Scînteia, iunie 1955 (Anul 24, nr. 3298-3323)

1955-06-10 / nr. 3306

Pas. 2 VIAŢA DE PARTID Pregătiri pentru­ încheierea anului şcolar în învăţămîntul de partid * ★ Să ne prezentăm bine la convorbirile recapitulative! In întreprinderea noastră funcţionează cercuri de studiere a Istoriei P.C.U.S. anul I şi II, precum şi un curs de economie politică. Eu fac­ parte din cercul de stu­diere a Istoriei P.C.U.S. anul II. Nu de mult am luat parte la ultima lecţie şi acum, deoarece a mai rămas doar puţin timp pînă la încheierea anului şcolar, am început să mă pregătesc în­ vederea con­vorbirilor recapitulative. La baza pregătirii mele stă faptul că am învăţat sistematic, seară de seară, în tot cursul anului, iar din materialul stu­diat mi-am scos notiţe amănunţite. Acum revăd cu atenţie notiţele şi cind simt că o problemă nu-mi este destul de clară sau că trebuie să o mai aprofundez, ci­tesc paginile respective din Istoria P.C.U.S. Pentru a-mi întregi cunoştinţele, stu­diez cu atenţie şi bibliografia suplimen­tară care ne-a fost indicată din ,,Rezo­luţii şi Hotărâri" ale C.C. al P.M.R. ş.a. De asemenea, particip cu regularitate la consultaţiile colective ţinute de tov. Gri­­goraş Grigore, propagandistul cercului. Deunăzi am luat parte la o consultaţie în legătură cu tema: „Industrializarea so­cialistă a ţării şi însemnătatea dezvoltării cu precădere a industriei grele“. Această consultaţie m-a ajutat mult să înţeleg mai profund politica partidului în domeniul industrializării şi măsurile luate în acea­stă direcţie, însemnătatea dezvoltării cu precădere a industriei grele. In cadrul consultaţiei, propagandistul a făcut legă­tură cu munca politică pe care o duce or­ganizaţia de partid din întreprinderea noastră pentru creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, pen­tru folosirea deplină a tehnicii şi îmbu­nătăţirea calificării muncitorilor etc. Organizaţia de partid s-a îngrijit ca propagandistul şi noi, cursanţii, să primim la timp problemele ce vor fi dezbătute la convorbirile recapitulative. Sînt hotărît să continui cu perseverenţă pregătirea în vederea convorbirilor re­capitulative, cu convingerea că dobîndi­­rea unui nivel ideologic şi politic mai înalt îmi este folositor şi în munca mea. ION DÎRGĂU maistru în secţia tendere, atelierele C.F.R.­,,16 Februarie"­­Cluj Ne pregătim pentru închiderea anului şcolar Mai sânt doar câteva zile pînă când vor începe convorbirile recapitulative în în­văţământul de partid de la oraşe. Eu sunt propagandist la cercul de studiere a Isto­riei P.C.U.S. anul II, în cadrul căruia studiază 25 de tovarăşi, membri ai cor­pului didactic. Deoarece în tot timpul anului ne-am străduit să fim la zi cu lec­ţiile şi cu seminariile şi în acelaşi timp să asigurăm o frecvenţă regulată, acum, la sfîrşitul anului şcolar, avem terminat tot materialul bibliografic şi ne putem pre­­găti intens pentru convorbirile recapitula­tive. Prima grijă pe care am avut-o eu în cadrul pregătirilor pentru încheierea a­­nului şcolar a fost să lămuresc unele pro­bleme neînţelese de către cursanţi în timpul anului, ca „Problema N.E.P.-ului­­în R.P.R.“, „Industrializarea socialistă în R.P.R. , însemnătatea dezvoltării cu pre­cădere a industriei grele” etc. In acest scop, încă din luna mai am organizat în fiecare săptămînă ore de con­sultaţii cu cursanţii. Pentru pregătirea şi mai temeinică a unor cursanţi i-am vizitat acasă la ei şi am discutat pe mar­ginea materiei predate şi a pregătiţilor pentru convorbirea recapitulativă. Ast­fel, am fost la tov. N. Bălan, E State şi V. Puteanu, am discutat cu ei cum se pregătesc, le-am recomandat bibliografia suplimentară şi le-am arătat cum să-şi complecteze caietele de conspecte. Pentru pregătirea mea personală, par­ticip cu regularitate la lecţiile şi la con­sultaţiile organizate pentru propagandişti de către cabinetul­ de partid. Vreau să spun, însă, că eu consider o mare greşeală faptul că comitetul raio­nal de partid lasă întreaga muncă de pregătire a încheierii anului şcolar nu­mai pe seama cabinetului de partid. Eu mă străduiesc să mă pregătesc cît mai bine pentru convorbirile, recapitula­tive, ca acestea să dea rezultate cît mai bune. ION CHICOS propagandist la cercul de Istorie a P.C.II.S. anul II, de la școala de fete nr. 5 Bârlad Activitate rodnică la Cabinetul de partid de pe lingă Comite­tul raional de partid „Gh. Gheorghiu- Dej” din Capitală a luat o serie de măsuri în vederea încheierii anului şcolar în în­­văţăimm­întul de partid. Principala preocupare a fost pregătirea propagandiştilor, înarmarea lor cu cunoaş­terea temeinică a bazelor marxism-leninis­­mului, a politicii interne şi externe a par­tidului nostru. Pentru aceasta au fost pre­văzute săptămânal consultaţii individuale şi consultaţii colective. Cunoscând încă din timpul anului care anume probleme n-au fost îndeajuns de bine dezbătute şi înţelese, cabinetul de partid a fost în măsură să fixeze temele consulta­ţiilor. In cadrul consultaţiilor s-au dez­bătut cu interes probleme privitoare la desfăşurarea revoluţiei democrat-populare din ţara noastră, la funcţiile statului de­mocrat-popular, la rolul conducător al clasei muncitoare în întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea un cabinet de partid muncitoare, la clasele sociale şi la formele luptei de clasă în ţara noastră în perioada actuală. Aceste consultaţii sunt ţinute de activişti de partid, de cadre cu bună pre­gătire ideologică şi cu experienţă în pro­blemele la care au dat consultaţii. Pen­tru a înlesni o participare cît mai nume­roasă, cabinetul de partid a organizat consultaţiile pe anumite centre de între­prinderi şi instituţii. Cabinetul de partid îndrumă în perma­nenţă pe propagandişti să acorde ajutor în mod deosebit acelor cursanţi, care au lipsit de la unele lecţii sau care sunt mai slab pregătiţi. Totodată,­ cabinetul de partid a întoc­mit, cu ajutorul comitetului raional, temele care­ urmează să fie discutate în convorbirile de sfîrșit de an. Există de asemenea un program al consultațiilor in­dividuale și colective la cercurile de tip superior. S­C­A­N­T­E­I­A Cuvîntul cititorilor Deservirea cetăţenilor de către cooperativele meşteşugăreşti In ultima vreme am primit la redacţie numeroase scrisori de la corespondenţi voluntari şi de la diferiţi cititori ai zia­rului din Capitală, în care ne informează despre noi realizări ale cooperaţiei meş­teşugăreşti. Scrisorile vorbesc îndeosebi despre faptul că se extinde necontenit reţeaua de magazine şi ateliere ale coope­raţiei meşteşugăreşti. Grija pentru deser­virea conştiincioasă a oamenilor muncii se manifestă prin înfiinţarea de către U.C.E.C.O.M. a unor unităţi menite să re­zolve rapid şi la preţuri convenabile di­verse nevoi ale consumatorilor. „De curând, U.C.E.C.O.M. a deschis în Capitală, în str. Lipscani nr. 61, un ma­­gazin-atelier de confecţii — ne scrie co­respondentul voluntar C. Olăreanu. Fo­losind experienţa industriei de confecţii din Uniunea Sovietică, aceste magazine­­atelier dispun de un stoc important de costume în stare nefinită, gata pentru proba a doua. Cumpărătorul alege din­­tr-un catalog stofa, modelul şi face pe loc ultima probă în care i se fac costumului retuşurile necesare. El poate ridica cos­tumul peste câteva zile. Cumpărătorul unui astfel de costum este mulţumit că poartă o haină pe măsura sa şi face o importantă economie de timp“. In alte scrisori, mai multe cititoare ale ziarului îşi manifestă mulţumirea faţă de felul conştiincios în care au fost deser­vite de către casa de modă din Calea Victoriei 112, aparţinînd cooperaţiei meş­teşugăreşti şi de unităţile cooperativei de reparaţii pielărie „Chibzuinţă” din Bucu­reşti. Redacţia noastră a primit însă şi o serie­­de scrisori care dovedesc că mai sunt cooperative meşteşugăreşti care nesoco­tesc termenele de execuţie a lucrărilor, dau lucru de mîntuială. Tov. A. Schwartz din Bucureşti ne-a scris că a comandat o pereche de pantofi pen­tru soţia sa la centrul din str. Colţei nr. 55 al cooperativei „Zorile“. Prezentîndu-se la termenul indicat pe bon, i s-a spus că pantofii nici n-au fost puşi în lucru. „Am fost amînat de trei ori de la un termen la altul — scrie cititorul — în cele din urmă în loc să-şi recunoască greşeala; respon­sabilul unităţii, Ciucă Dumitru, a avut faţă de mine şi de soţia mea o atitudine obraznică“ Asemenea atitudini de dispreţ faţă de timpul şi nevoile oamenilor muncii tre­buie stîrpite din unităţile cooperaţiei meş­teşugăreşti. Intr-o scrisoare, tov. Paula Canton din Capitală ne-a semnalat următoarele : „Am comandat o rochie la cooperativa „îmbră­cămintea”, unitatea de pe calea Şerban Vodă. La ridicarea comenzii am observat că rochia prezintă o serie de defecte, care dovedeau că problema calităţii produse­lor a fost uitată de către colectivul coope­rativei“. Mai multe scrisori sezisează faptul că şi unele unităţi ale cooperativei meşte­şugăreşti „Avîntul îmbrăcămintei” dau dovadă de slabă preocupare în ceea ce priveşte calitatea produselor şi deservirea civilizată a cetăţenilor. Se mai semnalea­ză lipsuri şi la unele ateliere de reparare a încălţămintei, unde cetăţeanul este ne­voit să plătească lucrări de proastă cali­tate. Este­­timpul ca lipsurile de acest fel privind deservirea oamenilor muncii să fie grabnic lichidate. Cooperativele meş­teşugăreşti de prestări de servicii trebuie să-şi pună în centrul preocupărilor exe­cutarea corectă a comenzilor, buna cali­tate şi respectarea termenului de execu­ţie al acestora, pentru a contribui şi mai mult, mai eficace, la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. CU AJUTORUL­­ TEHNICII MODERNE­­ In anii puterii populare au fost construite şi date in folosinţă noi fabrici şi uzine inzestrate cu maşini de înaltă tehnicitate. Printre întreprinderile nou construite se numără şi fabrica de pline din Petroşani, care are o capacitate zilnică de producţie de 12.000—15.000 kg. făină. In clişeu: Un aspect din sala de frămîntare. Brigadierul frămintăitor Samuilă Fleps supraveghind operațiunea de frămîntare. Colective care şi-au realizat planul cincinal Din experienţa întreprinderii „Proletarul“ în reducerea preţului de cost De cum intri în curtea fabricii „Prole­tarul“ din Bacău te impresionează în mod plăcut curăţenia şi ordinea care domnesc pretutindeni. De la prima vedere îţi dai seama că aici lucrează un colectiv destoi­nic de oameni pricepuţi şi buni gospodari. Colectivul fabricii de postav „Proleta­rul“ a dobândit în munca sa o experienţă preţioasă. Numele său se află înscris de mult pe lista întreprinderilor care şi-au realizat cu cinste sarcinile ce le reveneau în cadrul planului cincinal. Fabrica „Pro­letarul" a primit, pentru a treia oară, Steagul roşu de producţie pe sectorul lînă şi mătase, decernat de Ministerul Indus­triei Uşoare şi de C.C. al sindicatului muncitorilor din această ramură. Socotim că este necesar şi folositor pen­tru munca altor întreprinderi asemănă­toare să arătăm, în articolul de faţă, cî­teva din aspectele cele mai importante ale activităţii acestui colectiv pentru re­ducerea preţului de cost al produselor, întrucât problema preţului de cost e o problemă vastă, în articolul de faţă ne propunem să ne ocupăm numai de două din căile principale care au contribuit la reducerea preţului de cosit în această în­treprindere fruntaşă şi anume : de utili­zarea raţională a capacităţilor de produc­ţie şi de folosirea cu maximum de chib­zuială a materiei prime şi a materialelor. Datorită activităţii stăruitoare, ,de zi cu zi, a organizaţiei de partid din întreprin­dere, colectivul fabricii „Proletarul“ a fost antrenat să descopere şi să valorifice noi şi noi posibilităţi de folosire cît mai ra­ţională a utilajului şi a maşinilor. In ca­drul consfătuirilor de producţie, sute şi sute de muncitori şi tehnicieni au făcut propuneri preţioase legate de utilizarea mai deplină a capacităţilor de producţie. Toate aceste propuneri au fost studiate şi rezolvate operativ de condu­cerea fabricii. Intr-o şedinţă a or­ganizaţiei de bază nr. 2, de pildă, comu­niştii Mircea Maxim, Constantin Căpă­­ţînă, Anghel Cocioiu şi Olimpia Spiridon, văzind că la fiecare selfactor rămîn neuti­lizate 5—6 fuse la fiecare capăt de maşină, au propus luarea unor măsuri care să permită utilizarea tuturor fuselor de la selfactor. Propunerea lor a fost studiată de tehnicienii sectorului de filatură, iar maiştrii Gh. D. Fodor şi Nicolae Morecuţ — complectînd această propunere — au venit cu ideea ca la secţia preparaţie va­lurile de pretori să se lucreze şi în bu­căţi mai mici, pentru ca în felul acesta să se poată utiliza toate fusele de la sel­factor. Prin punerea în practică a acestei propuneri au fost puse în funcţie circa 180 fuse, care pînă atunci erau inactive, ceea ce echivalează cu un spor zilnic de producţie de 74 kg. fire. La început, cînd s-a trecut la utilizarea tuturor fuselor, au existat o serie de greu­tăţi. Erau unii muncitori ca, de pildă, tor­cătorii Dumitru Luca şi Dumitru Nicolae, care, în virtutea obiceiurilor vechi, nu vo­iau să folosească valurile mici, pentru a putea utiliza astfel şi fusele din marginile selfactorului, motivând că acest lucru „nu se obişnuieşte în meserie“. Ei priveau cu neîncredere faptul că s-ar putea obţine o producţie în plus, spunând că la produc­ţia fabricii cele 10—15 fuse care rămîn nefolosite nu contează. Or, tocmai aici era o rezervă importantă. Dar că ar fi fost vorba numai de 10—15 fuse nefolosite pe întreaga fabrică, într-adevăr nu era mare lucru ; dar aceste 10—15 fuse nefolosite existau la fiecare maşină. Deci, totalizate la întreg numărul de maşini de care dis­pune fabrica, ele reprezentau un număr destul de mare. Explicînd clar acest lu­cru, organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere au stimulat interesul fie­cărui muncitor de la selfactoare de a fo­losi în întregime toate fusele maşinii. Tot pentru folosirea din plin a maşini­lor a fost pusă în aplicare o altă propu­nere a maiştrilor Gh. D. Fodor şi Nico­lae Morecuţ — privind modificarea siste­mului de înfăşurare a firului pe ţeavă la intrarea căruciorului în selfactor. înainte vreme se­lfactorul avea un sistem înve­chit de înfăşurare — cu roţi dinţate şi clicheţi care se defectau foarte des. Acest lucru făcea ca firul să fie prost înfăşurat pe ţeavă, iar pentru repararea acestui me­canism se pierdea zilnic, în medie, o oră, o oră şi jumătate. Prin introducerea cu­­plungului de înfăşurat firul pe ţeavă la intrarea căruciorului în selfactor s-au în­lăturat orice posibilităţi de defectare a maşinilor la acest mecanism. Timpii ne­productivi de o oră, o oră şi jumătate, care se pierdeau zilnic, au fost ast­fel eliminaţi. Conducerea fabricii şi organizaţia di­ partid au susţinut cu căldură măsurile luate de conducerea sectorului filatură in vederea mai bunei folosiri a maşinilor. Aici, pentru a se putea produce fire sub­ţiri din lină, menţiniîndu-se totuşi ridi­cat randamentul maşinilor, a fost modifi­cat, la contonna sortimentului cinci, apa­ratul divizor de la 120 cureluşe la 144 cu­reluşe. Acest lucru a făcut să crească in­dicele de utilizare a maşinii cu 20%. Aceeaşi preocupare pentru folosirea din plin a capacităţii de producţie a maşinilor a existat şi în sectorul ţesătorie. Pentru ca muncitoarele să aibă putinţa să folosească cît mai rodnic cele 480 minute de lucru, aici s-a desfăşurat o muncă intensă, siste­matică, de studiere şi răspîndire a expe­rienţei şi metodelor celor mai bune, folo­site de fruntaşii producţiei. De asemenea, unor tovarăşi cu experienţă şi cu un nivel de calificare ridicat le-a fost­ încredinţată sarcina de a instrui muncitoarele în vede­rea folosirii celor mai bune metode de lucru. Astfel, instructorii Elena Hăidăuţ şi Bica Vainberg au ajutat sistematic o serie de muncitori să-şi îmbunătăţească cunoştinţele în vederea unei mai bune or­ganizări a locului de muncă. Numeroase muncitoare au fost învăţate cum să încar­ce într-un timp scurt suveica, cum să caute capătul firului, cum să lege firele care se rup în urzeală pentru ca stofa să nu aibă defecte etc. La rîndul lor, maiştrii din sector au tre­cut să aplice, la toate războaiele, metoda sovietică de şablonare a urzelilor. In felul acesta ruperile de fire se reduc simţitor, ceea ce duce la îmbunătăţirea calităţii stofei şi la mărirea productivităţii muncii. De multe ori, în cadrul consfătuirilor de producţie din sectorul ţesătorie, frun­taşii în producţie sunt invitaţi să expună în faţa celorlalţi muncitori felul în care lucrează ei şi metodele pe care le folosesc. Nu de mult, ţesătoarea fruntaşă Margareta Tinucă a arătat, într-o consfă­tuire de producţie, că pentru a deservi în mod egal cele patru războaie late la care lucrează, încarcă suveicile „pe rînd”, pen­tru a nu se termina toate deodată. Şi în secţia ţesătorie, în privinţa stimu­lării mai bunei folosiri a maşinilor, orga­nizaţia de partid a avuit un rod activ, com­bătând o serie de manifestări de rutină şi inerţie. Printre unii muncitori din secţie exista, de multă vreme, mentalitatea că fruntaşii in producţie pot obţine mai multe ţesături nu pentru că s-ar pricepe să folosească mai bine maşina pe care o deservesc, ci pentru că „au avut norocul" să fie puşi să lucreze la maşini care func­ţionează mai bine. Pentru a înlătura această mentalitate, organizaţia de partid, în colaborare cu comitetul de secţie sindicală şi cu conducerea sectorului, a organizat schimburi de experienţă pe locul de producţie. O serie de muncitori au trecut să intireze de la o maşină la alta, dintr-o brigadă în alta. In felul acesta ei şi-au împrumutat o serie de me­tode bune de lucru, care, aplicate, au dat rezultate , în plus ei au servit un grăitor exemplu celor care credeau că „maşina-i de vină, deoarece nu produce mai mult”. Alt exemplu de intervenţie activă a or­ganizaţiei de partid în cadrul acţiunii pen­tru mai buna folosire a utilajului: pînă nu de mult, unii muncitori din fabrică şi in special cei mai tineri pierdeau minute în şir umblînd de colo-colo, fără rost, în timp ce maşinile lor stăteau. Pentru a arăta muncitorilor ce însemnate pierderi de timp reprezintă aceste plimbări fără rost, serviciul tehnic, la propunerea orga­nizaţiei de partid, a hotărît să studieze modul cum se foloseşte timpul de lucru la unele războaie la care se lucrează cu o productivitate scăzută. S-au luat, de pildă, războaiele cu nr. 65,74,75,76, 77, 82, 83 , 84 şi 85 din schimbul II, de la secţia ţesătorie, de la etajul al II-lea. Ce s-a constatat ? Că într-o singură zi, la fiecare din aceste războaie s-au pierdut fără rost peste 100 de minute. Acest lucru a dat se­rios de gîndit comuniştilor şi organizaţiei de bază din sector. Problema a fost dis­cutată într-o şedinţă ; au fost luate mă­suri practice pentru înlăturarea hotărîtă a acestui neajuns. Elementele înaintate, care folosesc bine maşina şi timpul de lucru, au luat atitudine împo­triva „chiulangiilor” şi „plimbăreţilor” . In fabrică s-a format acum o puternică opi­nie publică care reacţionează prompt şi cu combativitate la orice încălcări ale dis­ciplinei socialiste. S-au luat măsuri şi pentru întărirea agitaţiei vizuale , arătîndu-se ce înseamnă, în produse, fiecare minut pierdut din timpul de lucru. Indreptînd în permanenţă atenţia colec­tivului spre folosirea din plin a fiecărei maşini şi a timpului de lucru, conducerea fabricii şi organizaţia de partid au asigu­rat astfel creşterea simţitoare a producti­vităţii muncii pe întreaga întreprindere. In anul trecut productivitatea muncii a cres­cut cu 4,53% faţă de plan, iar în primul trimestru al acestui an cu şi mai mult. Or, sporirea productivităţii muncii — prin faptul că un număr mai mare de pro­duse a fost realizat cu aceleaşi cheltuieli de regie etc. — a dus, în cele din urmă, la reducerea sistematică a preţului de cost. ★ Al doilea factor cara a contribuit mult la reducerea costurii producţiei a float fo­losirea cu grijă a materiei prime şi a ma­terialelor. Şi în această privinţă s-a făcut remarcată puternic preocuparea întregu­lui colectiv. La selfactoarele nr. 5 şi 7, de pildă, în urma propunerilor muncitori­lor, s-au confecţionat nişte tamburi de tablă pentru a prelungi self­actoarele de la 15 fire la 18 (acest lucru era necesar din cauză că unele valuri erau de 75 cm., iar altele de 91,5 cm.). Această măsură a făcut ca valurile să poată fi prelucrate pe orice maşină şi să se înlăture risipa de fire şi „năzile“ care existau pînă atunci. Lucrîn­­du-se după vechiul sistem se risipea la un rând de valuri circa 500 gr. fir, ceea ce în­semna în medie, pe zi, o cantitate de fire din care se puteau ţese 7 metri stofă. Prin Introducerea operativă în practică a unor măsuri tehnico-organizatorice născute în baza propunerilor făcute de muncitori şi tehnicieni, prin extinderea experienţei bune dobîndite de fruntaşi, în sectorul filatură al fabricii s-au obţinut atît anul trecut, cît şi în primele cinci luni ale acestui an, mari succese pe linia folosirii raţionale a materiei prime. în acest sector au fost obţinute în plus, în lunile ianuarie şi februarie, din aceeaşi cantitate de materie primă, peste 2.200 kg. fire, din care s-au putut ţese circa 4.000 m. stofă. In trimestrele III şi IV ale anu­lui trecut, colectivul fabricii a economisit o cantitate de materie primă din care s-au putut prelucra circa 6.400 kg. fire de lînă. Din aceste fire s-au ţesut în plus peste 12.500 m. stofă. Pentru a ne da mai bine seama ce reprezintă aceste cifre este suficient să arătăm că cele 6.400 kg. de lînă economisite în trimestrele III şi IV ale anului trecut reprezintă cantitatea de lînă care poate fi obţinută într-un an de la 6 turme a câte 300 de oi. Pe drept cu­vânt se poate spune că harnicul colectiv de aici, prin economiile pe care le-a rea­lizat, a reuşit să „crească” 6 turme de oi. Este oare acesta un lucru puţin în­semnat ? Grija pentru economisirea materiei pri­me s-a făcut simţită şi în secţia ţesătorie. Aici exista, moştenit de pe timpuri, obi­ceiul ca atunci când ţeava era pe termi­nate ţesătoarea să oprească războiul şi să schimbe suveica înainte ca ţeava să fie complect golită de fir. In acest fel, la fiecare ţeavă se dădeau la deşeuri circa 20—30 metri fir, iar uneori chiar şi mai mult. Se înţelege de la sine,ce mare can­titate de fir se risipea în felul acesta. Studiind îndeaproape, cu sprijinul larg al fruntaşilor şi al tehnicienilor, modul în care foloseşte materia primă fiecare mun­citoare, organizaţia de partid şi conduce­rea sectorului au identificat o serie de muncitoare care se pricep să folosească firul de bătătură pînă la capăt, obţinând alinia, în felul acesta, un plus de producţie de un sfert şi chiar de o jumătate de , metru stofă. Atât organizaţia de partid, cit şi conducerea sectorului s-au oprit în mod deosebit asupra experienţei pozitive dobîndite în domeniul folosirii materiei prime de ţesătoarele Arghira Dinu, Aguri­­ţa Juncu şi Rabeca Lăpuşneanu, care rea­lizau lunar cîte 10—15 metri ţesături în plus din aceeaşi cantitate de fir. Studiin­­du-se îndeaproape această experienţă şi făcîndu-se un calcul sumar, s-a ajuns la concluzia că dacă toate ţesătoarele din sector ar folosi cu aceeaşi grijă firul, sec­torul ar putea ţese zilnic, în plus, circa 150 m. ţesături crude. Pentru ca aceste metode de lucru să devină un bun al tuturor muncitoarelor, a fost organi­zată o consfătuire de producţie, în care tov. Arghira Dinu şi Aguriţa Juncu au arătat cum reuşesc să dea din aceeaşi can­titate de fir mai multă stofă decât cele­lalte muncitoare. Curînd după aceea, pe­ste 40 de ţesătoare foloseau metodele de lucru ale acestor tovarăşe. Măsurile luate în legătură cu folosirea raţională a materiei prime au dat posi­bilitate colectivului să realizeze anul tre­cut, peste plan, 54.800 m. p. ţesături fi­nite de lînă şi bumbac, iar în primele patru luni ale acestui an peste 13.400 m. p. Creşterea productivităţii muncii cu pe­ste 4% — deci realizarea unei producţii sporite cu aceleaşi cheltuieli de regie — precum şi folosirea gospodărească a mate­riei prime au dat putinţa colectivului în­treprinderii să reducă preţul de cost în lunile ianuarie şi februarie cu 3,84% faţă de planul anului 1954, iar în lunile urmă­toare cu şi mai mult. * Fără îndoială că posibilităţile întreprin­derii „Proletarul” de a reduce sistematic preţul de cost nu sânt nici pe departe epuizate. In fabrică există încă imense re­zerve interne nefolosite în această privin­ţă. Astfel, mai există încă secţii unde ma­şinile nu se predau şi nu se preiau din mers şi deci se mai ivesc astfel timpi morţi în funcţionarea lor. Un calcul arată că dacă numai la secţia preparaţie ar fi aplicată de toţi muncitorii metoda de predare a maşinilor din mers, productivitatea mun­cii ar creşte în această secţie cu circa 5%. Colectivul fabricii „Proletarul“, care in anii cincinalului a dovedit pricepere şi spirit gospodăresc, căpătînd o preţioasă experienţă în privinţa sporirii productivi­tăţii muncii şi reducerii preţului de cost, are datoria să dezvolte necontenit această experienţă — capital deosebit de preţios — asigurînd astfel poporului muncitor pro­­duse mai multe, mai bune şi la un preţ de cost scăzut. CORNELIA BANCILA Colectiviştii La comitetul de partid al raionului Fe­teşti auzisem multe despre colectiviştii din Săvenii. Eram nerăbdător să ajung mai re­pede în mijlocul lor. Cind am coborît din tren în gara Pla­­toneşti am aflat cu bucurie că voi avea şi tovarăşi de drum spre Săveni. N-ar fi rău — îmi zic — să mai aflu cîte ceva despre gospodărie. Dar cum să încep ? După un timp, m-am adresat tovarășilor de drum : — Am auzit că la gospodăria colectivă din Săveni treburile nu merg tocmai bine. Două femei se opriră locului și mă pri­viră cu mirare. — Cum poți spune așa ceva, tovarășe, zise cam răstit una dintre ele. Asta este o gospodărie straşnică. Să-i vezi pe co­lectivişti cum muncesc şi cum trăiesc ! Anul trecut semănăturile celor din sat au degerat în timpul iernii. Dar colectiviş­tii au strâns de pe fiecare hectar 1.200 kg. grîu. Zi aşa, nu merg bine treburile la Să­veni !... De unde ai mai scos-o şi pe-asta ? Dar că anul ăsta s-au mai înscris încă vreo 50 de familii n-ai auzit ? — Dumneata eşti colectivistă din Să­­veni ? — Nu, sînt din Frăţileşti... Din întovă­răşire... E bine şi în întovărăşire. Dar în ultima adunare a noastră, a întovărăşiţi­­lor, ne-am hotărît să trecem şi noi în gos­podărie colectivă, ca să fie şi mai bine. Ajungem printre tarlalele gospodăriei colective. Mîndrindu-se de parcă ar fi ale lor, Cele două femei prezintă realizările colectivului. — Priveşte ce frumuseţe de grâu ! Vezi colo, oamenii ceia care prăşesc de zor ? Sînt colectivişti din Săveni! ...Am pornit de-a dreptul peste cîmp spre locul unde lucrau colectiviştii. ★ In anii trecuţi, colectiviştii se obişnui­seră ca fruntaşă în întrecerea socialistă între brigăzi să fie mereu brigada a IlI-a, condusă de brigadierul Iiie Crăciun. In anul acesta însă, lucrurile s-au schimbat. Colectiviştii s-au angajat să ob­ţină o producţie medie la hectar de 1.800 kg. grîu, 3.000 kg. porumb, 4.500 kg. orez, 1.600 kg. floarea-soarelui. Organizaţia de bază a îndrumat pe comuniştii din bri­găzi să arate tuturor colectiviştilor că prin buna organizare a muncii în întrecere, ori­care brigadă poate ajunge fruntaşă pe gos­podărie. Venise timpul semănatului. Fiecare bri­gadă avea de semănat 15 ha. orz, 10 ha. ovăz, 10 ha. floarea-soarelui, 60 ha. po­rumb... Intr-una din adunările colectiviş­tilor s-a pus în discuţie care­ brigadă să însămânţeze în plus, cu sămînţă hibridă de porumb, o suprafaţă de 18 ha. Semă­natul trebuia făcut în cuiburi aşezate în pătrat. Comunistul Ion Nehoianu, care conduce brigada a II-a de cîmp, s-a ri­dicat şi în numele membrilor brigăzii şi-a luat angajamentul că va duce la capăt această sarcină. Asta însemna că mem­brii brigăzii a doua trebuiau să depună un efort deosebit ca să termine semănatul odată cu celelalte brigăzi. Un lucru de mare însemnătate pentru grăbirea semănatului era câștigarea timpului care se pierdea cu deplasarea oa­menilor la cîmp, căci gospodăria are unele terenuri la 10—13 km. depărtare de sat. Pentru aceasta, brigăzile îşi pregăteau de seara toate cele trebuitoare. Dis-de-di­­mineaţă, oamenii se urcau în căruţe şi în întrecere porneau la cîmp. Dar asta nu înlătura pierderea de timp, iar animalele oboseau. Brigadierul Nehoianu se sfătui cu mem­brii brigăzii. Conductorii de atelaje Za­­haria Oprescu, Nicolae Corbu şi Ion Ni­­coară au propus ca două-trei zile, cât va dura semănatul porumbului, brigada să nu se mai întoarcă seara în sat. Aşa au şi făcut. Dimineaţa, pînă ce ve­neau celelalte brigăzi la lucru, brigada a Il-a însămânţa o bucată bună de teren, iar seara, du­pă plecarea celorlalte bri­găzi, altă bucată. Astfel, brigada­ a Il-a a terminat însămînţările cu o zi înaintea celorlalte brigăzi, giştigînd drapelul de brigadă fruntaşă pe gospodărie. * Semănat la vreme şi în bune condiţii agrotehnice, griul gospodăriei colective din Săveni ieşise din iarnă viguros şi creş­tea văzând cu ochii. Numai pe o supra­faţă de 8 hectare din tarlaua de 500 hec­tare, griul ieşise slăbit. Tov. Dumitru Bogza, inginerul agronom al gospodăr­ii, a propus colectiviştilor ca pe această su­prafaţă să fie împrăştiate îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu). — Lasă, se îndreaptă el, spuneau unii colectivişti. Dacă va fi ploaie şi căldură... Insă agronomul nu s-a lăsat. A reuşit să lămurească pe colectivişti că îngrăşă­­mintele chimice ajută griului să se dez­volte repede. Pe cele 9 hectare s-a împrăş­tiat azotat de amoniu. După cîteva zile numai, colectiviştii au putut să-şi dea seama de însemnătatea îngrăşării culturi­lor. Acum griul care a ieşit slăbit din iarnă este tot atît de frumos ca şi cel care n-a suferit aim'. In timpul iernii. Culturile semănate în primăvara aceasta răsăriseră şi se dezvoltau bine. Dar din cauza ploilor pămîntul se bătuse, strân­­gînd firele plăpînde ca în nişte cleşti. Intr-o seară comuniştii au analizat fe­lul cum s-au făcut pregătirile pentru în­grijirea culturilor şi au hotărît cum să mobilizeze pe toţi colectiviştii să iasă ne­­întîrziat la prăşit. Trebuia început cu floarea-soarelui. In dimineaţa cînd s-a hotărît începerea pră­­şitului, cele 5 brigăzi au ieşit la lucru cu peste 300 de oameni. Intr-o singură zi pri­ma praşilă la floarea-soarelui a fost ter­minată. La orice lucrare plănuită de consiliul de conducere, toţi membrii gospodăriei ies la muncă şi o termină în cel mai scurt timp. Cele 41 hectare viţă de vie au fost săpate pînă acum de două ori. Semănatul orezului, lucrare grea care cere multe braţe de muncă, a fost făcut în cîteva zile. Colectiviştii dau o mare atenţie calită­ţii lucrărilor. Pentru a se putea stabili care brigadă este fruntaşă, preşedintele gospodăriei, tov. Gheorghe Lupu, şi cei­lalţi membri ai comisiei de întrecere con­trolează la faţa locului cantitatea şi cali­tatea lucrărilor. Acum, la îngrijirea cul­turilor, brigada a IlI-a condusă de Ilie Crăciun este din nou fruntaşă în întrecere pe gospodărie. Dar drapelul roşu de bri­gadă fruntaşă trece de la o brigadă la alta, căci fiecare se străduieşte să facă lucrările cît mai repede şi mai bine. Hărnicia cu care muncesc în întrecerea socialistă este chezăşia că colectiviştii din Săveni îşi vor îndeplini angajamentul de a obţine recolte bogate. Ing. agr. T. MARIAN Nr. 3308 O nouă premieră la Teatrul de Stat din Baia Mare BAIA MARE (coresp. „Scânteii”). — Teatrul de Stat din orașul Baia Mare a prezentat de curând premiera spectacolului „Lumina de la Ulmi“ de Horia Lovi­­nescu, laureat al Premiului de Stat. Rolurile principale ale piesei sunt inter­pretate de actorii Vasile Creţoiu, artist emerit al R.P.R., Ricardo Colbert­, Lulu Savu, Olimpia Arghir (de la Teatrul Na­ţional din Cluj), Iancu Economu şi alţii. Regia artistică aparţine lui Miron Nicu­­lescu de la Teatrul Naţional „I. L. Cara­­gia­le”. Noul spectacol se bucură de suc­ces în rândurile oamenilor muncii din Baia Mare.

Next