so­vietic, constructor al comunismului, parti­ciparea lui avântată la lupta măreaţă pen­tru cauza păcii, patriotismul şi internaţio­nalismul său, dragostea pentru marele Stalin. Cântecul „Despre părintele poporului, despre Stalin cel drag“, cu versuri de G. Plotkin şi muzica de P. Koziţki, bazat pe intonaţiile cântecului popular ucrainian, exprimă dragostea fierbinte a poporului R.S.S. Ucrainiene pentru marele condu­cător al popoarelor sovietice. Plin de a­­vântul caracteristic unui popor constructor al comunismului, cântecul redă totodată măreţia chipului aceluia care este stegarul comunismului şi păcii în întreaga lume. Cu însufleţire şi dinamism este cântată de­asemeni lupta oamenilor sovietici pentru apărarea păcii în „Cântecul păcii“ de P. Maiboroda, pe versuri de A. Maluşko. O imagine luminoasă a vieţii fericite a colhoznicilor Ucrainei Sovietice, a opti­mismului şi dragostei lor de viaţă şi tot­odată a spiritului critic ascuţit împotriva a ceea ce e vechi şi înapoiat — spirit critic care îmbracă forma umorului sănătos, a tradiţionalelor strigături satirice populare — ne-o înfăţişează sulta de „Cântece şi dansuri despre recolta de sfeclă”, cu tex­tul de Voskrekasensko şi muzica de G. Ve­riovka. In repertoriul Corului Popular Ucrai­nian de Stat sunt deasemenea cântece şi dansuri în care se oglindeşte trecutul eroic de luptă a poporului ucrainian, tradiţiile sale progresiste seculare. Trebue în mod deo­sebit subliniată măes­­tria cu care compozi­torii cântecelor popu­lare şi de massă au folosit tezaurul crea­ţiei cântecului popular clasic, desvoltând în mod creator folklorul ucrainian tradiţio­nal, îmbogăţindu-l cu­­un conţinut nou şi cu intonaţii noi, reflectând ideile şi senti­mentele, viaţa şi lupta oamenilor de as­tăzi din Ucraina Sovietică. Şi în această privinţă compozitorii noştri au multe în­văţăminte de tras din audierea concertelor ansamblului ucrainian. Miile de spectatori au fost adânc emo­ţionaţi de dragostea şi grija pe care ar­tiştii sovietici au pus-o în interpretarea cântecelor noastre, în redarea cu măestrie a specificului naţional al acestor cântece. Execuţia „Cantatei despre Stalin" de A. Vieru, a cântecelor ,,O fată din munţi" de Ştefănescu pe versurile lui Vasile Alecsan­­dri, „Republica în sărbătoare” de Radu Drăgan, cântate la un înalt nivel de co­rul ucrainian, va rămâne în amintirea oa­menilor muncii din ţara noastră ca o nouă şi puternică expresie a sentimentelor fră­ţeşti ale popoarelor sovietice, a preţuirii şi respectului stalinist pentru contribuţia tuturor popoarelor, mari şi mici, la tezau­rul culturii şi artei mondiale. Sub conducerea lui G. Veriovka, corul ansamblului ucrainian impresionează prin frumuseţea şi claritatea vocilor, prin desăvârşita disciplină artistică, prin sensi­bilitatea şi precizia cu care redă nuanţele cântecelor şi indicaţiile dirijorului, prin folosirea tuturor mijloacelor de expresie pentru dezvăluirea fondului de idei şi sen­timente al lucrărilor executate. Corul Popular Ucrainian de Stat dis­pune de o serie de solişti deosebit de va­loroşi, cum ar fi I. Kravcenko, P. Potoţki, B. Lemţinghin, I. Prihodka, G. Demidova, A. Grigoriev şi alţii, care au interpretat un repertoriu bogat, cuprinzând cântece populare, cântece de massă, muzică de operă. Dansurile se îmbină organic cu progra­mul de cântece. In dansurile ucrainiene se manifestă cu deosebită putere vitalitatea şi dinamismul, fantezia creatoare nese­cată a poporului, care-şi găseşte expresia în varietatea şi originalitatea mişcărilor şi figurilor de dans, ca şi în minunatele costume populare. Create pe baza jocurilor populare, dansurile executate de ansamblul ucrainian se inspiră din actualitate, din munca şi lupta poporului sovietic. Dansurile „Hai fetelor, sprâncenatelor", suita de dansuri despre culegerea sfeclei sunt pline de voioşia, de nobleţea şi poezia muncii libere a oamenilor sovietici. In jocuri ca „Guţulka” şi „Dansul rus“, în tradiţionalele dansuri ucrainiene „Raza­ciok“, ,,Gopak" şi altele, colectivul de dan­suri a dovedit o înaltă măestrie artistică, dând acestor vechi şi­ minunate dansuri o vigoare şi o strălucire nouă, aceea a epocii sovietice, lăsând spectatorilor o imagine de neuitat a bogăţiei sufleteşti a poporului, a gingăşiei sentimentelor şi totodată a energiei lui uriaşe,, de neintrant. La punerea în valoare a specificului popular al artei ucrainiene a contribuit în mare măsură şi orchestra de instrumente populare (bandură, baian, ţambal) sub con­ducerea dirijorului I. Sklear. Puternic aplaudat a fost P. Dubrovenso care a executat, cu o virtuozitate uimi­toare la tamburină „Polka nuntaşilor" şi „Polka colhoznică", cu acompaniamentul quartetului de ţambalişti. Alături de spectacolele date în ultimii ani în ţara noastră de admirabilele ansam­bluri sovietice, Moiseev, Piatniţki, Sveş­­nikov, concertele Corului Popular Ucrai­nian de Stat au constituit pentru artiştii noştri un prilej de a trage noi învăţăminte din realizările celei mai înaintate arte din lume, arta sovietică. Prin repertoriul şi interpretarea lor, ar­tiştii sovietici au arătat încă odată că o înaltă măestrie artistică se realizează prin exprimarea ideilor şi năzuinţelor poporu­lui, prin slujirea luptei sale pentru feri­cire şi pace ; ei ne-au dat o imagine vie a înfloririi artei naţionale pe baza conţinu­tului socialist în condiţiile regimului so­vietic, al desrobirii de orice exploatare şi asuprire. Miile de oameni ai muncii care au par­ticipat la spectacolele Corului Ucrainian de Stat au salutat cu entuziasm şi admira­ţie solia artistică a poporului Uniunii So­vietice şi au transformat spectacolele an­samblului ucrainian Intr’o adevărată mani­festaţie de dragoste, prietenie şi recunoş­tinţă a poporului nostru faţă de glorioasa Uniune Sovietică, faţă de marele Stalin. ZENAIDA PALLI

Next