Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)

1957-06-11 / nr. 3929

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA! ANUL XXVI Nr. 3929 Marți 11 iunie 1957 4 PAGINI — 20 BANI B­ine-aţi venit, oaspeţi scumpi d­in Bulgaria frăţească! în ziua de 11 Iunie, delegaţia guvernamentali şi de partid bulgară, care a făcut o vizită în Republica Populară Ungară, soseşte In Repu­blica Populară Romînă, In drum spre patrie.­­ Delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară este compusă din : Anton Iugov, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Bulgaria, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., conducătorul delegaţiei gu­vernamentale, Todor Jivkov, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, membru al Biroului Politic al C.C al P.C.R., conducătorul delegaţiei de partid, Raiko Damianov, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Comerţului, membru al Biroului Po­litic al C.C. al P.C.R., Karlo Lukanov, ministrul Afacerilor Externe, mem­bru al C.C. al P.C.R., Stoian Toncev, ministrul Gospodăriei Comunale, Urbanisticii şi Drumurilor, membru al conducerii permanente a Uniunii populare agrare bulgare. La Invitaţia guvernului R. P. Romíne şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară va face o vizită prietenească de cîteva zile în ţara noastră. Astăzi păşeşte pe pămîntul ţării noastre — venind din R. P. Ungară unde a făcut o vizită oficială—delega­ţia guvernamentală şi de partid bul­gară, în frunte cu tovarăşii Anton Iu­gov, preşedintele Consiliului de Mi­niştri, şi Todor Jivkov, prim-secretar al C.C. al Partidului Comunist Bul­gar. Au trecut doar două luni şi citeva zile de cind o delegaţie guvernamen­tală şi de partid a R. P. Române în frunte cu tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica a făcut o vizită ofi­cială in R. P. Bulgaria. Mai stăruie încă in amintirea tuturor primirea căl­duroasă şi impresionantele manifesta­ţii de simpatie făcute de oamenii mun­cii bulgari conducătorilor poporului român. Cu aceeaşi dragoste şi entu­ziasm vor întimpina acum oamenii muncii din ţara noastră pe conducăto­rii poporului bulgar. In persoana lor poporul romin salută din toată inima pe fratele și aliatul său credincios, po­porul frate bulgar, salută guvernul Republicii Populare Bulgaria şi eroicul Partid Comunist Bulgar. Prietenia romino-bulgară este prie­tenia a două popoare ale căror destine istorice s-au împletit strîns de-a lungul vremurilor şi care au luptat cot la cot şi au singerat împreună pentru înfăp­tuirea năzuinţelor comune spre liber­tate, independenţă naţională, progres social. Popoarele noastre nu vor uita niciodată anii războiului de eliberare naţională de la 1877-1878, cind armata romînă, alături de armata rusă, îm­preună cu patrioţii bulgari au luptat împreună pentru sfărîmarea jugului otoman, pentru independenţa Romi­­niei şi Bulgariei. Strînse legături d­e solidaritate şi colaborare s-au stator­nicit de la inceput intre mişcările re­voluţionare marxiste din cele două ţări şi au fost continuate ulterior de cele două partide comuniste. Tradiţionala prietenie romino-bul­gară a căpătat o temelie de granit după ce in Rominia şi Bulgaria a în­vins puterea populară. Popoarele noastre păşesc de atunci împreună in cadrul puternicului lagăr socialist, in frunte cu marea noastră prietenă şi sprijinitoare, Uniunea Sovietică. Ele sînt strîns unite prin identitatea inte­reselor lor fundamentale, a ţelurilor socialismului şi păcii, prin ataşamen­tul comun faţă de ideologia marxist­­leninistă, faţă de internaţionalismul proletar. In aceşti ani a luat naştere acel limbaj comun al inimii şi sufletu­lui — cum l-a numit atît de plastic ma­rele fiu şi conducător al poporului bulgar, Gheorghi Dimitrov — limba­jul democraţiei populare. Apele line ale Dunării unesc pe vecie popoarele român şi bulgar. Măreţe sunt transformările înnoitoare din România şi Bulgaria, realizările obţinute de cele două popoare în opera de construire a socialismului, de ridicare continuă a nivelului de trai al maselor. Oamenii muncii din ţara noastră se bucură sincer cind văd că fraţii şi tovarăşii lor de dincolo de Dunăre ridică necontenit cu mîinile lor harnice noi fabrici şi uzine, cons­truiesc centrale electrice şi lacuri de acumulare, obţinind realizări remarca­bile pe drumul industrializării socia­liste, al transformării socialiste a a­­griculturii, în dezvoltarea culturală a Bulgariei noi. Marile succese în construcţia socia­listă dobindite atit in Bulgaria cit şi in Romînia sint nemijlocit legate de ajutorul internaţionalist primit din partea Uniunii Sovietice, de folosirea creatoare a experienţei ei istorice în diferite domenii, de colaborarea rod­nică cu ţările socialiste frăţeşti. Hotăririle adoptate in cursul trata­tivelor de la Sofia cu prilejul vizitei în R. P. Bulgaria a delegaţiei guver­namentale şi de partid a R. P. Ro­mâne sunt o preţioasă contribuţie la lărgirea colaborării dintre popoarele noastre. Pe tărim economic — după cum s-a stabilit atunci —,schimburile comer­ciale, care inca in 1956 au depăşit vo­lumul din 1950 de 5 ori, sint şi vor fi mereu lărgite. In acest scop, s-a ho­­tărit încheierea unui acord pe termen lung pentru livrări reciproce de măr­furi pe anii 1958-1800. Totodată, de­legaţiile celor două ţări au examinat prob­ema specializării şi cooperării în diferite ramuri industriale. In domeniul construcţiei socialiste in agricultură, cele două părţi au căzut de acord să extindă schimbul de experienţă şi­ în acelaşi timp să lărgească schim­bul de specialişti, materiale şi infor­maţii privind culturile agricole. Alte prevederi ale declaraţiei guvernamen­tale comune adoptate la Sofia se re­feră la schimbul de păreri asupra po­sibilităţii de a se folosi potenţialul pe care-l prezintă Dunărea ca sursă de energie, irigaţii, cale de navigaţie etc. precum şi la intensificarea transpor­tului de mărfuri şi a tranzitului. Oamenii muncii din cele două ţări, care au primit cu bucurie rezultatele convorbirilor de la Sofia, traduc in viaţă voinţa ambelor guverne de a dezvolta şi întări necontenit rodnica colaborare economică şi culturală ro­mino-bulgară. Aşa cum au arătat şi tratativele de la Sofia, Rominia şi Bulgaria, ţări socialiste profund ataşate cauzei păcii, manifestă o deplină unitate de vederi atît in aprecierea actualei situaţii in­ternaţionale, cit şi în privinţa poli­ticii externe a celor două ţări. Con­­damnind acţiunile, agresive ale cercu­rilor imperialiste, Rominia şi Bulgaria se pronunţă deopotrivă pentru înfăp­tuirea dezarmării, pentru încetarea ex­perienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen şi interzicerea acestor arme, pentru înfăptuirea securităţii colecti­ve europene. Ele sunt adepte credin­cioase ale rezolvării tuturor proble­melor litigioase pe calea tratativelor, ale promovării principiilor coexisten­ţei paşnice între statele cu sisteme sociale diferite. Politica externă de pace practicată consecvent de Româ­nia şi Bulgaria corespunde întrutotul intereselor vitale ale ambelor popoare şi totodată intereselor păcii şi cola­borării între toate ţările din Balcani şi din sud-estul Europei. Se întăresc necontenit legăturile fră­ţeşti indestructibile, colaborarea tovă­răşească şi schimbul de experienţă în­tre Partidul Muncitoresc Român şi Partidul Comunist Bulgar. Cele două partide, călăuzindu-se neabătut de în­văţăturile marxist-leniniste, luptînd cu fermitate pentru apărarea purităţii acestor Învăţături, le aplică in mod creator la condiţiile concrete, istorice, economice şi naţionale ale fiecărei ţări. P.M.R. şi P.C.R. pun în centrul pre­ocupărilor lor şi activează neobosit pentru lărgirea multilaterală a colabo­rării reciproce şi a relaţiilor frăţeşti intre ţările socialiste, pentru întărirea unităţii de nezdruncinat a lagărului so­cialist, in frunte cu Uniunea Sovietică. Aşa cum se arată în Declaraţia co­mună adoptată la Sofia de către dele­gaţiile P.M.R. şi P.C.R., cele două partide văd in întărirea unităţii lagă­rului socialist, în colaborarea şi intr-a­jutorarea frăţească intre ţările socia­liste, condiţia necesară pentru con­struirea cu succes a societăţii socia­liste, cea mai mare garanţie pentru apărarea suveranităţii de stat a ţări­lor lor, pentru apărarea păcii în lumea întreagă. Vizita pe care delegaţia gu­vernamentală şi de partid bulgară a făcut-o in R. P. Ungară, tratativele purtate slujesc acestor ţeluri interna­ţionaliste. Vizita in Romînia a delegaţiei gu­vernamentale şi de partid bulgare va aduce o contribuţie preţioasă la dez­voltarea continuă a prieteniei şi cola­borării multilaterale româno-bulgare, la cimentarea legăturii frăţeşti din­tre partidele marxist-leniniste din cele două ţări şi totodată un aport la cauza întăririi continue a unităţii şi coeziunii întregului lagăr socialist. Poporul român salută cu bucurie so­sirea în ţara noastră a scumpilor săi oaspeţi bulgari şi le adresează un căl­duros „Bine-aţi venit !“ Tovarăşul ANTON IUGOV Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria, tovarăşul ANTON IUGOV este un activist de frunte al mişcării muncitoreşti revoluţionare din Bulgaria şi al partidului comunist, unul dintre cei mai de seamă conducători ai statului democrat-popular. Tovarăşul Anton lugov s-a născut la 5 august 1904 în­­tr-o familie de țărani săraci. Încă din fragedă copilărie a fost nevoit să muncească. La vîrsta de 14 ani Anton lugov se angajează la fabrica de ţigări din oraşul Plovdiv. In mijlocul proletariatului din Plovdiv, el a devenit un înflăcărat şi dîrz luptător pentru drepturile celor ce muncesc. Tovarăşul lugov participă activ la lupta şi grevele muncitorilor de la fabrica de ţigări din Plovdiv. In 1920, el este concediat pentru participarea la greve. In acelaşi an, A. lugov intră în rîndurile Uniunii Tine­retului Comunist din Bulgaria şi participă activ la miş­carea revoluţionară a tineretului. El a fost unul dintre principalii organizatori ai luptei greviste a muncitori­lor din industria tutunului din Plovdiv şi din alte oraşe ale ţării. In zilele insurecţiei antifasciste din septem­brie 1923, A. lugov îndeplineşte sarcina de a ţine legă­tura între grupele de luptă. In 1928, Anton lugov intră în rîndurile Partidului Comunist Bulgar, în cadrul căruia a îndeplinit impor­tante sarcini, cele mai multe ca activist în aparatul C.C. al partidului. In 1934, Anton Iugov a emigrat în Uniunea Sovietică, unde a terminat şcoala de partid „Lenin“. Inapoindu-se în patrie, în 1936, el s-a încadrat imediat în lupta revo­luţionară dusă de partid şi sindicate. El a participat activ la lupta grevistă a muncitorilor din industria tutunului din Sofia din anul 1936. In 1937, Anton Iugov a fost ales membru al C.C. al Partidului Comunist Bulgar. In acelaşi an el a fost cooptat în Biroul Politic al C.C. al P.C.R. şi de atunci a fost în permanenţă membru al acestuia. Din însărcinarea partidului el a desfăşurat timp de mai mulţi ani activitate în rîndurile tineretului şi sindicatelor. In 1940, Anton Iugov, ca împuternicit al C.C., a condus gre­va muncitorilor din industria tutunului care a cuprins întreaga ţară, şi la care au aderat muncitorii din indus­triile textilă, de cauciuc şi metalurgică prelucrătoare. Pentru activitatea sa revoluţionară, lugov a fost ares­tat şi deportat în repetate rînduri. In 1941, după atacul perfid al hoardelor hitleriste împotriva Uniunii Sovietice, el a fost arestat şi aruncat în lagărul de concentrare „Gonda Vodă“ de unde a evadat după scurt timp. După ce în 1942 majoritatea membrilor C.C. au fost arestaţi, tribunalul fascist l-a condamnat pe Anton lugov la moarte în contumacie. In anii celui de-al doilea război mondial, tovarăşul A. lugov, în calitate de conducător al Comisiei militare a C.C. al partidului, secretar al Co­mitetului Central şi membru al Statului major al arma­tei revoluţionare de eliberare naţională, a jucat un mare rol în desfăşurarea luptei antifasciste a întregului popor, în pregătirea şi desfăşurarea insurecţiei populare de la 9 septembrie 1944. După eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist şi in­staurarea orînciuirii democrat-populare, Anton Iugov este numit ministru al­ Afacerilor Interne în guvernul Fron­tului Patriei. Din ianuarie 1950, el a funcţionat ca mi­nistru al Industriei Grele, iar din 1952 — ca vicepreşedin­te al Consiliului de Miniștri. In aprilie 1956, Adunarea Populară l-a ales în unanimitate pe tovarășul Anton Iugov președinte al Consiliului de Miniștri al Republi­cii Populare Bulgaria. Reproducere după tabloul alegoric „Rominia revoluţio­nară" al pictorului Constantin Daniel Rosenthal, contem­poran al revoluţiei de la 1848. Citiţi în pag. 3-a articolul: Aniver­sarea revoluţiei de la 1848. C­o­c MdMil • In capitala Ceylonului, Co­lombo, s-a deschis sesiunea Consi­liului Mondial al Păcii. Participă 500 de delegaţi din 70 de ţări. • Tovarăşii N. A. Bulganin şi N. S. Hruşciov îşi continuă vizita prietenească în Finlanda, fiind pretutindeni intîmpinaţi cu căl­dură de populaţie. La 10 iunie, conducătorii sovietici au fost oas­peţii oraşului Lahti. • Bourges-Maunoury a comuni­cat preşedintelui Republicii că ac­ceptă să formeze noul guvern fran­cez. • Reprezentantul american în subcomitetul Comisiei O.N.U. pen­tru dezarmare, H. Stassen, a ple­cat duminică în S.U.A. fără a fi prezentat „propunerile spectacu­loase" anunţate de presa de peste Ocean. Tovarăşul TODOR JIVKOV Primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, tovarăşul TODOR JIVKOV, este unul dintre cei mai de seamă activişti de partid şi de stat din Republica Populară Bulgaria. Tovarăşul T. Jivkov s-a născut la 7 septembrie 1911 în satul Praveţ, plasa Botevgrad, într-o familie de ţă­rani săraci. Din tinereţe, el şi-a ocupat locul în rîndurile glorioasei armate a clasei muncitoare bulgare, lucrînd ca tipograf la tipografia de stat din Sofia. Concomitent el a frecventat şi absolvit şcoala de grafică din Sofia. In 1939, T. Jivkov a intrat în rîndurile Uniunii Tine­retului Comunist din Bulgaria. In 1932 el devine membru al P. C. R., pe atunci în ilegalitate. Rînd pe rînd a îndeplinit importante sarcini de partid. La în­ceput a fost membru al Comitetului raionului doi din Sofia, iar din 1934 pînă în 1936 — secretar al co­mitetului raionului de partid trei şi membru al comite­tului districtual Sofia al P.C.R. După invadarea teritoriului Bulgariei de către trupe­le hitleriste şi atacul Germaniei fasciste împotriva Uniu­nii Sovietice, Todor Jivkov — aflîndu-se printre condu­cătorii organizaţiei de partid din Sofia — a desfăşurat o muncă intensă în vederea organizării luptei întregu­lui popor împotriva ocupanţilor hitlerişti şi a agenţilor lor din Bulgaria. In 1943 partidul i-a încredinţat organizarea şi condu­cerea mişcării de partizani din plasa Botevgrad, iar în iulie 1944 el a fost numit locţiitor al comandantului Zo­nei operative Nr. 1 (Sofia). In zilele insurecţiei populare antifasciste din 9 sep­tembrie 1944, T. Jivkov a desfăşurat o vastă activitate fiind unul din comandanţii unităţilor de eliberare naţio­nală care au participat la răsturnarea dictaturii fasciste şi instaurarea puterii populare în capitală. După 9 septembrie 1944, T. Jivkov a ocupat funcţii de răspundere în aparatul de partid şi de stat. In 1945 tovarăşul Jivkov devine membru supleant al C.C., iar în 1948 — membru al C.C. al P.C.R. Intre 1948—1949, el este secretar al Comitetului orăşenesc de partid Sofia. In aceşti ani el este ales preşedintele Comitetului orăşe­nesc al Frontului Patriei şi preşedintele Consiliului popular orăşenesc Sofia. In 1950, Comitetul Central al partidului l-a ales mem­bru supleant al Biroului Politic și secretar al C.C. al P.C.R. Din 1951, el este membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R. In 1954, tovarășul Todor Jivkov a fost ales prim­­secretar al C.C. al Partidului Comunist Bulgar. Incepînd din anul 1945, tovarășul T. Jivkov este de­putat al Adunării Populare. El este membru al Prezidiu­lui Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria și membru al Consiliului Național al Frontului Patriei. Cantităţi însemnate de cereale contractate prin cooperaţie Numărul producătorilor care încheie contracte cu cooperativele de consum pentru griu, secară, porumb, floarea­­soarelui, orzoaică etc. creşte mereu. Până la 5 iunie a. c. unităţile coope­raţiei de consum din ţară au încheiat contracte cu producătorii pentru mai mult de 113.000 tone grîu-secară, 50.000 tone porumb, 25.000 tone floa­­rea-soarelui şi 6.100 tone orzoaică. Printre regiunile în care coopera­tivele au obţinut rezultate deosebite la contractări de grîu-secară, se numără regiunile: Bucureşti, Craiova, Timi­şoara, Piteşti, Stalin. Mari cantităţi de porumb au con­tractat cooperativele din regiunile Bucureşti, Constanţa, Ploeşti. Staţiunea Sînjorz­băi îşi aşteaptă oaspeţii CLUJ (coresp. „Scînteii“).­­ Cine nu a trecut de mai mulţi ani prin staţiunea balneo-climaterică Sînjorz­­băi din raionul Năsăud va rămîne plăcut impresionat de transformările de aici. S-au refăcut drumuri, s-au a­­menajat parcuri cu terase, alei şi ron­duri de flori; pentru iluminarea sta­ţiunii a fost construită o uzină elec­trică. Staţiunea are o sală de cinemato­graf şi un teatru de vară. In curînd se va termina construcţia unei săli de gimnastică curativă şi pentru diverse manifestări sportive. Capacitatea staţiunii a crescut de la 200 locuri la 300 iarna si 500 vara. In staţiune se tratează bolnavi de stomac, de ficat, diabet, colită etc. Pentru îngrijirea acestora în staţiune lucrează 11 medici specialişti. De ase­menea staţiunea dispune de cabinete de radiologie, fizioterapie, stomatolo­gie. Se fac tratamente cu raze ultra­scurte și ultraviolete. In cele 10 pavilioane a fost adus mobilier nou. Bucătăria prepară 7 re­gimuri dietetice, după prescripția me­dicală. DE UNDE-L ŞTIU IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIH PE STRATULAT?... Ascultam vor­ba lui liniştita (par­că prea liniştită faţă de zgomotul viu al halei!), priveam chipul său calm (parcă prea calm în mijlocul frămîntării din jur.­) şi mă între­bam : „Totuşi, de unde-l cunosc pe omul acesta ? Din ce colţişor ascuns al creierului s-a ivit acum, în în­­timpinarea noii mele cunoştinţe, însuşi chipul lui, ca într-o oglindă fermecată ?“ Cu siguranţă că l-am mai întîlnit undeva pe Ion Stratulat. Cine ştie însă unde şi cinci ? — Poate în sat ? sugerează Stratu­lat. E de prin păr­ţile Breţcului,din­­tr-un sat pe unde într-adevăr am călcat mai de mult. Dar el era, pe vremea aceea, plecat. — De fapt, explică Stratulat, ai mei au plecat de acasă de sărăcie. Pe atunci, era destulă marfă din articolul ăsta, la noi. ...Gîşte de păscut, oi de păzit, mo­şieri de hrănit — cam acestea au fost grijile lui Stratulat în copilă­rie. Nu! Nu-l cunosc de la ţară. Nici nu mi-l pot închipui de altfel pe omul acesta, cu salopeta parcă tur­nată pe făptura lui subţirică, ţinînd — în locul pilei de ajustaj — capă­tul unei frînghii de care-i legată o vacă. — Fienii îi cunoști ? — întreabă din nou Stratulat. — Da ?... Păi am stat acolo o bucată de vreme. Bă­­trînul a lucrat la fabrica de ciment. Acolo am cunoscut eu viața de muncitor... Dar nici dealurile Fienilor, nici coșurile albe ale fabricii de ciment, răsărite în amintire, nu-mi vorbesc nimic de Stratulat. — Ei, atunci numai de aici, de pe vremea cînd îl lucram pe I.A.R.- 22, ne cunoaștem! Il privesc uimit. Ce poate avea tinerelul acesta (parcă abia acum ieșit din școala profesională) cu bătrînul tractor născut aici cu zece ani în urmă ? — Eram, ce e drept — explică Stratulat citind probabil mirarea din ochii mei — eram intr-adevăr un puşti. Ar fi fost poate mai po­trivit să mă ocup cu învăţătura, sau să umblu pe Tîmpa, după fete. Dar fabrica era încă în reconstrucţie. N-aveam timp de aşa ceva. Se mun­cea cu însufleţire şi noi, tinerii, mai bine nu plecam seara acasă decît să lăsăm o piesă de tractor neter­minată. Poate să-ţi povestească mai pe larg nea Juver­­deanu sau alţii mai bătrîni. Eu eram un puşti. Lucram doar. Altceva nu prea ştiam pe a­­tunci. Şi tot căutînd să lege firul, în­trerupt în amintire al cunoştinţei noa­stre din trecut, Stratulat şi-a de­pănat toată po­vestea vieţii lui în uzina aceasta imensă. Vorbea despre toate cu ace­laşi glas monoton şi cînd po­menea de vreun eveniment însem­nat din uzină sublinia timid că ar fi mai bine să cer in privinţa asta părerea altora, mai buni cunoscă­tori ai vieţii uzinei. La ajustat, Stratulat lucrează de cîţiva ani. A început meseria ca VALERIU NEGRU (Continuare în pag. II-a, col. 6—7) Citiri la rubrica de sport — O preţioasă victorie a baschet­­baliştilor români. — Rugbi, box sau... nesportivi­­tate ? — Scrimerii de la Progresul învingă­tori în partida cu echipa F.S.G.T.­­Franţa. — Nencini a cîş­­tigat al 40-lea tur ciclist al Italiei. In clişeu : O fază de la întilnirea de baschet România — U.R.S.S., disputată duminică in Capi­tală. IAŞI (coresp. „Scînteii"), în Lun­ca Siretului, la Mirceşti, a avut loc duminică dimineaţa, într-un cadru festiv, deschiderea muzeului me­morial „Vasile Alecsandri“. La fes­tivitate au fost de faţă reprezen­tanţi ai Ministerului Invăţămîntului şi Culturii, ai organelor locale de partid şi de stat, academi­cieni, profesori universitari, stu­denţi, artişti şi regizori de la dife­rite teatre din ţară, mii de ţărani muncitori de prin satele din Impre­j­urimi. Au mai fost de faţă şi mem­­brii delegaţiei culturale din R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldoveneas­că, care ne vizitează ţara. In cadrul festivităţii, academicia­nul Iorgu Iordan, scriitorul Eusebiu Camilar, Traian Ghiţescu, direc­torul Teatrului Naţional „Vasile A­­lecsandri“ din Iaşi, şi alţii au evocat viaţa şi activitatea marelui scriitor. Participanţii au vizitat apoi mu­zeul memorial. In cele 5 săli res­taurate ale clădirii, care a aparţi­nut poetului, se află expuse o par­te din mobilierul, biblioteca, ta­blourile şi obiecte care au apar­ţinut scriitorului şi soţiei sale, ma­nuscrise ale operei poetului, foto­copii etc. La închiderea festivităţii în parcul muzeului, colectivul Teatrului Na­ţional din Iaşi a prezentat piesa lui Vasile Alecsandri „Chiriţa în pro­vincie". Maestrul C. Silvestri îşi continuă seria succeselor în Anglia La 8 iunie a.c., maestrul Constan­tin Silvestri a dat la „Colston Hali” din Bristol un concert care s-a bu­curat de mare succes. Cei 2000 spectatori au aplaudat în­delung fiecare piesă din program, re­­chemînd dirijorul român de cite 5—6 ori. Publicul şi-a manifestat îndeosebi aprecierea faţă de Simfonia I-a de Enescu, al cărei final a fost bisat. Deschiderea muzeului memorial „Vasile Alecsandri" O IDEE fericită a avut con­ducerea schelei Boldeşti căutînd să suprime ba­rierele convenţionale ri­dicate în mod cu totul artificial între diferite funcţii. Drept care, Si­­mion Constanţa, geolog, extrage cifre din regis­trele de contabilitate: Ştefănescu Ecaterina şi Elena Ţigănuş, respec­tiv tehniciană la ex­tracţie şi geolog, extrag cifrele de pe lista de pontaj. Chiriţescu Geor­ge, geolog şi el, îşi com­­plectează studiile la ma­gazia de materiale ce cu onoare o serveşte. Suntem­ întrebaţi de ce directorul Florea Ghiu­­ţă şi inginerul-şef An­drei Nicov tolerează to­tuşi, ca posturile de di­rectoare de creşă şi res­ponsabilă de cantină să nu fie ocupate nici la ora aceasta de geologi de profesie ? Mai aveţi răbdare... Se va ajunge şi-acolo... FRUMOASA DUNĂRE albastră, e valsul pre­ferat al lui Ion Crăciun, preşedintele Sfatului popular din comuna Abrud (raionul Adam­clisi). Il valsează numai în localul şcolii, pe rînd, in fiecare clasă. In altă parte nu-i place. In şcoala transforma­tă de cîteva ori pe lună în salon de dans, s-a înregistrat succesiv dis­pariţia statului Para­guay de pe harta Ame­rica de Sud, deteriora­rea unor pereţi, muta­rea din loc a cîtorva geamuri şi apariţia sub tabloul „Lupta de la Nicopole“ a unor emo­ţionante inscripţii, toate atestînd poezia nesfîrşi■*­tă a nopţilor de vară. E o fericire, totuşi, că nu se dansează samba. Ar rămîne şcoala fără toată America de Sud. LOGICA celor care conduc des­tinele oraşului Odobeşti e infailibilă. Dacă aşezi frumos grămezi de pie­triş pe marginea şose­lei şi le laşi să se rume­nească în tihnă la soare — e clar: dovedeşti preocupări edilitare. Dacă pui însă grămezile de pietriş pe şosea — ai o şosea reparată şi bună, dar nu mai ai preocu­pări edilitare. De vreme ce nu mai sunt nici gră­mezile de pietriş... Conducătorii oraşului Odobeşti ţin însă la prestigiul lor. Preocupările lor edi­litare stau de un an pe marginea şoselei.

Next