Scînteia, iunie 1956 (Anul 25, nr. 3610-3636)

1956-06-10 / nr. 3618

Pag. 2 Fii cu drepturi egale ai patriei {Urmare din pag. l­a) povesteşte Kolleth Karl — nu-mi pu­team stăpini emoţia. Aşteptam să-mi văd fiul şi mi-l închipuiam cum era în 1947 — un copil. Cînd colo, am fost întimpinat de un bărbat în toată firea şi de noră. Duminica, la popicărie sau la o hal­bă de bere,­­Kolleth Karl bea doar bere deşi fiul său, care lucrează la gospodăria de stat, a adus anul tre­cut acasă 1.500 litri vin) povesteşte consătenilor despre traiul din pribegie: „Acolo ni se spunea în batjocură ţi­gani... Aci, unde m-am născut şi am trăit, mă simt cu adevărat acasă". Fericirii lui Kolleth Karl de a se afla din nou în patrie i s-a adăugat o nouă bucurie: în ziua de 3 iunie el a fost chemat la sfatul popular co­munal, unde preşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional i-a înmînat actul de proprietate pe casa în care locuieşte şi pe care o părăsise cu ani înainte. Acum, cînd cunoscuţii şi prietenii vin în­ vizită, Rozina Kolleth le arată cu mîndrie actul prin care statul democrat-popular consfinţeşte lui Kolleth Karl proprietatea asupra casei sale. * ...În biroul preşedintelui Sfatului popular al comunei Teremia Mare in­tră un om de vreo 35 de ani, înalt, cu faţa roşcovană. — Tovarăşe preşedinte, aş vrea să ştiu cînd mă voi muta în casa mea ? Preşedintele îi dă lămuririle: — Uite cum stă treaba iov. Mo­­haupt. Comisia comunală mai are vreo 2—3 zile de lucru pentru a clarifica si­tuaţia tuturor caselor germanilor din comună. Am înmînat pînă acum o mare parte din actele de proprietate, dar mai avem încă. După ce vom ter­mina, comisia va merge din nou pe teren pentru ca fiecare să fie pus de fapt în dreptul său. In 2—3 săptă­­mîni, vom fi gata. — Știți —­ spuse Mohaupt — eu vreau să mă apuc să fac ceva repara­ţii la grajd. Pentru asta am venit să întreb. Din ziua în care i s-a înmînat ac­tul de proprietar, Mohaupt Eduard este nerăbdător să se vadă odată mutat în casa lui. Pînă atunci îşi face planul cum să-şi aranjeze gospodăria. Va re­para mai întîi grajdul (camerele de locuit sunt bune). Socoteşte că pen­tru asta va trebui să cheltuiască vreo 6—7.000 lei sau poate chiar mai mult. Dar are posibilitatea să facă acest lu­cru. Cîştigă destul de bine. Anul tre­cut a lucrat la G.A.S. — şi la vie, şi la „şcoala de viţă’, şi la port-altoi. Nu­mai premii pentru depăşire de produc­ţie a luat aproape 9.000 lei şi 5.200 kg. struguri. Faptul c-a primit casa îl face să muncească cu mai multă hărnicie. ★ Hlotărîrea guvernului prevede că pentru a se înlesni ţăranilor muncitori de naţionalitate germană să se în­scrie în gospodării agricole colective, li se vor atribui suprafeţe de teren din rezervele de stat şi de la gospodăriile de stat. Doritori de a intra în gospo­dăriile colective sunt mulţi, căci e bine cunoscută faima gospodăriilor colective din Orţişoara, lecea Mare şi a altor gospodării fruntaşe din re­giunea Timişoara, unde muncesc cu hăr­nicie mulţi colectivişti de naţionalitate germană. La Teremia Mare 24 familii de ţărani germani au făcut cerere să fie primiţi în gospodăria colectivă ,Ilumina". Cererile lor au fost apro­bate şi ei au început să lucreze în gos­podărie , în zilele următoare, gos­podăria colectivă va primi şi tere­nul corespunzător pentru aceşti noi membri. în satele regiunii Timişoara, mii de ţărani muncitori de naţionalitate ger­mană, muncind cu hărnicie şi tragere de inimă, înfrăţiţi cu populaţia ro­­mînă şi maghiară, privesc cu încre­dere viitorul pe care și-l făuresc în patria lor liberă, care-i consideră fii egali în drepturi ai marii familii a oamenilor muncii, constructori ai socialismului. NICOLAE ENUŢA Pregătiri pentru Congresul scriitorilor In Capitală şi în ţară se desfă­şoară ultimele pregătiri pentru deschi­derea Lucrărilor Congresului scriitori­lor din R.P.R. In şedinţele plenare care au avut loc de curînd la Casa Scriitorilor „Mihail Sadoveanu“, numeroşi scriitori şi cri­tici au dezbătut probleme centrale ale creaţiei literare, au scos în evidenţă succesele şi lipsurile care s-au mani­festat în literatura noastră în anii de după eliberarea ţării. Joi după-ameiază au început alege­rile delegaţilor la Congres. La lucrările Congresului au fost in­vitaţi să participe numeroşi scriitori de peste hotare. In perioada Congresului se va or­ganiza un Festival al cărţii1. In fie­care zi a Festivalului vor avea loc manifestări speciale destinate unui a­­numit sector al literaturii: o zi a poe­ziei, a basmului şi poveştilor, a litera­turii pentru tineret, a prozei şi criticii literare, a dramaturgiei, a literaturii din alte ţări. In acest scop şase dintre librăriile centrale din Capitală vor fi aranjate festiv şi aprovizionate cu cărţile cele mai valoroase din litera­tura noastră nouă. Vor avea loc con­sfătuiri şi întîlniri ale scriitorilor cu cititorii lor, în cadrul zilei, dramatur­giei, alături de scriitori vor participa şi vor da autografe actori de frunte, interpreţi ai pieselor romîneşti. In timpul lucrărilor Congresului vor mai fi organizate două standuri spe­ciale: din stand-expoziţie va funcţiona în holul Ateneului R.P.R. în ziua des­chiderii festive, iar un al doilea stand, cu vînzare, va funcţiona permanent în holul Teatrului C.C.S. La încheierea Congresului va avea loc o manifestare literar-artistică la care vor participa scriitori şi artişti de seamă. In întreaga ţară, librăriile, chioşcu­rile, standurile de pe străzi şi din în­treprinderi vor expune lucrări de be­letristică ale scriitorilor noştri. (Agerpres) In sprijinul acţiunii de reparare şi întreţinere a drumurilor CRAIOVA (coresp. „Scînteii“). — Ţăranii muncitori din comuna Peri­­şoru, raionul Băileşti, îndrumaţi de că­tre organizaţia de bază, sprijină acţiunea de reparare şi întreţinere a drumurilor. In comună s-a deschis o nouă carieră, din care pînă la data de 31 mai s-a extras o cantitate de 170 metri cubi pietriş. Ţăranii muncitori Gheorghe Stoica, Anghel Marin, Ion Gheorghe şi alţii s-au evidenţiat la căratul şi răspînditul pietrei. S­C­I­N­T­E­I­A La expoziţia „R. P. R. pe drumul construirii socialismului“ Expoziţia „R.P.R. pe drumul construirii socialismului’’, organizată de S.R.S.C. în sala din B-dul Magheru, a fost vizitată în cîteva zile de la deschidere de zeci de mii de persoane. In clişeu : Maşina de semănat în cniburi aşezate în pătrat fabricată pentru prima oară în țara noastră. Cum este respectat cuvîntul dat? Cînd a pornit în­trecerea în cinstea zilei de 1 Mai, zia­rul „Pentru socia­lism“ din regiunea Baia Mare nu a popularizat angajamentele pe care şi le-au luat muncitorii şi tehnicienii din unităţile industriale ale regiunii. Dar, treptat, pe măsură ce filele calendaru­lui indicau apropierea marii sărbători, în ziar apăreau, din ce în ce mai des, articole şi informaţii care adu­ceau cititorilor aspecte din munca a­­vîntată pe care o desfăşurau colecti­vele din fabrici şi uzine pentru înde­plinirea angajamentelor luate în în­trecerea socialistă. „Colectivul între­prinderii noastre — scria ing. Vasile Chira, directorul întreprinderii „Petre Gheorghe“ — raportează cu mîndrie partidului că angajamentul luat pe primul trimestru... a fost respectat şi chiar depăşit, realizîndu-se o depă­şire a producţiei globale pe primele patru luni ale acestui an cu 27,34% şi a producţiei-m­arfă cu 18,38%.“ Ziarul a publicat — ce e drept în mai mică măsură — şi articole şi no­te critice analizînd cauzele care îm­piedică unele colective să-şi îndepli­nească angajamentele luate. Astfel, în articolul „De ce nu şi-au putut res­pecta cuvîntul dat“, apărut în numă­rul 705 al ziarului, se arată că, din cauza deficienţelor existente în condu­cerea întreprinderii lor şi a uzinei furnizoare „1 Mai“, muncitorii din secţia de rafinare a sectorului meta­lurgic al uzinelor „Gh. Gheorghiu- Dej“ nu au fost aprovizionaţi la timp cu materie primă şi nu­ au reuşit să depăşească planul de producţie pe luna martie cu 12%, aşa cum se an­gajaseră. Ziarul departamental „Constructo­rul“ a publicat — la 4 februarie — angajamentele pe care şi le-au luat în întrecerea pentru îndeplinirea sar­cinilor din primul an al planului cin­cinal 5 din marile întreprinderi din sectorul construcţiilor. Cu toate că abia la sfîrşitul anului se vor cunoaş­te rezultatele definitive, ziarul a în­ceput să publice informaţii şi articole despre felul cum unele din cele 5 co­lective muncesc pentru realizarea an­gajamentelor luate. Cititorii ziarului regional „Steagul Roşu“-Bacău, care au citit în ziar des­pre chemarea la întrecere făcută de colectivul fabricii de postav Buhuși către celelalte întreprinderi ale M.I.U. din regiune, nu au putut afla din in­formaţia publicată la sfîrşitul etapei de întrecere cum, prin ce mijloace, a reuşit colectivul fabricii să-şi îndepli­nească angajamentele. De altfel, ziarul nu a urmărit deloc ecoul pe care a­­ceast­ă chemare la întrecere l-a avut în celelalte întreprinderi de industrie u­­şoară din regiune, dacă chemarea a fost primită, ce angajamente s-au luat, dacă ele corespundeau posibilităţilor şi dacă au fost îndeplinite sau nu. O serie de ziare raionale — „Turda nouă“, „Steaua roşie“-Roman, „Zori noi“-Mediaş, „Inainte’’-Brăila — s-au mulţumit să publice doar articole fes­tive, informaţii în care anunţau citi­torilor procente şi cifre de realizări. Lucrurile erau prezentate trandafiriu, ca şi cum în întreprinderile din regiunea sau raionul respectiv n-ar exista nici un fel de lipsuri sau greutati în producţie, în organi­zarea şi desfăşurarea întrecerii so­cialiste. In realitate, însă, ase­menea lipsuri şi greutăţi există. La fabrica „8 Martie“ din Piatra Neamţ, de pildă, din cauza proastei aprovi­zionări cu fire de bumbac, colectivul nu şi-a putut îndeplini în întregime angajamentele. Greutăţi şi lipsuri exi­stă şi la Industria de lut­ Turda, la întreprinderea „Maxim Gorki“ din Brăila etc. De ce ziarele locale nu au anali­zat la timp cauzele care frînau munca, de ce închid ochii asupra lipsurilor ? După 1 Mai oamenii muncii din întreprinderi continuă munca harnică. Se iau noi angajamente, se stabilesc noi obiective în întrecerea socialistă. O atitudine mai combativă și perse­verentă a presei în analizarea carac­terului real și mobilizator al angaja­mentelor, în oglindirea pas cu pas a felului cum colectivele de muncă res­pectă angajamentele luate, în scoate­rea din timp la iveală a lipsurilor şi greutăţilor care frînează avîntul între­cerii va ajuta pe muncitori şi tehni­cieni să-şi poată respecta cuvîntul dat. FLORICA DINULESCU Pentru îmbunătăţirea activităţii de cercetare ştiinţifică în zootehnie Una din importantele sarcini puse la Congresul al II-lea al P.M.R. în faţa oamenilor muncii din agricultură este mărirea numărului de animale şi mai ales a productivităţii lor, spre a se asigura în acest fel cantităţi sporite de carne grăsimi, lapte etc., necesare îmbunătăţirii continue a aprovizionă­rii populaţiei, precum şi cantităţi spo­rite de materii prime de origină ani­mală pentru industria uşoară şi ali­mentară. La realizarea acestor sarcini sunt chem­aţi să dea o mare contribuţie oa­menii de ştiinţă care lucrează în do­meniul creşterii animalelor şi în pri­mul rind cei din cadrul Institutului de cercetări zootehnice. Cercetătorii din acest institut au datoria de a găsi noi metode zootehnice şi de a experimenta în condiţiile ţării noastre realizări ale ştiinţei zootehnice de peste hotare, de a contribui la îmbunătăţirea raselor existente în ţara noastră, de a crea ti­puri şi rase noi mai productive, contri­buind şi la progresul ştiinţei zooteh­nice mondiale. In anii regimului de democraţie populară, cercetătorii Institutului de cercetări zootehnice au obţinut realizări care constituie o contribuţie preţioasă la dezvoltarea ştiinţei zootehnice în ţara noastră şi au un rol însemnat în sporirea producţiei animale. De pildă, secţia de porcine a I.C.Z. a obţinut bune rezultate în lucrările de formare a unei rase noi de porci la staţiune­a experimentală zootehnică­ Ru­­şeţu, regiunea Galaţi, prin încrucişare între rasele Marele alb şi Stocii, în­­u scopul de a forma o rasă adaptată con­diţiilor de creştere din sud-estul ţării. Produşii obţinuţi în urma aplicării principiilor biologiei micturiniste au o productivitate bună şi o rezistenţă satisfăcătoare în condiţiile climatului arid din stepă. Cercetările privind însuşirile porcu­lui alb mijlociu de Banat au arătat că această varietate creşte destul de re­pede, consumă cca. 4,5 kg, concentrate pentru un kg. spor de creştere în greuta­te vie, se poate îngrăşa de timpuriu, are un randament mare la tăiere, este bine apreciat de crescători, căutat la ex­port. Pe baza rezultatelor obţinute, cercetătorii V. Plăpămaru şi L. Frăţilă au propus ca această varietate să fie introdusă în harta de raionare a rase­lor de porci. Secţia de reproducţie şi combatere a sterilităţii, condusă de dr. N. Lunca, a efectuat, printre altele, lucrări pentru combaterea sterilităţii la oi cu substan­ţe gonadotrope, cum ar fi serul de iapă gestantă, ceea ce a dus la scăde­rea procentului de oi sterpe în peste 51,74% din cazuri. Bune rezultate s-au obţinut în cerce­tările experimentale pentru combaterea sterilităţii la vaci, folosind în acest scop pilocarpina asociată cu preparatul românesc sintofolin, care au dus la vin­decări în 85,49% din cazuri. Demne de remarcat sunt realizările obţinute în formarea unui nucleu de cca. 5000 capete oi cu lînă fină la G.A.S.-Peştera şi Jegălia, regiunea Constanţa, şi îndeosebi realizările ob­ţinute în crearea şi perfecţionarea me­­rinosului de Palas. Cercetările secţiei de tehnologia nu­treţurilor privind diferitele variante de însilozare a lucernei, trifoiului şi altor plante cunoscute ca fiind greu însilo­­zabile au dat bune rezultate la gospo­dăriile colective din Bod şi Hărman, regiunea Stalin. Lucrările de îmbunătăţire a rasei de vaci sură de stepă care se găseşte în­tr-un număr mare în ţara noastră au de asemenea o mare importanţă. La staţiunea experimentală zootehnică Popăuţi-Botoşani s-au obţinut in medie de la 38 vaci adulte 2176,5 1. lapte, iar vaca Laleaua a dat 4419 1. lapte cu 4,26% grăsime în 293 zile. O mîndrie a cercetătorilor institutu­lui este şi metoda industrială de ier­­nare a mătcilor de albine. Autorul a­­cestei metode originale, ing. N. Foti, directorul secţiei de apicultură, a ară­tat că ea oferă posibilitatea de a ierna cu acelaşi număr de albine de cca. 20 ori mai multe mătci, iar cu aceeaşi can­titate de miere se pot ierna de cca. 60 ori mai multe mătci faţă de metoda obişnuită. Acestea sunt doar cîteva din cercetă­rile cuprinse în cele 70 de referate şi comunicări prezentate numai la sesiu­nea ştiinţifică din februarie a.c. îmbu­curător este şi faptul că în activitatea de cercetare au obţinut rezultate pro­miţătoare tineri ca Arcadie Petrescu, Vasile Tafta, C. Covaliu, Florin Ciocoiu, Gh. Bănică, Maria Gromîcov, Erast Călinescu, I. Barac şi alţii. Realizările de pînă acum ale I.C.Z. sînt însă departe de posibilităţile cer­cetătorilor şi cu atît mai mult de ce­rinţele practicii creşterii animalelor. De pildă, secţiile de fiziologie şi ali­mentaţia animalelor — domenii de bază în activitatea ştiinţifică zooteh­nică — nu au abordat cu curaj cele mai importante probleme. Secţia de fiziologie n-a studiat profund şi mul­tilateral probleme privind fiziologia normală a nutriţiei animalelor, stimu­larea pe cale fiziologică a secreţiei laptelui şi mai cu seamă ridicarea pro­centului de grăsime din lapte. Activitatea de cercetare a institutu­lui nu e orientată spre rezolvarea unor probleme concrete privind producţia şi productivitatea speciilor de animale domestice şi a particularităţilor lor datorite condiţiilor de viaţă în care se dezvoltă, în aşa fel ca să se poată trage concluzii asupra raionării rase­lor de animale în ţara noastră. În schimb, unii cercetători îşi irosesc tor­ţele făcînd studii de biom­etrie (măsu­rarea pe animalul viu a unor dimensi­uni corporale). Asemenea măsurători nu pot duce la concluzii ştiinţifice şi practice juste decît odată cu înţelege­rea acţiunii factorilor de mediu asu­pra organismului animal în diferite faze şi perioade de creştere. Nu puţine sunt cercetările neconcludente din cauza condiţiilor proaste de hrănire şi îngrijire a animalelor. De pildă, în sectorul ovin s-au efec­tuat la G.A . -Lăicăi lucrări pentru formarea unui tip de oaie cu lînă se­­mifină prin încrucişarea dintre rasele ţig­an şi ţurcană. Lucrarea este începu­tă din toamna anului 1952 dar nu s-au obţinut rezultate concludente, din cauza condiţiilor proaste de hrănire şi îngrijire. Trebuie să spunem că din multe date ale activităţii de cercetare nu­ se trag concluzii ştiinţifice şi practice din cauză că nu se studiază suficient legă­tura cauzală şi corelaţia dintre feno­mene. Unii cercetători se limitează la experimentări, fără a încerca să tragă şi concluzii practice din cercetările lor Problemele de productivitate şi renta­bilitate ale creşterii diferitelor specii şi rase în diferite condiţii de creştere sunt lăsate la o parte, ca lucruri mi­nore. Ruperea de problemele practice ale creşterii animalelor se observă şi din faptul că în staţiunile experimentale se obţin rezultate slabe la unii indici dat pasul pe loc de mulţi ani cei ce lucrează la sporirea numărului de pur­cei la rasa Mangaliţa, se obţin produc­ţii scăzute de miere la stupii unor staţiuni, există un mare procent de mortalitate la purcei etc. I.C.Z.-ul a rămas în urmă cu organizarea şi sis­tematizarea staţiunilor experimentale, nu acordă atenţia cuvenită unor fac­tori de o deosebită însemnătate pentru sporirea productivităţii muncii, cum ar fi mecanizarea lucrărilor grele. Rămase în urmă sunt şi studiile pri­vind stabilirea valorii nutritive şi ca­lorice a nutreţurilor din ţara noastră, deşi practica zootehnică a ridicat cu tărie această problemă, de mult rezol­vată în alte ţări. Secţia de zooecono­­mie din institut n-a acordat atenţia cuvenită rentabilităţii creşterii anima­lelor pe specii în jurul diferitelor cen­tre industriale, agrare sau pe lîngă întreprinderile agroalimentare. O lipsă serioasă a institutului şi a staţiunilor sale experimentale constă în faptul că nu produc decît în mică măsură material selecţionat de prăsilă necesar unităţilor agricole socialiste. Lipsurile semnalate se datoresc în mare măsură faptului că tematica de cercetare a institutului a fost supra­încărcată, neţinîndu-se seama în al­cătuirea ei de efectivul redus de cadre ştiinţifice din staţiuni în timp ce în institut sunt încadraţi 103 cercetători, la cele 9 staţiuni experimentale din ţară sunt repartizate doar 50 de cadre tehnico-ştiinţifice Nu este bună con­centrarea cadrelor în centrala institu­tului, departe de locurile unde se face cercetarea ştiinţifică legată de prac­tică Din această cauză de multe ori nu se asigură exactitatea şi valabili­tatea datelor culese de pe teren, co­laboratorii externi nefiind întotdeau­na familiarizaţi cu metodele de cerce­tare şi avînd a se ocupa în primul rind de realizarea planului de produc­ţie. In multe cazuri la sfîrşitul expe­rienţelor apar ca autori principali nu cei ce au lucrat efectiv, ci persoane care fac naveta din centrala institu­tului. Pe de altă parte, unele secţii de spe­cialitate din institut nu sunt conduse de cadrele cele mai competente şi mai bine­ pregătite profesional. Aşa, de pildă, secţia de fiziologie, care în cursul anului 1955 a prezentat doar 2 referate, destul de minore ca impor­tanţă ştiinţifică şi practică, este con­dusă de dr. Francisc Popescu, medic veterinar, care nu este fiziolog de pro­fesie şi care nu a făcut un stagiu mai îndelungat pe lîngă un specialist în fiziologie. In acelaşi timp prof. dr. Gh. Nichita, un bun fiziolog cu activi­tate ştiinţifică cunoscută peste hotare, nu are posibilitatea să formeze cadre şi să conducă o asemenea secţie. La secţia de alimentaţie dr. Gh. Rusu, medic veterinar, deţine funcţia de di­rector, deşi pregătirea sa de speciali­tate şi experienţa nu justifică aceasta, iar cadre bine pregătite, competente în problema alimentaţiei, ca ing. dr. Emil Roşu şi ing dr. Gh. Bîia, nu sunt chemate să ilustreze această disciplină. Supraîncărcarea cu sarcini a unor oameni nu poate să nu fie în dauna conducerii efective a activităţii ştiin­ţifice. Pe bună dreptate se pune între­barea cum ar putea găsi timpul ne­cesar activităţii ştiinţifice tov. dr­­. Fişteag, care este director ad­junct ştiinţific al institutului, confe­renţiar la facultatea de zootehnie şi director al secţiei de taurine ? Dar tov. dr. Gligor Virgil, locţiitor al mi­nistrului Agriculturii, care deţine şi funcţiile de director al institutului, di­rector al secţiei de porcine şi colabo­rator cu Vg normă al Academiei R.P.R. (colectivul zootehnic) ? De alt­fel, chiar unul din autorii acestui ar­ticol, prof. dr. Th. Nica, este şef de catedră la facultatea de zootehnie, şef de laborator la I.C.Z. şi consilier pen­tru problemele învăţămîntului agricol la Ministerul Agriculturii. In vreme ce unele persoane cumu­lează mai multe funcţii, o serie de ca­dre nu sunt promovate în munci de îndrumare a activităţii de cercetare ştiinţifică. Este regretabil faptul că oameni cu o mare experienţă ca de pildă prof. dr. D Conţescu, care ar putea îndruma competent tinerele ca­dre, nu este atras în munca de cerce­tare a I.C.Z. Totodată este necesară o reverificare a cadrelor de cercetă­tori care nu au dat rezultate în mun­ca ştiinţifică. Lipsurile arătate se datoresc în mare măsură Ministerului Agriculturii, care nu a asigurat condiţiile teh­­nico-materiale necesare cercetători­lor institutului şi mai cu seamă sta­ţiunilor experimentale. De altfel Mi­nisterul Agriculturii a lăsat rezolvarea problemelor zootehnice ridicate în do­cumentele de partid numai pe seama institutului, controlînd doar latura de producţie a staţiunilor nu şi munca ştiinţifică. Dezinteresul organelor Mi­nisterului Agriculturii faţă de proble­mele de cercetare ştiinţifică în zooteh­nie se reflectă şi în aceea că din 1949 activitatea institutului nu a mai fost analizată. Frînează simţitor activitatea insti­tutului şi lipsa unei baze experimen­tale în apropierea Capitalei care să corespundă acestui scop. Ministerul Agriculturii tărăgănează de ani de zile rezolvarea acestei probleme, a cărei soluţionare este insistent cerută de oa­menii de ştiinţă ai institutului. In raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la cel de-al Il-lea Congres al partidului se arată că „Pentru avîntul activităţii ştiinţifice în toate domeniile este neapărat nevoie de dezbateri asu­pra problemelor celor mai actuale de ştiinţă, dezbateri care să îmbogăţească gîndirea ştiinţifică, să dea un funda­ment teoretic rezultatelor acumulate de cercetători şi să ducă la dezvălui­rea şi combaterea concepţiilor idealis­te, neştiinţifice. Activa participare la astfel de dezbateri şi luarea de atitu­dine împotriva concepţiilor retrograde este o datorie de onoare a fiecărui om de cultură înaintat“. Numai pe acea­stă bază se poate trece la alcătuirea planurilor tematice axate pe cerinţele principale ale practicii zootehnice. Iată de ce este necesară organizarea unor largi dezbateri asupra tematicii institutului la care să fie atras un nu­măr cît mai mare de oameni de ştiin­ţă şi practicieni în creşterea animale­lor. În asemenea dezbateri este nece­sar să fie stimulate lupta de opinii, schimbul viu de păreri pentru dezvă­luirea cu curaj a lipsurilor. Trebuie combătută cu hotărîre orice atitudine de tămîiere sau de automulţumire, trebuie stimulate iniţiativele preţioase ale cercetătorilor. Direcţia generală a creşterii ani­malelor din Ministerul Agriculturii trebuie să ceară rezolvarea de către oamenii de ştiinţă a celor mai impor­tante probleme de care depinde dez­voltarea creşterii animalelor. In acea­stă privinţă ar fi important, de exemplu, studiul aplicării diferenţiale a unor măsuri şi metode zootehnice în raport cu rasa şi condiţiile de me­diu specifice diferitelor zone de creş­tere, pentru a sprijini raionarea rase­­lor. Acţiunile mari de ţigaizare, meri­­nozare etc. trebuie să se sprijine pe studiul rezultatelor obţinute la diferite generaţii de metişi, tehnicienii de pe teren trebuie să fie orientaţi pînă la a cita generaţie de metişi să ducă lucră­rile de absorbţie limitată pentru a ob­ţine animale cu o producţie ridicată şi adaptate condiţiilor de mediu. Iar acelaşi timp e necesară intensi­ficarea cercetărilor privitoare la ali­mentaţia animalelor şi rezolvarea unor probleme privind îmbunătăţirea bazei furajere. Suntem­ de părere că ar fi necesară înfiinţarea unui institut de alimentaţie a animalelor şi de bază furajeră, care ar avea un rol de o mare însemnătate în rezolvarea acestor probleme, înfiin­ţarea unui asemenea institut este ne­cesară şi pentru studierea şi organiza­rea producţiei de drojdie furajeră din cantităţile mari de produse secundare ale unor culturi agricole (paie, coceni), din rumeguş, stuf etc. Cu multă grijă trebuie sprijinită ac­tivitatea ştiinţifică a tuturor cadrelor didactice şi a studenţilor de la facul­tăţile de zootehnie. Ei trebuie atraşi la activitatea de cercetare, ajutaţi să îmbogăţească conţinutul ştiinţific al materiilor ce se predau şi să lege mai strîns teoria de practică, îndeosebi prin intermediul cercurilor ştiinţifice. O mare importanţă are organizarea unei mai strînse colaborări între I.C.Z., Institutul de patologie şi igie­nă animală, I.C.M.E.A. şi alte institute precum şi intensificarea schimburilor de experienţă cu institutele de cercetări ştiinţifice din U.R.S.S., ţările , demo­craţie populară şi alte ţări. Oamenii de ştiinţă din sectorul zoo­tehnic au în faţă un cîmp larg de acti­vitate necercetat. Realizările lor de pînă acum sînt de preţ. E nevoie, pen­tru a obţine noi succese, ca toţi să fie pătrunşi de dorinţa de a ţine un con­tact strîns cu unităţile productive. Ei trebuie să se preocupe de valorificarea organizată a rezultatelor cercetărilor în procesul de producţie, urmărind pe toate căile îndeosebi aplicarea acelor metode care duc la sporirea producti­vităţii şi rentabilităţii creşterii anima­lelor. Rezolvarea acestor sarcini este o datorie de cinste a oamenilor de ştiință. Prof. dr. TH. NICA ing. C. BORDEIANU Cititorii despre cărţi Oameni pe care îi înţeleg Nu ştiu cum să „traduc" în cuvinte literare dorinţa mea. V-o spun aşa cum îmi stă pe limbă : aş vrea ce scriitorii noştri să arate în operele lor vieţile unor muncitori din indu­strie Mă interesează şi viaţa lor în producţie şi cea de acasă, numai să fie adevărată Am citit romanul „Oţel şi pîine“ al regretatului Ion Călugăru, în carte se văd transformări revoluţio­nare, apar muncitori, conflicte de clasă, intelectuali sinceri, devotaţi, sau dimpotrivă laşi, dezertori, cum e cazul celui cu sabotajul. Realitatea este respectată. Mi se pare însă că unii muncitori trăiesc o viaţă sufletească prea simplă. Despre Pavel Ilie, eroul principal, te-ar interesa să ştii mai multe. Mi-a plăcut Adam Jura din „Pa­sărea furtunii“ de Petru Dumitriu. Pe cît de măreaţă şi de furtu­noasă este scena de pe mare, pe atît de măreţ şi de furtunos este sufletul lui Jora. El este comunistul care se luptă din răsputeri cu furia mării şi învinge pentru că e însufleţit de un scop mare. In această carte mi-a plăcut mult limba, felul cum des­crie autorul, întîmplările şi anumite expresii care te emoţionează. Viaţa de activist a lui Jora mi-a plăcut atîta vreme cît am citit despre ea. Dar pe urmă am cam uitat-o, nu are nimic deosebit în ea, care să-ţi rămînă în minte. In schimb nu voi uita cum Adam Jora iese învingător din lupta cu valurile. Un erou tot atît de drag ca Jora mi-a devenit şi Andrei Sabin din „Străinul“ de Titus Popovici. Dacă Andrei era „străin“ în lumea veche pentru profesorii de soiul lui Suslă­­nescu sau pentru politicienii şi ziariştii de atunci, apoi nouă, muncitorilor, Andrei Sabin ne este cel mai preţuit prieten. E un intelectual, cam neho­­tărît la început, dar îi simţim „de-ai noştri“ pe măsură ce învaţă să cu­noască viaţa. Pe Andrei şi pe Jora îi vedem, îi auzim şi îi simţim părtaşi la idealurile noastre, trăim alături de ei. Nu-i vorbă, s-au mai scris şi alte cărţi despre muncitori sau despre ti­neri ca Sabin, dar în care transfor­marea morală a eroilor nu ne pare atît de firească ca în aceste două exemple. De pildă, am citit cu in­teres romanul „In oraşul de pe Mureş“ de Francisc Munteanu. Aş fi vrut ca Mircea Rotaru, erou­ principal, să ac­ţioneze în această carte mult mai ho­­tărît, adică să-l văd cum se răfuieşte cu lumea lui şi cu tot ce-i egoist în sufletul lui, aşa cum a ştiut să se ră­fuiască" Andrei­ Rotaru, însă, nu ştii­­prea bine de ce şi cum se schimbă. Bruscă mi se pare şi evoluţia lui Pavel Dogaru din romanul cu acelaşi nume de Dan Costescu ; aci, dintr-un ţăran cu o mentalitate înapoiată, eroul se transformă într-un muncitor înain­tat, foarte repede şi fără zdruncină­turi. Bine-ar fi să fie aşa. Dar noi ştim că există numeroase greutăţi în producţie, în legăturile dintre oameni, care influenţează asupra conştiinţei. O problemă pe care mi-e greu s-o dezleg este problema apariţiei cărţi­lor. Cînd ţi-e lumea mai dragă vezi că — gata­­ — cartea întîia s-a ter­minat, şi te apuci să aştepţi cu anii urmarea. Scriitorii noştri scriu volumul I şi apoi publică alte cărţi, fără a ter­mina ceea ce au început şi au promis cititorilor. Noi am citit cu interes şi plăcere ro­manul „Bărăgan“, vol. I, de V. Em. Ga­lan. Tovarăşul Galan a fost chiar prin­tre noi la o consfătuire. Aşteptăm însă cu nerăbdare apariţia volumului II, să-l urmărim mai departe pe Anton Filip, comunistul neînduplecat care luptă pentru socialism la sate. Aşteptăm, de asemenea, continu­area romanului In locul criticilor şi redactori­lor dăm azi cuvîntul cititorilor ca să-şi spună părerea asupra cărţilor create de scriitorii noş­tri contemporani. Citind scrisorile ce urmează nu se poate să nu încerci un senti­ment de mîndrie. Mîndrie pentru poporul nostru, pentru cei ce muncesc, a devenit un lucru firesc pentru ei să citească, să se ţină la „curent“ cu tot ce e nou (fiecare dintre cei ce ne scriu in­dică doar cîteva dintre cărţile ro­­mâneşti citite — cele care i-au plăcut mai mult). Mîndrie, de asemenea, pentru scriitorii noş­tri, ei sînt citiţi cu plăcere. Citi­torii se îndreaptă, in primul rind, spre cărţile care vorbesc despre viaţa lor de azi. Să le le­dăm cuvîntul: „Străinul“, cît şi continuarea altor cărţi. Despre problemele vieţii de familie s-a scris puţin, la fel despre senti­mentele de prietenie, tovărăşie şi dra­goste. In producţie e altceva : citeşti despre­­o metodă sau o vezi demons­trată şi dacă ai conştiinţă şi price­pere o aplici. Politica, marxismul, le înveţi din cărţi, broşuri, articole. Cînd e vorba să aplici în viaţă, e mai greu. Cum să te porţi cu familia, cum să rezolvi toate încurcăturile, ce gîndesc oamenii unii despre alţii — sînt în viaţă tot felul de probleme complicate Literatura ar trebui să le dea răspuns. Sînt cazuri cînd unii muncitori, funcţionari etc. promovaţi în posturi de conducere îşi neglijează soţi­a, co­piii, se înstrăinează de familie, soco­­tindu-se superiori, „ridicaţi“. Sau se leagă uneori „prietenii“ uşoare, mai ales între tineri. Aceste prietenii se desfac după 2—3 luni. Sau se înţe­lege în mod greşit spiritul de tovă­răşie, de ajutor colectiv etc. Iată numai cîteva idei care se leagă de educaţia comunistă a tineretului. Bine ar fi ca ele să fie oglindite în unele cărţi sau piese de teatru, în poe­zii sau în unele articole de presă. Aş da de exemplu poezia lui Ştefan Iu­reş „Romanul prescurtat al unei căs­nicii“. Desigur că nu mă gîndesc doar la „abateri“. Să luăm, de pildă, căsă­toria. E ciudat că cele mai frumoase pagini de dragoste vorbesc despre viaţa eroilor pînă la căsătorie. S-ar zice că după asta nu mai există dra­goste Totuşi, vedem în jurul nostru multe familii frumoase, întemeiate pe dragoste şi după căsătorie. Eu nu cred că un subiect plicticos. Şi mai e ceva. Dacă se va scrie despre aceste aspecte de morală nouă ar fi bine ca scriito­rii să coboare la omul mai mărunt, la toate bucuriile şi necazurile lui zil­nice, să-l înfăţişeze şi pe acesta în paginile cărţii cu tot ce are el mai interesant. Mă întrebaţi despre poezie ? Am citit pe nerăsuflate „Vară fierbinte“ de Victor Tulbure. Simplu şi frumos poem, îţi încălzeşte inima ! Mai de mult am citit „Lazăr de la Rusca“ de Dan Deşluu­, poezie despre care păstrez o bună amintire. Dar poezii despre muncitori nu prea am citit şi eu am ideea asta care mă urmăreşte. Pe urmă, aş vrea o carte care să-i bată pe spertari, pe speculanţi, afa­cerişti, pe mulţi indivizi vrednici de dispreţ, care caută pentru interese urîte ale lor să provoace suferinţe. De ce nu-i pun scriitorii noştri pe aceşti oameni în frigarea satirei ? GHEORGHE AŞTEFANEI strungar, uzinele „23 August" Bucureşti lubMC cărţii* lui Sadoveanu... îmi plac cărţile lui Mihail Sadovea­nu. Stilul lui colorat, folosind o limbă împletită cu expresii moldoveneşti, face ca povestirile sale să devină din ce în ce mai iubite de elevi. Mi-a plă­cut „Nada florilor“ pentru că în a­­ceastă carte autorul descrie natura cu multă măiestrie; unele fraze mi le co­piez într-un caiet special, le învăţ, pen­tru ca apoi să pot folosi diferite ex­presii frumoase în compuneri şi toto­dată să-mi îmbogăţesc vocabularul. (In continuare, pioniera analizează o serie de aspecte ale operei lui Mihail Sa­doveanu — N.R.). Rog pe scriitorii noştri să urmeze pilda lui Mihail Sadoveanu şi să cu­treiere ţara în lung şi-n lat. Mă atrag mult operele în care se reflectă lupta poporului pentru libertate sau pentru apărarea unui ţinut. Cărţile „Inimoşii“ de Gic­a Iureş, „Marea bătălie de la Iazul Mic“ de Octav Pancu Iaşi sunt citite cu mult interes de către pionieri, mai ales că vorbesc despre faptele noastre de astăzi. Cît despre poveşti, ele sunt pe placul copiilor. Sînt iubite şi citite cu nesaţ. Aş vrea însă să citesc mai multe fa­bule şi satire. In viaţa de toate zilele sînt destule lipsuri şi cusururi de-ale oamenilor, încît scriitorii, dacă s-ar in­teresa, ar avea multe teme importante. Cred că asemenea lipsuri se datoresc faptului că unii scriitori sunt prea de­părtaţi de mase, pentru ei atunci cînd ei cunosc un subiect şi le stă la ini­mă îl scriu aşa că nu mai laşi cartea din mină. VICTORIA MIRZA pionieră, clasa a Vil-a elementară-Timişoara Ne place să glumim Sînt unele cărţi care se bucură de popularitate printre cititori. Mie, de pildă, mi-a plăcut „Moromeţii“ de Marin Preda. O carte viguroasă, cu aspecte reale din viaţa satului­­ro­man din care puteau lipsi unele ex­presii vulgare.) Am citit cu interes cele două vo­lume „Sarea e dulce“ şi „Cete de taur" de Zaharia Stancu, articole bine venite pentru tineretul nostru care n-a cunoscut murdăria oameni­lor politici din trecut. Tinerii sînt atraşi mai ales de căr­ţile care te ţin încordat. Mă gîndesc la cărţi care redau faptele sub o for­mă oarecum romantică, împletită cu ştiinţificul Place romanul „Sfîrlează cu forea­­ză“ de Victor Ion Popa prin viul colorit al descrierii, prin peripeţiile prin care trec eroii şi prin tăria de caracter a acestora. Din păcate ase­menea cârţi sunt puţine în unele ro­mane, după părerea mea şi a mai mul­tor tovarăşi cu care am discutat, se înşiruie faptele într-un mod oare­cum sec, tehnic. Noi cunoaştem şi astăzi, în 1958, mulţi chiulangii, afa­cerişti, snertari, birocraţi care ar tre­bui redaţi în opere literare în aşa fel ca să nu mai îndrăznească să se arate în lume. Şi... altceva : acţiunea să fie împle­­tită cu mai multă poezie, dragoste şi umor. Nouă ne place să glumim şi credem că şi scriitorilor le place, dar în cărţi se feresc, unii vor să pară doar serioşi şi rar se nimereşte cîte un personaj glumeţ, de obicei un bătrînel. Nu ştiu de ce doar bătrîn­­ ? O fi gluma o rămăşiţă a trecutului, că doar bătrînilor ie-a rămas obiceiul acesta ? Realitatea ne arată că nu. Atunci de ce să nu avem mai multe scrieri vesele ? MIHAIL DUMA funcţionar I.C.S. Hunedoara Nr. 3618

Next