Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)

1957-06-11 / nr. 3929

Pag. 2 VIAŢ­A DE PARTID Din activitatea unui secretar al comitetului orăşenesc de partid Tovarăşul Ion Negociu­ este unul din secretarii Comitetului orăşenesc de partid din Ploeşti. Această muncă i-a fost încredinţată numai de cîteva luni, mai precis după ce comitetul orăşenesc de partid a trecut la aplicarea Hotă­­rîrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la îmbunătăţirea structurii aparatului de partid. In această calitate, el a primit sar­cina să se ocupe direct de un număr de 84 de organizaţii de bază, fiind a­­jutat în muncă de un grup de 5 ins­tructori teritoriali. In acelaşi timp, el răspunde în faţa comitetului orăşe­nesc de partid de buna desfăşurare a activităţii economice în întreg oraşul. Organizaţiile de bază de care răs­punde în mod nemijlocit tov. Ion Ne­­gociu îşi desfăşoară activitatea în cele mai diferite sectoare: întreprinderi, instituţii, cooperative meşteşugăreşti, şcoli, organizaţii de bază de cartier. Tot el îndrumă activitatea Comitetului de partid al nodului de cale ferată, Ploeşti-Sud şi a Comitetului de partid al Atelierelor C.F.R.-Ploeşti. Deşi timpul de cînd a primit aceas­tă muncă este relativ scurt, este totuşi interesant de văzut cum a muncit tovarăşul Ion Negociu, împreună cu cei 5 instructori terito­riali, pentru îmbunătăţirea activităţii organizaţiilor de bază de activitatea cărora răspunde. Pentru a face faţă numeroaselor sarcini ce-i stau în faţă, pentru a le putea rezolva mai opera­tiv, secretarul comitetului orăşenesc de partid are o strînsă legătură cu in­structorii teritoriali. El se întîlneşte cu cei 5 instructori teritoriali la fie­care 2—3 zile. Cu acest prilej instruc­torii îl informează pe secretar asupra situaţiei din unele întreprinderi; ei primesc sfaturi cu privire la metodele de rezolvare a unor probleme mai complicate, precum şi sarcini concrete legate de munca organizatorică, de propagandă şi agitaţie sau alte sar­cini care trebuie transmise organiza­ţiilor de partid. La aceste scurte consfătuiri ins­tructorii arată deficienţele pe care le-au observat în unele întreprinderi şi pe care ei nu le-au putut rezolva. Atunci tov. I. Negociu împreună cu instructorul se deplasează la între­prinderea respectivă. Aşa s-a întîm­­plat de pildă cînd instructorul teri­torial Gh. Ştefănescu a sezisat că or­ganizaţia de bază de la rafinăria nr. 5 nu ştie cum să-şi exercite dreptul de control asupra administraţiei. In cadrul unei şedinţe a biroului organizaţiei de bază, la care a parti­cipat şi conducerea administrativă, se­cretarul comitetului orăşenesc de par­tid a explicat ce înseamnă şi cum se exercită dreptul de control al organi­zaţiei de bază. Cu acest prilej s-a in­teresat şi de felul cum se îndepli­neşte planul de producţie. Fiind informat că din cauza unor defecţiuni organizatorice materia primă ce tre­buia să sosească la rafinărie va în­­tîrzia — ceea ce periclita îndeplinirea planului — tov. Negociu a luat ime­diat legătura cu organele economice de care depindea rezolvarea acestei probleme. In urma acestei intervenţii materia primă a sosit la vreme în în­treprindere. Secretarul comitetului orăşenesc îşi desfăşoară activitatea pe baza unui plan în care sunt prevăzute deplasă­rile în unele organizaţii de bază. De curînd, tov. Negociu a stat o zi în­treagă în întreprinderea „Sticla“-Pra­­hova. El s-a interesat îndeaproape de munca pe care o desfăşoară această organizaţie de bază în vederea pri­mirii de candidaţi de partid. Secretarul comitetului orăşenesc de partid s-a informat şi asupra felului cum se desfăşoară învăţămîntul de partid, şi ce pregătiri se fac pentru închiderea a­­nului şcolar. A aflat, printre altele, că propagandistul Negrea Mihai n-a mai participat de 3 luni la pregătirea propagandiştilor. Secretarul comitetu­lui orăşenesc l-a chemat pe propagan­dist în faţa biroului organizaţiei de bază şi împreună cu acesta i-a anali­zat activitatea. Apoi propagandistul a fost ajutat să organizeze seminariile care nu se ţinuseră în cadrul cercului. Una din metodele prin care secre­tarul comitetului orăşenesc de partid sprijină activitatea organizaţiilor de partid din raza sa de activitate este participarea la adunările generale ale organizaţiilor de bază. Tov. Negociu a participat la adunările organizaţii­lor de bază de la Revizia vagoane- Ploeşti, la organizaţia de bază nr. 28 de la Depoul C.F.R. şi împreună cu instructorul a participat la adunarea organizaţiei de la Baza de aprovizio­nare construcţii şi montaj. Pre­zenţa secretarului comitetului orăşe­nesc de partid, faptul că el a luat cuvîntul în cadrul adunărilor generale au contribuit la îmbunătăţirea muncii. Secretarul comitetului orăşenesc de partid a acordat o atenţie deosebită Comitetului de partid al nodului de cale ferată Ploeşti-Sud, care fiind un organ nou creat, trebuie ajutat mai mult. Tov. Negociu a fost de multe ori la acest comitet de partid, a stat de vorbă cu numeroşi membri ai ce­lor 30 de birouri de organizaţii de bază, i-a îndrumat cum să-şi orga­nizeze mai bine munca politică de masă, dînd o atenţie deose­bită muncii pe care trebuie s-o desfăşoare agitatorii, propagandiştii. El a dat un ajutor mare şi în rezolvarea unor probleme organiza­torice, în orientarea discuţiilor din a­­dunările de partid spre problemele cele mai importante care se ridică la locul de muncă. Acum tov. Negociu ajută direct la pregătirea unei analize a activităţii comitetului de partid de la acest nod de cale ferată. Desigur că activitatea tov. I. Ne­gociu şi a instructorilor teritoriali de care se ocupă este cu mult mai bo­gată şi mai variată decît poate fi în­făţişată în acest articol. In activitatea de zi cu zi a secre­tarului comitetului orăşenesc de par­tid, şi mai ales în activitatea ins­tructorilor teritoriali se ivesc însă şi unele greutăţi. Este lucru ştiut, de pil­dă, că fiecare instructor teritorial îşi are planul său de muncă, aprobat de către secretarul comitetului orăşenesc de partid. Iată însă că din cauza unor sarcini aşa-zise urgente care se ivesc mereu, planul de muncă nu poate fi respectat. In plus „se mai întîmplă“ că aproape în fiecare săptămînă ins­tructorii sînt obligaţi să facă o zi pe curierii,­ să colinde toate organizaţiile de bază de care se ocupă pentru a aduce nişte date statistice sau pentru a face unele convocări la diverse şe­dinţe. Este limpede că în această pri­vinţă Comitetul orăşenesc de partid Ploeşti trebuie să lupte împotriva me­todelor învechite, a rutinei. Experienţa cîştigată pînă acum, îmbunătăţirea continuă a metodelor de muncă, asigură Comitetului orăşe­nesc de partid Ploeşti cele mai bune condiţii pentru ridicarea întregii acti­vităţi de partid pe o treaptă şi mai înaltă. SONIA MOLDOVANU sarcină importantă Dezbaterile în legătură cu munca de educare comunistă a tineretului, care au avut loc zilele trecute în aduna­rea activului de partid al comitetu­lui regional de partid Ploeşti, au scos la iveală numeroase aspecte ale mun­cii organelor şi organizaţiilor de par­tid în acest domeniu. In numeroase întreprinderi,­­ în S.M.T.-uri, în gospodăriile de stat şi în gospodăriile colective din regiune îşi desfăşoară activitatea peste 2500 brigăzi U.T.M. de producţie şi peste'' 700 posturi utemiste de control.­­ In adunare s-a subliniat activitatea rod­nică desfăşurată de organizaţia de partid de la uzinele ,,I. C?i Frimu“­­Sinaia, care a muncit concret cu ti­neretul, antrenîndu-l la cele ..mai­ irli­­portante acţiuni din uzină. Din discuţii a reieşit însă că în ulti­mul timp a avut loc o slăbire a muncii organelor şi organizaţiilor de partid din regiune în legătură cu educarea comunistă a tineretului. Ca urmare au apărut unele cazuri de huliganism, de beţie, de lipsă de conştiinciozitate în muncă şi învăţătură. Mulţi dintre vorbitori au subliniat necesitatea îmbunătăţirii educaţiei ti­neretului din şcolile de toate gradele. Aplicarea numeroaselor propuneri făcute de participanţii la adunarea ac­tivului de partid constituie o condiţie importantă pentru îmbunătăţirea în­tregii munci educative de partid în rîndurile tineretului din regiunea Ploeşti. Consultaţii In cadrul învâţâmîntului de partid Cu ocazia apropierii închiderii anu­lui şcolar în învăţămîntul de partid, zilele­­acestea au fost organizate la unele cabinete de partid din regiunea Ploeşti consultaţii pentru propagan­dişti. Cu acest prilej, lectori ai secţiei de propagandă şi agitaţie a C.C. al P.M.R. au clarificat o serie de proble­me pe teme de economie politică, filo­zofie şi istoria P.M.R. La cererea unor propagandişti lec­torii au clarificat problemele legate de caracterul imperialist al primului răz­boi mondial şi rolul Romîniei în acest război, caracterul mișcării muncitorești pînă la crearea partidului și multe alte probleme. SCÎIÎTEIA Dinamo-C. C A* Rugbi, box sau... nesportivitate? Nu ne aşteptam ca meciul de „Cupă“ dintre rugbiştii de la Dinamo şi C.C.A. să fie de un nivel tehnic atît de scă­zut Nici o fază clară de rugbi, nici acţiuni pe trei­ sferturi, ci numai o luptă — mai mult sau mai puţin spor­tivă — pentru rezultat. A cîştigat Di­namo cu 17—12. Atît despre meciul în sine. Spectatorilor le-a fost rezervată însă o surpriză şi mai neplăcută: nesporti­­vitatea unor jucători de la care te aş­teptai mai puţin. Cum se face că ma­joritatea jucătorilor dinamovişti, în frunte cu D. Ionescu, au fost duminică de o nervozitate excesivă şi că antre­norul A. Vogel, de pe tuşă, a încer­cat, asemenea unui „îmblînzitor“, să-i potolească ? Este oare justificat ca, supărîndu-te pe arbitru, să te retragi de pe teren, aşa cum au încercat să facă dinamoviştii la „propunerea“ lui D. Ionescu, căpitanul echipei . Ce a justificat ca Emil Dumitrescu să tri­mită o „directă de stînga“ lui R. Chi­­riac? Ce a justificat apoi ca Paloșanu și tînărul dar prea netemperatul Pe­­trache să se lovească reciproc? Nici Penciu nu avea motive să joace „tare“, chiar dacă echipa sa era dezavanta­jată de scor. Arbitrajul nu motivează cu ni­mic nesportivitatea jucătorilor. Dar a te întrece în vociferări cu jucătorii, a le da avertismente nenumărate, nu înseamnă că ții meciul în mînă. De altfel, după părerea noastră, nu D. Ma­­noileanu ar fi fost cel mai indicat ar­bitru pentru acest meci... Faţă de asemenea acte nesportive se impun cît mai severe măsuri. Nu poate fi admis nici unui sportiv, şi cu atît mai mult unor maeştri ai spor­tului, să folosească terenul de sport decît pentru o luptă sportivă corectă, loială, dusă în limitele regulamentului. în cîteva rînduri — Echipa de scrimă a asociaţiei Progresul a întrecut cu 3—1 pe scri­­merii de la F.S.G.T.-Franţa. — Cîţiva dintre atleţii noştri frum­­aşi au fost prezenţi sîmbătă şi dumi­nică la întrecerile internaţionale atle­tice organizate la Varşovia, Atena şi Istambul. Iolanda Balaş, N. Răşcănes­­cu, Ilie Savei, Z. Vamoş, Florica Oţel, Gh. Stanei au cîștigat probele la care au concurat. — La înot, două noi recorduri repu­blicane : Gabriela Mangezius (200 m. bras — 3 min. 5,9 sec.) și St. Ionescu (800 m. liber — 10 min. 26,5­ sec.). — Ciclista Herta Schuster a cîștigat titlul de campioană a R. P. Romîne la semi-fond — șosea. — Italianul Nencini a cîștigat cel de-al 40-lea tur ciclist al Italiei. Al doilea, la 19 secunde, s-a clasat fran­cezul Louison Bobet Băiatul din stingă este Alioşa, iar cel din dreapta — Boris, eroii princi­pali ai filmului „VOCAŢIE“, realizat în studiourile „Maxim Gorki“ din Moscova de regizorul Maria Feodorova (scenariul: V. Spirin). Inlătu­­rînd formula „copilului minune“, autorii filmului „Vocaţie“ descriu ascensiunea unui tînăr talent muzical, ale cărui posibilități dau roade datorită dragostei și grijii celor din jur. DESPRE UNELE PROBLEME ALE ŞTIINŢEI FILOZOFICE Trăim într-o epocă pasionantă. Eve­nimentele din ultimele decenii s-au desfăşurat sub semnul măreţei învăţă­turi a marxism-leninismului; ele au demonstrat şi demonstrează întreaga forţă şi justeţe a acestei învăţături. Pe un teritoriu uriaş al globului pă­­mîntesc, între Europa centrală şi Ocea­nul Pacific, se întinde o lume nouă, socialistă, unde puterea aparţine oame­nilor muncii, unde concepţia dominan­tă despre lume este concepţia marxist­­leninistă. Filozofia, ca una din formele con­ştiinţei sociale, a fost întotdeauna şi continuă să fie în miezul preocupărilor societăţii. Fiind o parte integrantă a ideologiei ştiinţifice socialiste, filozofia marxistă constituie o armă puternică în lupta ideologică a forţelor progresis­te împotriva forţelor reacţiunii şi obscurantismului, ajută la formarea concepţiei ştiinţifice despre lume a oamenilor muncii şi slujeşte educării comuniste a acestora. Partidul Comu­nist al Uniunii Sovietice atribuie o mare însemnătate elaborării ştiinţifice a problemelor actuale ale ştiinţei filo­zofice, ca o parte integrantă a muncii sale ideologice. Un important punct de cotitură în activitatea de cercetare ştiinţifică în domeniul filozofiei, ca şi în întreaga viaţă ideologică, a fost Congresul al XX-lea al P.C.U.S. După cum se ştie, congresul a criticat cu asprime tendin­ţa de a rupe munca ideologică de prac­tica construcţiei comuniste, a dezvăluit cauzele rămînerii în urmă a ştiinţelor sociale, inclusiv a filozofiei, faţă de măreţele sarcini care stau în­ faţa po­porului sovietic. Congresul al XX-lea a adresat filozofilor sovietici chema­rea de a-şi concentra eforturile crea­toare pentru rezolvarea celor mai act­­­tuale probleme ştiinţifice, legate de sarcinile construcţiei comuniste. După congres au şi apărut o serie de lucrări care arată că filozofii au început să elaboreze cu mai mult curaj şi în mod creator problemele actuale ale ştiinţei şi ale vieţii sociale. Au început să se desfăşoare mai larg discuţiile ştiin­ţifice teoretice. Cele mai importante probleme, la a căror rezolvare lucrează în prezent fi­­­­­ozofii sovietici, sunt: în domeniul ma­­­­terialismului istoric — legile apariţiei şi dezvoltării societăţii socialiste; în A. OKULOV director-adjunct al Institutului de Fi­lozofie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. domeniul materialismului dialectic ;■ dezvoltarea învăţăturii leniniste cu privire la unitatea dintre dialectica ma­terialistă, logică şi teoria cunoaşterii, elaborarea logicii dialectice şi a cate­goriilor dialecticii; în domeniul pro­blemelor filozofice ale ştiinţelor na­turii — sintetizarea materialistă a realizărilor fizicii, biologiei şi altor ştiinţe moderne; în domeniul istoriei filozofiei —­ pregătirea unor lucrări despre istoria universală a filozofiei, despre istoria filozofiei popoarelor U.R.S.S., istoria filozofiei orientale, istoria filozofiei moderne. Un loc im­portant este rezervat cercetării etapei leniniste în filozofie, problemelor eti­cii, esteticii, ateismului, alcătuirii de manuale despre bazele filozofice mar­­xist-leniniste, despre materialismul dialectic şi materialismul istoric, des­pre istoria filozofiei etc. ★ Problema fundamentală a materia­lismului istoric este problema legilor şi forţelor motrice ale dezvoltării socie­tăţii, ale progresului istoric. Poporul sovietic, condus de partidul comunist, a fost primul care a croit drumul spre socialism. După victoria Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie, în U.R.S.S. a apărut şi s-a consolidat o formaţiune social-economică nouă, so­cialistă, cu legile ei specifice de dez­voltare. Elaborarea profundă şi multi­laterală a problemelor legate de naşte­rea şi dezvoltarea acestei formaţiuni este menită să dezvăluie izvoarele for­ţei de neînvins a statului socialist — principalul instrument al construirii comunismului, rolul şi însemnătatea întăririi alianţei dintre clasa munci­toare şi ţărănime, să dezvăluie legile de dezvoltare ale democraţiei sovietice, ale naţiunilor socialiste, ale culturii a­­cestora, să arate rolul partidului co­munist , ca forţă conducătoare şi or­ganizatoare a construirii socialismului şi com­unismului. In cercetarea acestor probleme, filo­zofii sovietici acordă o mare atenţie lămuririi rolului factorilor subiectivi la construirea societăţii comuniste, creşterii rolului creator al maselor în socialism. Experienţa bogată dobîndită de sutele de milioane de oameni din ţările socialiste în opera de construire a noii orînduiri oferă un material preţios pientru îmbogăţirea şi dezvoltarea con­­tnuă a ştiinţei marxist-leniniste. Di­feriţi critici burghezi ai marxismului au afirmat şi afirmă că marxism-leni­­nismul, recunoscînd existenţa legilor obiective ale dezvoltării societăţii, i-ar considera, chipurile, pe oameni ca simpli executanţi ai necesităţii econo­mice, ar nega posibilitatea unei activi­tăţi conştiente, libere, a oamenilor. Realitatea sovietică şi a celorlalte ţări socialiste, atît de bogată în ceea ce priveşte formele de participare a ma­selor muncitoare la construirea socia­lismului, uriaşele succese obţinute de popoarele acestor ţări într-o perioadă istorică foarte scurtă, dezmint în în­tregime aceste mincinoase născociri burgheze. Recunoașterea determinismului, adi­că a legăturii necesare, guvernate de legi, între fenomene, nu numai că nu exclude rolul activ al oamenilor în dezvoltarea socială, ci dimpotrivă, creează baza pentru o activitate conș­tientă intensă, creatoare. Marxismul porneşte de la faptul că înşişi oame­nii îşi făuresc istoria. Necesitatea is­torică se realizează prin activitatea oamenilor: cu cît această activitate e mai vie, cu atît necesitatea se va în­făptui mai deplin şi mai rapid. Deter­minismul marxist nu are nimic comun cu determinismul mecanist metafizic, care neagă orice posibilitate a omului de a influenţa desfăşurarea cauzal-de­­terminată a evenimentelor. Numai marxism-leninismul a creat baza teo­retică pentru rezolvarea ştiinţifică a problemei raportului dintre necesitate şi libertate, supunînd unei critici ascu­ţite orice idei subiectiviste şi volunta­riste despre independenţa voinţei faţă de realitatea obiectivă, faţă de desfăşu­rarea reală a dezvoltării istorice. Cu cît cunoaşterea noastră pătrunde mai a­­dînc legile de dezvoltare a naturii şi activităţii omeneşti, cu atît mai mari sunt posibilităţile noastre de a preve­dea desfăşurarea evenimentelor, iar voinţa noastră devine mai liberă. Li­bertatea voinţei nu constă în liberta­tea faţă de legile realităţii obiective, ci în cunoaşterea acestor­ legi. Elaborarea problemelor legate de acţiunea legilor de dezvoltare a socie­tăţii socialiste trebuie să fie strîns le­gată de studierea unor astfel de pro­bleme ale vieţii internaţionale actuale, ca, bunăoară, coexistenţa paşnică şi în­trecerea între cele două sisteme, posi­bilitatea preîntîmpinării războiului şi a asigurării unei păci trainice, de stu­dierea unor forme noi ale luptei de clasă în ţările capitaliste, ale mişcării de eliberare naţională. In lucrările so­ciologilor burghezi apar acum tot mai frecvent teorii potrivit cărora capita­lismul s-ar fi transformat, iar actualul stat capitalist n-ar mai fi o unealtă a claselor dominante pentru asuprirea maselor muncitoare, ci un stat care ar servi deopotrivă tuturor păturilor po­porului. Aceste teorii au drept scop să-i determine pe cei exploataţi să re­nunţe la lupta de clasă, care chipu­rile s-ar fi învechit şi şi-ar fi trăit tra­iul. Demascarea perseverentă şi siste­­­­matică a caracterului exploatator al sistemului capitalist, cu toate contra­dicţiile lui de neîmpăcat, este una din sarcinile importante ale marxiştilor. In prezent, au fost elaborate o serie de lucrări despre democraţia socialistă, despre superioritatea ei şi deosebirea ei fundamentală faţă de democraţia burgheză. Se depun toate eforturile pentru a se înfăţişa procesul construc­ţiei socialiste în toată­­multilateralita­tea şi complexitatea lui, cu toate con­tradicţiile inerente acestui proces. Di­versitatea practicii construcţiei socia­liste în U.R.S.S. şi în ţările de demo­craţie populară cere din partea cadre­lor teoretice o tratare concretă­, istori­că, a problemelor care să ţină seama atît de legile generale, cît şi de parti­cularităţile specifice fiecărei ţări. ★ Multe probleme importante se impun cercetării şi în domeniul materialismu­lui dialectic. Aici este necesară elabo­rarea creatoare a dialecticii materia­liste, ca ştiinţa legilor celor mai gene­rale de dezvoltare a naturii, societăţii şi gîndirii. Sînt prevăzute lucrări privi­toare la categoriile dialecticii materia­liste, a căror studiere este absolut ne­cesară atît pentru înţelegerea, cît şi pentru folosirea întregii forţe a me­todei dialectice, ca instrument al cu­noaşterii şi al practicii revoluţionare. In cercetarea problemelor materia­lismului dialectic este necesar să în­lăturăm o serie de lipsuri care s-au făcut simţite în unele lucrări, scrise în trecut. In primul rînd, tendinţa de a aluneca în abstract, de a ignora fe­nomenele vieţii sociale şi realizările ştiinţelor naturii moderne; în al doi­lea rînd, absenţa uoilor largi­ generali­zări teoretice, a concluziilor filozofice, care decurg din analiza realităţii. Problemele mari şi complexe, legate de înţelegerea tuturor proceselor stu­diate de ştiinţa modernă, de sintetiza­re filozofică a noilor cuceriri ştiinţifice, pot fi rezolvate cu succes de către filozofi numai pe baza unei colaborări strînse cu cercetătorii din diferitele domenii ale ştiinţelor naturii. Teza lui Lenin cu privire la necesitatea unei strînse alianţe între filozofii materia­­lişti şi cercetătorii naturii nu şi-a pier­dut cîtuşi de puţin actualitatea. Filo­zofii sovietici desfăşoară un permanent schimb de păreri cu savanţii naturalişti asupra problemelor ştiinţifice actuale. In prezent se pregăteşte în Uniunea Sovietică Conferinţa unională asupra problemelor filozofice ale ştiinţelor na­turii. La conferinţă vor prezenta refe­rate atît filozofi, cît şi cercetători ai naturii. Printre altele, se vor discuta referatele: 1) V. I. Lenin şi proble­mele filozofice ale fizicii moderne. 2) Cu privire la corelaţia dintre formele de mişcare a materiei. 3) Despre rolul fizicii şi chimiei în cercetarea proble­melor biologice. 4) Chibernetica şi ştiinţele naturii. 5) Despre interpreta­rea mecanicii cuantice. 6) Conţinutul filozofic al teoriei relativităţii. 7) Unele probleme metodologice ale cos­­mogoniei. 8) Problemele filozofice ale geneticii moderne. 9) Teoria leninistă a reflectării şi fiziologia modernă a organelor simţurilor. In vederea aniversării în 1959 a 50 de ani de la apariţia cărţii lui V. I. Lenin „Materialism şi empiriocriti­­cism“, Institutul de filozofie pregă­teşte o amplă lucrare colectivă, inti­tulată „Lenin şi problemele filozofice ale fizicii moderne“, în care se va scoate în evidenţă însemnătatea idei­lor leniniste pentru dezvoltarea fizicii moderne şi se vor analiza asemenea teme importante ca : materia şi miş­carea, spaţiul şi timpul, cauzalitatea şi legitatea. Căutînd să slăbească influenţa cres­­cîndă a materialismului dialectic asu­pra ştiinţelor naturii, filozofii burghezi pretind că dialectica materialistă „n-ar fi rodnică“ pentru ştiinţă. Ei ata­că materialismul, camuflîndu-se sub masca empirismului şi a pozitivismu­lui, elogiind experienţa pură, îm­preună cu cercetătorii naturii, filozofii trebuie să demaşte în mod ascuţit, pro­fund şi concret toate curentele idealis­mului din ştiinţa contemporană. Da­toria lor este de a consolida neîncetat alianţa dintre filozofia materialistă şi ştiinţele naturii. ★ Se ştie că imperialismul desfăşoară în perioada actuală o ofensivă ideolo­gică intensă împotriva ţărilor lagăru­lui socialist. Ţinta atacurilor lor de­osebit de înverşunate este în primul rînd Uniunea Sovietică. Ideologii bur­ghezi încearcă din răsputeri să ani­hileze influenţa crescîndă a ideilor marxist-leniniste în rîndurile maselor de oameni ai muncii, să discrediteze ideologia socialistă. Lupta împotriva ideologiei burgheze şi demascarea esenţei ei îndreptată spre menţinerea exploatării, critica ascuţită a idealis­mului de toate nuanţele, dezvăluirea rădăcinilor gnoseologice şi de clasă ale diferitelor şcoli şi curente filozo­fice antiştiinţifice constituie sarcina cea mai importantă a filozofilor ma­­terialişti. Nu se poate să nu observăm că în ultimul timp s-au intensificat diferitele atacuri revizioniste împotriva marxis­mului. Sub pretextul dezvoltării cre­atoare a marxismului, revizioniştii scot la lumină tot felul de teorii antimarxiste, fac încercări de a revi­zui învăţătura marxist-leninistă des­pre dictatura proletariatului, despre rolul conducător al partidului, despre internaţionalismul proletar şi alte teze fundamentale ale marxism-leninismu­lui. In locul criteriului marxist al luptei de clasă şi al devotamentului faţă de interesele maselor muncitoare, în analiza fenomenelor sociale, apar diferite criterii „morale“ încîlcite, ab­stracte. Concepţiilor marxiste privi­toare la lupta de clasă în perioada de trecere de la capitalism la socialism, la rolul conducător al partidului, li se opun concepţiile liberalismului­ bur­­ghez, relativismului, autonomiei filo­zofiei, autonomiei literaturii şi artei — autonomie înţeleasă ca ceva indepen­dent de lupta de clasă în domeniul ideologic, independent de politică, de conducerea de către partidul comu­­nist. Tendinţele de separare a filozofiei de politica partidului, sunt deosebit de răspîndite în ultimul timp în rîndul unei părţi a filozofilor polonezi, care formulează teza că „filozofia trebuie să stea în afara politicii“. Istoria dez­voltării filozofiei dovedeşte într-un mod mai mult decît convingător că nu există filozofie care să nu fie le­gată de politică. Problema este de ce fel de politică este legată ? De po­litica burgheziei sau de politica par­tidului marxist? „Oamenii au fost în­totdeauna şi vor fi întotdeauna — scria Lenin — jertfe prostuţe ale înşelării şi autoînşelării în politică, pînă cînd nu vor învăţa să descopere, îndărătul oricăror promisiuni, declaraţii, fraze minime le vor oscila între 10 la 22 grade, iar maximele între 23 la 31 grade, morale, religioase, politice, sociale, interesele unora sau altora dintre clase”. Lupta pentru conţinutul de idei, pentru spiritul de partid al ideologiei noastre a constituit şi constituie în­totdeauna problema cea mai impor­tantă în activitatea filozofilor mar­xiști. Nici în munca practică, nici în problemele teoretice, nu trebuie să admitem nici cea mai mică slăbiciune sau concesie făcută ideologiei stră­ine. Principiul spiritului de partid în filozofie a fost şi rămîne principiul de neclintit al ştiinţei filozofice mar­xiste. Noi am apărat întotdeauna şi vom apăra şi pe viitor, cu căldură şi convingere, acest principiu, pentru că aceasta ne ajută să fim mai puternici, şi nimeni din tabăra duşmanilor no­ştri, oricît s-ar strădui, nu ne va putea împiedica să facem aceasta. Cu cît mai bogat va fi conţinutul de idei marxiste şi cu cît mai princi­piali vom fi în activitatea noastră, cu atît mai mare va fi intransigenţa faţă de rămînerea în urmă în elaborarea problemelor importante ale actualită­ţii, cu atît va creşte combativitatea noastră în lupta ideologică, cu atît mai strînsă şi indisolubilă va fi legătura dintre ştiinţa noastră şi viaţă. Cadrele de filozofi sovietici, împreu­nă cu întregul popor sovietic, participă activ la construirea comunismului. Creînd lucrări ştiinţifice, ele acţionea­ză­ în acelaşi timp ca propagandişti ai măreţelor idei ale marxism-leninismu­lui, publică articole şi lecţii în presă. In prezent, filozofii pregătesc o bi­bliotecă filozofică de popularizare, des­­tinată maselor de oameni ai muncii. In epoca noastră măreaţă, fiecare om cu vederi progresiste trăieşte sub influenţa evenimentelor importante ce se petrec în lume. Mult mai puţin ca în trecut se poate el retrage într-un „turn de fildeş“ sau poate contempla lumea de pe poziţii înguste, determi­nate de profesiunea sa. Viaţa perso­nală a fiecărui intelectual nu poate fi despărţită de viaţa poporului, de pers­pectivele şi sarcinile ce stau în faţa omenirii. Să fii liber înseamnă, în pri­mul rînd, să participi activ la viaţa socială, la lupta pentru pace, demo­craţie şi socialism. Anul acesta popoarele ţării noastre vor sărbători, cea de-a 40 a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie. Evenimentele petrecute în a­­cest răstimp dovedesc că numai socia­lismul poate scoate omenirea din im­pasul în care a adus-o capitalismul, poate rezolva problemele sociale deo­sebit de complexe care se pun omeni­rii în epoca actuală. Rominia«U. R. S. S. 44-42 O preţioasa victorie a baschetbaliştilor români „Prima şansă o au baschetbaliştii sovietici. Sunt binecunoscute expe­rienţa jucătorilor şi palmaresul im­presionant al echipei oaspete. Apoi recentele victorii asupra unor for­maţii redutabile (Ungaria — campi­oana europeană — şi Cehoslovacia) sunt edificatoare. Nu­­înseamnă ,»nsa că noi ne dăm bătuţi [.dinainte. Dacă T­uterii impune­­ jocului ritmul care ne convine şi dacă merge apărarea, s-ar putea să şi învingem..." Acestea erau,, în­ain­te de meci/ părerile an­trenorului",V. Popescu, cînd l-am în­trebat­ despre şansele echipelor Ro­mîniei şi Uniunii Sovietice. Duminică la meci, încă de la în­ceput, s-a văzut că jucătorii noştri sînt hotărîţi să facă o partidă fru­moasă. Ritmul jocului a fost în ge­neral cel impus de echipa noastră. Exceptînd primele minute, cînd con­duceam cu 7 puncte diferenţă (8—1), în rest scorul a fost foarte strîns. Prima repriză s-a terminat în fa­voarea oaspeţilor (22—20). Aşa cum remarcau la pauză şi antrenorii, a­­părarea noastră n-a fost aşa de si­gură. Ea n-a insistat la blocaje şi n-a urmărit suficient mingile la panou. In repriza a doua jocul echipei noastre a devenit mult mai orga­nizat. Oaspeţii, în general mai înalţi şi cu un bun control al min­gii, au luat de cîteva ori conduce­rea. Dintre ei s-au remarcat Ozerov şi Stankus. Prin intercepţiile lui Fol­­bert, Costescu, Niculescu, echipa noa­stră a înscris şi ea. Alternanţa sco­rului, cînd pentru unii, cînd­ pentru alţii, a dat jocului o notă dinamică, în care echipa cu mai mult calm a fost avantajată. Şi aceasta a fost reprezentativa Romîniei. Chiar cînd, în­­ultimele minute, baschetbaliştii sovietici au adoptat apărarea „pre­sing", jucătorii noştri au jucat lent, fără să forţeze. Nici nu aveau ne­voie — cu cîteva secunde înainte de sfîrşitul meciului scorul era 44—42. De nedescris rămîn entuziasmul şi bucuria cu care a fost primită victoria echipei noastre. Publicul a purtat pe sus pe jucători şi pe an­trenori, felicitîndu-i pentru compor­tarea lor şi bineînţeles pentru vic­torie. Pentru succesele de pînă a­­cum — bravo baschetbalişti, bravo antrenori (Vasile Popescu şi prof. Alex. Popescu)! Pentru meciurile viitoare, la campionatele europene de la Sofia, vă urăm succes.­ L DUMITRIU PE STRATULAT?... (Urmare din pag. l­ a) simplu lăcătuş, dar încetul cu încetul a prins-o din ce în ce mai bine. Liniştit, nebăgat în seamă, se chinuia la bancul lui de lucru să scoată din piesele ce i se încre­dinţau nu nişte simple repere de maşină, ci adevărate opere de artă, măsurate parcă nu de un rece şi nesimţitor cîntar, ci de tmn ochi de artist. „Din mormolocul ăsta o să iasă­­ un ajustor de nădejde !“ — spuneau despre el bătrînii, înclinaţi să-l privească cu simpatie tocmai pentru firea lui de om serios, aşezat. Şi se pare că au proorocit bine. Meşterii au început să-i dea piese­le cele mai complicate, ştiind că din mina lui nu iese niciodată un rebut. Un grup de utemişti s-au adunat în jurul lui Stratulat să în­veţe de la el meseria. Şi pe nesim­ţite, fără mult zgomot, s-au tran­sformat într-o brigadă de fruntaşi, care foloseau, primii în sector, cele mai înaintate şi productive metode de muncă. — Aţi auzit de Gheorghe Golea­­nu ? Sau de Solomon Adela ? Sînt din brigada noastră. Erau nişte bă­­ietani cînd au venit aici şi acum sînt fruntaşi cunoscuţi în uzină ...Şi dintr-odată mi-am amintit de unde-l cunosc pe Stratulat. Se fă­cuse vîlvă mare, cu şase ani în urmă, despre o brigadă de ajustori din Oraşul Stalin. Chipul lui Stra­tulat apăruse, fotografiat sau dese­nat, în fel de fel de gazete. Va să zică tînărul acesta, pe care eu îl luasem un începător abia ieşit din şcoala profesională, era un vechi fruntaş, un om care „ţinuse afişul“ cu ani şi ani in urmă, un om al cărui nume era pronunţat în con­sfătuirile pe ţară ale fruntaşilor, cu respect şi consideraţie ! — Şi acum? Din ’54 şi pînă a­­cum n-ai mai făcut nimic? Că n-am auzit pomenindu-se de dumneata! Stratulat a dat din umeri şi a zîm­­bit din nou, timid. — De făcut... am mai făcut noi cite ceva. Faţă de '54, de pildă, pro­ductivitatea la mine in brigadă e cu vreo 30 la sută mai mare. In ce pri­veşte calificarea, nu e om care să nu fi cîştigat cel puţin o categorie. Eu cred­ că altu-i „baia“. Ştii? Pe vremea aceea erau puţini fruntaşi în ţara noastră. Şi era loc să se scrie, să se vorbească despre ei. A­­cum sunt sute, ba chiar mii de frun­taşi. S-ar umple gazetele numai cu numele lor dacă s-ar scrie de toţi. Mă întreba deunăzi nevasta: „Ce-i cu tine, Ioane, de nu te mai pome­nesc ziarele ?“ (Femeia, ştii, se mai lăuda prin vecini !) Dar... problema nu poate fi pusă așa. Important nu e dacă poza lui Stratulat apare în gazetă, ci cum muncește Stratulat și ce aduce el acasă. Asta e princi­palul. Nu crezi ? ...Cînd am intrat în vorbă cu Stra­tulat, chipul lui mi-a răsărit din­tr-odată în amintire, ca o imagine pe un ecran. Cine ştie cînd îl voi mai întîlni. O să-l uit oare din nou ? Nu cred! In depozitul amin­tirilor, în rafturile intitulate „om“ şi „tovarăş", scurta fişă biografică pe care mi-a prezentat-o ajustorul acesta liniştit (parcă prea liniştit pentru zgomotul uzinei!) şi modest (parcă prea modest pentru faptele sale!) o să-și păstreze încă multă vreme locul. PE URMELE SCRISORILOR NEPUBLICATE • Dumitrescu Constantin din comu­na Bucinişu, raionul Caracal, ne-a se­zisat că o serie de cetăţeni din comună care au transportat lemne din pădure pentru I.F.E.T.-Balş nu şi-au primit în întregime drepturile cuvenite. Foru­rile de resort care au cercetat cele sezisate ne-au răspuns că s-a luat mă­sura de a se achita drepturile cetă­ţenilor ce au efectuat transporturi pen­tru fostul sector I.F.E.T.-Balş urmînd ca gestionarul Ion Mincu, din vina că­ruia s-au produs nemulţumirile de mai sus, să fie înlăturat. • Un grup de salariaţi ai staţiei C.F.R.-Filiaşi ne-a scris că deservirea şi aprovizionarea chioşcului de ziare şi reviste din gara Filiaşi e nesatisfă­cătoare. Direcţia Regională P.T.T.R.-Craiova ne-a răspuns că proasta difuzare a presei în staţia C.F.R. Filiaşi s-a dato­rat în bună măsură gestionarului Iota Nicolae, fapt pentru care acesta a fost înlocuit. SPECTACOLELE DE AZI RECITAL DE LIEDURI — Jeana Puşcaşu; RECITAL DE PIAN — Constantin Ionescu- Vovu — (orele 20) — Ateneul R. P. Romine (sala Studio). CINEMATOGRAFE: RICHARD AL III-LEA (ambele serii, complectare cinemascop in culori „Nava şcoală pleacă in larg") — Patria; ROMEO ŞI JULIETTA - Republica, Bucureşti, Grădina Progresul, 1 Mai (sală şi grădină); VOCAŢIE — Magheru, Elena Pavel (sală şi grădină), înfrăţirea Intre po­poare, Alex. Sahia (sală şi grădină); FLOAREA DE PIATRA — V. Alecsandri, I. C. Frimu (sală şi grădină); DACA TOŢI TINERII DIN LUME — Lumina, Gh. Doja, Moşilor (sală şi grădină), Volga; DISPĂ­RUT FARA URMA — Central, Flacăra; DRAGOSTE DE MAMA — Doina, Libertăţii; VRĂJITORUL, complectare „Activitatea Cru­cii Roşii" — Maxim Gorki, Timpuri Noi; MUNTELE BĂTUT DE VINT — Tineretului; INIMA CINTA — Alex. Popov, Olga Bancic (sală şi grădină); DON JUAN — Griviţa M. Eminescu; AVENTURILE LUI ARTIOM-U­KA — V. Roaită, Donca Simo (sală şi gră­dină); PRIMUL PUNCT — Cultural; VA­GABONDUL (ambele serii) — Unirea (sală şi grădină); ULTIMA INTILNIRE - Const. David; TAINA NOPŢII ETERNE - T. Vla­­dimirescu (grădină); AL 41-LEA — Arta; JAN JIZKA — Munca ; ORA H, complectare „Pe muntele Retezat” — Mioriţa, Aurel Vlaicu; FIICA MEA TRĂIEŞTE LA VIENA — 23 August (sală şi grădină); OAMENI FARA IMPORTANTA - Alianţa; CĂSNI­CIA DR-ULUI DANWITZ - Popular; TRANDAFIRII LUI ALLAH - N. Bălcescu (sală şi grădină); URAGANUL — G. Coșbuc (sală și grădină). a PENTRU URMĂTOARELE TREI ZILE ÎN ŢARA, vreme caldă la început, dar nesta­bilă, cu cer schimbător, mai mult noros în jumătatea de nord-est a ţării. Ploi sub formă de averse, însoţite de furtuni şi des­cărcări electrice vor cădea treptat în toate regiunile ţării, fiind mai abundente în Ar­deal. Vîntul va sufla moderat, mai întîi din sectorul sudic, apoi din nord-vest. Tempera­tura la început staționară, apoi in scădere. "Sum va fi n vremea" Nr. 3929

Next