Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)

1954-06-10 / nr. 2995

­ Pag. 4 SCÎNTEIA Cu privire la discutarea problemei endochineze Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al U. R. S. S., V. M. MOLOTOV, la conferinţa de la Geneva, la 8 iunie 1954 GENEVA 9 (Agerpres). — TASS trans­mit© declaraţia făcută la 8 iunie la confe­rinţa de la Geneva de ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., V. M. Molotov. Domnule preşedinte, Domnilor delegaţi! Restabilirea păcii în Indochina este o sarcina importantă a­ conferinţei de la Ge­neva. Popoarele Indochinei îşi pun spe­ranţele în conferinţa de la Geneva, nădăj­duind că ea va contribui la asigurarea păcii, independenţei, libertăţii şi unităţii popoarelor din Vietnam, Laos şi­ Cambod­­gia. Simpatia popoarelor din întreaga lume este de partea mişcării de eliberare naţio­nală a popoarelor din Indochina. Lupta popoarelor din Indochina pentru indepen­denţă naţională şi libertate trebuie să fie recunoscută de către actuala conferinţă. Participanţii la conferinţa de la Geneva au sarcina de răspundere de a contribui la încetarea cît mai grabnică a operaţiu­nilor militare, la stabilirea unei păci trai­nice şi temeinice în Indochina. Nu se poate totuşi face abstracţie de faptul că nu toţi participanţii la actuala conferinţă, după cum se vede, sunt deopo­trivă de pătrunşi de sarcinile lor. Acest lucru se vede din cele ce se petrec la ac­tuala conferinţă, precum şi în jurul confe­rinţei de la Geneva şi simultan cu ea. Există impresia că nu toţi participanţii la conferinţă sînt interesaţi în restabilirea cît mai grabnică a păcii în Indochina. In­tr-adevăr, cineva poate să participe la con­ferinţa de la Geneva, dar să considere că sarcina sa este nu restabilirea păcii în In­dochina, ci dovedirea imposibilităţii unei înţelegeri în problema încetării războiului din Indochina. Dar acei care tind să dove­­dească imposibilitatea unui acord nu merg pur şi simplu pe calea prelungirii războiu­­lui din Indochina, ci pregătesc în realitate extinderea continuă a războiului, cu toate consecinţele lui periculoase. Sînt fapte care dovedesc intenţiile unor guverne ca, în locul restabilirii păcii, să pregătească continua extindere a războiu­lui din Indochina şi sporirea numărului participanţilor la acest război. Noi nu Cînd s-a trecut la discutarea problemei indochineze la conferinţă, s-a ajuns la în­ţelegerea de a se începe cu problemele militare pentru a se trece apoi la exami­narea problemelor reglementării politice în Indochina. Este timpul să tragem unele concluzii pe marginea examinării proble­melor militare în decursul ultimelor patru săptămîni şi să nu mai amînăm examina­rea problemelor reglementării politice, cu atît mai mult cu cît discuţiile au confirmat că aceste două categorii de probleme sunt strins legate între ele. Atît delegaţia Republicii Democrate Vietnam cît şi delegaţia Franţei au făcut propuneri referitoare la încetarea ostili­­tăţilor în Indochina. In cursul discuţiilor, delegaţia Republicii Populare Chineze a prezentat propunerile sale cu privire la principiile fundamentale ale acordului pentru încetarea ostilităţilor. Discutarea acestor propuneri a arătat că într-o serie de probleme se vădeşte o apropiere între punctele de vedere ale participanţilor la conferinţă. Din aceste probleme face parte, în pri­mul rînd, problema necesităţii încetării simultane a operaţiunilor militare pe în­tregul teritoriu al Indochinei de către toate forţele armate ale părţilor belige­rante. Deşi, în legătură cu aceasta, la con­ferinţă s-au făcut totuşi unele rezerve, după cum se ştie, noi am ajuns la un acord în această privinţă. Din cauza situa­ţiei militare complexe din Indochina, în­cetarea ostilităţilor necesită reglementa­­­­rea problemei zonelor de staţionare a tru­pelor celor două părţi. Această problemă nu poate fi reglementată altfel de­cit pe calea unor negocieri directe între părţi In conformitate cu hotărirea adoptată la 29 mai de conferinţă, reprezentanţii mili­tari ai celor două părţi au intrat în con­tact. Acest lucru s-a şi făcut la Geneva. S-a considerat de asemenea necesar să se stabilească acelaşi contact la faţa locu­lui, în Indochina. S-a început examinarea problemei zonelor de staţionare a trupe­lor celor două părţi, ceea ce constituie un pas important în opera de reglementare a problemei indochineze. In cursul discuţiilor s-a stabilit de ase­menea că toţi participanţii la conferinţa de la Geneva sunt în principiu de acord cu propunerea Republicii Democrate Viet­nam ca încetarea ostilităţilor­ de Indochina să fie însoţită de neadmiterea introducerii de noi trupe şi de personal militar de orice fel, precum şi de armament şi mu­niţii de orice tip în Indochina. Acest lucru est© lesne de înţeles, pentru că orice acord cu privire la încetarea ostilităţilor poate deveni un petec de hîrtie dacă nu se va manifesta grijă pentru a nu admite intro­ducerea de trupe, armament şi muniţii in Indochina. In caz contrar, încetarea osti­lităţilor ar putea fi folosită ca un scurt răgaz pentru acumularea de forţe şi reîn­ceperea războiului, în proporţii şi mai mari poate. In rindurile participanţilor la confe­rinţă nu a stîrnit îndoieli nici propunerea de a se crea o comisie mixtă, alcătuită din reprezentanţii celor două părţi, în vede­rea controlării îndeplinirii prevederilor acordului cu privire la încetarea ostilită­ţilor. Importanţa deosebită a unei aseme­nea comisii decurge chiar din faptul că tocmai părţile direct interesate trebuie să aibă principala răspundere pentru înde­plinirea acordului sus-aminti­t şi, dacă păr­ţile nu vor tinde spre respectarea acor­dului realizat, nimeni altcineva nu va putea asigura rezultatele cuvenite ale acordului care a fost semnat Problema necesităţii stabilirii unei su­pravegheri internaţionale asupra îndepli­nirii prevederilor acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Indo­china a fost obiectul unor discuţii deo­sebit de amănunţite Toate delegaţiile au căzut de acord că pentru realizarea­ unui astfel de control internaţional este nece­sară crearea unui organism internaţional corespunzător care să se bucure de auto­ritate. Mă voi mai referi la această pro­blemă, întrucît aici există divergenţe se­rioase între poziţiile delegaţiilor. După cum se ştie, delegaţia sovietică a avut o atitudine pozitivă şi faţă de pro­putem să nu ţinem seama de astfel de pla­nuri, cu care Departamentul de stat al S.U.A. are cele mai strînse legături. Acest lucru îl dovedesc fapte cum este agitaţia care continuă în jurul creării, blo­cului militar al aşa-zisei „Asii de sud-est", în fruntea căruia urmează să fie Statele Unite ale Americii, şi la care urmează să participe puteri coloniale şi cei mai ser­vili sateliţi ai lor. Acest lucru este dove­dit de conferinţa militară de la Washing­ton, cu participarea S.U.A., Angliei, Fran­ţei, Australiei şi Noii Zeelande. In cate­­­goria faptelor de acest fel trebuie trecută încercarea guvernului TaMande­ de a îm­piedica reglementarea problemei indochi­­neze la conferinţa de la Geneva, ceea ce s-a făcut în mod vădit din ordinul unor cercuri agresive străine. Propunerea Tai­­landei de a se crea pe lîngă Consiliul de Securitate o comisie pentru supravegherea situaţiei la frontiera Indochinei este o în­cercare de a pregăti dinainte un pretext pentru amestecul formal al Organizaţiei Naţiunilor Unite — de fapt a­ Statelor Unite ale Americii — în afacerile interne ale Indochinei, şi are scopul de a zdrun­cina încrederea faţă de conferinţa de la Geneva, care se ocupă cu problemele con­crete ale restabilirii păcii în­ Indochina. Nu putem să nu ţinem seama de faptul că cercurile agresive din unele ţări nu trecc temeri în ceea ce priveşte posibili­tatea de a se obţine la conferinţa de la Geneva unele rezultate pozitive în ce pri­veşte reglementarea paşnică a problemei indochineze. In aceste condiţii, delegaţia sovietică consideră necesar să sublinieze întreaga răspundere ce revine actualei conferinţe în ceea ce priveşte încetarea operaţiunilor militare şi restabilirea păcii în Indochina. In ceea ce priveşte Uniunea Sovietică, ea consideră încetarea operaţiunilor mili­tare din Indochina nu ca un scurt răgaz pentru continuarea şi poate chiar pentru extinderea războiului, ci ca stabilirea unei păci trainice. Tocmai de aceea noi con­siderăm necesar ca la conferinţa de la Geneva să se examineze a­tît problemele militare cît şi cele politice, punerea Franţei ca participanţii la confe­rinţa de ,la Geneva să-şi asume obligaţii în ceea ce priveşte garanţiile pentru apli­carea acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Indochina. Cele­lalte delegaţii s-au pronunţat de asemenea în favoarea necesităţii unor garanţii, deşi nu toate aspectele acestei probleme au fost supuse unei examinări suficiente. Sunt însă probleme asupra cărora există divergenţe între delegaţii. Ce fel de pro­bleme sunt acestea , înainte de toate, este necesar să ne oprim asupra problemei supravegherii in­ternaţionale a îndeplinirii acordului. După cum se ştie, Uniunea Sovietică a propus constituirea unei comisii a unor ţări neutre pentru supraveghere, alcătuită din India, Polonia, Cehoslovacia şi Pa­kistan. Două din aceste ţări — India­ şi Pakistanul — au relaţii­­diplomatice cu una din părţi — şi anumea cu Franţa, iar celelalte două ţări —­­Poonia şi Ceho­slovacia — au relaţii­ diplomatice cu cea­laltă parte — Republica Democrată Viet­nam. Delegaţia sovietică consideră că, în această componenţă, comisia internaţio­nală ar avea autoritatea necesară şi ar putea asigura ca în lucrările acestui organ internaţional să nu existe unilateralitate şi atitudine părtinitoare faţă de o parte sau alta. Obiecţiunile împotriva partici­pării la această comisie a unor ţări cum sunt Polonia şi Cehoslovacia, care din con­siderente ideologice nu ar putea în cazul de faţă să se situeze pe poziţii ne­utre, sunt lipsite de orice temei. Aceste obiec­­ţiuni pot fi ridicate în aceeaşi măsură îm­potriva ţărilor capitaliste. Aci, fără doar şi poate, se uită că argumentul ridicat este o sabie cu două tăişuri şi e problematic dacă mai trebuie insistat asupra acestui fapt. Nu trebuie să se uite nici faptul că, în conformitate cu acordul de armistiţiu din Coreea, a fost de asemenea constituită o comisie a ţărilor neutre cu participarea reprezentanţilor Poloniei şi Cehoslovaciei. Actualele încercări de a discredita Gus­­ambnttta comisie pentru Coreea sunt în mod vădit lipsite de temei şi nu pot fi considerate altfel decit ca o intenţie de a împiedica realizarea unui acord într-o problemă importantă. Nu există încă înţelegerea cuvenită nici în ceea ce priveşte sarcinile şi funcţiunile atît ale comisiei internaţionale de supra­veghere, cît şi ale comisiilor mixte alcă­tuite din reprezentanţii celor două părţi Relaţiile dintre aceste comisii trebuie să fie determinate de deosebirea dintre func­ţiile lor. Sarcina principală a comisiei statelor neutre este: asigurarea preîntîmpinării introducerii de trupe şi personal de orice fel, precum şi de armament şi muniţii de orice tip in Indochina ; supravegherea îndeplinirii de către cele două părţi a prevederilor cu privire la definirea liniilor militare de demarcaţie şi cu privire la stabilirea zonelor demili­tarizate ; supravegherea deplasării unităţilor mi­litare în vederea reglementării zonelor; supravegherea de către cele două părţi a activităţii de repatriere a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate; anchetarea, la cererea comisiei mixte sau a uneia din părţi a acestei comisii, a cazurilor de încălcare a acordului cu pri­vire la încetare­a ostilităţilor în zonele demilitarizate şi prezentarea către cele două părţi a unor propuneri privind înlă­turarea acestor cazuri Sarcina comisiilor mixte este asigurarea aplicării unor mă­suri concrete la faţa locului pentru înde­plinirea prevederilor hotărîrii cu privire la încetarea operaţiunilor militare. Din aceste măsuri fac parte : controlul asigurării simultane şi gene­rate a încetării focului ; aplicarea planului de reglementare a zonelor şi de regrupare a forţelor armate a­le celor două părţi ; rezolvarea celorlalte probleme legate de­ încălcarea prevederilor acordului prin tratative între reprezentanţii militari ai părţilor. Se naşte întrebarea : ce-i de făcut dacă în cadrul acestor comisii sau între ele nu se va realiza o înţelegere într-o pro­blemă sau alta . Cu alte cuvinte, care est© forul la care trebuie să s© facă apel în cazul unor divergenţe în cadrul co­misiilor? Este lesne de răspuns la acea­stă întrebare dacă vom porni de la propu­nerea făcută anterior, potrivit căreia anu­mite state trebuie să garanteze aplicarea acordului cu privire la încetarea opera­ţiunilor militare în Indochina. Acest lucru înseamnă că în cazurile necesare instanţa la care trebuie să se facă apel sunt statele garante. Ele vor avea obligaţia să aplice măsurile cuvenite, luate de comun acord, avînd ca scop preîntâmpinarea violării acordului respectiv sa­u înlăturarea am©-­ nunţării unei astfel de violări. Nu se poate să nu se recunoască că chestiunea caracterului şi funcţiunilor su­pravegherii îndeplinirii condiţiilor acor­dului cu privire la încetarea operaţiuni­lor militare din Indochina trebuie să fie supusă unei examinări continue. Totuşi­, dacă vom accepta cu toţii cîteva puncte de plecare, nu se vor ivi dificultăţi se­rioase în realizarea unui acord în această chestiune importantă. In cadrul discuţiilor asupra problemei restabilirii păcii în Indochina s-a pus în­trebarea dacă hotărirea asupra încetării ostilităţilor şi stabilirea unor condiţii co­respunzătoare pentru armistiţiu trebuie să se refere la toate cele trei state din Indo­china. Intre participanţii la conferinţă s-au manifestat divergenţe în această pro­blemă. Delegaţia sovietică porneşte de la faptul că ne revine sarcina de a restabili pacea în Indochina în întregul ei, aşa cum s-a prevăzut în comunicatul de la Berlin. In acelaşi timp, nu se poate trece cu vederea faptul că în toate cele trei state indochineze — Vietnam, Cambodgia şi Laos — evenimentele sunt determinate de una şi aceeaşi cauză. Evenimentele ce se desfăşoară în Indochina arată că în Viet­nam, ca şi în Laos şi Cambodgia, are loc o luptă de eliberare naţională împotriva dominaţiei coloniale străine. La această luptă participă nu numai unele forţe ar­mate sau altele, ci şi popoarele înseşi. Nu­mai prin aceasta se pot explica amploarea şi forţa mişcării naţionale de eliberare din Indochina. Fireşte, nu se poate să nu se vadă deosebirile în mişcarea de eliberare naţională din diferitele state ale Indo­­chinei. In Vietnam, de pildă, trei sferturi din teritoriul ţării nu se află sub controlul au­torităţilor oficiale ale guvernului Bao Dai. Se ştie că teritorii uriaşe din nordul Viet­namului, precum şi din centrul şi sudul ţării, sunt administrate de organele guver­nului Republicii Democrate Vietnam. In ceea ce priveşte Laos, şi aici, aproape ju­mătate din teritoriul ţării nu se află sub controlul organelor oficiale ale guvernului. In Cambodgia, întinderea teritoriului care nu este sub controlul autorităţilor oficiale este mai mică decît în celelalte regiuni ale Indochinei, dar şi aici se desfăşoară lupta de eliberare naţională. De aceea ar fi gre­şit să se nege că atît în Laos, cit şi în Cam­­bodgia există o luptă de eliberare naţio­nală şi să se explice evenimentele care au loc aici prin influenţa vreunor factori ex­terni, ca, de pildă, amestecul forţelor ar­mate ale Vietnamului. Şeful delegaţiei Re­publicii Democrate Vietnam a respins în mod convingător afirmaţiile de acest fel. Reprezentanţii Laosului şi Cambodgiei prezenţi aici au o altă părere în această chestiune. Dar şi reprezentantul guvernului Bao Dai, care se află printre noi, este gata să nege existenţa mişcării de eliberare na­ţională din Vietnam, deşi netemeinicia acestor afirmaţii este evidentă.­Se poate , spune în mod cu totul întemeiat că aseme­nea declaraţii dovedesc că ele nu reflectă nici situaţia reală, nici o legătură reală cu poporul respectiv, că în aceste declaraţii sunt tăgăduite fără nici un temei fapte larg cunoscute. Unii participanţi la conferinţă au încer­cat să ne convingă că sarcina stabilirii in­dependenţei statelor indochineze — Viet­nam, Laos şi Cambodgia — ar fi, chipurile, pe deplin rezolvată şi că revendicările na­ţionale ale acestor ţări ar fi fost satisfă­cute. Reprezentantul Cambodgiei a invocat cu acest prilej­ acordurile cu Franţa din 1949 şi 1953. Reprezentantul Laosului s-a referit aici la acordul cu Franţa din 1949. In sfîrşit, reprezentantul guvernului Bao Dai s-a referit la recentul acord cu Franţa, care nu a fost semnat pină în prezent, şi de aceea nici nu a fost dat publicităţii. Toate aceste declaraţii nu pot inspira în­credere, deoarece ele nu au asigurat şi nu­­asigură independenţă reală statelor indo­chineze. In felul în care se prezintă situaţia devine lesne de înţeles de ce aproape nici un stat din Asia — inclusiv India, Pakis­tanul, Indonezia, Birmania — nu atribuie acestor declaraţii nici o importanţă deose­bită. Numai în felul acesta se poate ex­plica faptul că ţările Asiei nu vor să stabi­­leas­că relaţii diplomatice nici cu Vietna­mul, nici cu Laosul, nici cu Cambodgia. In afară de aceasta, s-ar putea invoca, de pildă, declaraţiile unor oameni de stat de seamă şi fruntaşi ai vieţii publice din Franţa şi S.U.A., care acordă o atenţie considerabilă Indo­­chinei, declaraţii care conţin mărtu­risiri făţişe despre existenţa unei mişcări de eliberare naţională în toate cele trei ţări ale Indochinei şi în care se subliniază totodată necesitatea ca Franţa să asigure în cele din urmă independenţa Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei. Războiul din Indochina este dus de opt ani.. Guvernul Franţei a făcut nu puţine încercări de a-şi atinge scopurile prin ac­ţiuni militare. Acest lucru nu a dat rezul­tate. De la constituirea Republicii Democrate Vietnam au existat numeroase planuri în­dreptate spre înfringerea militară a arma­tei ei şi spre sugrumarea Republicii De­mocrate Vietnam în scopul restabilirii rinduielilor coloniale. Aceasta a costat multe victime popoarele Indochinei. In acelaşi timp, războiul din Indochina a adus sacrificii grele în oameni şi materiale şi poporului francez. După primele succese repurtate în urma atacării subite a Republicii Democrate Vietnam, corpul expediţionar francez a început să sufere an de an înfrîngeri, şi aceasta în ciuda tuturor livrărilor de ar­mament american : tancuri, avioane, mu­niţii, precum şi alt echipament militar şi materiale a căror cantitate a crescut mereu în ultimii ani. Aici este cazul să cităm unele date asupra pierderilor suferite în Indochina de corpul expediţionar francez, care sunt cunoscute pe larg din declara­ţiile făcute în Adunarea Naţională fran­ceză. Aceste pierderi depăşesc cu mult 100.000 de morţi şi răniţi, ele fiind în continuă creştere. Războiul din Indochina a costat Franţa peste 2.000 miliarde de franci. Potrivit datelor publicate în revista americană „Reader’s Digest“ din mai 1954, „cei opt ani de război au costat Franţa o­­sumă aproape egală cu cea pe care a primit-o din partea Statelor Unite ale Americii ca ajutor economic şi mi­litar". Nu de mult era ridicat în slăvi planul generalului Navarre, în legătură cu care am avut prilejul să mă ocup de eveni­mentele militare din Indochina, precum şi de consecinţele acestor evenimente. Tre­buie însă să recunoaştem că restabilirea păcii în Indochina nu se reduce numai la problemele militare. Este absolut evident că sarcina stabilirii unei păci trainice în Indochina impune reglementarea proble­melor politice. Delegaţia sovietică a arătat în repetate rînduri acest lucru, pronun­­ţîndu-se în sprijinul propunerilor prezen­tate spre examinare conferinţei de Repu­blica Democrată Vietnam Totodată, au o importanţă deosebit de mare două probleme principale. Prima problemă se referă la relaţiile dintre Franţa şi statele Indochinei. A doua — la situaţia politică internă din statele indo­chineze. Delegaţia sovietică consideră că poziţia expusă aici de Republica Democrată Viet­nam în problema relaţiilor cu Franţa creează premizele necesare pentru regle­mentarea prietenească a acestei probleme între părţile interesate, dacă şi Franţa va tinde spre o asemenea reglementare. Am auzit aici declarîndu-se că Franţa îşi exprimă hotărirea de a recunoaşte inde­pendenţa Vietnamului şi a celorlalte state indochineze, cu garantarea cuvenită a su­veranităţii şi intereselor lor naţionale. Pe de altă parte, noi ştim că guvernul Repu­blicii Democrate Vietnam şi-a exprimat hotărirea de a examina problema intrării Republicii Democrate Vietnam în Uniunea Franceză pe baza principiului liberului consimţămînt, întrucît cele două părţi de­clară că reglementarea problemei relaţiilor reciproce, pe baza recunoaşterii principiilor libertăţii naţionale şi independenţei, este cu putinţă, s-ar părea că rezolvarea aces­tei probleme nu ar trebui să întîmpine obstacole de netrecut. Reprezentanţii oficiali ai regelui Gam­­bodgiei şi ai regelui Laosului au de­clarat aci că problema independen­ţei acestor state ar fi fost, chipurile, de­plin reglementată încă din 1949. Re­prezentantul guvernului lui Bao Dai, la rîndul său, a invocat şi a citat un text care nu a fost semnat de nimeni şi care, probabil, se află la el în buzunar. Des­pre caracterul neconvingător al acestor declaraţii s-a mai vorbit. Se poate spune că aceste declaraţii nu se bucură nicăieri de încredere. Iată, de pildă, în raportul din 12 mai 1953 al unei misiuni speciale a Camerei Reprezentanţilor a S.U.A. cu privire la vizita făcută în Pakistan, India, Tailanda şi Indochina, se spun următoarele în legă­tură cu situaţia din Indochina: „Cu toate afirmaţiile Franţei că inten­ţionează să acorde independenţă, mulţi îndoctrinezi spun că tulburările şi inca­pacitatea de a se acorda un sprijin mai puternic guvernului lor se explică prin faptul că în actualele condiţii poporul nu are destulă încredere nici în conducătorii săi, nici în hotărirea Franţei de a acorda o adevărată independenţă..." Această declaraţie a fost făcută în pri­măvara anului trecut. In alt raport, de asemenea al unei misiuni oficiale a Ca­merei Reprezentanţi­lor a S.U.A., cu privire la rezultatele unei călătorii prin ţările din Asia de sud-est, datat de astădată 29 ia­nuarie 1954, s-a arătat din nou lipsa unei „independenţe politice" a statelor indochi­neze. Aceste declaraţii ale unor misiuni americane, care se referă atît la anul tre­cut cît şi la anul acesta, merită atenţie. Delegaţia sovietică a considerat nece­sar să reamintească principalele probleme politice care trebuie reglementate pentru toate cele trei state din Indochina. Din această categorie de probleme face în primul rînd parte problema stabilirii unor noi relaţii între Franţa şi cele trei stele indochineze, pa baza recunoaşterii reale a principiilor independenţei naţionale şi libertăţii popoarelor Indochinei. Din acea­stă categorie de­ probleme face part© de asemenea problema ţinerii de alegeri li­tere în Vietnam şi în celelalte state indochi­neze, ceea ce ar permite restabilirea cît mai grabnică a unităţii acestor state şi crearea unor guverne democratice cu au­toritate. Nu putem să lăsăm deoparte re­zolvarea acestor probleme dacă vrem să asigurăm restabilirea unei păci trainice, temeinice, în Indochina. In prezent, la Ge­neva s-a stabilit un contact direct între părţi pentru problemele cu caracter mili­tar. Este necesar ca acest contact să fie realizat şi la faţa locului,­ în Indochina, după cum am recunoscut-o cu toţii de cu­­rînd. Rezultatele acestor tratative nemijlo­cite trebuie să fie examinate în cadrul conferinţei. secretarul de stat al S.U.A. a spus anul trecut că „războiul din Indochina va fi încheiat cu succes în decursul anului viitor", adică în decursul anului 1954 intr-o altă declaraţie a reprezentantului Departamentului de stat, făcută în februa­rie a.c., se spunea : „Ne-am pus semnă­tura pe planul generalului Navarre şi cre­­dem că aceesta va aduce succesul“. A fost necesar, puţin timp pentru a se vedea că socotelile în legătură cu succesul unor ase­­menea planuri sunt greşite. Acest fapt nu poate să nu fie considerat instructiv, întrucît ele constată fapte de netăgăduit, cu toate că aceste declaraţii sunt pătrunse de un spirit de ostilitate faţă de mişcarea de eliberare naţională din Indochina. Dar o importanţă mult mai mare o au faptele simple şi îndeobşte cunoscute care se referă la­ situaţia din Indochina. Cine va nega că apărarea fortăreţe! Dien Bien Fu a fost efectuată nu atît cu forţele francezilor sa­u cu forţele vietna­mezilor, cit cu forţele a fel de fel de străini aduşi acolo. In rîndul trupelor garnizoanei de la Dien Bien Fu, majori­tatea covîrşitoare erau oameni care nu au nimic comun nici cu Franţa, nici cu Vietnamul. Şi aceşti oameni, vedeţi dv., au apărat interesele Vietnamului, deşi po­porul vietnamez nu i-a rugat. Cu­ totul alta este situaţia în rindurile trupelor Republicii Democrate Vietnam. Aceste trupe sunt constituite numai din vietnamezi. Toate încercările de a lansa zvonuri cu privire la străinii care ar face parte din aceste trupe au constituit un fals evident pentru toată lumea. Nu dovedeşte oare acest lucru de partea cui este poporul vietnamez , încercările de a minimaliza însemnăta­tea mişcării de eliberare naţională sunt spulberate de faptei© de acest fel. Să luăm un alt exemplu recent. Foarte recent, în luna mai, guvernul Bao Dai a mobilizat vietnamezi pentru sporirea trupelor sale. Cum s-a terminat aceasta, o ştiţi. Numai 10% din cei che­maţi în armată s-au prezentat. 90% n-au vrut să se înroleze în armata guvernului bandaist. Trebuie reamintită de asemenea o relatare publicată de ziarul englez „Ob­server" acum două zile. Potrivit acestei relatări, armata vietnameză a lui Bao Dai ,,în prezent, pierde mai mulţi oameni, ca urmare a dezertărilor şi a rezistenţei pa­sive decît obţine în urma noii recrutări". Oare aceste fapte ale prezentului nu dove­desc că poporul vietnamez nu este de par­tea actualului regim al lui Bao Dai şi că poporul vietnamez păşeşte pe o cale cu totul diferită, acordînd un sprijin din ce în ce mai activ republicii sale democrate . Ce înseamnă în aceste condiţii continua­rea războiului colonialist din Indochina . Ea nu poate să însemne nimic altceva de­cit agravarea continuă a contradicţiilor dintre Franţa şi popoarele Indochinei. Or, atît declaraţiile guvernului Republicii De­mocrate Vietnam cît şi declaraţiile guver­nului Franţei dovedesc posibilitatea de a se găsi un limbaj comun pentru reglemen­tarea relaţiilor între Franţa şi Vietnam, precum şi între Franţa şi celelalte state indochineze. Dacă guvernul Franţei tinde cu adevărat la restabilirea independenţei statelor In­­dochinei, atunci în actualele condiţii nu sunt motive pentru continuarea războiului în Indochina, întrucît s-au creat premize importante pentru reglementarea priete­nească a acestor relaţii. Această reglemen­tare a devenit în prezent cu putinţă în condiţii onorabile pentru amîndouă păr­ţile. In orice caz, nimeni nu va putea do­vedi că continuarea războiului din In­dochina este dictată de interesele naţionale ale Franţei. Dimpotrivă, refuzul de a duce tratative în această problemă cu adevă­raţii reprezentanţi ai poporului vietnamez, sau eschivarea de la ele, sunt, după părerea noastră, în contradicţie cu interesele na­ţionale ale Franţei. O mare importanţă o are de asemenea reglementarea situaţiei politice interne în Vietnam şi în celelalte state indochineze. Paralel cu aceasta este necesar să se discute importantele probleme politice a căror rezolvare va face cu putinţă să se stabilească în toate statele Indochinei pa­cea atît de necesară. Fireşte, pentru re­zolvarea problemelor politice va avea de asemenea o mare importanţă stabilirea unui contact direct între părţi.. Delegaţia sovietică consideră că în afară de examinarea problemelor militare discutate la conferinţă, s-a ivit necesi­tatea : 1. — De a examina fără nici o nouă amînare problemele politice care reclamă să fie rezolvate în legătură cu situaţia ce s-a creat în Indochina. Am putea să stabi­lim în acest scop o procedură potrivit căreia problemele militare şi politice să fie examinate paralel, astfel încît şedin­ţele consacrate problemelor militare şi po­litice să alterneze. 2. — In primul rînd, de a examina pro­blemele referitoare la acordarea suverani­tăţii şi independenţei celor trei state in­dochineze, la ţinerea de alegeri libere ge­nerale în aceste state precuim şi la retro­Am ascultat aici pretenţia reprezentanţu­-i lui lui Bao Dai în problema reglementării politice interne in Vietnam. Guvernul Bao Dai, după cum se vede, vorbeşte şi el despre alegeri libere pe teritoriul Vietna­mului, dar, potrivit propunerilor sale, în Vietnam trebuie să se­ţină numai asemenea alegeri şi numai la o asemenea dată incit să asigure menţinerea actualei puteri de stat a lui Bao Dai, a cărei totală lipsă de autoritate este un fapt îndeobşte cunoscut. In realitate, o asemenea putere de stat nu are nevoie de alegeri generale. Pentru ea alegerile sunt­ periculoase. O asemenea pu­tere de stat s© bizuia nu pe popor, ci pa baionetele străine. In legătură cu aceasta este indicat să reamintim cele spuse în Adunarea Naţio­nală franceză, la 5 martie 1954, despre guvernul Bao Dai, de un om politic fran­cez cu autoritate cum este E. Daladier „Acest guvern nu se bucură de încre­derea poporului. Acest lucru este dovedit de faptul că el a putut recurge numai de un simulacru de alegeri municipale şi pro­vinciale într-o regiune cum este, de pildă, Gue, cu o populaţie de 250.000—300.000 de locuitori. S-a acordat drept de vot numai la 7.000—8.000 de persoane, dar nici aces­tea nu au votat pentru candidaţii majestăţii sale Bao Dai". In legătură cu aceasta, trebuie reamintit ceea ce scria zilele trecute revista en­gleză „Spectator": „Alegerile libere în Vietnam în etapa actuală vor duce fără îndoială la victoria lui Ho Si Min asupra lui Bao Dai". O explicaţie bună a celor arătate mai sus sînt relatările revistei „France Observa­­teur" din 3 iunie, unde se face următoarea apreciere asupra situaţiei actuale din Vietnam : „Atitudinea ostilă faţă de Bao Dai este cu­ atît mai puternică, cu cît el nu şi-a ţi­nut promisiunile în domeniul politicii in­terne şi anume : de a pune capăt corupţiei, de a înfăptui o reformă agrară, de a tra­duce în viaţă codul muncii etc. Nivelul de trai al muncitorilor a scăzut cu 60% în comparaţie cu anul 1939. Cenzura intro­dusă în presă este mai îngrozitoare ca ori­­cînd". Ştirile care au fost citate, și al căror număr ar putea fi sporit în mare măsura, dovedesc că situația politică internă pe teritoriul Vietnamului ocupat ,de trupele franceze este catastrofală, întrucît actualul guvern nu este legat de popor și nu expri­mă deloc interesele acestuia. Propunerea de a se ţine alegeri libere, formulată de Repu­blica Democrată Vietnam, este deosebit de importantă pentru îmbunătăţirea reală a si­tuaţiei politice şi economice în Vietnam. Recenta declaraţie a secretarului de stat al S.U.A. că Vietnamul este lipsit de matu­ritate şi a­titudiniea nefavorabilă a secreta­rului de stat al S.U.A. faţă de ţinerea unor alegeri libere în Indochina nu dovedesc o tendinţă de a reglementa situaţia politică internă din Vietnam şi din celelalte state din Indochina. Conferinţa de la Geneva, însă, nu trebuie să se eschiveze de la un răspuns la cererea poporului vietnamez de a se ţine în viitorul apropiat alegeri libere, pentru ca pe baza alegerilor libere gene­rale să se asigure constituirea unui guvern democrat, unic pentru întregul Vietnam. Conferinţa de la Geneva nu poate să păs­treze tăcere în această problemă. Dar acest lucru se referă în primul rînd la guvernul Franţei, care trebuie să-şi expună punctul de vedere în chestiunea alegerilor libere în Vietnam şi în celelalte state din Indochina. Bineînţeles, ţinerea unor alegeri libere necesită respectarea anumitor condiţii. Este necesar ca poporul vietnamez însuşi să ia in m­inile sale această chestiune şi­ să asi­gure libertatea activităţii partidelor, grupu­rilor şi organizaţiilor obşteşti patriotice în pregătirea şi ţinerea­ alegerilor libere gene­rale. Aceasta ar deschide o cale mai bună, intr-adevăr de nădejde, spre restabilirea unităţii Vietnamului. Aplicarea de măsuri corespunzătoare este necesară şi în cele­lalte state indochineze. Ţinerea alegerilor libere trebuie să fie precedată de retrage­rea tuturor trupelor străine de pe terito­riul statelor Indochinei, ceea ce, fireşte, necesită reglementarea cuvenită a proble­melor militare discutate la conferinţă. gerea tuturor trupelor străine de pe teri­toriul Indochinei. 3. — De a se asigura intrarea în con­tact direct a reprezentanţilor celor două părţi, pentru discutarea problemelor poli­tice, ceea ce ar putea avea o însemnătate pozitivă şi ar uşura posibilitatea realizării unei înţelegeri corespunzătoare în aceste probleme. Delegaţia sovietică doreşte să contribuie prin toate mijloacele la examinarea cit mai grabnică atît a problemelor militare cît şi a problemelor politice. Sperăm că toţi participanţii la conferinţa de la Ge­neva doresc să contribuie la progresul examinării acestor probleme , deoarece de aceasta depinde restabilirea unei păci trainice şi temeinice în Indochina. Am ascultat astăzi declaraţia şefului delegaţiei franceze în care s-a spus că conferinţa de la Geneva a şi obţinut unele rezultate pe calea spre pace, însemnăta­tea acestei declaraţii va depinde de mă­sura în care acţiunile ulterioare ale dele­gaţiei franceze vor corespunde declaraţiei. 1. In legătură cu problema încetării operaţiunilor militare 2. Cu privire la problemele politice ale Indochinei Nr. 2995 Congresul al XI-lea al sindicatelor din U. R. S. 8. MOSCOVA (Agerpres). — TASS. Congresul al XI-lea al sindicatelor din Uniunea Sovietică îşi continuă lucrările Delegaţii participă la discuţiile pe margi­nea rapoartelor de activitate ale Consi­liului Central al Sindicatelor din Uniunea Sovietică şi Comisiei centrale de revizie Ivan Rossocinski, preşedintele Comite­tului Central al sindicatului muncitori­lor din industria carboniferă, a vorbit despre viaţa şi munca minerilor sovietici. Pavel Efanov, preşedintele Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din siderurgie, a vorbit despre succesele în muncă ale muncitorilor şi funcţionarilor din această ramură a­ industriei In şedinţa din dimineaţa zilei de 8 iu­nie au luat de asemenea cuvîntul Pras­kovia Anghelina, Erou al Muncii Socia­liste, şefa brigăzii de tractoare de la S.M.T.-uni din Staro-Resovo, regiunea Stalin, Gheorghi Şumilov, maşinist la de­poul de locomotive al staţiei Krasnîi Li­man, şi alţi delegaţi. Delegaţii şi oaspeţii au întîmpinat cu căldură cuvîntarea de salut a lui Louis Saillant, secretarul general al F.S.M. In sală asta adus steagul purpuriu al Federaţiei Sindicale Mondiale. Toţi se ri­dică în­­ picioare. Transmiţînr­ acest steag Prezidiului Congresului, Louis Saillant spune că el este simb­olul forţei de nein- • vins a solidarităţii muncitoreşti interna­ţionale şi exprimă caldele Sientimente fră­ţeşti ale oamenilor muncii din întreaga lume faţă de surorile şi fraţii lor — oa­menii muncii din marea Uniune Sovie­tică. In cuvîntarea sa de răspuns, N. M. Svernik, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor din Uniunea Sovietică, a mulţumit Federaţiei Sindicale Mondiale, în numele delegaţilor la cel de al XI-lea Congres al sindicatelor, pentru salutul cordial. Primim acest steag — a spus N. M. Svernik —ca simbol al luptei pentru uni­tatea clasei muncitoare. Voi fi în asen­timentul tuturor delegaţilor la Congres, tuturor membrilor sindicatelor, declarînd că sindicatele sovietice, credincioase stea­gului internaţionalismului proletar, au fost şi vor fi întotdeauna în primele rîn­duri ale luptătorilor pentru întărirea uni­­tăţii mişcării muncitoreşti internaţionale, pentru întărirea prieteniei între popoare, pentru pace în întreaga lume! REDACŢIA 51 ADMINISIRATIA : Bucur­eşti Piaţa „Seh­en­", tel. 7.60.10, 7 60.20. 7.80 10. 7.61.00. 7.61.30, 7.61.10. — Abonamentele se fac te­mficiile poştale, factori poştali şi difuzori voluntari din întreprinderi şi instituţii. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Sclntîl’ „I. V. Stallo“#

Next