Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)

1952-06-10 / nr. 2370

Pag. 2 PLUTĂRITUL PE BISTRIŢA In fiecare primăvară, pe Bistriţa începe plutăritul. însemnate cantităţi de buşteni, doborîţi în masivele păduroase ale Moldo­vei şi Bucovinei, sunt transportate pe apă spre combinatele şi fabricile de cherestea, celuloză şi hârtie, spre marile şantiere ale socialismului din ţara noastră. Ţinând seama că transportul pe apă este cel mai ieftin mijloc de transport, realiza­rea planului de plutărit al lemnului are o importanţă deosebită pentru desvoltarea economiei noastre, pentru consolidarea suc­cesului reformei băneşti. In urma măsurilor luate de partid şi gu­vern, precum şi a ajutorului frăţesc multi­lateral primit din partea Uniunii Sovietice, sectorul de industrializare a lemnului din ţara noastră a luat, în ultimul timp, o pu­ternică desvoltare. Au fost construite noi fabrici şi combinate forestiere, capacitatea fabricilor de cherestea existente a fost con­siderabil mărită, etc. Toate acestea pun sarcini sporite unităţii de plutărit „Sovrom­­lemn“ din Piatra Neamţ. Datorită măsurilor tehnice şi organizato­rice luate, cantitatea de buşteni plutărită pe apele Bistriţei şi ale afluenţilor ei s'a mărit considerabil în ultimii ani. întârziat la început, din cauza timpu­lui nefavorabil, plutăritul s’a intensificat în prima jumătate a lunii Mai. Numeroase brigăzi de plutaşi s’au avântat cu dragoste în întrecerea socialistă, depăşindu-şi, zi de zi, normele. Brigada condusă de plutaşul C. Pancu, din comuna Slobozia, raionul Piatra Neamţ, de pildă, a transportat la Brăila 877 m.c. buşteni în numai 10 zile, depăşind astfel norma cu 100%. Succese însemnate au obţinut deasemeni, brigada plutaşului Vasile Gotea şi brigada condusă de plutaşul Vasile Vasilica. Succesele obţinute de un număr însem­nat de plutaşi se datoresc, în mare parte, folosirii cu pricepere a apelor mari din perioada primăverii, precum şi tehnicii noi care, în contrast isbitor cu trecutul, se face simţită, într’o măsură din ce în ce mai mare, şi în acest sector. Folosind în mun­ca lor bogata experienţă sovietică, plutaşii transportă acum, cu uşurinţă, buşteni de mărimi însemnate, într’un timp mai scurt, luptă cu hotărîre pentru creşterea neconte­nită a productivităţii muncii. Un factor de seamă care contribue la in­tensificarea transportului de buşteni pe Bis­triţa îl constitue întrecerea socialistă des­făşurată cu însufleţire de legătorii de plu­te. De măestria şi rapiditatea cu care ei Corespondenţă colectivă din partea redacţiei ziarului „Flacăra"-Piatra Neamţ pregătesc plutele depind îndeplinirea şi depăşirea planului de transport al lemnelor pe Bistriţa. Astfel, în schelele din cadrul unităţii de exploatare a lemnului Nr. 6 — Ceahlău, în prima decadă a lunii Mai pla­nul de legare a plutelor a fost îndeplinit în proporţie de 180%. Brigada de legători de plute din schela Largu-plasă, condusă de tov. C. Moglan, leagă zilnic, cu ajutorul unei macarale mecanice sovietice 150-200 m.c., depăşindu-şi simţitor programul de producţie. In schela Puzdra-Broşteni, brigada de le­gători, condusă de tov. Vasile Tărâţă, leagă zilnic câte 120-150 m.c. buşteni, depăşind norma cu 20-50%. In această schelă, suc­cesele ar fi putut fi însă şi mai mari dacă conducerea administrativă şi sindica­tul s’ar fi ocupat îndeaproape de organi­zarea muncitorilor pe echipe şi brigăzi de lucru. In lupta pentru asigurarea din timp şi în bune condiţiuni, a plutelor, pentru a tri­mite fabricilor şi şantierelor tot mai însem­nate cantităţi de material lemnos, s’au ivit, pe valea Bistriţei, fapte deosebite, pilde de atitudine nouă faţă de muncă şi de grijă pentru avutul obştesc. Una din aceste fapte este legată de numele comunistului Savin Mihai, şeful sectorului Hangu-Zugreni. In dimineaţa zilei de 12 Mai, 3 plute au scă­pat de pe pârâul Neagra-Broşteni. Dându-şi seama că, din clipă în clipă, se putea for­ma o închisoare (îngrămădire de plute) care zile întregi ar fi oprit plutăritul, tov. Savin Mihai a sărit în apă şi, fără să ţină seamă de primejdie, a prins plutele la mal. Viaţa cea nouă pe care o trăiesc astăzi, măreţele înfăptuiri ce cresc sub ochii lor, fac din plutaşii patriei noastre luptători ac­tivi pe frontul păcii şi al construcţiei socia­liste. Ca de la cer la pământ se deosebeşte traiul lor de astăzi de viaţa grea, plină de suferinţe şi umilinţi, pe care au d­us-o în trecut! In ultimii ani, pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă şi viaţă ale plutaşilor, au fost luate, prin grija partidului şi guvernu­lui, o serie de măsuri. In întreaga Vale a Bistriţei şi a afluenţilor săi s’au făcut amenajări hidraulice în vederea corectării cursului apelor, pentru a se evita acciden­tele care în anii regimului burghezo-mo­­şieresc erau dese. Dacă înainte vreme plu­taşii plutăreau desculţi şi udaţi de ploi, acum au la dispoziţie cisme de cauciuc şi pelerine impermeabile. Numai în campania de plutărit din anul 1951 s’au distribuit pelerine, cisme şi mantăi de ploaie în va­loare de peste 30.000.000 lei vechi. Anul acesta, în prima decadă a lunii Aprilie, s’au distribuit unui număr de 800 plutaşi şi le­gători, pelerine de ploaie şi cizme de cau­ciuc. Deasemeni, au luat fiinţă noi canti­ne şi dormitoare bine amenajate care sunt puse la îndemâna plutaşilor şi legătorilor, la orice oră din zi şi noapte. Transportul plutaşilor se face acum cu autocamioane, special destinate acestui scop. Pe lângă însemnatele succese obţinute în ultimul timp de plutaşi şi legători, exi­stă totuşi, în unele sectoare, o serie de pie­dici în calea bunei desfăşurări a plutăritu­­lui. In unele schele de pe Valea Bistriţei, cantităţi uriaşe de buşteni nu pot fi plută­­rite, deoarece unitatea de plutărit din Piatra Neamţ nu a asigurat din timp nu­mărul necesar de muncitori în schele pen­tru legarea plutelor. In schela Pârâul­ Pântei, din cauza proastei organizări a trasului lemnului din pădure până la schelă, brigăzile de legători irosesc uneori timp preţios din producţie. La fel, în schela Bradu-Bistricioara, există slăbi­ciuni în organizarea aprovizionării cu ma­terial lemnos, deşi pe pârâul Bradu se află în momentul de faţă mii de m. c. buşteni gata fasonaţi. In unele schele, cum ar fi, de pildă, sche­la Dreptul-Galu, lipsesc, în mod frecvent, cârme pentru plute sau alte materiale. O plută de 140 m. c., legată la 10 Mai, n’a putut pleca timp de 3 zile din cauza lipsei de cârme. Tot în această schelă un tractor K.T.-12 şi 5 oameni au stat 6 ore în şir, aşteptând ca şeful de sector „să binevo­­iască“ să le dea sârma necesară pentru buşteni. Toate acestea au făcut ca de la începu­tul campaniei şi până în ziua de 19 Mai planul de plutire a lemnului pe Bistriţa să nu fie îndeplinit în întregime. Neîndepli­­nirea planului de plutire a lemnului pe Bistriţa a făcut ca fabricile de cherestea din trustul Bacău, fabricile de celuloză şi hârtie din Piatra Neamţ şi Bacău etc. să nu primească toate cantităţile de buşteni planificate. Lichidarea lipsurilor semnalate va da posibilitatea îndeplinirii planului de tras, legat şi plutărit pe Bistriţa. Zeci de comune electrificate în regiunea Galaţi Prin folosirea resurselor locale, prin munca depusă de ţăranii muncitori, în frunte cu comuniştii, lumina electrică a fost introdusă până la sfârşitul anului tre­cut în 19 comune din regiunea Galaţi. In majoritatea comunelor, printre care Cioara-Doiceşti, Bujor, Ianca, Filimon Sârbu şi altele, lumina electrică a pătruns aproape în toate casele ţăranilor munci­tori. Cinematografele din comune funcţio­nează şi ele cu ajutorul curentului electric. In comunele „23 August“ şi Băleni, ţă­ranii muncitori, sprijiniţi de comitetele executive ale sfaturilor populare, au pro­curat toate materialele necesare electrifi­cării. In prezent se lucrează la ridicarea stâlpilor. In afară de aceste lucrări, în planul sfatului popular regional se prevede, până la sfârşitul anului 1952, electrificarea a 3 noi comune, precum şi prelungirea reţelei electrice pe toate uliţele şi în toate casele ţăranilor muncitori din alte 3 sate. In pre­zent se lucrează intens la construirea uzi­nelor electrice din comunele Folteşti şi Cuza Vodă. Cum nu trebue să se desfășoare un examen — In cartea „Amintiri din copilărie" — începu să vorbească elevul — se arată cum într’o zi Ion Creangă s’a dus să se scalde... — Da, așa, bine băiete — Îl întrerupse profesorul. Spune înainte... Vasăzică a ve­nit apoi mama lui, nu-i așa, i-a luat hai­nele de pe mal... Din când în când, în timp ce profe­sorul vorbea mai departe, elevul reuşea să plaseze şi el câte un „da“. Profesorul Ion Bocioagă l-a „ascultat" în felul acesta, la examenul de limba română, pe toţi elevii clasei a V-a de la şcoala elementară de băieţi Nr. 1 din Bucureşti. De asemenea, îndemnat poate de dorinţa de a-i ajuta pe elevi, profesorul Bocioagă le spunea adesea începuturi de fraze sau de cuvinte, rămânând ca a­­ceştia să ghicească numai sfârşitul. Chiar când un elev părea să cunoască bine pro­blema, profesorul Bocioagă îl întrerupea după primele cuvinte, considerând că­ nu e necesar să-l asculte până la sfârşit. Aceste „metode" de examinare sunt profund greşite şi dăunătoare; ele fac imposibilă verificarea cunoştinţelor reale ale elevului, împiedică deci ca examenul să-şi atingă scopul. Bogata experienţă a pedagogilor sovie­tici ne arată, că, în timp ce elevul îşi ex­pune răspunsul, profesorul nu trebue să-l întrerupă, nu trebue să facă niciun fel de observaţii, căci aceasta îl face pe elev să-şi piardă încrederea în el însuşi. Deabia după ce elevul şi-a terminat expunerea, examinatorul îi poate pune — dacă e ca­zul — întrebări suplimentare, îi poate lă­muri pe scurt greşelile făcute. Altfel, din­­tr’un mijloc de control al cunoştinţelor, examenul se transformă într’o lecţie. O altă lipsă importantă a examenului de limba română ţinut de profesorul Bo­cioagă, a constituit-o faptul că unele fraze şi propoziţiuni date elevilor pentru ana­liză gramaticală, au fost neliterare, con­fuze, dovedind totala lipsă de grijă şi a­­tenţie în întocmirea lor. In loc să aleagă propoziţiuni din bucăţi literare clasice, profesorul inventa. Iată, de pildă, o astfel de propoziţiune: „Pentru înflorirea pa­triei, aş lupta cu învăţătura" (!?) Nici examenul scris nu s’a desfăşurat mai bine. Având de desvoltat tema „Ma­rile construcţii ale socialismului oglindite in literatură", mulţi elevi au scris despre marile construcţii din ţara noastră, fără însă a pomeni un cuvânt despre operele literare care oglindesc aceste construcţii. Cu alte cuvinte, ei nu au tratat tema dată. Cu toate acestea, profesorul a dat note re­lativ mari, dovedind pe de oparte lipsa sa de exigenţă faţă de elevi, aprecierea ne­­justă a cunoştinţelor lor, iar pe de altă parte slaba pregătire a acestora din timpul anului. Nu mai vorbim de faptul că profe­sorul a trecut pur şi simplu cu vederea diferite greşeli de ortografie. Direcţiunea şcolii elementare de băeţi No. 1, precum şi consiliul pedagogic, au datoria să analizeze cu regularitate felul cum se desfăşoară examenele şi să ia în mod operativ măsuri pentru îndreptarea lipsurilor şi greşelilor constatate. Respectarea instrucţiunilor Ministerului învăţământului Public în ceea ce priveşte examenele de sfârşit de an, studierea şi aplicarea bogatei experienţe sovietice în acest domeniu, constitue chezăşia desfăşu­rării cu succes a acestei importante etape din viaţa şcolilor noastre. A. C. SCÂNTEIA Lucrarea clasică a lui I. V. Stalin „Despre Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apărarea Patriei“ Acum zece ani, la 10 Iunie 1942, a apă­rut cartea lui I. V. Stalin „Despre Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apăra­rea Patriei". In această carte au fost a­­dunate cuvântările și rapoartele lui I. V. Stalin din primul an al războiului dus de poporul sovietic împotriva cotropi­torilor fascişti germani. Ulterior au intrat în această carte cuvântările, rapoartele, ordinele de zi ale lui I. V. Stalin din în­treaga perioadă a Războiului pentru A­­părarea Patriei. Ele reprezintă o bogăţie de idei de nepreţuit. Această carte este o operă genială a corifeului ştiinţei marxist­­leniniste, a conducătorului Statului Sovie­tic şi al Armatei Sovietice, a marelui con­ducător de oşti care a înfăptuit zdrobirea hoardelor fasciste germane. Cartea con­ţine o analiză extrem de profundă a fie­cărei etape a Marelui Război al poporului sovietic pentru Apărarea Patriei. Cartea lui I. V. Stalin „Despre Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apăra­rea Patriei" reprezintă un model remar­cabil de unitate dintre teorie şi practică, un model de previziune ştiinţifică, un mă­reţ exemplu al rolului mobilizator, organi­zator şi inspirator al ideilor marxist-leni­­niste. I. V. Stalin a desvoltat şi aprofun­dat învăţătura marxist-leninistă despre război, a pus în lumină sub toate aspectele în cartea sa izvoarele, caracterul şi legile celui de al doilea război mondial, a arătat ţelurile şi sarcinile Războiului Uniunii So­vietice pentru Apărarea Patriei. El a făcut o analiză profundă a esenţei de clasă a fascismului şi a demascat până la capăt ideologia canibalică, rasistă a hitleriştilor. El a desvoltat mai departe teoria marxist­­leninistă în problema orânduirii sovietice sociale şi a orânduirii sovietice de stat, a superiorităţii lor faţă de orânduirea bur­gheză ; el a arătat sub toate aspectele ro­lul Partidului Bolşevic ca organizator şi Inspirator al societăţii sovietice, a scos la M.­MITIN iveală Izvoarele forţelor Statului Sovietic în victoria lui asupra fascismului. Materialele cuprinse în această carte se disting prin forţa de neînfrânt a logicii staliniste, prin claritatea cristalină şi pro­funzimea gândirii, prin încrederea nemăr­ginită în forţa şi raţiunea masselor popu­lare, prin analiza ştiinţifică a situaţiei complexe, prin calm, înţelepciune, lucidi­tate şi veridicitate în aprecierea evenimen­telor, prin indicarea precisă a căilor pentru îndeplinirea sarcinii zdrobirii duşmanului. Prin toate acestea, cartea „Despre Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apăra­rea Patriei" constitue o contribuţie de seamă la tezaurul teoriei marxist-leniniste.­­ La instigaţia directă a imperialiştilor din S.U.A., Anglia şi Franţa, fasciştii germani au aruncat pe neaşteptate şi în mod mişe­­lesc împotriva Uniunii Sovietice, în iunie 1941, o monstruoasă maşină de război, care se sprijinea pe potenţialul industrial al întregii Europe. Asupra Uniunii Sovie­tice se abătuse o primejdie gravă : era vorba de viaţa sau de moartea Statului Sovietic, de toate cuceririle socialismului, era vorba de libertatea sau de înrobirea poporului sovietic. Poporul sovietic s’a an­gajat într’o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva hoardelor fasciste germane. Cartea „Despre Marele Război al Uniu­nii Sovietice pentru Apărarea Patriei" în­cepe cu neuitata, emoţionanta cuvântare a lui I. V. Stalin rostită la radio în ziua de 3 iulie 1941. Această cuvântare a răsunat ca o înflăcărată chemare către popoarele Uni­unii Sovietice de a-şi încorda toate forţele pentru a apăra libertatea şi Independenţa lor, Patria lor socialistă. Această cuvântare a jucat un rol hotărîtor în mobilizarea tu­turor forţelor poporului sovietic pentru zdrobirea­ hoardelor fasciste, care năvăli­seră în ţară. In cuvântarea sa I. V. Stalin a deffnit caracterul războiului ca război tâlhăresc şi de jaf din partea fascismului german, şi ca război pentru apărarea­ Pa­triei, război drept din partea poporului so­vietic. In acelaş timp tovarăşul Stalin a arătat rolul care revine Uniunii Sovietice în lupta împotriva fascismului german. „Războiul nostru pentru libertatea Patriei noastre — a spus el — se va contopi cu lupta popoarelor din Europa şi din Ame­rica pentru Independenţa lor, pentru liber­tăţi democratice. Acesta va fi frontul unic al popoarelor care se ridică pentru liber­tate, împotriva înrobirii şi ameninţării de înrobire din partea armatelor fasciste ale lui Hitler“. Evenimentele ulterioare au confirmat pe de-a-ntregul şi în totul clarviziunea acestor cuvinte ale conducătorului Statului Sovie­tic, ale conducătorului oamenilor muncii din lumea întreagă. Massere populare largi din S.U.A., Anglia, Franţa şi din celelalte ţări erau hotărît de partea Uniunii Sovie­tice; ele urmăreau cu entuziasm eroica ri­postă dată de Armata Roşie turbatelor hoarde fasciste. Marele Război al poporu­lui sovietic pentru Apărarea Patriei s’a contopit într’adevăr ulterior cu lupta po­poarelor Europei împotriva jugului fascist. In războiul împotriva Germaniei fasciste, cercurile reacţionare din S.U.A. şi Anglia urmăreau după cum se ştie ţeluri proprii. Planurile imperialiştilor anglo-americani nu cuprindeau nicidecum sarcina zdrobirii complecte a fascismului german, care a fost alimentat şi crescut de ei. Ei nu voiau decât înlăturarea concurentului lor pericu­los, visând în, acelaş timp că Uniunea So­vietică va ieşi slăbită la maximum. In timpul războiului imperialiştii anglo­­americani au dus o politică ticăloasă, fa­riseică, tărăgănind în fel şi chip deschide­rea celui de al doilea front, în pofida pro­misiunilor lor solemne. Ba mai mult chiar, după cum s’a stabilit ulterior, ei au dus fără știrea U.R.S.S. tratative secrete cu hitleriștii cu privire la încheierea unei păci separate. Puternicele lovituri date de Ar­mata Sovietică armatelor fasciste, vigi­lenţa popoarelor, presiunea opiniei publice mondiale, sentimentele net antifasciste ale oamenilor simpli din S.U.A. şi Anglia au împiedicat pe căpeteniile imperialiştilor anglo-americani să aducă la îndeplinire pe faţă planurile lor negre, trădătoare. Falsificatorii istoriei din lagărul anglo­­american fac în prezent multă zarvă pe tema pretinsului rol important pe care ar­matele americano-engleze l-ar fi jucat în războiul împotriva Germaniei hitleriste. Or, este bine ştiut că în realitate cel de al doilea front deschis de aliaţi în iunie 1944 n’a mai jucat un rol serios în desfăşura­rea războiului. Şi după deschiderea celui de al doilea front comandamentul hitlerist a continuat să ţină pe frontul sovieto­­german principalele sale forţe. Imperia­liştii anglo-americani s’au decis să deschi­dă cel de al doilea front abia atunci când devenise cu totul limpede că Germania fas­cistă va fi în mod inevitabil înfrântă. Situaţia militară care s’a creat pe la mij­locul anului 1944 denota că „Uniunea So­vietică este în stare să ocupe întreaga Germanie şi să înfăptuiască eliberarea Franţei fără vreun ajutor din partea alia­ţilor, cu propriile ei forţe" („I. V. Stalin. Scurtă biografie"). Armata Sovietică victorioasă nu numai că a salvgardat libertatea şi independenţa Patriei ei; ea a eliberat de sub jugul fas­cist poporul german, popoarele Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei, României, Bulga­riei, Albaniei şi dintr’o serie de alte ţări. In ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, oamenii muncii au venit la putere, s’a sta­tornicit regimul de democraţie populară. Constituirea Republicii Democrate Ger­mane a însemnat, după aprecierea tovară­şului Stalin, un punct de cotitură în istoria Europei. Marea victorie a poporului chinez asupra reacţiunii interne şi asupra agreso­rilor imperialişti a dus la constituirea Re­publicii Populare Chineze şi a creat o si­tuaţie cu totul nouă în Asia. Rolul elibe­rator al Statului socialist sovietic, măreaţa misiune eliberatoare a Armatei Sovietice, despre care I. V. Stalin a vorbit chiar la începutul războiului împotriva fascismului german, au ieşit la iveală în toată însem­nătatea lor istorică. Uniunea Sovietică nu numai că a elibe­rat popoarele de sub jugul imperialist, dar a şi salvgardat toate cuceririle culturii mondiale. „Astăzi — a scris tovarăşul Stalin — întreaga lume recunoaşte că, prin lupta sa plină de abnegaţie, poporul sovie­tic a salvat civilizaţia Europei de pogro­­miştii fascişti. Acesta este marele merit al poporului sovietic în faţa istoriei ome­nirii". II. In cursul Războiului pentru Apărarea Patriei a ieşit la iveală cu o deosebită tărie marea superioritate a modului de pro­ducţie socialist şi a conducerii planifi­cate a economiei asupra sistemului capita­list anarhic, bazat pe exploatare. Nu­mai în condiţiile modului de producţie so­cialist a fost posibil să se rezolve în cursul unui război dintre cele mai grele astfel de probleme ca, de pildă, mutarea industriei pe o scară nemaivăzută în re­giunile răsăritene ale ţării, asigurarea unei puternice creşteri a producţiei de război, aprovizionarea neîntreruptă a unui front gigantic cu cea mai perfecţionată tehnică de război, producţia de articole alimentare şi de materii prime pentru satisfacerea ne­voilor frontului şi ale spatelui frontului. „Orânduirea socialistă — arată I. V. Stalin —, născută de Revoluţia din Octombrie, a dat poporului nostru şi arma­tei noastre o forţă măreaţă şi de neînvins". Cu deosebită profunzime a desvoltat I. V. Stalin în perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei problema patriotis­mului sovietic. Războiul pentru Apărarea Patriei a arătat că oamenii sovietici sunt în stare să facă minuni şi să iasă învin­gători din cele mai grele încercări. Nici­odată încă în istoria omenirii n’a existat o atât de înaltă conştiinţă a datoriei pa­triotice, o astfel de înţelegere a intereselor întregului popor, o astfel de hotărîre de a accepta orice sacrificii pentru a apăra cu­ceririle proprii, ca acelea de care au dat dovadă popoarele U.R.S.S. Statul sovietic multinaţional a trecut cu succes prin toate încercările războiului şi a dovedit viabili­tatea sa. Prietenia dintre popoarele Ţării sovietice s-a călit şi mai mult în lupta îm­potriva cotropitorilor fascişti. Marele Război pentru Apărarea Patriei a arătat măreţia spiritului oamenilor socie­tăţii socialiste, a oamenilor educaţi de par­tidul lui Lenin­ Stalin. Eroismul în massă al poporului sovietic, fermitatea şi spiritul său de abnegaţie fără seamăn, dragostea atotbiruitoare faţă de Patria sa socialistă au arătat lumii întregi de ce este capabil un popor eliberat de orice exploatare, u­­ popor care a construit societatea socialistă. Patriotismul socialist sovietic este un patriotism, de tip nou, de calitate nouă, cum nu a mai cunoscut întreaga istorie prece­dentă a omenirii. „Forţa patriotismului sovietic — a spus tovarăşul Stalin — constă în aceea că nu are la bază preju­decăţi rasiale sau naţionaliste, ci adâncit devotament şi credinţa poporului faţă de Patria Sovietică, prietenia frăţească a oa­menilor muncii tuturor naţiunilor ţării noastre. Patriotismul sovietic îmbină în mod armonios tradiţiile naţionale ale po­poarelor cu interesele vitale comune ale tuturor oamenilor muncii din Uniunea So­vietică... Totodată popoarele Uniunii So­vietice respectă drepturile şi independenţa popoarelor celorlalte ţări şi au dovedit tot­deauna că sunt gata să trăiască în pace şi prietenie cu statele vecine. Aici trebue căutată baza legăturilor, care cresc şi se întăresc, dintre statul nostru şi popoarele iubitoare de libertate". I. V. Stalin a făcut o caracterizare atot­cuprinzătoare a rolului hotărîtor al Parti­dului Bolşevic în organizarea victoriei asu­pra cotropitorilor fascişti germani. „In anii Războiului pentru Apărarea Patriei — a spus el — partidul a fost inspiratorul şi organizatorul luptei întregului popor împo­triva cotropitorilor fascişti. Munca organi­zatorică a partidului a unit într’un tot şi a îndreptat spre un ţel comun toate sfor­ţările oamenilor sovietici, subordonând toate forţele şi mijloacele noastre cauzei zdrobirii duşmanului. In timpul războiului partidul a prins rădăcini şi mai adânci în popor, s’a legat şi mai strâns de massere largi ale oamenilor muncii. Acesta este izvorul forţei statului nostru". Partidul Bolşevic a trimis sute de mii de membri ai săi în sectoarele cele mai pe­riculoase şi de cea mai mare răspundere. Pretutindeni, pe front şi în spatele frontu­lui, comuniştii au mers în avangarda mas­selor populare, săvârşind acte de eroism fără egal, dând dovadă de bărbăţie fără seamăn, de încredere fermă în victorie, de un mare devotament faţă de interesele po­porului, de o fidelitate de nezdruncinat faţă de cauza lui Lenin­ Stalin. In cuvinte inspirate a vorbit I. V. Stalin la recepţia dată la Cremlin In cinstea co­mandanţilor trupelor Armatei Roşii, în ziua de 24 Mai 1945, despre meritele po* Pentru desvoltarea pisciculturii Ţara noastră prezintă un teren deosebit de prielnic pentru desvoltarea pisciculturii, care să asigure oamenilor muncii în canti­tăţi suficiente un aliment de primă nece­sitate — peştele. Suprafaţa apelor din ţara noastră — Du­nărea şi regiunea sa inundabilă, Delta, ia­zurile şi râurile, precum şi unele terenuri neproductive de pe văile apelor ce brăz­dează ţara noastră , poate fi folosită prin diferite amenajări şi repopulări, pentru în­mulţirea crescătoriilor de peşte. Pe de altă parte, crearea unei vaste re­ţele de iazuri şi rezervoare de apă va juca un rol important în lupta contra secetei. Reţinând apele locale provenite din scurgeri, aceste iazuri şi rezervoare de apă permit ca apa să fie folosită la irigarea culturilor intensive de zarzavaturi şi orez şi pentru adăpatul vitelor. De asemenea, existenţa acestor iazuri şi rezervoare de apă va aduce o îmbunătăţire a climei re­giunilor respective — prin aceea că regu­larizează regimul ploilor. încă din anul, 1949 s’a început în ţara noastră înfiinţarea de noi crescătorii pis­cicole şi refacerea celor existente. Astfel, s’au amenajat două feluri de crescătorii ar­tificiale : eleştee — ca cele dela Nucet, regiunea Prahova, Cefa, regiunea Bihor, Cil şi Ineu din regiunea Arad ; şi iazuri — cum sunt de exemplu cele dela gospodăria colectivă „Drumul lui Lenin’’ din satul Livedea, regiunea Bucureşti şi dela gos­podăria colectivă „Gh. Doja’’ din satul Viile Dejului. Iazul dela gospodăria colec­tivă „Gh. Doja" are o întindere de 6 hectare. Deasemenea, au mai fost create nume­roase iazuri de peşte din iniţiativa sfatu­rilor populare : la Suliţa-Dracşani şi Să­rata, regiunea Botoşani, în comuna Tri­­feşti, regiunea Roman şi la Tunari, regiu­nea Bucureşti, etc. In prezent, în comuna Şipote, regiunea Iaşi, se construeşte un iaz pentru peşte pe o suprafaţă de 20 hectare. Acest iaz va servi în acelaş timp şi la iri­garea unei suprafeţe de 10 hectare cultură de zarzavat. CE SA CITIM Din literatura ţarilor de democraţie populara Vladimir Minaci : „Ieri şi mâine” In Editura de Stat pentru Literatură şi Artă a apărut în traducere românească romanul scriitorului slovac Vladimir Mi­naci „Ieri şi mâine", una din valoroasele creaţii ale noii literaturi cehoslovace. Cartea redă viaţa unui sat din Ceho­slovacia, satul Klance, în primii ani după eliberare­a ţării de către glorioasa armată sovietică. Autorul înfăţişează figura învă­ţătorului comunist Peter Lotar, care însu­fleţeşte pe oamenii din sat în lupta pentru ştergerea urmelor războiului, pentru o viaţă nouă. In primii ani de după eliberare, duş­manii poporului cehoslovac, cu sprijinul imperialiştilor din Apus, pregăteau o lo­vitură de stat fascistă. Vântul proaspăt al victoriosului Fe­bruarie 1948, dată memorabilă în istoria poporului cehoslovac, care marchează sdrobirea complotului reacţionar, trece şi prin satul Klance. Comuniştii se află în primele rânduri ale luptătorilor din Klance pentru o viaţă mai bună. Apariţia primului tractor în sat e pri­vită la început cu neîncredere. Apoi, când ţăranii muncitori se conving de necesitatea şi avantajele muncii mecanizate, de juste­ţea liniei partidului, ei încep să înjghebeze întovărăşirile. Zorile vieţii fericite care s’au revărsat asupra Cehoslovaciei noi se ridică şi deasupra satului Klance. Cartea lui Vladimir Minaci este străbă­tută de un puternic optimism, de dragoste faţă de oameni şi de viaţă, faţă de tot ce făureşte poporul liber al Cehoslovaciei democrat-populare sub conducerea Parti­dului Comunist. Gânduri înaripate Tânăra urca în goană treptele de marmoră spre sala unde se ţinea consfătui­rea, îşi potrivea, emoţionată, centironul, arunca o ultimă privire spre uniforma pe care o periase cu grijă câteva minute îna­inte. Ultimele zile când mai poartă uni­forma şcolilor Rezervelor de Muncă, uni­forma aceasta bleumarin de care o leagă atâtea amintiri. Amintirile a doi ani de şcoală, ceasurile de învăţătură şi sport, viaţa în colectiv cu toate bucuriile ei. Dar toate acestea au fost ieri... Peste câteva zile va începe adevărata ei viaţă, va trăi visurile pe care şi le-a făurit în anii de şcoală. Visul Constanţei Teianu, fruntaşă în în­văţătură la şcoala profesională Nr. 21 Metalo-Feroviar, este să lucreze într-o uzină modernă, sau să străbată sute de kilometri pe locomotivă, strecurându-se prin depresiunea munţilor, gonind peste câmpii cu holde nesfârşite. Visul ei va deveni realitate. Partidul, deschizând o poartă largă către viitorul luminos al pa­triei a deschis totodată nebănuite perspec­tive de desvoltare fiecărui tânăr. Cu cât entuziasm, cu câtă însufleţire a primit tineretul patriei chemarea pe care tovarăşul Gheorghiu-Dej, conducătorul iubit al poporului muncitor, i-a adresat-o în Raportul asupra planului de electrificare a ţării. „Tinerii muncitori şi ţărani, tinerii studioşi, tinerii ingineri şi tehnicieni sunt chemaţi să-şi pună entuziasmul lor creator, îndrăzneala lor de gândire şi de acţiune, înflăcăratul lor patriotism, interesul pentru tot ce e nou şi înaintat, în slujba biruirii forţelor potrivnice ale naturii, în slujba triumfului planului de electrificare şi de folosire a apelor". La chemarea partidului şi a conducătorului său, tineretul patriei, alături de întregul popor, croeşte Dunării un nou drum spre Mare, zăgăzuieşte apele înspumate ale Bistriţei, cheamă la viaţă regiuni, până mai ieri, oropsite şi uitate. Răspunzând aceleiaşi înflăcărate che­mări, Constanţa Teianu a intrat la şcoală, a învăţat cu însufleţire şi acum, iat-o, în pragul examenelor de sfârşit de an. ★ De la un capăt la altul, sala fremăta de discuţii aprinse, de cântece tinereşti. In­trând, tânăra văzu sute şi sute de alţi tineri, toţi în uniforme bleumarin. Mâine, unii dintre ei vor fi strungari vestiţi, alţii turnători, ajustori sau meca­nici, chemaţi să stăpânească maşini noi şi complicate, să stăpânească tehnica. Mâine, ei vor construi uzine şi fabrici, termo­centrale, case de locuit pentru oamenii muncii. Spre cer, se va înălţa fumul uzinelor noi, mecanizate, conduse de oa­meni care acum stau încă pe băncile şcolii, oţelul şi fonta vor curge ca un râu de foc din noile furnale şi cuptoare „Siemens Martin". Tinerii se adunaseră în sala aceasta, ce poartă numele lui Filimon Sârbu — numele unuia din eroii tineretului mun­citor din ţara noastră — pentru a asculta cuvântul unor stahanovişti vestiţi, pentru a învăţa cum să dea mai grabnic viaţă vi­surilor lor îndrăzneţe. ...Deodată se făcu tăcere. Câteva clipe, nu se mai auzi decât răsuflarea fierbinte a celor veniţi să asculte. Urmărit cu curio­zitate de 500 de perechi de ochi, la tribună urc­ă un tânăr de vreo 25 de ani, uscăţiv, plin de energie. — Are cuvântul tov. Virgil Petrescu, strungar stahanovist, responsabilul primei brigăzi U.T.M.-iste stahanoviste din ţara noastră, aşa îl recomandă tovarăşul care prezida consfătuirea. Un tânăr obişnuit, ca oricare altu. Câţiva din sală îl cunosc, au făcut practică în secţia lui. II ştiau dinainte ca pe un muncitor de nădejde, priceput. Acum însă, pentru prima oară, îl văd vorbind în faţa unei adunări atât de numeroase. — „O maşină, oricât de nouă, de per­fecţionată ar fi ea, nu va funcţiona nicio­dată desăvârşit dacă omul nu-şi cunoaşte meseria. Cel mai minunat izvor pentru do­bândirea unei asemeni calificări înalte este să înveţi, să studiezi cu râvnă, să-ţi însuşeşti metodele înaintate de lucru şi, mai întâi de toate, metodele stahanovişti-*­lor sovietici, de înaltă productivitate a muncii. încetul cu încetul, prin faţa celor 500 de tineri participanţi la consfătuire încep să se perinde imagini din viaţa strunga­rilor. Atenţi, silindu-se să nu le scape nimic, tinerii notează cuvintele stahano­­vistului. Virgil Petrescu le vorbeşte despre felul cum trebue să lucreze după metodele vestiţilor stahanovişti Bâkov-Bortkevici, de tăiere rapidă, a metalelor, cum să ascută şi să folosească cuţitele, cum să organizeze lucrul la locul de muncă, etc. Ii învaţă să măsoare timpul nu numai în minute, ci şi în secunde. De la tribună, Constanţa Teianu, cărei fusese aleasă în prezidiu, privea cum tova­răşii ei de învăţătură, mâine tovarăşi dei muncă, notau cu grijă fiecare cuvânt. Aşa cum ar fi notat, la şcoală, cuvintele profe-* sorului. — Altădată, munca noastră, a intuitori­lor era o muncă grea, istovitoare. Astăzi însă, tehnica nouă ne uşurează şi ne In-* frumuseţează munca, ne deschide posibili-* tăţi nelimitate pentru ridicarea necontenită a producţiei şi productivităţii muncii. Să învăţăm să stăpânim tehnica, iată cea mai importantă sarcină, — le-a spus, printre altele, unul dintre numeroşii stahanovişti de la uzinele „23 August".­­ Consfătuirea s-a terminat şi acum tinerii vin cu întrebări, cer lămuriri. Răspunzând unor întrebări, Virgil Petrescu vorbeşte despre viaţa grea a ucenicilor de altădată­­ Astăzi, însă, prin grija partidului şi guvern­­ului, tinerii din şcolile profesionale ale Rezervelor de Muncă au la îndemână toate condiţiile ca să poată învăţa, să devină constructori ai socialismului. Profesorii se ocupă cu dragoste de stahanoviştii şi frun­taşii de mâine, îi ajută să-şi desvolte din plin capacitatea creatoare, să petreacă cu folos timpul liber. In timpul liber, tânărul Adam Ilie, de pildă, elev al şcolii metalur­gice Nr. 2, pictează, alţii cântă sau fac sport. Pentru aceşti tineri, schimbul de mâine al industriei noastre socialiste, experienţa stahanoviştilor este o înaltă şcoală, staha­­novismul le este un exemplu minunat. Şi tot mai năvalnic, mai înaripat este gândul de a face şi ei parte din detaşa­mentul înaintat al stahanoviştilor, de a cu­ceri prin muncă dârză, perseverentă, acest titlu de cinste şi onoare. •­ După exemplul primei întâlniri dintre elevii unor şcoli ai Rezervelor de Muncă şi stahanovişti, care a avut loc Sâmbătă 31 Mai în sala „Filimon Sârbu", trebue organizate, pe viitor, noi asemenea consfă­tuiri, trebue făcut totul pentru extinderea experienţei înaintate. I. PURCARU PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE IN „SCÂNTEIA" „Pentru îmbunătăţirea transporturilor în subteran la mina Lupeni“ In articolul „Pentru îmbunătăţirea trans­porturilor în subteran la mina Lupeni’’, apărut în „Scânteia" Nr. 2309, este criti­cat comitetul de partid al exploatării de la mina Lupeni, pentru că nu s’a preocupat de problema îmbunătăţirii transporturilor în subteran. In răspunsul adresat ziarului nostru, co­mitetul de partid arată că îşi însuşeşte pe deplin critica făcută. Comitetul de partid, comitetul de întreprindere şi conducerea administrativă a exploatării au luat o serie de măsuri în vederea lichidării lipsurilor semnalate. Astfel, a fost convocată o adunare extra­ordinară a organizaţiei de bază nr. 8 trans­porturi, având ca ordine de zi: importanţa transporturilor şi lipsurile existente în acest sector. La şedinţă a participat şi primul secretar al Comitetului raional de partid Petroşani. Au început lucrările de revizuire a li­niilor ferate din subteran ; la atelierele cen­trale Petroşani se revizuesc locomotivele Diesel defecte. Deasemeni, s-au luat măsuri pentru a se face stocuri de material lemnos la locurile de muncă, asigurându-se astfel o bună a­­provizionare a grupelor de mineri. In urma măsurilor luate, ca şi a sporirii utilajului cu noi locomotive Diesel, situaţia transporturilor în subteran la exploatarea carboniferă Lupeni s-a îmbunătăţit sim­ţitor. Nr. 2370

Next