Scînteia, iunie 1956 (Anul 25, nr. 3610-3636)
1956-06-10 / nr. 3618
Pag. 2 Fii cu drepturi egale ai patriei {Urmare din pag. la) povesteşte Kolleth Karl — nu-mi puteam stăpini emoţia. Aşteptam să-mi văd fiul şi mi-l închipuiam cum era în 1947 — un copil. Cînd colo, am fost întimpinat de un bărbat în toată firea şi de noră. Duminica, la popicărie sau la o halbă de bere,Kolleth Karl bea doar bere deşi fiul său, care lucrează la gospodăria de stat, a adus anul trecut acasă 1.500 litri vin) povesteşte consătenilor despre traiul din pribegie: „Acolo ni se spunea în batjocură ţigani... Aci, unde m-am născut şi am trăit, mă simt cu adevărat acasă". Fericirii lui Kolleth Karl de a se afla din nou în patrie i s-a adăugat o nouă bucurie: în ziua de 3 iunie el a fost chemat la sfatul popular comunal, unde preşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional i-a înmînat actul de proprietate pe casa în care locuieşte şi pe care o părăsise cu ani înainte. Acum, cînd cunoscuţii şi prietenii vin în vizită, Rozina Kolleth le arată cu mîndrie actul prin care statul democrat-popular consfinţeşte lui Kolleth Karl proprietatea asupra casei sale. * ...În biroul preşedintelui Sfatului popular al comunei Teremia Mare intră un om de vreo 35 de ani, înalt, cu faţa roşcovană. — Tovarăşe preşedinte, aş vrea să ştiu cînd mă voi muta în casa mea ? Preşedintele îi dă lămuririle: — Uite cum stă treaba iov. Mohaupt. Comisia comunală mai are vreo 2—3 zile de lucru pentru a clarifica situaţia tuturor caselor germanilor din comună. Am înmînat pînă acum o mare parte din actele de proprietate, dar mai avem încă. După ce vom termina, comisia va merge din nou pe teren pentru ca fiecare să fie pus de fapt în dreptul său. In 2—3 săptămîni, vom fi gata. — Știți — spuse Mohaupt — eu vreau să mă apuc să fac ceva reparaţii la grajd. Pentru asta am venit să întreb. Din ziua în care i s-a înmînat actul de proprietar, Mohaupt Eduard este nerăbdător să se vadă odată mutat în casa lui. Pînă atunci îşi face planul cum să-şi aranjeze gospodăria. Va repara mai întîi grajdul (camerele de locuit sunt bune). Socoteşte că pentru asta va trebui să cheltuiască vreo 6—7.000 lei sau poate chiar mai mult. Dar are posibilitatea să facă acest lucru. Cîştigă destul de bine. Anul trecut a lucrat la G.A.S. — şi la vie, şi la „şcoala de viţă’, şi la port-altoi. Numai premii pentru depăşire de producţie a luat aproape 9.000 lei şi 5.200 kg. struguri. Faptul c-a primit casa îl face să muncească cu mai multă hărnicie. ★ Hlotărîrea guvernului prevede că pentru a se înlesni ţăranilor muncitori de naţionalitate germană să se înscrie în gospodării agricole colective, li se vor atribui suprafeţe de teren din rezervele de stat şi de la gospodăriile de stat. Doritori de a intra în gospodăriile colective sunt mulţi, căci e bine cunoscută faima gospodăriilor colective din Orţişoara, lecea Mare şi a altor gospodării fruntaşe din regiunea Timişoara, unde muncesc cu hărnicie mulţi colectivişti de naţionalitate germană. La Teremia Mare 24 familii de ţărani germani au făcut cerere să fie primiţi în gospodăria colectivă ,Ilumina". Cererile lor au fost aprobate şi ei au început să lucreze în gospodărie , în zilele următoare, gospodăria colectivă va primi şi terenul corespunzător pentru aceşti noi membri. în satele regiunii Timişoara, mii de ţărani muncitori de naţionalitate germană, muncind cu hărnicie şi tragere de inimă, înfrăţiţi cu populaţia romînă şi maghiară, privesc cu încredere viitorul pe care și-l făuresc în patria lor liberă, care-i consideră fii egali în drepturi ai marii familii a oamenilor muncii, constructori ai socialismului. NICOLAE ENUŢA Pregătiri pentru Congresul scriitorilor In Capitală şi în ţară se desfăşoară ultimele pregătiri pentru deschiderea Lucrărilor Congresului scriitorilor din R.P.R. In şedinţele plenare care au avut loc de curînd la Casa Scriitorilor „Mihail Sadoveanu“, numeroşi scriitori şi critici au dezbătut probleme centrale ale creaţiei literare, au scos în evidenţă succesele şi lipsurile care s-au manifestat în literatura noastră în anii de după eliberarea ţării. Joi după-ameiază au început alegerile delegaţilor la Congres. La lucrările Congresului au fost invitaţi să participe numeroşi scriitori de peste hotare. In perioada Congresului se va organiza un Festival al cărţii1. In fiecare zi a Festivalului vor avea loc manifestări speciale destinate unui anumit sector al literaturii: o zi a poeziei, a basmului şi poveştilor, a literaturii pentru tineret, a prozei şi criticii literare, a dramaturgiei, a literaturii din alte ţări. In acest scop şase dintre librăriile centrale din Capitală vor fi aranjate festiv şi aprovizionate cu cărţile cele mai valoroase din literatura noastră nouă. Vor avea loc consfătuiri şi întîlniri ale scriitorilor cu cititorii lor, în cadrul zilei, dramaturgiei, alături de scriitori vor participa şi vor da autografe actori de frunte, interpreţi ai pieselor romîneşti. In timpul lucrărilor Congresului vor mai fi organizate două standuri speciale: din stand-expoziţie va funcţiona în holul Ateneului R.P.R. în ziua deschiderii festive, iar un al doilea stand, cu vînzare, va funcţiona permanent în holul Teatrului C.C.S. La încheierea Congresului va avea loc o manifestare literar-artistică la care vor participa scriitori şi artişti de seamă. In întreaga ţară, librăriile, chioşcurile, standurile de pe străzi şi din întreprinderi vor expune lucrări de beletristică ale scriitorilor noştri. (Agerpres) In sprijinul acţiunii de reparare şi întreţinere a drumurilor CRAIOVA (coresp. „Scînteii“). — Ţăranii muncitori din comuna Perişoru, raionul Băileşti, îndrumaţi de către organizaţia de bază, sprijină acţiunea de reparare şi întreţinere a drumurilor. In comună s-a deschis o nouă carieră, din care pînă la data de 31 mai s-a extras o cantitate de 170 metri cubi pietriş. Ţăranii muncitori Gheorghe Stoica, Anghel Marin, Ion Gheorghe şi alţii s-au evidenţiat la căratul şi răspînditul pietrei. SCINTEIA La expoziţia „R. P. R. pe drumul construirii socialismului“ Expoziţia „R.P.R. pe drumul construirii socialismului’’, organizată de S.R.S.C. în sala din B-dul Magheru, a fost vizitată în cîteva zile de la deschidere de zeci de mii de persoane. In clişeu : Maşina de semănat în cniburi aşezate în pătrat fabricată pentru prima oară în țara noastră. Cum este respectat cuvîntul dat? Cînd a pornit întrecerea în cinstea zilei de 1 Mai, ziarul „Pentru socialism“ din regiunea Baia Mare nu a popularizat angajamentele pe care şi le-au luat muncitorii şi tehnicienii din unităţile industriale ale regiunii. Dar, treptat, pe măsură ce filele calendarului indicau apropierea marii sărbători, în ziar apăreau, din ce în ce mai des, articole şi informaţii care aduceau cititorilor aspecte din munca avîntată pe care o desfăşurau colectivele din fabrici şi uzine pentru îndeplinirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă. „Colectivul întreprinderii noastre — scria ing. Vasile Chira, directorul întreprinderii „Petre Gheorghe“ — raportează cu mîndrie partidului că angajamentul luat pe primul trimestru... a fost respectat şi chiar depăşit, realizîndu-se o depăşire a producţiei globale pe primele patru luni ale acestui an cu 27,34% şi a producţiei-marfă cu 18,38%.“ Ziarul a publicat — ce e drept în mai mică măsură — şi articole şi note critice analizînd cauzele care împiedică unele colective să-şi îndeplinească angajamentele luate. Astfel, în articolul „De ce nu şi-au putut respecta cuvîntul dat“, apărut în numărul 705 al ziarului, se arată că, din cauza deficienţelor existente în conducerea întreprinderii lor şi a uzinei furnizoare „1 Mai“, muncitorii din secţia de rafinare a sectorului metalurgic al uzinelor „Gh. Gheorghiu- Dej“ nu au fost aprovizionaţi la timp cu materie primă şi nu au reuşit să depăşească planul de producţie pe luna martie cu 12%, aşa cum se angajaseră. Ziarul departamental „Constructorul“ a publicat — la 4 februarie — angajamentele pe care şi le-au luat în întrecerea pentru îndeplinirea sarcinilor din primul an al planului cincinal 5 din marile întreprinderi din sectorul construcţiilor. Cu toate că abia la sfîrşitul anului se vor cunoaşte rezultatele definitive, ziarul a început să publice informaţii şi articole despre felul cum unele din cele 5 colective muncesc pentru realizarea angajamentelor luate. Cititorii ziarului regional „Steagul Roşu“-Bacău, care au citit în ziar despre chemarea la întrecere făcută de colectivul fabricii de postav Buhuși către celelalte întreprinderi ale M.I.U. din regiune, nu au putut afla din informaţia publicată la sfîrşitul etapei de întrecere cum, prin ce mijloace, a reuşit colectivul fabricii să-şi îndeplinească angajamentele. De altfel, ziarul nu a urmărit deloc ecoul pe care această chemare la întrecere l-a avut în celelalte întreprinderi de industrie uşoară din regiune, dacă chemarea a fost primită, ce angajamente s-au luat, dacă ele corespundeau posibilităţilor şi dacă au fost îndeplinite sau nu. O serie de ziare raionale — „Turda nouă“, „Steaua roşie“-Roman, „Zori noi“-Mediaş, „Inainte’’-Brăila — s-au mulţumit să publice doar articole festive, informaţii în care anunţau cititorilor procente şi cifre de realizări. Lucrurile erau prezentate trandafiriu, ca şi cum în întreprinderile din regiunea sau raionul respectiv n-ar exista nici un fel de lipsuri sau greutati în producţie, în organizarea şi desfăşurarea întrecerii socialiste. In realitate, însă, asemenea lipsuri şi greutăţi există. La fabrica „8 Martie“ din Piatra Neamţ, de pildă, din cauza proastei aprovizionări cu fire de bumbac, colectivul nu şi-a putut îndeplini în întregime angajamentele. Greutăţi şi lipsuri există şi la Industria de lut Turda, la întreprinderea „Maxim Gorki“ din Brăila etc. De ce ziarele locale nu au analizat la timp cauzele care frînau munca, de ce închid ochii asupra lipsurilor ? După 1 Mai oamenii muncii din întreprinderi continuă munca harnică. Se iau noi angajamente, se stabilesc noi obiective în întrecerea socialistă. O atitudine mai combativă și perseverentă a presei în analizarea caracterului real și mobilizator al angajamentelor, în oglindirea pas cu pas a felului cum colectivele de muncă respectă angajamentele luate, în scoaterea din timp la iveală a lipsurilor şi greutăţilor care frînează avîntul întrecerii va ajuta pe muncitori şi tehnicieni să-şi poată respecta cuvîntul dat. FLORICA DINULESCU Pentru îmbunătăţirea activităţii de cercetare ştiinţifică în zootehnie Una din importantele sarcini puse la Congresul al II-lea al P.M.R. în faţa oamenilor muncii din agricultură este mărirea numărului de animale şi mai ales a productivităţii lor, spre a se asigura în acest fel cantităţi sporite de carne grăsimi, lapte etc., necesare îmbunătăţirii continue a aprovizionării populaţiei, precum şi cantităţi sporite de materii prime de origină animală pentru industria uşoară şi alimentară. La realizarea acestor sarcini sunt chemaţi să dea o mare contribuţie oamenii de ştiinţă care lucrează în domeniul creşterii animalelor şi în primul rind cei din cadrul Institutului de cercetări zootehnice. Cercetătorii din acest institut au datoria de a găsi noi metode zootehnice şi de a experimenta în condiţiile ţării noastre realizări ale ştiinţei zootehnice de peste hotare, de a contribui la îmbunătăţirea raselor existente în ţara noastră, de a crea tipuri şi rase noi mai productive, contribuind şi la progresul ştiinţei zootehnice mondiale. In anii regimului de democraţie populară, cercetătorii Institutului de cercetări zootehnice au obţinut realizări care constituie o contribuţie preţioasă la dezvoltarea ştiinţei zootehnice în ţara noastră şi au un rol însemnat în sporirea producţiei animale. De pildă, secţia de porcine a I.C.Z. a obţinut bune rezultate în lucrările de formare a unei rase noi de porci la staţiunea experimentală zootehnică Ruşeţu, regiunea Galaţi, prin încrucişare între rasele Marele alb şi Stocii, înu scopul de a forma o rasă adaptată condiţiilor de creştere din sud-estul ţării. Produşii obţinuţi în urma aplicării principiilor biologiei micturiniste au o productivitate bună şi o rezistenţă satisfăcătoare în condiţiile climatului arid din stepă. Cercetările privind însuşirile porcului alb mijlociu de Banat au arătat că această varietate creşte destul de repede, consumă cca. 4,5 kg, concentrate pentru un kg. spor de creştere în greutate vie, se poate îngrăşa de timpuriu, are un randament mare la tăiere, este bine apreciat de crescători, căutat la export. Pe baza rezultatelor obţinute, cercetătorii V. Plăpămaru şi L. Frăţilă au propus ca această varietate să fie introdusă în harta de raionare a raselor de porci. Secţia de reproducţie şi combatere a sterilităţii, condusă de dr. N. Lunca, a efectuat, printre altele, lucrări pentru combaterea sterilităţii la oi cu substanţe gonadotrope, cum ar fi serul de iapă gestantă, ceea ce a dus la scăderea procentului de oi sterpe în peste 51,74% din cazuri. Bune rezultate s-au obţinut în cercetările experimentale pentru combaterea sterilităţii la vaci, folosind în acest scop pilocarpina asociată cu preparatul românesc sintofolin, care au dus la vindecări în 85,49% din cazuri. Demne de remarcat sunt realizările obţinute în formarea unui nucleu de cca. 5000 capete oi cu lînă fină la G.A.S.-Peştera şi Jegălia, regiunea Constanţa, şi îndeosebi realizările obţinute în crearea şi perfecţionarea merinosului de Palas. Cercetările secţiei de tehnologia nutreţurilor privind diferitele variante de însilozare a lucernei, trifoiului şi altor plante cunoscute ca fiind greu însilozabile au dat bune rezultate la gospodăriile colective din Bod şi Hărman, regiunea Stalin. Lucrările de îmbunătăţire a rasei de vaci sură de stepă care se găseşte într-un număr mare în ţara noastră au de asemenea o mare importanţă. La staţiunea experimentală zootehnică Popăuţi-Botoşani s-au obţinut in medie de la 38 vaci adulte 2176,5 1. lapte, iar vaca Laleaua a dat 4419 1. lapte cu 4,26% grăsime în 293 zile. O mîndrie a cercetătorilor institutului este şi metoda industrială de iernare a mătcilor de albine. Autorul acestei metode originale, ing. N. Foti, directorul secţiei de apicultură, a arătat că ea oferă posibilitatea de a ierna cu acelaşi număr de albine de cca. 20 ori mai multe mătci, iar cu aceeaşi cantitate de miere se pot ierna de cca. 60 ori mai multe mătci faţă de metoda obişnuită. Acestea sunt doar cîteva din cercetările cuprinse în cele 70 de referate şi comunicări prezentate numai la sesiunea ştiinţifică din februarie a.c. îmbucurător este şi faptul că în activitatea de cercetare au obţinut rezultate promiţătoare tineri ca Arcadie Petrescu, Vasile Tafta, C. Covaliu, Florin Ciocoiu, Gh. Bănică, Maria Gromîcov, Erast Călinescu, I. Barac şi alţii. Realizările de pînă acum ale I.C.Z. sînt însă departe de posibilităţile cercetătorilor şi cu atît mai mult de cerinţele practicii creşterii animalelor. De pildă, secţiile de fiziologie şi alimentaţia animalelor — domenii de bază în activitatea ştiinţifică zootehnică — nu au abordat cu curaj cele mai importante probleme. Secţia de fiziologie n-a studiat profund şi multilateral probleme privind fiziologia normală a nutriţiei animalelor, stimularea pe cale fiziologică a secreţiei laptelui şi mai cu seamă ridicarea procentului de grăsime din lapte. Activitatea de cercetare a institutului nu e orientată spre rezolvarea unor probleme concrete privind producţia şi productivitatea speciilor de animale domestice şi a particularităţilor lor datorite condiţiilor de viaţă în care se dezvoltă, în aşa fel ca să se poată trage concluzii asupra raionării raselor de animale în ţara noastră. În schimb, unii cercetători îşi irosesc torţele făcînd studii de biometrie (măsurarea pe animalul viu a unor dimensiuni corporale). Asemenea măsurători nu pot duce la concluzii ştiinţifice şi practice juste decît odată cu înţelegerea acţiunii factorilor de mediu asupra organismului animal în diferite faze şi perioade de creştere. Nu puţine sunt cercetările neconcludente din cauza condiţiilor proaste de hrănire şi îngrijire a animalelor. De pildă, în sectorul ovin s-au efectuat la G.A . -Lăicăi lucrări pentru formarea unui tip de oaie cu lînă semifină prin încrucişarea dintre rasele ţigan şi ţurcană. Lucrarea este începută din toamna anului 1952 dar nu s-au obţinut rezultate concludente, din cauza condiţiilor proaste de hrănire şi îngrijire. Trebuie să spunem că din multe date ale activităţii de cercetare nu se trag concluzii ştiinţifice şi practice din cauză că nu se studiază suficient legătura cauzală şi corelaţia dintre fenomene. Unii cercetători se limitează la experimentări, fără a încerca să tragă şi concluzii practice din cercetările lor Problemele de productivitate şi rentabilitate ale creşterii diferitelor specii şi rase în diferite condiţii de creştere sunt lăsate la o parte, ca lucruri minore. Ruperea de problemele practice ale creşterii animalelor se observă şi din faptul că în staţiunile experimentale se obţin rezultate slabe la unii indici dat pasul pe loc de mulţi ani cei ce lucrează la sporirea numărului de purcei la rasa Mangaliţa, se obţin producţii scăzute de miere la stupii unor staţiuni, există un mare procent de mortalitate la purcei etc. I.C.Z.-ul a rămas în urmă cu organizarea şi sistematizarea staţiunilor experimentale, nu acordă atenţia cuvenită unor factori de o deosebită însemnătate pentru sporirea productivităţii muncii, cum ar fi mecanizarea lucrărilor grele. Rămase în urmă sunt şi studiile privind stabilirea valorii nutritive şi calorice a nutreţurilor din ţara noastră, deşi practica zootehnică a ridicat cu tărie această problemă, de mult rezolvată în alte ţări. Secţia de zooeconomie din institut n-a acordat atenţia cuvenită rentabilităţii creşterii animalelor pe specii în jurul diferitelor centre industriale, agrare sau pe lîngă întreprinderile agroalimentare. O lipsă serioasă a institutului şi a staţiunilor sale experimentale constă în faptul că nu produc decît în mică măsură material selecţionat de prăsilă necesar unităţilor agricole socialiste. Lipsurile semnalate se datoresc în mare măsură faptului că tematica de cercetare a institutului a fost supraîncărcată, neţinîndu-se seama în alcătuirea ei de efectivul redus de cadre ştiinţifice din staţiuni în timp ce în institut sunt încadraţi 103 cercetători, la cele 9 staţiuni experimentale din ţară sunt repartizate doar 50 de cadre tehnico-ştiinţifice Nu este bună concentrarea cadrelor în centrala institutului, departe de locurile unde se face cercetarea ştiinţifică legată de practică Din această cauză de multe ori nu se asigură exactitatea şi valabilitatea datelor culese de pe teren, colaboratorii externi nefiind întotdeauna familiarizaţi cu metodele de cercetare şi avînd a se ocupa în primul rind de realizarea planului de producţie. In multe cazuri la sfîrşitul experienţelor apar ca autori principali nu cei ce au lucrat efectiv, ci persoane care fac naveta din centrala institutului. Pe de altă parte, unele secţii de specialitate din institut nu sunt conduse de cadrele cele mai competente şi mai bine pregătite profesional. Aşa, de pildă, secţia de fiziologie, care în cursul anului 1955 a prezentat doar 2 referate, destul de minore ca importanţă ştiinţifică şi practică, este condusă de dr. Francisc Popescu, medic veterinar, care nu este fiziolog de profesie şi care nu a făcut un stagiu mai îndelungat pe lîngă un specialist în fiziologie. In acelaşi timp prof. dr. Gh. Nichita, un bun fiziolog cu activitate ştiinţifică cunoscută peste hotare, nu are posibilitatea să formeze cadre şi să conducă o asemenea secţie. La secţia de alimentaţie dr. Gh. Rusu, medic veterinar, deţine funcţia de director, deşi pregătirea sa de specialitate şi experienţa nu justifică aceasta, iar cadre bine pregătite, competente în problema alimentaţiei, ca ing. dr. Emil Roşu şi ing dr. Gh. Bîia, nu sunt chemate să ilustreze această disciplină. Supraîncărcarea cu sarcini a unor oameni nu poate să nu fie în dauna conducerii efective a activităţii ştiinţifice. Pe bună dreptate se pune întrebarea cum ar putea găsi timpul necesar activităţii ştiinţifice tov. dr. Fişteag, care este director adjunct ştiinţific al institutului, conferenţiar la facultatea de zootehnie şi director al secţiei de taurine ? Dar tov. dr. Gligor Virgil, locţiitor al ministrului Agriculturii, care deţine şi funcţiile de director al institutului, director al secţiei de porcine şi colaborator cu Vg normă al Academiei R.P.R. (colectivul zootehnic) ? De altfel, chiar unul din autorii acestui articol, prof. dr. Th. Nica, este şef de catedră la facultatea de zootehnie, şef de laborator la I.C.Z. şi consilier pentru problemele învăţămîntului agricol la Ministerul Agriculturii. In vreme ce unele persoane cumulează mai multe funcţii, o serie de cadre nu sunt promovate în munci de îndrumare a activităţii de cercetare ştiinţifică. Este regretabil faptul că oameni cu o mare experienţă ca de pildă prof. dr. D Conţescu, care ar putea îndruma competent tinerele cadre, nu este atras în munca de cercetare a I.C.Z. Totodată este necesară o reverificare a cadrelor de cercetători care nu au dat rezultate în munca ştiinţifică. Lipsurile arătate se datoresc în mare măsură Ministerului Agriculturii, care nu a asigurat condiţiile tehnico-materiale necesare cercetătorilor institutului şi mai cu seamă staţiunilor experimentale. De altfel Ministerul Agriculturii a lăsat rezolvarea problemelor zootehnice ridicate în documentele de partid numai pe seama institutului, controlînd doar latura de producţie a staţiunilor nu şi munca ştiinţifică. Dezinteresul organelor Ministerului Agriculturii faţă de problemele de cercetare ştiinţifică în zootehnie se reflectă şi în aceea că din 1949 activitatea institutului nu a mai fost analizată. Frînează simţitor activitatea institutului şi lipsa unei baze experimentale în apropierea Capitalei care să corespundă acestui scop. Ministerul Agriculturii tărăgănează de ani de zile rezolvarea acestei probleme, a cărei soluţionare este insistent cerută de oamenii de ştiinţă ai institutului. In raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la cel de-al Il-lea Congres al partidului se arată că „Pentru avîntul activităţii ştiinţifice în toate domeniile este neapărat nevoie de dezbateri asupra problemelor celor mai actuale de ştiinţă, dezbateri care să îmbogăţească gîndirea ştiinţifică, să dea un fundament teoretic rezultatelor acumulate de cercetători şi să ducă la dezvăluirea şi combaterea concepţiilor idealiste, neştiinţifice. Activa participare la astfel de dezbateri şi luarea de atitudine împotriva concepţiilor retrograde este o datorie de onoare a fiecărui om de cultură înaintat“. Numai pe această bază se poate trece la alcătuirea planurilor tematice axate pe cerinţele principale ale practicii zootehnice. Iată de ce este necesară organizarea unor largi dezbateri asupra tematicii institutului la care să fie atras un număr cît mai mare de oameni de ştiinţă şi practicieni în creşterea animalelor. În asemenea dezbateri este necesar să fie stimulate lupta de opinii, schimbul viu de păreri pentru dezvăluirea cu curaj a lipsurilor. Trebuie combătută cu hotărîre orice atitudine de tămîiere sau de automulţumire, trebuie stimulate iniţiativele preţioase ale cercetătorilor. Direcţia generală a creşterii animalelor din Ministerul Agriculturii trebuie să ceară rezolvarea de către oamenii de ştiinţă a celor mai importante probleme de care depinde dezvoltarea creşterii animalelor. In această privinţă ar fi important, de exemplu, studiul aplicării diferenţiale a unor măsuri şi metode zootehnice în raport cu rasa şi condiţiile de mediu specifice diferitelor zone de creştere, pentru a sprijini raionarea raselor. Acţiunile mari de ţigaizare, merinozare etc. trebuie să se sprijine pe studiul rezultatelor obţinute la diferite generaţii de metişi, tehnicienii de pe teren trebuie să fie orientaţi pînă la a cita generaţie de metişi să ducă lucrările de absorbţie limitată pentru a obţine animale cu o producţie ridicată şi adaptate condiţiilor de mediu. Iar acelaşi timp e necesară intensificarea cercetărilor privitoare la alimentaţia animalelor şi rezolvarea unor probleme privind îmbunătăţirea bazei furajere. Suntem de părere că ar fi necesară înfiinţarea unui institut de alimentaţie a animalelor şi de bază furajeră, care ar avea un rol de o mare însemnătate în rezolvarea acestor probleme, înfiinţarea unui asemenea institut este necesară şi pentru studierea şi organizarea producţiei de drojdie furajeră din cantităţile mari de produse secundare ale unor culturi agricole (paie, coceni), din rumeguş, stuf etc. Cu multă grijă trebuie sprijinită activitatea ştiinţifică a tuturor cadrelor didactice şi a studenţilor de la facultăţile de zootehnie. Ei trebuie atraşi la activitatea de cercetare, ajutaţi să îmbogăţească conţinutul ştiinţific al materiilor ce se predau şi să lege mai strîns teoria de practică, îndeosebi prin intermediul cercurilor ştiinţifice. O mare importanţă are organizarea unei mai strînse colaborări între I.C.Z., Institutul de patologie şi igienă animală, I.C.M.E.A. şi alte institute precum şi intensificarea schimburilor de experienţă cu institutele de cercetări ştiinţifice din U.R.S.S., ţările , democraţie populară şi alte ţări. Oamenii de ştiinţă din sectorul zootehnic au în faţă un cîmp larg de activitate necercetat. Realizările lor de pînă acum sînt de preţ. E nevoie, pentru a obţine noi succese, ca toţi să fie pătrunşi de dorinţa de a ţine un contact strîns cu unităţile productive. Ei trebuie să se preocupe de valorificarea organizată a rezultatelor cercetărilor în procesul de producţie, urmărind pe toate căile îndeosebi aplicarea acelor metode care duc la sporirea productivităţii şi rentabilităţii creşterii animalelor. Rezolvarea acestor sarcini este o datorie de cinste a oamenilor de ştiință. Prof. dr. TH. NICA ing. C. BORDEIANU Cititorii despre cărţi Oameni pe care îi înţeleg Nu ştiu cum să „traduc" în cuvinte literare dorinţa mea. V-o spun aşa cum îmi stă pe limbă : aş vrea ce scriitorii noştri să arate în operele lor vieţile unor muncitori din industrie Mă interesează şi viaţa lor în producţie şi cea de acasă, numai să fie adevărată Am citit romanul „Oţel şi pîine“ al regretatului Ion Călugăru, în carte se văd transformări revoluţionare, apar muncitori, conflicte de clasă, intelectuali sinceri, devotaţi, sau dimpotrivă laşi, dezertori, cum e cazul celui cu sabotajul. Realitatea este respectată. Mi se pare însă că unii muncitori trăiesc o viaţă sufletească prea simplă. Despre Pavel Ilie, eroul principal, te-ar interesa să ştii mai multe. Mi-a plăcut Adam Jura din „Pasărea furtunii“ de Petru Dumitriu. Pe cît de măreaţă şi de furtunoasă este scena de pe mare, pe atît de măreţ şi de furtunos este sufletul lui Jora. El este comunistul care se luptă din răsputeri cu furia mării şi învinge pentru că e însufleţit de un scop mare. In această carte mi-a plăcut mult limba, felul cum descrie autorul, întîmplările şi anumite expresii care te emoţionează. Viaţa de activist a lui Jora mi-a plăcut atîta vreme cît am citit despre ea. Dar pe urmă am cam uitat-o, nu are nimic deosebit în ea, care să-ţi rămînă în minte. In schimb nu voi uita cum Adam Jora iese învingător din lupta cu valurile. Un erou tot atît de drag ca Jora mi-a devenit şi Andrei Sabin din „Străinul“ de Titus Popovici. Dacă Andrei era „străin“ în lumea veche pentru profesorii de soiul lui Suslănescu sau pentru politicienii şi ziariştii de atunci, apoi nouă, muncitorilor, Andrei Sabin ne este cel mai preţuit prieten. E un intelectual, cam nehotărît la început, dar îi simţim „de-ai noştri“ pe măsură ce învaţă să cunoască viaţa. Pe Andrei şi pe Jora îi vedem, îi auzim şi îi simţim părtaşi la idealurile noastre, trăim alături de ei. Nu-i vorbă, s-au mai scris şi alte cărţi despre muncitori sau despre tineri ca Sabin, dar în care transformarea morală a eroilor nu ne pare atît de firească ca în aceste două exemple. De pildă, am citit cu interes romanul „In oraşul de pe Mureş“ de Francisc Munteanu. Aş fi vrut ca Mircea Rotaru, erou principal, să acţioneze în această carte mult mai hotărît, adică să-l văd cum se răfuieşte cu lumea lui şi cu tot ce-i egoist în sufletul lui, aşa cum a ştiut să se răfuiască" Andrei Rotaru, însă, nu ştiiprea bine de ce şi cum se schimbă. Bruscă mi se pare şi evoluţia lui Pavel Dogaru din romanul cu acelaşi nume de Dan Costescu ; aci, dintr-un ţăran cu o mentalitate înapoiată, eroul se transformă într-un muncitor înaintat, foarte repede şi fără zdruncinături. Bine-ar fi să fie aşa. Dar noi ştim că există numeroase greutăţi în producţie, în legăturile dintre oameni, care influenţează asupra conştiinţei. O problemă pe care mi-e greu s-o dezleg este problema apariţiei cărţilor. Cînd ţi-e lumea mai dragă vezi că — gata — cartea întîia s-a terminat, şi te apuci să aştepţi cu anii urmarea. Scriitorii noştri scriu volumul I şi apoi publică alte cărţi, fără a termina ceea ce au început şi au promis cititorilor. Noi am citit cu interes şi plăcere romanul „Bărăgan“, vol. I, de V. Em. Galan. Tovarăşul Galan a fost chiar printre noi la o consfătuire. Aşteptăm însă cu nerăbdare apariţia volumului II, să-l urmărim mai departe pe Anton Filip, comunistul neînduplecat care luptă pentru socialism la sate. Aşteptăm, de asemenea, continuarea romanului In locul criticilor şi redactorilor dăm azi cuvîntul cititorilor ca să-şi spună părerea asupra cărţilor create de scriitorii noştri contemporani. Citind scrisorile ce urmează nu se poate să nu încerci un sentiment de mîndrie. Mîndrie pentru poporul nostru, pentru cei ce muncesc, a devenit un lucru firesc pentru ei să citească, să se ţină la „curent“ cu tot ce e nou (fiecare dintre cei ce ne scriu indică doar cîteva dintre cărţile româneşti citite — cele care i-au plăcut mai mult). Mîndrie, de asemenea, pentru scriitorii noştri, ei sînt citiţi cu plăcere. Cititorii se îndreaptă, in primul rind, spre cărţile care vorbesc despre viaţa lor de azi. Să le ledăm cuvîntul: „Străinul“, cît şi continuarea altor cărţi. Despre problemele vieţii de familie s-a scris puţin, la fel despre sentimentele de prietenie, tovărăşie şi dragoste. In producţie e altceva : citeşti despreo metodă sau o vezi demonstrată şi dacă ai conştiinţă şi pricepere o aplici. Politica, marxismul, le înveţi din cărţi, broşuri, articole. Cînd e vorba să aplici în viaţă, e mai greu. Cum să te porţi cu familia, cum să rezolvi toate încurcăturile, ce gîndesc oamenii unii despre alţii — sînt în viaţă tot felul de probleme complicate Literatura ar trebui să le dea răspuns. Sînt cazuri cînd unii muncitori, funcţionari etc. promovaţi în posturi de conducere îşi neglijează soţia, copiii, se înstrăinează de familie, socotindu-se superiori, „ridicaţi“. Sau se leagă uneori „prietenii“ uşoare, mai ales între tineri. Aceste prietenii se desfac după 2—3 luni. Sau se înţelege în mod greşit spiritul de tovărăşie, de ajutor colectiv etc. Iată numai cîteva idei care se leagă de educaţia comunistă a tineretului. Bine ar fi ca ele să fie oglindite în unele cărţi sau piese de teatru, în poezii sau în unele articole de presă. Aş da de exemplu poezia lui Ştefan Iureş „Romanul prescurtat al unei căsnicii“. Desigur că nu mă gîndesc doar la „abateri“. Să luăm, de pildă, căsătoria. E ciudat că cele mai frumoase pagini de dragoste vorbesc despre viaţa eroilor pînă la căsătorie. S-ar zice că după asta nu mai există dragoste Totuşi, vedem în jurul nostru multe familii frumoase, întemeiate pe dragoste şi după căsătorie. Eu nu cred că un subiect plicticos. Şi mai e ceva. Dacă se va scrie despre aceste aspecte de morală nouă ar fi bine ca scriitorii să coboare la omul mai mărunt, la toate bucuriile şi necazurile lui zilnice, să-l înfăţişeze şi pe acesta în paginile cărţii cu tot ce are el mai interesant. Mă întrebaţi despre poezie ? Am citit pe nerăsuflate „Vară fierbinte“ de Victor Tulbure. Simplu şi frumos poem, îţi încălzeşte inima ! Mai de mult am citit „Lazăr de la Rusca“ de Dan Deşluu, poezie despre care păstrez o bună amintire. Dar poezii despre muncitori nu prea am citit şi eu am ideea asta care mă urmăreşte. Pe urmă, aş vrea o carte care să-i bată pe spertari, pe speculanţi, afacerişti, pe mulţi indivizi vrednici de dispreţ, care caută pentru interese urîte ale lor să provoace suferinţe. De ce nu-i pun scriitorii noştri pe aceşti oameni în frigarea satirei ? GHEORGHE AŞTEFANEI strungar, uzinele „23 August" Bucureşti lubMC cărţii* lui Sadoveanu... îmi plac cărţile lui Mihail Sadoveanu. Stilul lui colorat, folosind o limbă împletită cu expresii moldoveneşti, face ca povestirile sale să devină din ce în ce mai iubite de elevi. Mi-a plăcut „Nada florilor“ pentru că în această carte autorul descrie natura cu multă măiestrie; unele fraze mi le copiez într-un caiet special, le învăţ, pentru ca apoi să pot folosi diferite expresii frumoase în compuneri şi totodată să-mi îmbogăţesc vocabularul. (In continuare, pioniera analizează o serie de aspecte ale operei lui Mihail Sadoveanu — N.R.). Rog pe scriitorii noştri să urmeze pilda lui Mihail Sadoveanu şi să cutreiere ţara în lung şi-n lat. Mă atrag mult operele în care se reflectă lupta poporului pentru libertate sau pentru apărarea unui ţinut. Cărţile „Inimoşii“ de Gica Iureş, „Marea bătălie de la Iazul Mic“ de Octav Pancu Iaşi sunt citite cu mult interes de către pionieri, mai ales că vorbesc despre faptele noastre de astăzi. Cît despre poveşti, ele sunt pe placul copiilor. Sînt iubite şi citite cu nesaţ. Aş vrea însă să citesc mai multe fabule şi satire. In viaţa de toate zilele sînt destule lipsuri şi cusururi de-ale oamenilor, încît scriitorii, dacă s-ar interesa, ar avea multe teme importante. Cred că asemenea lipsuri se datoresc faptului că unii scriitori sunt prea depărtaţi de mase, pentru ei atunci cînd ei cunosc un subiect şi le stă la inimă îl scriu aşa că nu mai laşi cartea din mină. VICTORIA MIRZA pionieră, clasa a Vil-a elementară-Timişoara Ne place să glumim Sînt unele cărţi care se bucură de popularitate printre cititori. Mie, de pildă, mi-a plăcut „Moromeţii“ de Marin Preda. O carte viguroasă, cu aspecte reale din viaţa satuluiroman din care puteau lipsi unele expresii vulgare.) Am citit cu interes cele două volume „Sarea e dulce“ şi „Cete de taur" de Zaharia Stancu, articole bine venite pentru tineretul nostru care n-a cunoscut murdăria oamenilor politici din trecut. Tinerii sînt atraşi mai ales de cărţile care te ţin încordat. Mă gîndesc la cărţi care redau faptele sub o formă oarecum romantică, împletită cu ştiinţificul Place romanul „Sfîrlează cu forează“ de Victor Ion Popa prin viul colorit al descrierii, prin peripeţiile prin care trec eroii şi prin tăria de caracter a acestora. Din păcate asemenea cârţi sunt puţine în unele romane, după părerea mea şi a mai multor tovarăşi cu care am discutat, se înşiruie faptele într-un mod oarecum sec, tehnic. Noi cunoaştem şi astăzi, în 1958, mulţi chiulangii, afacerişti, snertari, birocraţi care ar trebui redaţi în opere literare în aşa fel ca să nu mai îndrăznească să se arate în lume. Şi... altceva : acţiunea să fie împletită cu mai multă poezie, dragoste şi umor. Nouă ne place să glumim şi credem că şi scriitorilor le place, dar în cărţi se feresc, unii vor să pară doar serioşi şi rar se nimereşte cîte un personaj glumeţ, de obicei un bătrînel. Nu ştiu de ce doar bătrîn ? O fi gluma o rămăşiţă a trecutului, că doar bătrînilor ie-a rămas obiceiul acesta ? Realitatea ne arată că nu. Atunci de ce să nu avem mai multe scrieri vesele ? MIHAIL DUMA funcţionar I.C.S. Hunedoara Nr. 3618