Scînteia, iunie 1955 (Anul 24, nr. 3298-3323)
1955-06-10 / nr. 3306
Pas. 2 VIAŢA DE PARTID Pregătiri pentru încheierea anului şcolar în învăţămîntul de partid * ★ Să ne prezentăm bine la convorbirile recapitulative! In întreprinderea noastră funcţionează cercuri de studiere a Istoriei P.C.U.S. anul I şi II, precum şi un curs de economie politică. Eu fac parte din cercul de studiere a Istoriei P.C.U.S. anul II. Nu de mult am luat parte la ultima lecţie şi acum, deoarece a mai rămas doar puţin timp pînă la încheierea anului şcolar, am început să mă pregătesc în vederea convorbirilor recapitulative. La baza pregătirii mele stă faptul că am învăţat sistematic, seară de seară, în tot cursul anului, iar din materialul studiat mi-am scos notiţe amănunţite. Acum revăd cu atenţie notiţele şi cind simt că o problemă nu-mi este destul de clară sau că trebuie să o mai aprofundez, citesc paginile respective din Istoria P.C.U.S. Pentru a-mi întregi cunoştinţele, studiez cu atenţie şi bibliografia suplimentară care ne-a fost indicată din ,,Rezoluţii şi Hotărâri" ale C.C. al P.M.R. ş.a. De asemenea, particip cu regularitate la consultaţiile colective ţinute de tov. Grigoraş Grigore, propagandistul cercului. Deunăzi am luat parte la o consultaţie în legătură cu tema: „Industrializarea socialistă a ţării şi însemnătatea dezvoltării cu precădere a industriei grele“. Această consultaţie m-a ajutat mult să înţeleg mai profund politica partidului în domeniul industrializării şi măsurile luate în această direcţie, însemnătatea dezvoltării cu precădere a industriei grele. In cadrul consultaţiei, propagandistul a făcut legătură cu munca politică pe care o duce organizaţia de partid din întreprinderea noastră pentru creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, pentru folosirea deplină a tehnicii şi îmbunătăţirea calificării muncitorilor etc. Organizaţia de partid s-a îngrijit ca propagandistul şi noi, cursanţii, să primim la timp problemele ce vor fi dezbătute la convorbirile recapitulative. Sînt hotărît să continui cu perseverenţă pregătirea în vederea convorbirilor recapitulative, cu convingerea că dobîndirea unui nivel ideologic şi politic mai înalt îmi este folositor şi în munca mea. ION DÎRGĂU maistru în secţia tendere, atelierele C.F.R.,,16 Februarie"Cluj Ne pregătim pentru închiderea anului şcolar Mai sânt doar câteva zile pînă când vor începe convorbirile recapitulative în învăţământul de partid de la oraşe. Eu sunt propagandist la cercul de studiere a Istoriei P.C.U.S. anul II, în cadrul căruia studiază 25 de tovarăşi, membri ai corpului didactic. Deoarece în tot timpul anului ne-am străduit să fim la zi cu lecţiile şi cu seminariile şi în acelaşi timp să asigurăm o frecvenţă regulată, acum, la sfîrşitul anului şcolar, avem terminat tot materialul bibliografic şi ne putem pregăti intens pentru convorbirile recapitulative. Prima grijă pe care am avut-o eu în cadrul pregătirilor pentru încheierea anului şcolar a fost să lămuresc unele probleme neînţelese de către cursanţi în timpul anului, ca „Problema N.E.P.-uluiîn R.P.R.“, „Industrializarea socialistă în R.P.R. , însemnătatea dezvoltării cu precădere a industriei grele” etc. In acest scop, încă din luna mai am organizat în fiecare săptămînă ore de consultaţii cu cursanţii. Pentru pregătirea şi mai temeinică a unor cursanţi i-am vizitat acasă la ei şi am discutat pe marginea materiei predate şi a pregătiţilor pentru convorbirea recapitulativă. Astfel, am fost la tov. N. Bălan, E State şi V. Puteanu, am discutat cu ei cum se pregătesc, le-am recomandat bibliografia suplimentară şi le-am arătat cum să-şi complecteze caietele de conspecte. Pentru pregătirea mea personală, particip cu regularitate la lecţiile şi la consultaţiile organizate pentru propagandişti de către cabinetul de partid. Vreau să spun, însă, că eu consider o mare greşeală faptul că comitetul raional de partid lasă întreaga muncă de pregătire a încheierii anului şcolar numai pe seama cabinetului de partid. Eu mă străduiesc să mă pregătesc cît mai bine pentru convorbirile, recapitulative, ca acestea să dea rezultate cît mai bune. ION CHICOS propagandist la cercul de Istorie a P.C.II.S. anul II, de la școala de fete nr. 5 Bârlad Activitate rodnică la Cabinetul de partid de pe lingă Comitetul raional de partid „Gh. Gheorghiu- Dej” din Capitală a luat o serie de măsuri în vederea încheierii anului şcolar în învăţăimmîntul de partid. Principala preocupare a fost pregătirea propagandiştilor, înarmarea lor cu cunoaşterea temeinică a bazelor marxism-leninismului, a politicii interne şi externe a partidului nostru. Pentru aceasta au fost prevăzute săptămânal consultaţii individuale şi consultaţii colective. Cunoscând încă din timpul anului care anume probleme n-au fost îndeajuns de bine dezbătute şi înţelese, cabinetul de partid a fost în măsură să fixeze temele consultaţiilor. In cadrul consultaţiilor s-au dezbătut cu interes probleme privitoare la desfăşurarea revoluţiei democrat-populare din ţara noastră, la funcţiile statului democrat-popular, la rolul conducător al clasei muncitoare în întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea un cabinet de partid muncitoare, la clasele sociale şi la formele luptei de clasă în ţara noastră în perioada actuală. Aceste consultaţii sunt ţinute de activişti de partid, de cadre cu bună pregătire ideologică şi cu experienţă în problemele la care au dat consultaţii. Pentru a înlesni o participare cît mai numeroasă, cabinetul de partid a organizat consultaţiile pe anumite centre de întreprinderi şi instituţii. Cabinetul de partid îndrumă în permanenţă pe propagandişti să acorde ajutor în mod deosebit acelor cursanţi, care au lipsit de la unele lecţii sau care sunt mai slab pregătiţi. Totodată, cabinetul de partid a întocmit, cu ajutorul comitetului raional, temele care urmează să fie discutate în convorbirile de sfîrșit de an. Există de asemenea un program al consultațiilor individuale și colective la cercurile de tip superior. SCANTEIA Cuvîntul cititorilor Deservirea cetăţenilor de către cooperativele meşteşugăreşti In ultima vreme am primit la redacţie numeroase scrisori de la corespondenţi voluntari şi de la diferiţi cititori ai ziarului din Capitală, în care ne informează despre noi realizări ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Scrisorile vorbesc îndeosebi despre faptul că se extinde necontenit reţeaua de magazine şi ateliere ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Grija pentru deservirea conştiincioasă a oamenilor muncii se manifestă prin înfiinţarea de către U.C.E.C.O.M. a unor unităţi menite să rezolve rapid şi la preţuri convenabile diverse nevoi ale consumatorilor. „De curând, U.C.E.C.O.M. a deschis în Capitală, în str. Lipscani nr. 61, un magazin-atelier de confecţii — ne scrie corespondentul voluntar C. Olăreanu. Folosind experienţa industriei de confecţii din Uniunea Sovietică, aceste magazineatelier dispun de un stoc important de costume în stare nefinită, gata pentru proba a doua. Cumpărătorul alege dintr-un catalog stofa, modelul şi face pe loc ultima probă în care i se fac costumului retuşurile necesare. El poate ridica costumul peste câteva zile. Cumpărătorul unui astfel de costum este mulţumit că poartă o haină pe măsura sa şi face o importantă economie de timp“. In alte scrisori, mai multe cititoare ale ziarului îşi manifestă mulţumirea faţă de felul conştiincios în care au fost deservite de către casa de modă din Calea Victoriei 112, aparţinînd cooperaţiei meşteşugăreşti şi de unităţile cooperativei de reparaţii pielărie „Chibzuinţă” din Bucureşti. Redacţia noastră a primit însă şi o seriede scrisori care dovedesc că mai sunt cooperative meşteşugăreşti care nesocotesc termenele de execuţie a lucrărilor, dau lucru de mîntuială. Tov. A. Schwartz din Bucureşti ne-a scris că a comandat o pereche de pantofi pentru soţia sa la centrul din str. Colţei nr. 55 al cooperativei „Zorile“. Prezentîndu-se la termenul indicat pe bon, i s-a spus că pantofii nici n-au fost puşi în lucru. „Am fost amînat de trei ori de la un termen la altul — scrie cititorul — în cele din urmă în loc să-şi recunoască greşeala; responsabilul unităţii, Ciucă Dumitru, a avut faţă de mine şi de soţia mea o atitudine obraznică“ Asemenea atitudini de dispreţ faţă de timpul şi nevoile oamenilor muncii trebuie stîrpite din unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti. Intr-o scrisoare, tov. Paula Canton din Capitală ne-a semnalat următoarele : „Am comandat o rochie la cooperativa „îmbrăcămintea”, unitatea de pe calea Şerban Vodă. La ridicarea comenzii am observat că rochia prezintă o serie de defecte, care dovedeau că problema calităţii produselor a fost uitată de către colectivul cooperativei“. Mai multe scrisori sezisează faptul că şi unele unităţi ale cooperativei meşteşugăreşti „Avîntul îmbrăcămintei” dau dovadă de slabă preocupare în ceea ce priveşte calitatea produselor şi deservirea civilizată a cetăţenilor. Se mai semnalează lipsuri şi la unele ateliere de reparare a încălţămintei, unde cetăţeanul este nevoit să plătească lucrări de proastă calitate. Estetimpul ca lipsurile de acest fel privind deservirea oamenilor muncii să fie grabnic lichidate. Cooperativele meşteşugăreşti de prestări de servicii trebuie să-şi pună în centrul preocupărilor executarea corectă a comenzilor, buna calitate şi respectarea termenului de execuţie al acestora, pentru a contribui şi mai mult, mai eficace, la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. CU AJUTORUL TEHNICII MODERNE In anii puterii populare au fost construite şi date in folosinţă noi fabrici şi uzine inzestrate cu maşini de înaltă tehnicitate. Printre întreprinderile nou construite se numără şi fabrica de pline din Petroşani, care are o capacitate zilnică de producţie de 12.000—15.000 kg. făină. In clişeu: Un aspect din sala de frămîntare. Brigadierul frămintăitor Samuilă Fleps supraveghind operațiunea de frămîntare. Colective care şi-au realizat planul cincinal Din experienţa întreprinderii „Proletarul“ în reducerea preţului de cost De cum intri în curtea fabricii „Proletarul“ din Bacău te impresionează în mod plăcut curăţenia şi ordinea care domnesc pretutindeni. De la prima vedere îţi dai seama că aici lucrează un colectiv destoinic de oameni pricepuţi şi buni gospodari. Colectivul fabricii de postav „Proletarul“ a dobândit în munca sa o experienţă preţioasă. Numele său se află înscris de mult pe lista întreprinderilor care şi-au realizat cu cinste sarcinile ce le reveneau în cadrul planului cincinal. Fabrica „Proletarul" a primit, pentru a treia oară, Steagul roşu de producţie pe sectorul lînă şi mătase, decernat de Ministerul Industriei Uşoare şi de C.C. al sindicatului muncitorilor din această ramură. Socotim că este necesar şi folositor pentru munca altor întreprinderi asemănătoare să arătăm, în articolul de faţă, cîteva din aspectele cele mai importante ale activităţii acestui colectiv pentru reducerea preţului de cost al produselor, întrucât problema preţului de cost e o problemă vastă, în articolul de faţă ne propunem să ne ocupăm numai de două din căile principale care au contribuit la reducerea preţului de cosit în această întreprindere fruntaşă şi anume : de utilizarea raţională a capacităţilor de producţie şi de folosirea cu maximum de chibzuială a materiei prime şi a materialelor. Datorită activităţii stăruitoare, ,de zi cu zi, a organizaţiei de partid din întreprindere, colectivul fabricii „Proletarul“ a fost antrenat să descopere şi să valorifice noi şi noi posibilităţi de folosire cît mai raţională a utilajului şi a maşinilor. In cadrul consfătuirilor de producţie, sute şi sute de muncitori şi tehnicieni au făcut propuneri preţioase legate de utilizarea mai deplină a capacităţilor de producţie. Toate aceste propuneri au fost studiate şi rezolvate operativ de conducerea fabricii. Intr-o şedinţă a organizaţiei de bază nr. 2, de pildă, comuniştii Mircea Maxim, Constantin Căpăţînă, Anghel Cocioiu şi Olimpia Spiridon, văzind că la fiecare selfactor rămîn neutilizate 5—6 fuse la fiecare capăt de maşină, au propus luarea unor măsuri care să permită utilizarea tuturor fuselor de la selfactor. Propunerea lor a fost studiată de tehnicienii sectorului de filatură, iar maiştrii Gh. D. Fodor şi Nicolae Morecuţ — complectînd această propunere — au venit cu ideea ca la secţia preparaţie valurile de pretori să se lucreze şi în bucăţi mai mici, pentru ca în felul acesta să se poată utiliza toate fusele de la selfactor. Prin punerea în practică a acestei propuneri au fost puse în funcţie circa 180 fuse, care pînă atunci erau inactive, ceea ce echivalează cu un spor zilnic de producţie de 74 kg. fire. La început, cînd s-a trecut la utilizarea tuturor fuselor, au existat o serie de greutăţi. Erau unii muncitori ca, de pildă, torcătorii Dumitru Luca şi Dumitru Nicolae, care, în virtutea obiceiurilor vechi, nu voiau să folosească valurile mici, pentru a putea utiliza astfel şi fusele din marginile selfactorului, motivând că acest lucru „nu se obişnuieşte în meserie“. Ei priveau cu neîncredere faptul că s-ar putea obţine o producţie în plus, spunând că la producţia fabricii cele 10—15 fuse care rămîn nefolosite nu contează. Or, tocmai aici era o rezervă importantă. Dar că ar fi fost vorba numai de 10—15 fuse nefolosite pe întreaga fabrică, într-adevăr nu era mare lucru ; dar aceste 10—15 fuse nefolosite existau la fiecare maşină. Deci, totalizate la întreg numărul de maşini de care dispune fabrica, ele reprezentau un număr destul de mare. Explicînd clar acest lucru, organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere au stimulat interesul fiecărui muncitor de la selfactoare de a folosi în întregime toate fusele maşinii. Tot pentru folosirea din plin a maşinilor a fost pusă în aplicare o altă propunere a maiştrilor Gh. D. Fodor şi Nicolae Morecuţ — privind modificarea sistemului de înfăşurare a firului pe ţeavă la intrarea căruciorului în selfactor. înainte vreme selfactorul avea un sistem învechit de înfăşurare — cu roţi dinţate şi clicheţi care se defectau foarte des. Acest lucru făcea ca firul să fie prost înfăşurat pe ţeavă, iar pentru repararea acestui mecanism se pierdea zilnic, în medie, o oră, o oră şi jumătate. Prin introducerea cuplungului de înfăşurat firul pe ţeavă la intrarea căruciorului în selfactor s-au înlăturat orice posibilităţi de defectare a maşinilor la acest mecanism. Timpii neproductivi de o oră, o oră şi jumătate, care se pierdeau zilnic, au fost astfel eliminaţi. Conducerea fabricii şi organizaţia di partid au susţinut cu căldură măsurile luate de conducerea sectorului filatură in vederea mai bunei folosiri a maşinilor. Aici, pentru a se putea produce fire subţiri din lină, menţiniîndu-se totuşi ridicat randamentul maşinilor, a fost modificat, la contonna sortimentului cinci, aparatul divizor de la 120 cureluşe la 144 cureluşe. Acest lucru a făcut să crească indicele de utilizare a maşinii cu 20%. Aceeaşi preocupare pentru folosirea din plin a capacităţii de producţie a maşinilor a existat şi în sectorul ţesătorie. Pentru ca muncitoarele să aibă putinţa să folosească cît mai rodnic cele 480 minute de lucru, aici s-a desfăşurat o muncă intensă, sistematică, de studiere şi răspîndire a experienţei şi metodelor celor mai bune, folosite de fruntaşii producţiei. De asemenea, unor tovarăşi cu experienţă şi cu un nivel de calificare ridicat le-a fost încredinţată sarcina de a instrui muncitoarele în vederea folosirii celor mai bune metode de lucru. Astfel, instructorii Elena Hăidăuţ şi Bica Vainberg au ajutat sistematic o serie de muncitori să-şi îmbunătăţească cunoştinţele în vederea unei mai bune organizări a locului de muncă. Numeroase muncitoare au fost învăţate cum să încarce într-un timp scurt suveica, cum să caute capătul firului, cum să lege firele care se rup în urzeală pentru ca stofa să nu aibă defecte etc. La rîndul lor, maiştrii din sector au trecut să aplice, la toate războaiele, metoda sovietică de şablonare a urzelilor. In felul acesta ruperile de fire se reduc simţitor, ceea ce duce la îmbunătăţirea calităţii stofei şi la mărirea productivităţii muncii. De multe ori, în cadrul consfătuirilor de producţie din sectorul ţesătorie, fruntaşii în producţie sunt invitaţi să expună în faţa celorlalţi muncitori felul în care lucrează ei şi metodele pe care le folosesc. Nu de mult, ţesătoarea fruntaşă Margareta Tinucă a arătat, într-o consfătuire de producţie, că pentru a deservi în mod egal cele patru războaie late la care lucrează, încarcă suveicile „pe rînd”, pentru a nu se termina toate deodată. Şi în secţia ţesătorie, în privinţa stimulării mai bunei folosiri a maşinilor, organizaţia de partid a avuit un rod activ, combătând o serie de manifestări de rutină şi inerţie. Printre unii muncitori din secţie exista, de multă vreme, mentalitatea că fruntaşii in producţie pot obţine mai multe ţesături nu pentru că s-ar pricepe să folosească mai bine maşina pe care o deservesc, ci pentru că „au avut norocul" să fie puşi să lucreze la maşini care funcţionează mai bine. Pentru a înlătura această mentalitate, organizaţia de partid, în colaborare cu comitetul de secţie sindicală şi cu conducerea sectorului, a organizat schimburi de experienţă pe locul de producţie. O serie de muncitori au trecut să intireze de la o maşină la alta, dintr-o brigadă în alta. In felul acesta ei şi-au împrumutat o serie de metode bune de lucru, care, aplicate, au dat rezultate , în plus ei au servit un grăitor exemplu celor care credeau că „maşina-i de vină, deoarece nu produce mai mult”. Alt exemplu de intervenţie activă a organizaţiei de partid în cadrul acţiunii pentru mai buna folosire a utilajului: pînă nu de mult, unii muncitori din fabrică şi in special cei mai tineri pierdeau minute în şir umblînd de colo-colo, fără rost, în timp ce maşinile lor stăteau. Pentru a arăta muncitorilor ce însemnate pierderi de timp reprezintă aceste plimbări fără rost, serviciul tehnic, la propunerea organizaţiei de partid, a hotărît să studieze modul cum se foloseşte timpul de lucru la unele războaie la care se lucrează cu o productivitate scăzută. S-au luat, de pildă, războaiele cu nr. 65,74,75,76, 77, 82, 83 , 84 şi 85 din schimbul II, de la secţia ţesătorie, de la etajul al II-lea. Ce s-a constatat ? Că într-o singură zi, la fiecare din aceste războaie s-au pierdut fără rost peste 100 de minute. Acest lucru a dat serios de gîndit comuniştilor şi organizaţiei de bază din sector. Problema a fost discutată într-o şedinţă ; au fost luate măsuri practice pentru înlăturarea hotărîtă a acestui neajuns. Elementele înaintate, care folosesc bine maşina şi timpul de lucru, au luat atitudine împotriva „chiulangiilor” şi „plimbăreţilor” . In fabrică s-a format acum o puternică opinie publică care reacţionează prompt şi cu combativitate la orice încălcări ale disciplinei socialiste. S-au luat măsuri şi pentru întărirea agitaţiei vizuale , arătîndu-se ce înseamnă, în produse, fiecare minut pierdut din timpul de lucru. Indreptînd în permanenţă atenţia colectivului spre folosirea din plin a fiecărei maşini şi a timpului de lucru, conducerea fabricii şi organizaţia de partid au asigurat astfel creşterea simţitoare a productivităţii muncii pe întreaga întreprindere. In anul trecut productivitatea muncii a crescut cu 4,53% faţă de plan, iar în primul trimestru al acestui an cu şi mai mult. Or, sporirea productivităţii muncii — prin faptul că un număr mai mare de produse a fost realizat cu aceleaşi cheltuieli de regie etc. — a dus, în cele din urmă, la reducerea sistematică a preţului de cost. ★ Al doilea factor cara a contribuit mult la reducerea costurii producţiei a float folosirea cu grijă a materiei prime şi a materialelor. Şi în această privinţă s-a făcut remarcată puternic preocuparea întregului colectiv. La selfactoarele nr. 5 şi 7, de pildă, în urma propunerilor muncitorilor, s-au confecţionat nişte tamburi de tablă pentru a prelungi selfactoarele de la 15 fire la 18 (acest lucru era necesar din cauză că unele valuri erau de 75 cm., iar altele de 91,5 cm.). Această măsură a făcut ca valurile să poată fi prelucrate pe orice maşină şi să se înlăture risipa de fire şi „năzile“ care existau pînă atunci. Lucrîndu-se după vechiul sistem se risipea la un rând de valuri circa 500 gr. fir, ceea ce însemna în medie, pe zi, o cantitate de fire din care se puteau ţese 7 metri stofă. Prin Introducerea operativă în practică a unor măsuri tehnico-organizatorice născute în baza propunerilor făcute de muncitori şi tehnicieni, prin extinderea experienţei bune dobîndite de fruntaşi, în sectorul filatură al fabricii s-au obţinut atît anul trecut, cît şi în primele cinci luni ale acestui an, mari succese pe linia folosirii raţionale a materiei prime. în acest sector au fost obţinute în plus, în lunile ianuarie şi februarie, din aceeaşi cantitate de materie primă, peste 2.200 kg. fire, din care s-au putut ţese circa 4.000 m. stofă. In trimestrele III şi IV ale anului trecut, colectivul fabricii a economisit o cantitate de materie primă din care s-au putut prelucra circa 6.400 kg. fire de lînă. Din aceste fire s-au ţesut în plus peste 12.500 m. stofă. Pentru a ne da mai bine seama ce reprezintă aceste cifre este suficient să arătăm că cele 6.400 kg. de lînă economisite în trimestrele III şi IV ale anului trecut reprezintă cantitatea de lînă care poate fi obţinută într-un an de la 6 turme a câte 300 de oi. Pe drept cuvânt se poate spune că harnicul colectiv de aici, prin economiile pe care le-a realizat, a reuşit să „crească” 6 turme de oi. Este oare acesta un lucru puţin însemnat ? Grija pentru economisirea materiei prime s-a făcut simţită şi în secţia ţesătorie. Aici exista, moştenit de pe timpuri, obiceiul ca atunci când ţeava era pe terminate ţesătoarea să oprească războiul şi să schimbe suveica înainte ca ţeava să fie complect golită de fir. In acest fel, la fiecare ţeavă se dădeau la deşeuri circa 20—30 metri fir, iar uneori chiar şi mai mult. Se înţelege de la sine,ce mare cantitate de fir se risipea în felul acesta. Studiind îndeaproape, cu sprijinul larg al fruntaşilor şi al tehnicienilor, modul în care foloseşte materia primă fiecare muncitoare, organizaţia de partid şi conducerea sectorului au identificat o serie de muncitoare care se pricep să folosească firul de bătătură pînă la capăt, obţinând alinia, în felul acesta, un plus de producţie de un sfert şi chiar de o jumătate de , metru stofă. Atât organizaţia de partid, cit şi conducerea sectorului s-au oprit în mod deosebit asupra experienţei pozitive dobîndite în domeniul folosirii materiei prime de ţesătoarele Arghira Dinu, Aguriţa Juncu şi Rabeca Lăpuşneanu, care realizau lunar cîte 10—15 metri ţesături în plus din aceeaşi cantitate de fir. Studiindu-se îndeaproape această experienţă şi făcîndu-se un calcul sumar, s-a ajuns la concluzia că dacă toate ţesătoarele din sector ar folosi cu aceeaşi grijă firul, sectorul ar putea ţese zilnic, în plus, circa 150 m. ţesături crude. Pentru ca aceste metode de lucru să devină un bun al tuturor muncitoarelor, a fost organizată o consfătuire de producţie, în care tov. Arghira Dinu şi Aguriţa Juncu au arătat cum reuşesc să dea din aceeaşi cantitate de fir mai multă stofă decât celelalte muncitoare. Curînd după aceea, peste 40 de ţesătoare foloseau metodele de lucru ale acestor tovarăşe. Măsurile luate în legătură cu folosirea raţională a materiei prime au dat posibilitate colectivului să realizeze anul trecut, peste plan, 54.800 m. p. ţesături finite de lînă şi bumbac, iar în primele patru luni ale acestui an peste 13.400 m. p. Creşterea productivităţii muncii cu peste 4% — deci realizarea unei producţii sporite cu aceleaşi cheltuieli de regie — precum şi folosirea gospodărească a materiei prime au dat putinţa colectivului întreprinderii să reducă preţul de cost în lunile ianuarie şi februarie cu 3,84% faţă de planul anului 1954, iar în lunile următoare cu şi mai mult. * Fără îndoială că posibilităţile întreprinderii „Proletarul” de a reduce sistematic preţul de cost nu sânt nici pe departe epuizate. In fabrică există încă imense rezerve interne nefolosite în această privinţă. Astfel, mai există încă secţii unde maşinile nu se predau şi nu se preiau din mers şi deci se mai ivesc astfel timpi morţi în funcţionarea lor. Un calcul arată că dacă numai la secţia preparaţie ar fi aplicată de toţi muncitorii metoda de predare a maşinilor din mers, productivitatea muncii ar creşte în această secţie cu circa 5%. Colectivul fabricii „Proletarul“, care in anii cincinalului a dovedit pricepere şi spirit gospodăresc, căpătînd o preţioasă experienţă în privinţa sporirii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost, are datoria să dezvolte necontenit această experienţă — capital deosebit de preţios — asigurînd astfel poporului muncitor produse mai multe, mai bune şi la un preţ de cost scăzut. CORNELIA BANCILA Colectiviştii La comitetul de partid al raionului Feteşti auzisem multe despre colectiviştii din Săvenii. Eram nerăbdător să ajung mai repede în mijlocul lor. Cind am coborît din tren în gara Platoneşti am aflat cu bucurie că voi avea şi tovarăşi de drum spre Săveni. N-ar fi rău — îmi zic — să mai aflu cîte ceva despre gospodărie. Dar cum să încep ? După un timp, m-am adresat tovarășilor de drum : — Am auzit că la gospodăria colectivă din Săveni treburile nu merg tocmai bine. Două femei se opriră locului și mă priviră cu mirare. — Cum poți spune așa ceva, tovarășe, zise cam răstit una dintre ele. Asta este o gospodărie straşnică. Să-i vezi pe colectivişti cum muncesc şi cum trăiesc ! Anul trecut semănăturile celor din sat au degerat în timpul iernii. Dar colectiviştii au strâns de pe fiecare hectar 1.200 kg. grîu. Zi aşa, nu merg bine treburile la Săveni !... De unde ai mai scos-o şi pe-asta ? Dar că anul ăsta s-au mai înscris încă vreo 50 de familii n-ai auzit ? — Dumneata eşti colectivistă din Săveni ? — Nu, sînt din Frăţileşti... Din întovărăşire... E bine şi în întovărăşire. Dar în ultima adunare a noastră, a întovărăşiţilor, ne-am hotărît să trecem şi noi în gospodărie colectivă, ca să fie şi mai bine. Ajungem printre tarlalele gospodăriei colective. Mîndrindu-se de parcă ar fi ale lor, Cele două femei prezintă realizările colectivului. — Priveşte ce frumuseţe de grâu ! Vezi colo, oamenii ceia care prăşesc de zor ? Sînt colectivişti din Săveni! ...Am pornit de-a dreptul peste cîmp spre locul unde lucrau colectiviştii. ★ In anii trecuţi, colectiviştii se obişnuiseră ca fruntaşă în întrecerea socialistă între brigăzi să fie mereu brigada a IlI-a, condusă de brigadierul Iiie Crăciun. In anul acesta însă, lucrurile s-au schimbat. Colectiviştii s-au angajat să obţină o producţie medie la hectar de 1.800 kg. grîu, 3.000 kg. porumb, 4.500 kg. orez, 1.600 kg. floarea-soarelui. Organizaţia de bază a îndrumat pe comuniştii din brigăzi să arate tuturor colectiviştilor că prin buna organizare a muncii în întrecere, oricare brigadă poate ajunge fruntaşă pe gospodărie. Venise timpul semănatului. Fiecare brigadă avea de semănat 15 ha. orz, 10 ha. ovăz, 10 ha. floarea-soarelui, 60 ha. porumb... Intr-una din adunările colectiviştilor s-a pus în discuţie care brigadă să însămânţeze în plus, cu sămînţă hibridă de porumb, o suprafaţă de 18 ha. Semănatul trebuia făcut în cuiburi aşezate în pătrat. Comunistul Ion Nehoianu, care conduce brigada a II-a de cîmp, s-a ridicat şi în numele membrilor brigăzii şi-a luat angajamentul că va duce la capăt această sarcină. Asta însemna că membrii brigăzii a doua trebuiau să depună un efort deosebit ca să termine semănatul odată cu celelalte brigăzi. Un lucru de mare însemnătate pentru grăbirea semănatului era câștigarea timpului care se pierdea cu deplasarea oamenilor la cîmp, căci gospodăria are unele terenuri la 10—13 km. depărtare de sat. Pentru aceasta, brigăzile îşi pregăteau de seara toate cele trebuitoare. Dis-de-dimineaţă, oamenii se urcau în căruţe şi în întrecere porneau la cîmp. Dar asta nu înlătura pierderea de timp, iar animalele oboseau. Brigadierul Nehoianu se sfătui cu membrii brigăzii. Conductorii de atelaje Zaharia Oprescu, Nicolae Corbu şi Ion Nicoară au propus ca două-trei zile, cât va dura semănatul porumbului, brigada să nu se mai întoarcă seara în sat. Aşa au şi făcut. Dimineaţa, pînă ce veneau celelalte brigăzi la lucru, brigada a Il-a însămânţa o bucată bună de teren, iar seara, după plecarea celorlalte brigăzi, altă bucată. Astfel, brigada a Il-a a terminat însămînţările cu o zi înaintea celorlalte brigăzi, giştigînd drapelul de brigadă fruntaşă pe gospodărie. * Semănat la vreme şi în bune condiţii agrotehnice, griul gospodăriei colective din Săveni ieşise din iarnă viguros şi creştea văzând cu ochii. Numai pe o suprafaţă de 8 hectare din tarlaua de 500 hectare, griul ieşise slăbit. Tov. Dumitru Bogza, inginerul agronom al gospodării, a propus colectiviştilor ca pe această suprafaţă să fie împrăştiate îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu). — Lasă, se îndreaptă el, spuneau unii colectivişti. Dacă va fi ploaie şi căldură... Insă agronomul nu s-a lăsat. A reuşit să lămurească pe colectivişti că îngrăşămintele chimice ajută griului să se dezvolte repede. Pe cele 9 hectare s-a împrăştiat azotat de amoniu. După cîteva zile numai, colectiviştii au putut să-şi dea seama de însemnătatea îngrăşării culturilor. Acum griul care a ieşit slăbit din iarnă este tot atît de frumos ca şi cel care n-a suferit aim'. In timpul iernii. Culturile semănate în primăvara aceasta răsăriseră şi se dezvoltau bine. Dar din cauza ploilor pămîntul se bătuse, strângînd firele plăpînde ca în nişte cleşti. Intr-o seară comuniştii au analizat felul cum s-au făcut pregătirile pentru îngrijirea culturilor şi au hotărît cum să mobilizeze pe toţi colectiviştii să iasă neîntîrziat la prăşit. Trebuia început cu floarea-soarelui. In dimineaţa cînd s-a hotărît începerea prăşitului, cele 5 brigăzi au ieşit la lucru cu peste 300 de oameni. Intr-o singură zi prima praşilă la floarea-soarelui a fost terminată. La orice lucrare plănuită de consiliul de conducere, toţi membrii gospodăriei ies la muncă şi o termină în cel mai scurt timp. Cele 41 hectare viţă de vie au fost săpate pînă acum de două ori. Semănatul orezului, lucrare grea care cere multe braţe de muncă, a fost făcut în cîteva zile. Colectiviştii dau o mare atenţie calităţii lucrărilor. Pentru a se putea stabili care brigadă este fruntaşă, preşedintele gospodăriei, tov. Gheorghe Lupu, şi ceilalţi membri ai comisiei de întrecere controlează la faţa locului cantitatea şi calitatea lucrărilor. Acum, la îngrijirea culturilor, brigada a IlI-a condusă de Ilie Crăciun este din nou fruntaşă în întrecere pe gospodărie. Dar drapelul roşu de brigadă fruntaşă trece de la o brigadă la alta, căci fiecare se străduieşte să facă lucrările cît mai repede şi mai bine. Hărnicia cu care muncesc în întrecerea socialistă este chezăşia că colectiviştii din Săveni îşi vor îndeplini angajamentul de a obţine recolte bogate. Ing. agr. T. MARIAN Nr. 3308 O nouă premieră la Teatrul de Stat din Baia Mare BAIA MARE (coresp. „Scânteii”). — Teatrul de Stat din orașul Baia Mare a prezentat de curând premiera spectacolului „Lumina de la Ulmi“ de Horia Lovinescu, laureat al Premiului de Stat. Rolurile principale ale piesei sunt interpretate de actorii Vasile Creţoiu, artist emerit al R.P.R., Ricardo Colbert, Lulu Savu, Olimpia Arghir (de la Teatrul Naţional din Cluj), Iancu Economu şi alţii. Regia artistică aparţine lui Miron Niculescu de la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”. Noul spectacol se bucură de succes în rândurile oamenilor muncii din Baia Mare.