Scînteia, mai 1957 (Anul 26, nr. 3896-3920)
1957-05-03 / nr. 3896
Pag. 2 SCÎNTEIA Br. 8896 ENTUZIASTA DEMONSTRAŢIE (Urmare din pag. l-a) ore. Pe atunci nu exista nici Uniunea Sovietică, nici democraţia populară, pe atunci capitalul stăpînea întreg pămîntul, iar marxismul era la primii săi paşi. Ce marş triumfal, cum n-a cunoscut încă istoria, adesea greu, dar rodnic, pînă la acest 1 Mai înflorit, cînd Uniunea Sovietică, peste cîteva luni, va trece în al 40-lea an al existenţei sale, cînd o treime a omenirii munceşte în libertate, pentru a făuri idealul comunismului, ideile pline de adevăr ale marxism-leninismului ! In uralele mulţimii, mitingul ia sfîrşit, fanfara cîntă, piaţa se goleşte treptat, începe marea demonstraţie a populaţiei Bucureştiului. Trec gărzile muncitoreşti ...Cadenţa miilor şi miilor de paşi s-a auzit de departe — şi ropotul lor a crescut mereu, ajungînd apoi să acopere sunetele fanfarei care intona Marşul partizanilor. In piaţă păşesc, salutate cu puternice aplauze, detaşamentele gărzilor muncitoreşti înarmate, alcătuite din muncitori din fabricile şi uzinele Capitalei care poartă uniforme cenuşiualbăstrii, cu banderole tricolore pe braţul stîng. Alinierea perfectă, pasul ferm — totul radiază hotărîrea, spiritul disciplinei de fier al minunatei noastre clase muncitoare. Aceste detaşamente continuă tradiţiile formaţiunilor de luptă patriotice care, organizate şi conduse de partid, au înfăptuit la 23 August 1944 insurecţia armată, răsturnînd dictatura fascistă antonesciano-hitleristă. Coloanele trec mereu în pas ritmat. In rîndurile lor trec oameni ai muncii ca strungarii Vlad Gheorghe şi Haralambie Rîmgaci, de la „Boleslaw Bierut“, turnătorul Ion Penciu alături de fostul muncitor, acum inginer, Emilian Popescu de la „Griviţa Roşie“, Dumitru Undrea, de la uzinele „23 August“, şi mulţi alţii. Pe tot parcursul defilării, oamenii muncii îi privesc cu simpatie. O înaltă conştiinţă îi caracterizează pe membrii gărzilor muncitoreşti. Ei simt că regimul democrat-popular e puternic, de neclintit, prin conştiinţa maselor, prin sprijinul neprecupeţit pe care i-l acordă poporul, prin faptul că reprezintă puterea clasei muncitoare. Iar cine a privit defilarea gărzilor muncitoreşti a putut înţelege mai bine realitatea acestui fapt. «.Primăvară vie O fetiţă cît un bumb, îmbrăcată în costum de floare — trandafir cu petalele de purpură — îşi face apariţia cu nespusă graţie, parcă zburînd, — e o singură şi micuţă — în uriaşa piaţă ! Semnalizează cu un steguleţ roşu şi unul tricolor. Vestitoare a primăverii... „A mea este această împărăţie , par să spună iiinile larg întinse ale copilului. Primăvara năvăleşte — tînără, luminoasă, fremătătoare. Sute de flori — albe, galbene, roşii — îşi înalţă corolele deasupra capetelor copiilor care umplu piaţa. Defilează pionierii. Cu sutele şi cu miile, inundînd întreaga piaţă cu strigăte şi cîntece, şi flori, şi steaguri, şi jucării, şi echere, compasuri, raportoare, cărţi, caiete, baloane, ca un val năpraznic al veseliei, setei de viaţă şi învăţătură, al slăvitului timp al copilăriei lipsite de griji. Pionierii poartă, alături de insigna organizaţiei pioniereşti din ţara noastră, insigne ale organizaţiilor pioniereşti din alte ţări. Cu cită dragoste sunt înconjuraţi copiii din patria noastră ! Drumurile muncii creatoare şi ale învăţăturii le sunt larg deschise. Mulţumind partidului pentru această grijă ei înalţă înspre tribune flori, cărţi, angajamente scrise de a-şi consacra viaţa cauzei lui Lenin, muncii rodnice pentru socialism şi comunism şi ridică deasupra capetelor sute de ciocane şi seceri. Pionieri biciclişti... mînuitori de păpuşi... acordeonişti... şahişti... gimnaşti... O desfăşurare multicoloră, care incintă ochiul, de costume, flamuri, unelte simbolice pe care le flutură în faţa tribunelor şi mai fires o desfăşurare de graţie, spontaneitate, gingăşie, puritate a sentimentelor şi frumuseţe a gesturilor cum numai copiii ştiu să aibă. Pionierii lansează un stol de baloane de toate culorile; de baloane sunt prinse două planoare mici care, la oarecare înălţime, se desprind din sfori şi încep să planeze lin deasupra manifestaţiei. Copiii noştri nu cresc cu „comics"-uri şi pistoale atomice, ci cu echere şi compuse, ei iubesc viaţa iar tumultul glasurilor subţirele, uralele şi cîntecele de slavă pe care le înalţă partidului iubit, buchetele de flori pe care un grup de pionieri, ţîşnind din coloană, le dau conducătorilor partidului şi guvernului, la tribuna centrală — totul îţi apare ca un imn al primăverii închinat vieţii veşnic biruitoare. Sub marea flamură a internaţionalismului proletar Cum s-ar putea descrie zîmbetele calde ale oamenilor, căldura mîinilor care, împreunate deasupra capului, aplaudă, tăria pumnului strîns în vechiul salut muncitoresc, cum s-ar putea descrie aspectul mulţimii pestriţe şi voioase care, în contrast cu coloanele sobre ale gărzilor muncitoreşti şi cu cele artistic dispuse ale pionierilor, defilează compact, ca un fluviu uriaş şi năvalnic, a început demonstraţia oamenilor muncii. Coloanele uriaşe sînt deschise de trei portrete mari ale lui Marx, Engels, Lenin : ele deschid drumul, — după ideile genialilor gînditori ai clasei muncitoare partidul nostru călăuzeşte poporul. Ca o expresie a ataşamentului ferm al poporului faţă de marxism-leninism, demonstranţii poartă numeroase portrete ale lui Marx, Engels, Lenin, portrete ale lui I. V. Stalin, ale membrilor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., ale dr. Petru Groza, ale membrilor Prezidiului C.C. al P.C.U.S., ale conducătorilor de partid şi de stat din celelalte ţări ale lagărului socialist, ale conducătorilor partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti din ţările capitaliste. Observăm în mulţime grupuri viu colorate : alături de echipe de dans romîneşti, pot fi văzuţi tineri îmbrăcaţi în costume naţionale ruseşti, cehe, poloneze, bulgare, ungureşti, albaneze şi altele, ca semn al prieteniei dintre popoarele noastre unite prin aceleaşi ţeluri şi destine. Cu o forţă mereu vie, au răsunat din nou lozincile, devenite tradiţionale, ale marii prietenii cu poporul sovietic, constructor al comunismului : U.R.S.S. — Bastion al păcii e ! R.P.R. — U.R.S.S. sunt în veci prietene ! Despre ideile unităţii internaţionaliste a oamenilor muncii nu vorbesc numai portretele şi versurile simple, inspirate din tradiţia strigăturilor noastre populare -- folclor nou, ţîşnit din propria experienţă de viaţă a celor ce muncesc — ci şi nenumărate grupuri şi care alegorice ce exprimau sentimentul profund al maselor că numai prin unire, prin întărirea coeziunii ţărilor lagărului socialist, prin întărirea unităţii lor în jurul Uniunii Sovietice, al Chinei populare, prin întărirea solidarităţii forţelor socialismului şi păcii din lumea întreagă omenirea va scăpa de suferinţele războaielor, făurindu-şi o existenţă nouă, demnă, paşnică, îmbelşugată. Odată cu acestea, tablourile propriilor fruntaşi în producţie ai fiecărei fabrici, panourile şi graficele de producţie exprimau cu tărie ideea că succesele noastre, ale lagărului nostru socialist în Construcţia paşnică însufleţesc şi ajută pe oamenii muncii din întreaga lume în lupta lor împotriva exploatării capitaliste şi a jugului imperialist, întăresc forţele păcii de pretutindeni. Glasul muncitorilor din industrie Intr-o tribună sar în picioare cîţiva tovarăşi şi fac semne largi cu miinile. Au şi de ce: ei sunt muncitori de la „23 August“ şi în piaţă tocmai a apărut coloana lor, coloana metalurgiştilor de la „23 August“. Cine i-a văzut şi în anii trecuţi — purtînd în coloane exponate cu noile lor produse — îşi aminteşte desigur că metalurgiştii de aici au făurit prototipul primului tractor de 120 C.P. şi al multor alte maşini şi utilaje pe care industria noastră constructoare de maşini le fabrică acum în serie. Pe drept cuvînt, metalurgiştii de aici numesc uzina lor o „maternitate“ în care s-au născut multe din maşinile noi cu care ne mîndrim astăzi, inclusiv noile agregate fabricate recent pentru industria chimică. 60 de fruntaşi şi inovatori, pe ale căror piepturi lucesc decoraţii, păşesc în fruntea coloanei. Urmează apoi un şuvoi neîntrerupt, miile de muncitori ai acestei uzine. Graficul pe care sunt înscrise realizările din acest an abia se vede din pădurea de steaguri care-l înconjoară. Totuşi două săgeţi roşii — depăşirile — saltă dincolo de roşul steagurilor; prima — arată că în trimestrul I al acestui an uzina şi-a depăşit planul la producţia marfă cu 7,3% ; a doua — că în întrecerea desfăşurată sub lozinca „Fiecare produs cu un preţ de cost cît mai redus“ — metalurgiştii de aici au scăzut cu 3,2% preţul de cost sub sarcina planificată. In partea opusă a pieţei, stîrneşte însufleţire în fruntea coloanei ceferiştilor o locomotivă „Pacific“ de dimensiuni liliputane, condusă de cincisutistul Ilie Badea (care de obicei „călăreşte“ coloşi de 100 de tone...), locomotiva ţiuie, pufăie din pistoane clănţăne din biele şi roţi, iar în ce priveşte fumul — aproape că nu e mai prejos de adevărata „Pacific“, încît salopeta lui Badea s-a afumat ca după o cursă lungă. In coloanele masive ale C.F.R.-ului, sub graficele care vestesc scăderea pe întreg complexul „Griviţa Roşie“ a preţului de cost (cu 8 la sută), sub tablourile fruntaşilor în producţie, defilează tînăra generaţie a Griviţei de azi, în mijlocul căreia se găsesc şi muncitori mai vechi , înfrăţiţi laolaltă în spiritul tradiţiilor eroice ale muncitorilor feroviari, întreaga demonstraţie a oglindit în nenumărate feluri hotărîrea oamenilor muncii de a lupta pentru înfăptuirea luminosului program elaborat de Congresul al II-lea al partidului şi concretizat de plenara C.C. al P.M.R. din decembrie 1956, convingerea lor în justeţea acestor măsuri, succesele pe care le obţin ei în înfăptuirea lor. ...In şirul de demonstranţi un nume nou de fabrică: fabrica de maşini agricole „Victoria“. Foarte mulţi au aflat, poate, de existenţa acestei fabrici abia la demonstraţie. In schimb, lucrătorii din agricultură i-au citit numele încă de la începutul campaniei agricole din acest an pe semănătorile lucrate aici. Muncitorii de la „Victoria“ au adus cu ei la demonstraţie o semănătoare de porumb — una din cele peste 1500 care au fost fabricate pînă acum aici şi trimise la sate. Realizările muncitorilor de la „Victoria“, ale celor de la „Semănătoarea“ — care au construit primele combine de cereale și de porumb — graficele pe care le poartă cu ei stau mărturie a hotărîrii constructorilor de mașini de aici, de a pune umărul la înfăptuirea uneia din sarcinile principale puse de plenara C.C. al partidului din decembrie 1956 , ridicarea masivă a producţiei agricole, în interesul îmbunătăţirii continue a aprovizionării celor ce muncesc. In coloanele muncitorilor de la „Semănătoarea“ am remarcat foarte mulţi muncitori noi. Pentru a face faţă sarcinilor sporite din acest an, uzina şi-a mărit simţitor efectivul în ultimele luni. Numai în secţia a IlI-a montaj-combine au fost angajaţi în lunile martie şi aprilie peste 400 de muncitori. Păşesc în piaţă muncitorii de la uzinele Vasile Roaită“. Au adus cu ei un rar alegoric reprezentînd una din pompele centrifugale pentru irigaţii care urmează să fie expediate peste puţin timp şi în China populară. Iată acum un car alegoric pe care se află un telefon, o staţie de amplificare, un contor electric şi o staţie SCB (semnalizare, centralizare şi blocare pentru automatizarea staţiilor C.F.R.). Nu mai vorbim şi de alte aparate noi ale colectivului de la „Electromagnetica“, căci ele sînt apreciate acum pînă şi în îndepărtata Indie. Sub semnul luptei pentru ridicarea nivelului de trai Trei aparate de televiziune captează în acelaşi timp, din locuri diferite, imagini ale demonstraţiei; dintre cele trei, un coordonator va alege fulgerător una sau alta dintre imagini şi le va transmite apoi spectatorilor. Dar ce să alegi mai întîi din această mare pitorească de forme şi sunete, din uriaşa manifestaţie populară? Iată un mare car alegoric, înflorat, pe care patru muncitoare, manechine vii, prezintă noile modele de rochii ale fabricii de confecţii „Gheorghe Gheorghiu-Dej“. Parcă pe o mare de mătăsuri pluteşte carul alegoric al textilistelor de la „Mătasea populară", împodobit cu flori şi înfăţişînd voaluri de primăvară, diferite mătăsuri şi imprimeuri care au reprezentat cu cinste industria noastră textilă la tîrgurile internaţionale din Milano, Bruxelles, Leipzig, Moscova. Alte ţesăturii A apărut carul alegoric al ţesătoriei „13 Decembrie“ încununat de o floare uriaşă al cărei pistil viue o fată împodobită cu pînzeturi fine. Un grup compact de muncitoare în bluze albe, cu cîte un buchet de flori în mînă, purtînd portretele unor muncitoare fruntaşe ca Petra Ene şi Maria Popescu, deschide coloanele filaturii „Dacia“, unde se construieşte cel mai mare centru de finisare şi imprimare din ţară, care va da 24.000.000 metri imprimeuri pe an. Ca şi în coloanele muncitoreşti de la „Timpuri noi“, „Klement Gottwald“ şi alte unităţi ale industriei metalurgice şi electrotehnice, aici, în coloanele muncitorilor ce lucrează nemijlocit pentru a da tot mai multe bunuri de consum populaţiei, panourile pe care le poartă, lozincile pe care le strigă, mîinile înălţate prieteneşte, cu dragoste, spre tribuna centrală sînt o mărturie a hotărîrii clasei noastre muncitoare de a lupta pentru înfăptuirea luminosului program elaborat de partid în vederea ridicării continue a nivelului de trai al oamenilor muncii Iată de ce răsună din coloane, atît de des, lozinca-legămînt: Noi cu dragoste muncim, cincinalul să-mplinim. Un cor de femei din mijlocul unei coloane se opreşte din cîntat, în faţa tribunei, pentru a striga : Pentru cincinal lucrăm, pacea să o apărăm ! Adeseori, din coloane se înalţă stoluri de porumbei — simbolul păcii. Se rotesc, în jurul steagurilor, al panourilor de producţie, formînd un cadru unitar, armonios: cu cît vor mai mari succesele în producţie, cu atît va fi mai bine apărată cauza păcii. Prin diferite lozinci demonstranţii îşi exprimă voinţa de pace, hotărîrea de luptă împotriva uneltirilor agresive ale cercurilor imperialiste. Deasupra coloanelor de manifestanţi se ridică în repetate rînduri strigătul „Vom munci și vom lupta, pacea o vom apăra !“ Rîndurile lor strînse, coloanele lor masive spun că există un zăgaz în stare să stăvilească cursa înarmărilor, să oprească mîna provocatorilor de războaie: aceasta este unitatea de luptă a oamenilor muncii, unitatea popoarelor iubitoare de pace, care înţeleg să-şi ascută vigilenţa faţă de uneltirile cercurilor imperialiste, să apere ca lumina ochilor bunul cel mai de preţ al omenirii — pacea. Coloane, coloane *«» Iată raionul „1 Mai“, purtînd în fruntea coloanelor sale un car alegoric care înfăţişează o clădire în construcţie, simbol al construcţiei noastre paşnice. Iată alt caz, un glob pămîntesc susţinut de mîini albe, negre, galbene, mîinile omenirii muncitoare, pe care se sprijină tot ce a creat civilizaţia. Un panou mare, din fruntea unei coloane, ne vesteşte că au intrat acum în piaţă „Delegaţi ai oamenilor muncii din regiunea Bucureşti“. Ţăranii participanţi la demonstraţie, exceptînd echipele de joc şi cîntec sînt îmbrăcaţi acum la fel cu orăşenii şi greu îi poţi deosebi. Ţăranii din raionul Urziceni poartă un grafic , în vreme ce la 1 Mai 1956 se aflau în raion 69 de gospodării colective şi întovărăşiri, la 1 Mai 1957 există 94 asemenea unităţi socialiste. Iată doar o mică imagine din marea operă de transformare socialistă a agriculturii. Veseli, bine îmbrăcaţi, trec reprezentanţi ai gospodăriei colective „Pămînt desţelenit“ din comuna Mircea Vodă, ai gospodăriei de stat „Leonte Filipescu“ din Măineasca şi ai altor unităţi ale agriculturii. Răsună lozinci despre alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare — temelie de neclintit a statului nostru democratpopular. Ţăranii muncitori izbucnesc apoi în urale înălţînd pălăriile în semn de salut, iar femeile lor flutură basmale înflorate. Cu cîteva zile înainte, în satul Zboiu, din comuna Greaca şi în comuna Izvoarele se înscriau în întovărăşiri şi gospodării colective ultimii individuali, azi o inscripţie purtată de manifestanţi pe străzile Bucureştiului vesteşte că raionul Olteniţa a fost complect cooperativizat. Cîţiva cărturari din tribune îşi scot pălăriile şi le flutură prieteneşte, prin faţa tribunelor trec coloanele cercetătorilor ştiinţifici care lucrează în institute şi colective ale Academiei R. P. Române. Trec scriitori, oameni de artă şi cultură, trec, îmbrăcaţi în halatele albe ale profesiunii lor, medici de la diferitele unităţi spitaliceşti din Capitală, profesori, conferenţiari universitari, învăţători, ingineri. In rîndurile manifestanţilor defilează tehnicieni şi specialişti ca ing. Victor Toma, laureat al Premiului de Stat, care a realizat pentru prima oară în ţara noastră maşina de calculat electronică şi alţi cercetători de frunte. Cu toţii îşi exprimă călduros ataşamentul faţă de partid şi guvern, care înconjoară cu dragoste intelectualitatea ţării noastre, asigurîndu-i condiţii de muncă şi de viaţă ca niciodată şi sprijinindu-i eforturile creatoare puse în slujba propăşirii poporului. ...O coloană de tineri, plină de însufleţire, pătrunde în piaţă , sînt studenţii universităţii „C. I. Parhon“. Din rîndurile lor se aud lozinci care dau glas ataşamentului lor faţă de partid, hotărîrii lor de a munci pentru dezvoltarea continuă a regimului democrat-popular care le chezăşuieşte un viitor de muncă rodnică spre binele patriei. Prin faţa tribunelor trec, ţinîndu-se de braţ, studenţi romîni, chinezi, coreeni şi din alte democraţii populare ca o expresie a frăţiei internaţionaliste care leagă tineretul nostru de tineretul întregului lagăr socialist. Din toată inima a trecut de mult ora 12 şi masivelor coloane, care şi-au început mersul, cite trei deodată, cu ore înainte, nu li se vede încă sfirşitul. Anul acesta, sărbătorirea lui 1 Mai în Capitală a avut proporţii neobişnuit de mari: bucureştenii au ţinut în mod deosebit să facă o manifestaţie de fierbinte solidaritate şi unitate în jurul partidului şi guvernului. Conducătorii partidului şi guvernului îi aplaudă pe demonstranţi, răspund călduros saluturilor ce le sunt adresate de aceştia, manifestărilor de dragoste ale oamenilor muncii , făuritorii tuturor victoriilor pe care le trecem astăzi în revistă. Părinţi, cu copii pe umeri, zăbovesc în faţa tribunei, iar copiii, încă neobosiţi de această mare de capete cum n-au văzut niciodată, de belşugul de culori, panouri, steaguri, de pitorescul fanfarei, îşi desprind privirile de la toate acestea şi, urmărind mîna părinţilor, îşi îndreaptă privirile spre tribună, fac semne cu steguleţele lor roşii şi tricolore. Da, copii, partidul, conducătorul încercat şi credincios al poporului, ne călăuzeşte sigur pe calea vieţii noi, pe calea făuririi unui viitor fericit! ...E aproape ora 1. Din ultim steguleţ fluturat în semn de rămas bun dispare înspre Herăstrău şi piaţa, pentru cîteva clipe, rămine pustie. Numai pentru cîteva clipe. Fanfara bubuie din nou şi în piaţă pătrund repede steaguri multicolore şi costume tinereşti. Defilarea sportivilor în pas vioi, veseli, plini de sănătate, defilează sportivii bucureşteni. Coloanele lor, de un colorit viu, tineresc, fuseseră aşteptate cu nerăbdare. Trec primii sportivii de la Energia 1— una din cele mai mari asociaţii sportive sindicale — a metalurgiştilor, petroliştilor, minerilor, constructorilor. In faţa tribunelor, la un scurt semnal al tobelor, tineri sportivi îmbrăcaţi în costume colorate descriu un larg semicerc în mijlocul căruia formează cu trupurile lor cuvintul filual, mişcarea ecizie, siguranţă şi eleganţă. Un car alegoric îi poartă pe campionii olimpici — Nicolae Linca, cu mănuşile de box, canotorul L. Rotman, de două ori victorios la Melbourne, cu mîinile pe vîslă într-o canoe, care parcă pluteşte pe o pînză albastră in valurile ei, pistolarul Şt. Petrescu — şi ceilalţi „olimpici", aplaudaţi cu căldură pentru dîrzenia şi măiestria sportivă cu care au reprezentat ţara noastră la marea întrecere sportivă a popoarelor. Atrage atenţia coloana sportivilor de la Recolta, asociaţia sportivă a ţărănimii muncitoare. Două mari grupuri de sportive prezintă alternativ un reuşit joc de eşarfe tricolore. Mişcările lor îmbină vigoarea sportivă cu graţia dansului. Iată, din mers, o demonstraţie de gimnastică cu cercuri, prezentată de studente de la Institutul de Cultură Fizică, care defilează în rîndul sportivilor asociaţiilor studenţeşti, îmbrăcaţi în costume albastre, apar în marea piaţă tineri şi tinere de la şcolile de aviaţie sportivă ale Asociaţiei voluntare pentru sprijinirea apărării patriei (A.V.S.A.P.). Printre ei sunt aeromodelişti, planorişti, paraşutişti, aviatori, reprezentanţi ai unor sporturi noi, care pasionează mase tot mai largi de tineri. Cîţiva sportivi trag după ei două planoare-tip „Pionier" şi „Pescăruş", de construcţie romînească. Puţin mai departe, în urma lor, înaintează un avion cu motor. Pe fuselajul acestuia citim: Şoim-R.G.C., avion monoplan, de două locuri, fabricat la Reghin şi folosit ca şcoală şi pentru turism. Prezentat pentru prima dată publicului, urmează a fi omologat în curînd. Trec sportivii de la C.C.A., Progresul, Voinţa, Flamura Roşie. Mulţi sportivi din rîndul acestora au reprezentat cu cinste sportul romînesc în întîlniri internaţionale. Mişcările graţioase şi pline de forţă ale sportivilor întruchipează figuri gimnastice ; în mijlocul mulţimii tinereşti apare un car alegoric înfăţişînd un glob, apoi un grup mare de tineri, purtînd cercuri concentrice în mijlocul cărora, pe un platou rotund, stau doi copii sportivi, purtînd un panou pe care scrie: „Spartachiada tineretului". Cu aceeaşi seriozitate cu care se întrec pe terenurile de sport, cei de la Dinamo s-au pregătit şi pentru defilarea de 1 Mai-Defilează perfect aliniaţi, urmaţi de micii sportivi, membri ai cercului „Tînărul dinamovist". Sportivii de la Locomotiva, veseli, vînjoşi, se prezintă cu un original program sportiv cu temă „ceferistă". Unii au în mîini steguleţe galbene, alţii tăbliţe roşii, pe o parte, verzi pe cealaltă, pe care, printr-o răsucire, le fac să-şi schimbe culoarea, ca nişte semafoare. Uruie prin piaţă motocicletele, se perindă cicliştii, înotătorii, — tineretul nostru cu trupul oţelit de sport, încrezător în ziua de mîine, hotărît să şi-o făurească după poveţele înţelepte ale partidului. * Salutaţi de puternice aplauze, le urmează apoi oamenii muncii care timp de ore întregi au asigurat ordinea pe traseul manifestaţiei. Răsună tobele fanfarei şi, după o clipă, izbucneşte, caldă, „Internaţionala". Unire, muncitori, unire! Întreaga piaţă, tribuna centrală, tribunele, oamenii de ordine, intonează cu respect şi înflăcărare cuvintele nemuritorului cîntec. Mai actuală ca oricînd, vechea şi mereu tînăra lozincă a lui Marx şi Engels a răsunat din nou la marea şi sărbătoreasca trecere în revistă a forţelor noastre. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Demonstraţia s-a încheiat. O zi de odihnă şi recreaţie stă în faţa oamenilor muncii. Pînă seara tîrziu, pădurea Băneasa şi alte locuri de odihnă şi parcuri ale Capitalei au găzduit tradiţionalul arminden, mesele prieteneşti la iarbă verde. Peste tot, într-o îngrămădire pitorească, şahuri, gramofoane, sticle de bere, motociclete, biciclete, acordeoane, tarafuri şi veşnicele tragedii ale copiilor cărora li s-a spart balonul. Iar în aceeaşi seară, la cinematografe — la cinci cinematografe din Capitală — s-a prezentat jurnalul în culori al... manifestaţiei de 1 Mai 1957. E un succes remarcabil al studioului „Al Sahia". Vă felicităm, dragi tovarăşi, din toată inima, pentru această realizare, închinată desigur zilei de 1 Mai. In pieţele Capitalei s-au prezentat programe artistice. Lozinci luminoase, panouri sclipitoare, o atmosferă de încredere în viitor şi voioşie, o sărbătoare care se prelungeşte pînă noaptea tîrziu......La mulţi ani I“ — îşi urează oamenii — „înainte I“ Da, mereu înainte, spre victoria păcii şi a socialismului I Gărzile muncitoreşti. „Mai cu foc, sîntem în faţa tribunei I“ Uniţi, toţi laolaltă, cu încredere in viitor, vom făuri o viaţă socialistă ! — Un aspect al demonstraţiei de 1 Mai, în Capitală. Tinere siirtive cu eşarfe de mătase