Scînteia, iunie 1955 (Anul 24, nr. 3298-3323)

1955-06-10 / nr. 3306

Nr. 3306 Vizitind expoziţia „Caricatura în lupta pentru pace“ O armă bine mînuită ! In faţa sălii Dalles, din Capitală, se află un panou mare, în culori : o mină vi­guroasă îşi ţinteşte arătătorul în jos, spe­riind o făptură măruntă care agită o torţă Incendiară. Legenda panoului sună : „Să demascăm aţiţătorii la război !“. Este afişul expoziţiei de caricaturi pe tema luptei pentru apărarea păcii. Nu trebuie să zăboveşti prea mult în expo­ziţie ca să-ţi dai seama că în şirul nesfîr­­şit de vizitatori car© se perindă aici de dimineaţă pînă seara sînt foarte mulţi oameni cu asemenea mîini viguroase. D­acă vreunul din indivizii vizaţi de ară­tătorul din panou s-ar rătăci prin expo­ziţie, nu i-ar prea veni la îndemînă. In caricaturile expuse, duşmanii omenirii sînt încondeiaţi cu o pană muiată în indignare fierbinte, iar chipurile lor, faptele lor, sînt batjocorite în zeci şi zeci de feluri. Oa­menii, adesea, nid cu poftă împărtăşind sentimentele pe care le comunică artis­tul ; expoziţia cunoaşte un deosebit succes. Artiştii creionului satiric — cum se spune — s-au străduit să nu scape nici un aspect esenţial al luptei îm­potriva duşmanilor păcii. Eugen Tatu a zugrăvit în ,,La zid...“ superioritatea mo­rală a forţelor păcii, izolarea forţelor agre­sive. Cik Damadian l-a prezentat pe dl. E. Faure „intrînd în istoria Franţei“, adi­că escaladînd o ramă rămasă goală lîngă portretele lui Thiers şi Pétain. N. Jurăscu vede plastic în valul de semnături împo­triva folosirii armei atomice „al nouălea val” care-i mătură p© maniacii atomici. In caricaturile expuse se vădeşte origi­nalitatea creatoare a celor mai mulţi din­tre caricaturişti, originalitate care n-ar putea fi înţeleasă fără legătura cu conţi­nutul mereu înnoit pe care-l aduc eveni­mentele, viaţa, actualitatea. Iată, de pildă, reuşita pictorului Jules Perahim. Carica­turile semnate de acest artist au fost ela­borate în cadrul colaborării sale în presă. Izvorul originalităţii sale tre­buie căutat în primul rînd în sezi­­sarea sau generalizarea ideilor de cea mai arzătoare actualitate, în desco­perirea de către dînsul a esenței eve­nimentelor politice curente. Domnul John Foster Dulles a pornit furtunos să cutreiere Asia pentru a înjgheba un pact agresiv. El a căutat să ascundă această agresivitate sub duioase declaraţii de dra­goste adresate popoarelor Asiei. Şi iată că desenul satiric al caricaturistului pre­zintă într-o imagine corosivă contrastul dintre aceste declaraţii şi fondul lor ade­vărat. ,,Vă port la pieptul meu, popoare ale Asiei“ — spune textul. Iar la pieptul lui mister Dulles, în loc de cravată, se află un asiatic legat egbză. H- Leru des­coperă de asemenea în noianul de eveni­mente ceea ce e esenţial, nou, în cutare sau cutare fapt. Cercurile agresive ame­ricane caută să acrediteze în ultimă vreme ideea că Statele Unite ale Americii tre­buie să aibă „frontieră mobilă” adică se pot instala unde vor. Caricaturistul nu în­fierează tendinţa generală de cotropire a Imperialismului printr-o imagine gene­rală, şablon, ci atacă tocmai şi în mod special această făţărnicie nouă, adusă de comentariile la zi ale presei imperialiste, creînd lucrarea „Frontieră mobilă“ în care o bornă dă graniţă este aşezată pe tancul condus de un ofiţer yankeu. Cu expresivi­tate puternică, artistul redă şi esenţa şu­bredă a „politicii de forţă“ de care în ul­tima vreme exponenţii cercurilor agresive vorbesc mai stăruitor ca înainte. Tocmai surprinzînd nota specifică, ceea ce este nou şi individual în evenimentele interna­ţionale, caricaturistul poate generaliza mai profund, poate surprinde mai expresiv esenţa politicii agresive. In­ această tendinţă de aprofundare a concretului şi a esenţei evenimentelor se vede, în primul rînd, ceea ce aduce ca element de progres actuala expoziţie. Asemenea feluri de a răspunde actual VALENTIN SILVESTRU lităţii, consemnând cu pasiune, la zi, ceea ce e esenţial în actualitate caracterizează şi lucrări de ale lui I. Ross, A. Lucari, Cobar, Gion, Rik Auerbach, Val Mun­­teanu şi alţii. Nu întîmplător un asemenea mod de a găsi temele îl ajută pe caricaturist să-şi desăvîrşească măiestria, stimulindu-l în găsirea unor mijloace mai interesante, deosebite, de expresie sau în exploatarea, mai vastă a posibilităţilor caricaturii. In expoziţie se află un număr însemnat de portrete caricaturale, ori compoziţii cari­caturale, cum este aceea intitulată „Intr-o casă de sănătate din Apus” de N. Jurăscu, fotomontaje satirice ca, de pildă, „Amba­lajul şi conţinutul” de B. Pollak, afişe satirice ca „Bandung” de Drak­o care arată o tendinţă neîndoios pozitivă spre genuri şi stiluri noi, în măsura în care ea nu duce la îndepărtarea de actualitate. Fără o participare activă, pasionată, la viaţa ipolitică, cu mijloacele specifice arti­stului, nu poate fi vorba de originalitate în arta caricaturii. Acest adevăr îl ilus­trează din păcate chiar unii expozanţi prin unele lucrări de ale lor. Se află prin­tre caricaturişti şi tovarăşi care mai con­sideră că trebu­ie să-şi concentreze efor­turile mai mult pentru contribuţia lor la o expoziţie, neglijînd participarea la lupta zilnici prin presă. Suferă în prirpul rînd măiestria lor, e sărăcit izvorul inspiraţiei lor — imensa varietate a faptelor con­crete ale actualităţii. Talentatul caricatu­rist Ion Doru, de exemplu, zugrăvind as­pecte generale ale descompunerii burghe­ziei (,,Hollywood-ul educă“), nu aduce însă în asemenea caricaturi ceva nou, o expresie individuală, specifică, actuală, a fenomenului înfăţişat — chiar dacă, în alte privinţe, e lăudabilă tendinţa comba­tivă, optimistă, a unei caricaturi cum este aceea intitulată „Popoarele nu vor per­mite !“. Ideea caricaturii trebuie să fie proaspătă, expresivă, iar prospeţimea ei vine din viaţă. Nu e oare o dovadă de să­răcie, atunci cînd A. Poch îşi bazează mai toate caricaturile expuse pe zugrăvirea unor bombe, negăsind şi alte aspecte con­crete sub care să-şi întruchipeze ideile ? Neadîncirea amănuntelor concrete ale vieţii naşte tendinţa spre şablon. Mijloa­cele asemănătoare pe care le revedem într-un şir de caricaturi — un om într-o anumită postură paşnică şi umbra lui care arată ţelul agresiv ce-l urmăreşte, ma­rionete trase de sfoară, lacrimi sau dife­rite obiecte care se transformă în bombe — nu sunt criticabile, în sine ; însă repe­tarea, neobservarea a ceea ce este nou în viaţă duce la forme cunoscute, face ca unii dintre caricaturişti să meargă pe urmele lăsate de alţii, duce la şablon. O calitate importantă atît a artiştilor fruntaşi, cit şi a unor caricaturişti care vădesc progrese simţitoare — de pildă Leru sau Chiriac — constă în îmbinarea causticităţii satirice cu umorul. Imaginile stîrnesc rîs optimist. Nu numai ideea, dar şi linia desenului a cîştigat în umor ; la fel se observă unele progrese şi în ce priveşte folosirea culori­lor. La baza umorului şi a sentimentului optimist pe care-l dau caricaturile stă măiestria cu care ele exprimă superiori­tatea morală a oamenilor liberi şi mîndri. Vizitatorul ride cu rîsul omului care nu se teme, care se desparte cu voioşie de trecutul apus odată pentru totdeauna. Dar unii caricaturişti (V. Vasiliu, V. Timoc) nu folosesc totdeauna cele mai bune mijloace pentru realizarea umo­rului, pentru surprinderea esenţei feno­menului politic înfăţişat. Dacă o carica­tură se bizuie pe un joc de cuvinte (îm­păratului Bao-Dai i se smulge coroana: „N-o dau“ — zice el — „Ba —­o — dai“ îi răspunde yankeul) sau pe ana­logii arbitrare, atunci ea nu mai poate isca nici un zîmbet. Sau să comparăm ca­ricaturile prin care V. Vasiliu şi Nell Cobar ne înfăţişează presa imperialistă. Nu e vorba doar de măiestria individuală, dar şi de înseşi trăsăturile specifice unei caricaturi. La primul imaginea e difuză, amănuntele abat de la întreg. La cel de-al doilea, întruchiparea plastică e convingă­toare, lapidară, nu cuprinde multe idei — ci una, şi bine. Nu se poate să nu te bucuri constatînd prezenţa în expoziţie a tuturor artiştilor cunoscuţi ai caricaturii. Expun artişti vîrstnici, care ţin pas cu vremea, ca I. Ross, alături de alţii, care n-au apărut prea des pînă acum în expoziţii : Gh. Ma­­rinescu, G. Mosor, N. Davidescu, L. Darian, A. Paven etc. S-a mărit frontul caricatu­­riştilor cu artişti plastici care au activat mai puţin sau de loc în acest domeniu, ca graficianul D. Negrea, afişiştii P. Nazaris, I. Molnar, colectivul Drak­o şi alţii. Se poate remarca în expoziţie, care e un succes colectiv, succesul personal al unor caricaturişti, dezvoltarea lor profe­sională. Se cristalizează trăsături de stil particulare lui Eugen Tatu, care are un limbaj laconic şi plin de forţă, profunzi­me de idei, precizie a desenului, care cîş­­tigă tot mai mult în umor, sau cele ale lui Cik Damadian, artist preocupat de re­darea psihologică a personajelor dese­nate, ale lui H. Leru, cu trăsături vigu­roase de creion şi fantezie în conturarea personajelor, precum şi ale multor altora. Fireşte, ar fi greşit să vedem în această diferenţiere de stil —­­ care e un succes al expoziţiei — doar o diferenţiere a mate­rialului plastic folosit (acuarelă, creion, etc ) sau ,o anumită linie. Stilul porneşte tocmai de la concepţia artistului, de la notele specifice ale satirei şi umorului său, ale felului cum sezisează evenimen­tele. In funcţie de această concepţie, şi de faptul obiectiv selecţionat de artist, el îşi alege materialul şi procedeele cele mai potrivite. Se constată o mai intensă preocupare pentru studiul desenului şi al legilor gra­ficei la caricaturişti care se afirmă din ce în ce mai mult ca Nell Cobar, A. Lucaci. Caricaturistul, lucrînd cu volume şi di­mensiuni exagerate, după specificul artei sale, nu se poate lipsi de studiul desenu­lui, al combinării culorilor, al tuturor problemelor tehnicii artistice. Expoziţia ridică multe alte probleme in­teresante. Unii vizitatori se întreabă, de pildă, de ce au fost prea puţin abordate în expoziţie teme de politică internă. Oare ridiculizarea izolării duşmanului dinăuntru care îşi pune nădejdile în poli­tica agresivă nu constituie o contribuţie de seamă la apărarea păcii ? In sfîrşit, îşi face loc umeori tendinţa spre gratuitate, spre absurdul care, socot unii, ar genera umor (portretul atomistu­lui de Val Munteanu) ; în alte cazuri, nu e respectată verosimilitatea (caricaturile lui A. Alexe). O discuţie creatoare între graficieni ar contribui la generalizarea experienţei d© creaţie reuşită, demonstrată pe larg de expoziţia de la Dalles. Expoziţia de ca­ricatură e o dovadă grăitoare a succeselor de seamă pe care le dobîndeşte, zi de zi, colectivul talentat şi combativ al artiştilor caricaturii. La baza acestor succese stau nu numai munca artistică depusă de fiecare în parte, dar şi colaborarea colec­tivă şi ajutorul tovărăşesc reciproc în organizarea expoziţiei. Ea arată totodată — prin numărul neobişnuit de mare de vizitatori — preţuirea întru totul îndrep­tăţită pe care o acordă masele largi mun­cii rodnica desfăşurate de artiştii carica­turişti din ţara noastră, muncă tot mai larg cunoscută şi peste hotare. Expoziţia, a­ cărei unitate ar trebui păstrată, merită să fie cunoscută nu numai de către ce­tăţenii Capitalei. S­C­Î­N­T­E­I­A Ia legătură cu vizita unei delegaţii parlamentare franceze în U.R.S.S. PARIS 8 (Agerpres). — După cum s-a mai anunţat, Biroul Adunării Naţionale franceze a hotărît să trimită în Uniunea Sovietică o delegaţie parlamentară fran­ceză ca răspuns la apelul Sovietului Su­prem al U.R.S.S. In legătură cu aceasta preşedintele Adunării Naţionale, Pierre Schneiler, a adresat ministrului Afacerilor Externe, Antoine Pinay, o scrisoare în care îl roagă să informeze pe ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S. că Biroul a luat cunoştinţă cu mult Interes de De­claraţia Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi, în special, de faptul subliniat în aceasta că este util să se stabilească o legătură di­rectă între parlamente, să se facă schim­buri de delegaţii parlamentare şi ca de­legaţii parlamentari ai unor ţări să ros­tească discursuri în parlamentele altor ţări, în scopul dezvoltării legăturilor de prietenie și al colaborării între popoare. In Pakistanul de est a fost restabilit guvernul frontului unit DELHI­A (Agerpres). — China nouă După cum relatează ziarele din Dakka (capitala Pakistanului de est), în această parte a țării a fost format un guvern al frontului unit în frunte cu Abu Hossain Sarkar. După cum se știe, în alegerile pentru adunarea legislativă a Pakistanului de Ziarul „Times of Caraci" despre de a revizui problema ade CARACI “ (Agerpres). — TASS trans­mite : După cum relatează ziarul „Times of Caraci“, aderarea Pakistanului la alianţa militară turco-irakiană „nu va avea loc atît de curînd după cum se aştepta an­terior“. In prezent guvernul pakistanez consideră că „s-a grăbit“ încheind pactul est, ţinute în martie anul trecut, frontul unit a format un guvern care în mai 1954, a fost dizolvat din ordinul lui Mo­hammed Aii şi în Pakistanul de est a fost numit un guvernator. In urma presiunilor maselor, guvernul de la Caraci a hotărît să-l recheme pe guvernator şi să resta­bilească guvernul Pakistanului de est intenţia guvernului pakistanez ţărit la pactul turco-irakian militar cu S.U.A., alianţa militară cu Turcia şi aderînd la S.E.A T.O. fără să fi analizat îndeajuns obligaţiile militare şi financiare care decurg din aceasta. Zia­rul subliniază că guvernul a hotărît să revizuiască problema aderării Pakistanu­lui la alianţa turco-irakiană ţinând seama de toate eventualele consecinţe. ­­ii —bb— • • i*ildcriEV S13 . Eşecurile politicii „de pe poziţii de forţă“ Caracteristica dominantă a actualei si­tuaţii internaţionale o constituie întărirea fără precedent, în rîndurile opiniei pu­blice mondiale, a curentului în favoarea tratativelor, în favoarea destinderii in­ternaţionale. Mai mult ca oricînd s-au impus aten­ţiei generale numeroasele iniţiative de pace luate de Uniunea Sovietică şi de alte ţări iubitoare de pace. Răsunetul in­ternaţional al acestor iniţiative este atît de mare, sprijinul de care se bucură ele din partea maselor populare din lumea întreagă este atît de puternic, incit pînă şi unii din cei mai reacţionari comenta­tori occidentali subliniază în prezent că politica de pace a Uniunii Sovietice cîştigă pe zi ce trece în prestigiu, în in­fluenţă, în forţă de atracţie. Aşa face, de pildă, Walter Lippman, care cere cercurilor conducătoare americane să nu subestimeze „forţa noii politici sovietice“, capacitatea ei de a atrage masele. „Lucru esenţialmente nou în legătură cu noua politică sovietică — scrie Lippman — este că ea porneşte de la reconsiderarea unui curent de opinie care străbate în­treaga lume... Ne referim la dorinţa de a scăpa de un război nuclear“­Sub presiunea dorinţei de pace a ome­nirii, pe care politica de pace a Uniunii Sovietice şi a celorlalte ţări democratice o exprimă şi totodată o întăreşte, poli­tica „de pe poziţii de forţă“ a S.U.A. su­feră eşec după eşec. Încă la conferinţa de la Bandung a ţă­rilor asiatice şi africane, „politica de forţă“ a primit o grea lovitură: înţelege­rea realizată la această conferinţă între cele 29 de ţări participante asupra prin­cipiilor promovării păcii şi colaborării internaţionale a arătat cu putere că ţări cu diferite orînduiri sociale pot găsi un limbaj comun şi pot stabili o înţelegere asupra celor mai importante probleme actuale. Calea pentru preîntîmpinarea războiu­lui prin reducerea înarmărilor, interzi­cerea armelor de exterminare în masă şi renunţarea la aşa-zisul „război rece“ a fost arătată în mod convingător de pro­punerile sovietice prezentate la 10 mai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ecoul acestor propuneri a fost extraordinar de puternic în întreaga lume. Chiar şi multe din ziarele reacţionare din Occident, ca „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ din Germania occidentală, au fost nevoite să sublinieze că propunerile sovietice „des­chid în faţa marilor puteri perspective fără precedent de slăbire a încordării in­ternaţionale“. Printre evenimentele care servesc cauza micşorării încordării internaţionale tre­buie relevat semnarea Tratatului de stat cu Austria. Rezolvarea problemei austri­ece a scos la iveală marile perspective pe care le oferă în prezent principiul neutralităţii pentru rezolvarea unora din­tre cele mai acute probleme internaţio­nale. Soluţionarea problemei austriaca exercită o mare influenţă îndeosebi în acele state asupra cărora se exercită presiuni politico-militare din partea S.U­ A. în vederea antrenării lor în blocuri şi coaliţii agresive. încheierea Tratatului de stat cu Austria a trezit un puternic ecou în Germania, Ita­lia şi în alte state. „Austria şi-a redobîndit libertatea şi independenţa — a scris zia­rul vest-german „Die Welt“. Fericită Austrie, am putea spune noi, dacă ne gîndim că dezmembrarea ţării noastre dăinuie încă...“ Unele publicaţii vest-ger­mane, ca revista „Der Spiegel“ din Ham­burg, declară chiar că „solu­ţia austriacă ar fi pentru Germania mai bună decât orice ar putea rezulta pentru noi de pe urma convorbirilor dintre cele patru mari puteri“. în ceea ce priveşte Italia, se ştie că în ultima vreme, nu numai partidele de stingă ci şi alte forţe politice importante luptă pentru o desprindere a Italiei de blocul agresiv al Atlanticului şi pentru o politică italiană de independenţă şi pace. In rîndurile partidului democrat­­creştin guvernamental s-a ivit o frac­ţiune influentă care, după cum scrie zia­rul elveţian „Gazette de Lausanne“, „nu-şi ascunde preferinţele pentru neu­tralitate şi pentru colaborare cu partidele de stingă“. Recenta alegere ca preşedinte al republicii a lui Giovanni Gronchi, cel mai de seamă reprezentant al acestei fracţiuni, a sporit şi mai mult greutatea şi influenţa acestui curent. Pentru proiectele şi ţelurile cercurilor agresive americane, încheierea cu succes a tratativelor sovieto-iugoslave reprezintă de asemenea o nouă şi grea lovitură. Este clar că tulburarea relaţiilor dintre Uniu­nea Sovietică, ţările democrat-populare şi Iugoslavia a servit numai duşmanilor păcii şi al mişcării muncitoreşti. Este su­ficient să priveşti dezorientarea, decepţia şi chiar furia care au cuprins acum cercu­rile agresive, pentru ca să-ţi dai seama de acest lucru. In timp ce senatorul Knowland declară că tratativele de la Belgrad constituie „o serioasă lovitură pentru S.U.A. şi aliaţii lor“ şi dă de în­ţeles că S.U.A. considerau Iugoslavia ca un factor important în planurile lor mi­litare, Bentley şi Morano, alţi doi sena­tori americani din aripa de dreapta a partidului republican, au mers pînă acolo incit au cerut ca S.U.A. să aplice Iugosla­viei anumite sancţiuni economice ! Prietenii păcii şi colaborării internaţio­nale salută în schimb din toată inima strângerea relaţiilor sovieto-iugoslave. „Restabilirea unei colaborări prieteneşti între U.R.S.S. şi Iugoslavia — scrie ziarul indian „Naţional Herald“ — constituie un nou pas împotriva războiului şi pe calea consolidării păcii“. Ziarul francez „Com­bat“ arată că acordul sovieto-iugoslav exercită o puternică influenţă în Grecia. „Este semnificativ — scrie ziarul — că contrar Turciei, foarte legată de Washing­ton, Grecia a urmărit convorbirile sovie­to-iugoslave nu numai cu interes, dar şi cu simpatie şi înţelegere. Intr-adevăr, cercurile competente din Atena... se în­treabă dacă Grecia n-ar putea şi n-ar trebui, urmînd exemplul vecinei sale, să reia relaţii mai amicale“ cu U.R.S.S. şi cu ţările democrat-populare. In fond, întreaga desfăşurare a situa­ţiei internaţionale, în centrul căreia se află puternicele iniţiative de pace ale Uniunii Sovietice, ale R. P. Chineze şi ale altor ţări iubitoare de pace, aplică lovituri nimicitoare temeliilor „ideologice” ale „politicii de forţă“. In ce constau aceste temelii? Intr-o serie de grosolane minciuni pe care presa şi propaganda aţîţătorilor la război s-a silit, timp de ani de zile, cu multă trudă şi risipă de dolari, să le stre­coare în minţile oamenilor din Occident. Este vorba despre minciuna aşa-zisei „agresivităţi“ a Uniunii Sovietice şi a fai­moasei „primejdii din Răsărit”. Este vorba despre minciuna aşa-zisei imposi­bilităţi de înţelegere prin tratative cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări din Răsărit. Este vorba despre minciuna aşa­­zisei imposibilităţi a convieţuirii paşnice a sistemelor sociale şi ideologice diferite. Astăzi însă chiar oameni de stat şi ziare burgheze din Occident nu mai pot ocoli tema sincerităţii şi dorinţei reale de pace şi de destindere internaţională a Uniunii Sovietice, atît de puternic dovedită prin întreaga activitate internaţională a guver­nului sovietic. Astăzi, faptele demonstrea­ză, se poate spune, zi de zi, că discutarea problemelor având la bază dorinţa sinceră de înţelegere duce întotdeauna la rezul­tate pozitive. Astăzi, convieţuirea şi cola­borarea paşnică se înfăptuiesc pe spaţii geografice imense, între ţări cu cele mai diferite orînduiri sociale şi concepţii ideo­logice. In ceea ce priveşte relaţiile cu ţările la­gărului socialist, „politica de forţă“ şi-a dovedit pe deplin ineficacitatea. Tratatul de la Varşovia, care a ridicat o stavilă de granit în faţa oricărui agresor imperialist, arată că „politica de forţă“ este astăzi şi mai lipsită de sens şi de perspectivă în relaţiile cu aceste ţări. Evenimentele dovedesc că singura cale care poate duce la rezolvarea problemelor litigioase este politica coexistenţei paşni­ce, politica tratativelor şi a înţelegerii re­ciproce. Tocmai această politică obţine me­reu noi succese dînd omenirii o încredere tot mai mare în viitorul şi în trăinicia cau­zei păcii ; iată-l pe primul ministru al In­diei, Nehru, sosind într-o vizită de priete­nie în Uniunea Sovietică, în Cehoslovacia, Polonia, Austria şi Iugoslavia; iată delega­ţiile parlamentare din ţări ca An­glia, India, Suedia şi Franţa răspun­­zînd invitaţiei Sovietului Suprem al U.R.S.S. ; iată tratativele sovieto-japo­­neze cu privire la normalizarea relaţiilor între cele două ţări; iată pregătirile care se fac în diferite ţări ale lumii în vede­rea unor mari conferinţe internaţionale — care pot şi trebuie să aducă noi pro­grese pe calea asigurării păcii, securităţii şi colaborării internaţionale. Iată, în sfîr­şit, nota prin care guvernul sovietic pro­pune Republicii Federale Germane stabi­lirea relaţiilor diplomatice, economice şi culturale între U.R.S.S. şi Germania occi­dentală. Este sigur că această nouă acţiu­ne diplomatică a guvernului sovietic des­chide noi şi largi perspective pentru con­solidarea păcii şi securităţii europene, pentru rezolvarea paşnică a problemei germane. Pacea trebuie cucerită însă de popoare pas cu pas. Deşi au fost nevoite să ac­cepte,­­ sub presiunea popoarelor, * ideea unei conferinţe a celor patru mari puteri la cel mai înalt nivel, idee căreia i s-au opus multă vreme, de teamă, desigur, să nu ducă la o nouă slăbire a încordării in­ternaţionale, cercurile conducătoare ame­ricane nu trag însă niei pe departe în­văţămintele cuvenite din repetatele eşecuri ale politicii lor „de forţă”. Dimpo­trivă, ele continuă cu febrilitate cursa înarmărilor şi semănarea isteriei de răz­boi, acţiunea de înarmare a Germaniei occidentale, acţiunile de provocare îm­potriva Chinei. Nici până acum ele n-au dat de fapt un răspuns pozitiv importan­tei propuneri făcute de R. P. Chineză la Bandung cu privire la începerea unor tra­tative cu S.U.A. în vederea slăbirii încor­dării în regiunea Taiwanului. In pregătirea conferinţei celor patru mari puteri, cercurile conducătoare ame­ricane duc de fapt o politică de descura­jare şi zădărnicire a tratativelor. Dulles şi Eisenhower declară de două-trei ori pe săptămână că, după părerea lor, şansele de reuşită ale conferinţei sunt foarte mici, că tratativele s-ar putea prelungi de-a lungul mai multor conferinţe succesive (chiar „timp de o generaţie” — cum a spus Eisenhower) şi că, în orice caz, S.U.A. nu intenţionează să renunţe la politica lor „de pe poziţii de forţă”. Se poate s­pune insă de pe acum că dacă conducătorii americani şi cei care-i ins­piră şi-i urmează vor stărui pe calea fali­mentarei lor „politici de forţă“, împie­­dicînd înfăptuirea destinderii internaţio­nale şi consolidarea păcii, ei se vor expu­ne celei mai crunte izolări şi celui mai catastrofal eşec politic din cire au suferit pînă acum. Momentul internaţional este foarte puţin potrivit pentru uneltitorii „politicii de forţă”. Chiar în coloanele presei celei m mai reacţionare din S.U.A. şi din alte ţări se înmulţesc avertismentele şi semnalele de alarmă ale comentatorilor care sânt nevoiţi să constate că „politica de forţă” e depăşită şi învechită, că ea e respinsă de mase, în timp ce politica de pace a Uniunii Sovietice găseşte pretu­tindeni un sprijin tot mai larg. In cercu­rile propovăduitorilor „politicii de forţă”, deruta şi dezorientarea sânt din ce în ce mai accentuate. Fapt este că popoarele vor pace. Des­pre aceasta vorbesc cu putere avîntul mişcării generale pentru pace, sutele de milioane de semnături depuse pe Apelul de la Viena, amploarea şi lărgimea fără precedent a pregătirilor care se fac în toate ţările în vederea Marii Adunări Mondiale pentru Pace de la Helsinki. Po­poarele vor pace şi ştiu din ce în ce mai bine că numai de ele depinde ca să o cu­cerească şi să o asigure. „Politica de for­ţă” este şi rămîne condamnată eşecului. A. CERNEA Note­­.Avocaţii colonialiştilor—— In ciuda intensificării represiunilor sîngeroase ale colonialiştilor francezi, lupta pentru independenţă a patrioţilor din Africa de nord franceză capătă o amploare din ce in ce mai mare. Acest fapt provoacă îngrijorarea cercurilor colonialiste din capitala Franţei, care, pentru a înăbuşi lupta dreaptă de eli­­berare naţională a popoarelor Africii de nord, au hotărît să transfere o în­treagă divizie NATO franceză din Eu­ropa în Algeria. Represiunile colonialiste din Africa de nord şi îndeosebi din Algeria au zg­iduit opinia publică democratică de pretutindeni. Ea condamnă sîngeroa­­sele represiuni ale autorităţilor fran­ceze împotriva patrioţilor din Africa de nord. In faţa realităţilor evidente, re­vista engleză „Observer” recunoaşte că evenimentele din Africa de nord demonstrează criza colonialismului francez. „Mutarea grăbită a unei întregi divizii NATO franceze din Europa în Algeria — scrie revista — scoate în evidenţă criza ce o înfruntă Franţa acolo, criză cu mult mai gravă decit aceea din Tunisia sau Maroc”, iată o mărturisire cit se poate de sem­nificativă, care arată nu numai impa­sul colonialiştilor francezi, ci totodată adevărata fată a armatelor puse la dis­poziţia NATO, forţe ale reacţiunii destinate să înăbuşe lupta popoarelor pentru libertate şi independenţă naţio■o­nală. In continuare, revista „Observer”, nesocotind faptul că populaţia franceză reprezintă doar a zecea parte din populaţia Algeriei, scrie cu neruşinare că „Algeria face parte din Franţa”. Dar, continua cu amărăciune „Obser­ver”, „cei 9 milioane de algerieni băş­tinaşi — cărora le sunt interzise drep­turile de vot deplin ale francezilor — n-au acceptat niciodată această încor­porare constituţională la Franţa ca fiind autentică. Ei sunt la fel de ostili Franţei precum au fost irlandezii An­gliei la începutul secolului; ca şi ir­landezii, ei oferă metropolei mină de lucru ieftină”. Cu alte cuvinte, colonialiştii nu a­­cordă populaţiei băştinaşe nici un fel de drepturi democratice, rezervîndu-le doar „dreptul” de a robi pentru stă­­pinii din metropolă. Făcindu-se purtătorul de cuvînt al colonialiştilor englezi care, cu toate represiunile sălbatice n-au reuşit să frîngă lupta eroică pentru libertate a patrioţilor din Kenya şi Malaya, „Ob­server" avertizează că „deşi divizia franceză va pune capăt actualei dezor­dini (aşa numesc colonialiştii lupta pentru libertate şi independenţă a po­poarelor din Africa de nord — N.R.) algerienii nu vor înceta să lupte pentru libertate...” Cu toate acestea „Obser­ver” îndeamnă cu cinism revoltător la intensificarea represiunilor colonialiste în Algeria:­ „Franţa metropolă nu le poate ceda cu uşurinţă (patrioţilor al­gerieni — N.R.)... Colonialiştii francezi din Algeria pot şi vor fine fără cruţare in subordine pe algerieni — încheie „Observer” — tot aşa cum europenii din Africa de sud vor înlătura fără cruţare greutăţile provocate de băşti­naşi, indiferent de părerea opiniei pu­blice mondiale”. Revista cere deci colonialiştilor fran­cezi să nu-şi facă nici un fel de scrupule și să treacă la reprimarea sălbatică a poporului nigerian dornic de libertate. A trecut însă vremea cînd represiunile colonialiste asigurau domnia nestin­gherită a metropolelor. în zilele noastre are loc de fapt destrămarea sistemului colonial. Pag. Recepţie la ambasad Marii Britanii din Mosc MOSCOVA 9 (Agerpres). — r. transmite: La 9 iunie ambasadorul extraordin plenipotenţiar al Marii Britanii in U.E Sir W. Hayter, a oferit o recepţie ci lejul zilei de naştere a reginei Angi, sărbătoare naţională. Din partea sovietică la recepţie an­ticipat: N. A. Bulganin, preşedintele siliului de Miniştri al U.R.S.S., A. I. Boian şi M. G. Pervuhin, prim-vic­şedinţi ai Consiliului de Miniştri,­­e preşedintele Sovietului Uniunii al S­tului Suprem al U.R.S.S., G. K. J I. G. Kabanov, N. A. Mihailov, minis U.R.S.S., V. D. Sokolovski, mareş­ Uniunii Sovietice, precum şi alte p­­alităţi. La recepţie a participat primul min al Republicii India, Jawaharlai Nehr Au asistat de asemenea şefii amira­­lor şi misiunilor acreditaţi la Mos Convocarea unei conferi internaţionale a ziarişti! BERLIN 9 (Agerpres). — A.D.N. Intre 6 şi 8 iunie a avut loc la­­ o şedinţă a comitetului de iniţiativă tru convocarea unei conferinţe inta­ţionale a ziariştilor. Participanţii­­ dinţă au constatat că în multe ţări lume ziariştii manifestă­­un puterin­teres faţă de conferinţa internaţie care va da tuturor ziariştilor, indifă de convingerile lor politice şi religi posibilitatea să-şi exprime liber păi privind profesiunea lor, să stabileas­colaborare prietenească care să contr­­a îmbunătăţirea situaţiei internaţi. Pentru a da posibilitatea ca la ce­rinţă să participe un număr cit mai­­ de ziarişti, comitetul de iniţiativă a tărît să convoace conferinţa intern­­ală a ziariştilor la sfîrşitul lunii 1956. Comitetul de iniţiativă cheamă pe ziariştii de profesie să participe această conferinţă care are o mare seninătate şi să ajute în felul acest stabilirea unor legături mai strînse , ziariştii din întreaga lume şi la disc rea problemelor care îi privesc. După cum reiese din comunicat, ca­ietul de iniţiativă a stabilit sarcinile ferinţei internaţionale a ziariştilor,­dinea ei de zi şi regulamentul. Pe ordinea de zi a conferinţei inte­rionale a ziariştilor, se arată în co­nicat, urmează să fie incluse urmă­rele probleme : a) Asigurarea unor informaţii proieci veridice; b) înlăturarea cauzelor care umple o largă colaborare internaţională a riştilor şi înţelegerea reciprocă dintre găsirea mijloacelor pentru a asigura riştilor posibilitatea de a vizita fără un fel de restricţii alte ţări şi pe­ schimbul de delegaţii de ziarişti în toate ţările. c) Găsirea căilor pentru îmbunătăţ condiţiilor de muncă ale ziariştilor. .—-----­ La Moscova a început să rule, jurnalul „Vizita delegaţiei guvernamentale sovietice în Iugoslavia“ MOSCOVA 9 (Agerpres). —­TA La 8 iunie, pe ecranele cinematog­relor din Moscova a început să ruleze­­ naiul de actualităţi — „Vizita delega guvernamentale sovietice în Iugoslav. Acest jurnal a fost de asemenea rele­vat. El începe cu scene reprezentînd­­ tativele dintre delegaţiile guvernament­ale Uniunii Sovietice şi Republicii Pol­­are Federative Iugoslavia. Operatorii au filmat călătoria delegat guvernamentale sovietice prin Iugoslav întîlniri şi convorbiri cu reprezenţa­ autorităţilor orăşeneşti, ai colective muncitorilor şi funcţionarilor şantieru naval „3 Mai”, întreprinderii „Litostro uzinei , electrotehnice „Rade Roncea Jurnalul arată de asemenea locurile pi­teşti de pe coastele Mării Adriatice, şi cum şi din Slovenia şi Croaţia, pe ce le-au vizitat membrii delegaţiei guvern­mentale sovietice, întîlnirile prieteneşti­­ lui N. S. Hruşciov, N. A. Bulganin A. I. Mikoian cu poporul iugoslav. Jurnalul se încheie prin scene preze­tind ceremonia semnării declaraţiei g­vernelor Uniunii Republicilor Sovieti Socialiste şi Republicii Populare Feder­­ive Iugoslavia, recepţia de la ambasaj sovietică şi plecarea delegaţiei guvern­mentale sovietice. Guvernul indian a interzis importul de „comicsuri" DELHI­A (TASS). — Guvernul Indi a hotărît să interzică neîntirziat in­portul de „comicsuri“ care propovăduie­ violenţa şi crima, ţinînd seama de in­fluenţa nefastă pe care o are această lite­ratură asupra tineretului. Adepţi ai lui McCart­y huiduiţi de m­uncîtari NEW YORK 9 (Agerpres). — Mupol­o, din Newark (New Jersey) au făcut unire originală comisiei Camerei Rr.pre­zentanţilor pentru cercarea aşa-zîst activităţi antiamericane care s-a deplasa în acest oraş pentru a cerceta „infiltra­rea comunistă“ în sindicatul unit al mun­citorilor din industria electrică, de radio şi maşini. (U.F.). Ziarul „New York Times“ relatează că 1.200 de muncitori -­­ nu numai din Ne­wark, dar şi din alte localităţi din statele New Jersey şi New York — au manifesta timp de trei ore în faţa sediului comisie pentru cercetarea aşa-zisei „activităţi an­tiamericane“, huiduind pe membrii comi­siei şi calificîndu-i drept „o bandă de guzgani“. Unul dintre membrii comisiei, Gordon Scherer, a declarat după manifestaţie: „Aceasta este cea mai gravă demonstra­ţie şi cea mai puternică ieșire împotriva comisiei pe care am văzut-o în cei trei ani de cînd fac parte dintre membrii ei“.

Next