Scînteia, iunie 1958 (Anul 27, nr. 4230-4254)

1958-06-10 / nr. 4237

ANUL XXVII Nr. 4237 CONSFĂTUIRE la Casa agronomului SATU MARE (coresp. „Scînteii“). La Casa agronomului din comuna Petin, a avut loc o consfătuire cu specialiştii din toate sectoarele agriculturii din regiunea Baia Mare. Aici s-a stabilit cele mai potrivite soiuri de seminţe care in condiţiile de climă şi sol ale regiunii pot să dea recolte mai mari de cereale, cartofi, legume etc. Totodată s-au prevăzut măsurile în vederea asigurării fondului nece­sar de seminţe din soiuri de mare productivitate pentru însămînţările din toamna acestui an şi primăvara anului viitor. Aşa, bunăoară, în a­­nul viitor se va extinde considera­bil suprafeţele însămînţate cu po­rumb hibrid timpuriu, griul Cenad- 117 şi Marquis, floarea-soarelui g.N.I.M.K.i ovăz Cenad-88 etc. •—0*0------­ Pe şantierul combinatului de cauciuc sintetic Cu cîteva săptămîni în urmă a în­ceput construirea principalelor sec­ţii ale combinatului de cauciuc sin­tetic de la Borzeşti. La secţia de polimerizare, 50 la sută din funda­ţiile stilpilor de beton armat mono­lit au fost terminate. La secţia de uscare şi preparare a Cauciucului au început săpăturile pentru fundaţiile individ­uale ale stîlpilor de beton armat. -OR­O­PARADA PORTULUI DORNEAN VATRA DORNEI (coresp. „Scîn­teii“).­­ Duminica aceasta scena clubului din Vatra Dornei devenise un frumos interior de casă ţără­nească, ai cărui pereţi erau împo­dobiţi cu lăicere de diferite cu­lori, ştergare şi năframe. La ridicarea cortinei, spectatorul neprevenit ar fi putut crede că va asista la o piesă de teatru. De fapt, nu s-a jucat nici o piesă, dar a fost totuşi un spectacol încîntător. Aici s-a desfăşurat parada portului dor­­nean. Pe scenă s-au perindat timp de două ore peste 100 de tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, veniţi din îndepărtate cătune de munte, în straiele lor pitoreşti tradiţionale care şi-au păstrat caracteristicile de-a lungul veacurilor. Cei prezenţi în sală îşi vor amin­ti multă vreme, bunăoară, de pito­rescul costum, cu o tradiţie de peste un veac, prezentat de Agri­­pina Lupescu din Ciocăneşti. Pe fondul alb imaculat al iiei cu altiţe, te izbea bogăţia motivelor cusute în amici negru. Avea o catrinţă din lină ţesută în dungi şi fără flori, iar în picioare opinci. Pe cap ză­branic din bumbac ţesut în 4 iţe, iar peste iie, o bondiţă înflorată întregea pitorescul îmbrăcămintei. Prin bogăția de motive, alter­­nînd culorile roşu şi negru pe fond alb, au impresionat costume­le din Dorna-Cîndreni, Poiana Stampai, Coşna. Pe şantierele de locuinţe din Oraşul Stalin constructorii au în a­­tenţia lor îndeplinirea sarcinii im­portante trasată de partid şi gu­vern , terminarea şi darea în folo­sinţă la timp a tuturor lucrărilor planificate în acest an. Constructorii îşi dau bine seama că dacă acum, cânci ne aflăm în plin sezon de con­strucţii, ei nu ar grăbi ritmul lu­crărilor, le va fi foarte greu să pre­dea oamenilor muncii „la cheie“ cele 211 apartamente în blocuri. După trecerea la sfatul popular regional a unor şantiere, construc­torii sunt sprijiniţi şi îndrumaţi mai operativ de organele locale, reali­­zîndu-se progrese vizibile mai ales în privinţa reducerii duratei de exe­cuţie şi îmbunătăţirii calităţii lucră­rilor. Iată cîteva exemple conclu­dente. Un bloc cu 24 apartamente a fost dat în folosinţă la sfîrşitul lunii aprilie, în loc de luna septem­brie, cum era planificat; în alte două blocuri locatarii nu se vor muta în noiembrie, ci în luna au­gust deoarece constructorii le vor termina mult mai devreme. Ocupîndu-se de grăbirea ritmului lucrărilor de construcţie a locuinţe­lor — ceea ce este un lucru bun — organele locale şi conducerea trus­tului regional de construcţii ne­glijează însă alte probleme cu nimic mai puţin importante. Este vorba, în primul rînd, de faptul că în oraş se construiesc încă locuinţe scumpe, preţul de cost pe aparta­ment fiind de 70-95.000 lei, iar în unele cazuri chiar mai mult. Deşi este cunoscut că o reducere substanţială a preţului de cost se poate obţine prin creşterea rapor­tului între suprafaţa construită şi cea locuibilă, totuşi Comitetul exe­cutiv al sfatului popular orăşenesc a acceptat să se construiască locu­inţe după proiecte în care acest in­dice important este destul de scă­zut. La unul din blocurile a cărui construcţie a început, cu trei săp­tămîni în urmă­ri, oraşul muncito­resc, de pildă, numai 35 % din su­prafaţa construită este locuibilă. Faptul că, după discuţii nenumărate în legătură cu această problemă, se menţine încă o asemenea situaţie, nu poate fi considerat decît ca o lipsă de răspundere. Să nu fi înţeles care pînă acum tovarăşii de la sfa­tul popular faptul că tocmai Indicele redus, de numai 38 % la majoritatea apartamentelor, atra­ge după sine cheltuirea în mod su­plimentar a unor fonduri însemnate şi îngreunează rezolvarea proble­mei construcţiei de locuinţe ? Este timpul ca sfatul popular — benefi­ciarul lucrărilor — să ceară în mod hotărît proiectanţilor să îmbunătă­ţească distribuţia interioară a ca­merelor şi dependinţelor, să înlă­ture orice soluţie care duce la ri­sipă de spaţiu. Altfel nu-i va fi tocmai uşor să realizeze în acest an locuinţe ieftine. Trăgînd unele învăţăminte bune din anii trecuţi, sfatul popular şi conducerea trustului de construcţii locale şi-au pus la începutul aces­tui an problema: cît construim şi unde ? Intr-adevăr, în rezolvarea acestei probleme s-au găsit, pe baza unor consultări reciproce şi cola­borări strînse, soluţii bune. Bună­oară, blocurile de locuinţe care se construiesc acum în oraş sunt ampla­sate pe străzi care au instalaţii de apă, gaze şi energie electrică sau pe artere unde aceste lucrări se pot executa cu cheltuieli minime. Dar tovarăşii de la stat şi trust au trecut prea uşor peste întrebarea: de unde aprovizionăm şantierele cu materiale ? — neglijînd astfel toc­mai una din problemele legate ne­mijlocit de costul locuinţelor. Era de aşteptat ca după reorganizarea sectorului de construcţii Sfatul popular regional Stalin să treacă operativ la organizarea unei puter­nice baze de producţie a materiale­lor de construcţii locale. Dar, ca şi în anii trecuţi, cantităţi însemnate de materiale se aduc din alte regi­uni. Bunăoară, întreprinderea nr. 3- Ing. A. SANDESCU (Continuare in pag. IlI-a) im. LA ORAŞUL STALIN C­heltuielile inutile încarcă costul locuinţelor Marți 10 iunie 1953 4 PAGINI — 20 BANI întreprinderile timişorene în întrecere TIMIŞOARA (coresp. „Scînteii"). — Intr-o serie de întreprinderi din regiu­nea Timişoara, întrecerea socialistă se desfăşoară cu însufleţire. Au fost obţi­nute numeroase succese în producţie. Combinatul Prin sporirea în­­metalurgie Reşiţa cărcăturilor la cup­toare, prin extin­derea turnării pe vagoneţi , oţelarii reşiţeni au dat de la începutul acestui an şi pînă la 5 iunie mai mult de 14.000 tone oţel peste plan, elaborînd circa 600 şarje rapide. Totodată, ei au realizat economii în valoare de 4.134.825 Iei. In fruntea întrecerii sunt echipele primtopitor dor Iosif Fochi, Adam Je­­mănaru şi Vasile Mocea. Din oţelul produs peste plan de reşiţeni pot fi construite 13 locomotive seria 150.000, şi şase compresoare, precum şi o cale ferata lungă de 150 km. întreprinderea Datorită preocu­­„Ocsko Terezia" pârii inginerului Ion Sebestyen şi a maistrului torcător Wiliam Grell, s-a trecut la modernizarea unei serii de maşini de tricotat „Standard“. Ca ur­mare, randamentul acestor maşini spo­reşte cu aproape 30%. De la începutul anului şi pînă acum au fost moderni­zate 65 asemenea maşini de tricotat, care au produs în plus mii de perechi de ciorapi. Urm­ele textile Textiliştii de aici „50 Decembrie"­ au făcut zilele a­£raţj­cestea bilanţul în­­­trecerii pe luna mai. Spre cinstea şi mîndria întregu­lui colectiv, s-a constatat că au fost produse peste plan însemnate cantităţi de ţesături — 10.000 m. finet, 1200 m. damasc, 9000 m. stambă, 56.000 m. im­primeuri „Marina" şi „Vivi“, 5000 m. şaten şi altele. In rîndurile fruntaşilor în producţie s-au înscris nume noi ca: Petru Ior­­goaiei, Iosif Deter, Virgil Palade. I în interiorul ziarului­­ Marin Rotaru : In regiunea Con- 1­­­­stanţa. — Mai multă atenţie pre­­ţ gătirii campaniei de recoltare. ! ♦ (Pag. 2-a). I ! • In atenţia organizaţiilor de I bază: Educarea candidaţilor şi ♦ t noilor membri de partid. (Pag.­­ 12-a). î 1 0 Marele miting de la Sofia­­ din 7 iunie : Marxism-leninismul,­­ o uriaşă forță materială. (Pag. ♦ 3-a). J Înapoierea delegaţiei C. C. al P. M. R. la Congresul P. C. Bulgar Duminică dimineaţa s-a înapoiat în Capitală delegaţia Partidului Muncitoresc Român care a partici­pat la lucrările celui de-al Vll-lea Congres al Partidului Comunist Bulgar. Din delegaţie au făcut parte to­varăşii : Nicolae Ceauşescu, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., secretar al C.C. al P.M.R., Petre Lupu, membru al C.C. al P.M.R., şef de secţie la C.C. al P.M.R., şi Vasile Vîlcu, prim-secre­­tar al Comitetului regional Cons­tanţa al P.M.R. La sosire, pe aeroportul Băneasa, membrii delegaţiei au fost întîmpi­­naţi de tovarăşii : Gheorghe Apos­tol, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Janos Fazekas, se­cretar al C.C. al P.M.R., Pavel Daju, C. Scarlat, Ghizela Vass, membri ai C.C. al P.M.R., Pavel Ţugui, membru supleant al C.C. al P.M.R., activişti ai C.C. al P.M.R Au fost de faţă Anghel Hubenov, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. P. Bulgaria la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) ân­teiul examenelor IAŞI (coresp. „Scînteii"). La su­netul clopoţelului, elevii clasei a IV-a de la şcoala medie „Mihail Sado­­veanu“ din Iaşi au luat loc în bănci. Trei dintre ei au şi mers la cate­dră şi au tras bileţele de examen, învăţătorul Vasile Jergheuţă îi as­cultă cu atenţie. Ii sunt tare dragi copiii. In cei 32 de ani, de cind e învăţător, pe mulţi i-a învăţat el tainele cărţii. De astă dată a avut în seamă 40 de elevi. S-a îngrijit cu perseverenţă şi înţelegere de pregătirea lor. Aşa se explică faptul că numai pe trei dintre ei — mai slabi în special la matematică — a fost nevoit să-i amîne pentru la toamnă. Preocuparea sa de a pre­găti temeinic elevii, cit şi eforturile acestora la învăţătură în timpul a­­nului şi în toată perioada ciclului 1 se oglindeşte acum în rezultatele examenelor de sfîrşit de an. Dintre cei 37 elevi intraţi in exa­mene, 23 au obţinut la lucrarea scrisă la matematică note de 10 şi 9, iar la cea de limba română astfel de note au luat 11 elevi. Fruntaşii clasei — Dănilă Constantin, Miron Valeriu, Onofrei Laurenţiu, Abra­­movici Iosif, Balaban Andrei şi mulţi alţii au dat răspunsuri exce­lente şi la examenul oral. O preocupare deosebită pentru a îndruma spre clasa a V-a elevii bine­­pregătiţi au dovedit-o multe alte ca­dre didactice din oraşul Iaşi, iar a­­cum, la examenele de sfîrşit de an, rezultate frumoase obţin elevii în­văţătoarei Ioana Mateciuc de la şcoala medie „Vasile Alecsandri", ai învăţătoarei Melania Oarză de la şcoala medie nr. 2, Hriţcu Aurelia de la şcoala de 7 ani nr. 9 şi alţii. ZECE ANI DE LA NAŢIONALIZARE M­UNCITORII C­ONDUC UZINA Pe la jumătatea lunii mai, dis­cuţie mare la secţia auto. Nu se poa­te face planul! Şeful secţiei era nou, un inginer venit de curind în uzină. Oricît s-a străduit, oricît s-a zbătut n-a izbu­tit să facă pînă la urmă mare lu­cru. Ritmul producţiei nu creştea de loc. Şi comenzile erau aşteptate, în altă parte, cu nerăbdare. Au fost cîteva zile grele. Tehnicie­nii au căutat să afle cauzele rămî­­nerii în urmă, inginerii s-au străduit să impună respectarea graficului. Intr-o bună zi, în secţie s-a răspîn­­dit o veste : — Vine directorul! De fapt, Gheorghe lonescu, direc­torul uzinei „Tudor Vladimirescu", trecea în fiecare zi prin secţie. Ce era de mirare în asta ? — Nu ! Nu vine în control. Vine să lucreze la noi în secţie. Deşi Gheorghe lonescu e un om cit se poate de calm şi binevoitor — nu­mai simpla anunţare a acestei veşti a stîrnit în secţie o adevărată furtu­nă. Ionescu e un om care nu se joa­că­ de-a producţia. Are experienţă veche de director, cunoaşte bine pro­cesul de producţie şi are, cum zic tehnicienii, un adevărat „talent“ or-­ ganizatoric. Şi nu obişnuieşte să umble cu mănuşi cind e vorba de bunul mers al producţiei. Directorul a preluat, aşadar, di­rect conducerea secţiei auto. A che­mat la el pe maiştri şi pe tehni­cieni. , — Unde-i, după părerea voastră, buba ? — Nu putem face graficul! Intr-adevăr, secţia nu îndeplinea zi de zi sarcinile prevăzute în grafic. Era 19 mai şi se făcuseră, de pil­dă, abia 17 schelete din cele 40 cite trebuiau făcute în întreaga fană. Directorul a luat graficul in mină şi o zi n-a făcut nimic altceva de­cit să se plimbe. Cerceta maşinile, vorbea cu muncitorii şi cu inginerii ca şi cum ar fi avut în faţă nu 10 zile ci un an întreg. A doua zi i-a chemat din nou pe tehnicieni şi pe maiştri. — Aţi avut dreptate! Graficul e de vină. Cu un asemenea grafic n-o să facem niciodată planul, lată gra­ficul cel nou ! Cind au citit graficul cel nou, oa­menii au deschis ochii uimiţi. Nu putuseră face faţă nici sarcinilor celui vechi. Iar acum, li se puneau înaintea ochilor sarcini cu mult, cu mult mai mari. — Tovarăşe director!... a încercat să spună unul ceva. — Cred că discuţiile n-au nici un rost! O să vorbim la sfirşitul lunii, după ce o să terminăm treaba­­.... A­­cum, ascultaţi! lonescu vorbea ca totdeauna: calm, liniştit. Dar nimeni n-a îndrăz­nit să zică nimic. Omul acesta înalt, voinic cît un munte, are în el at­îta siguranţă de sine incit te sileşte — fără să depună nici o osteneală — să-l asculţi. „Are stofă de director“, — cum zicea despre el contabilul­­şef, într-o zi, cind Ionescu îi dove­dise că se pricepe destul de bine nu numai în tehnică ci și în problemele financiare. ...Peste 7 zile secția auto îndepli­nea planul lunar la schelete cu 5 zile înainte de termen. Realizase, într-o singură săptămînă, cu 30 la sută mai multe schelete auto decît făcuse pînă atunci în trei săptămîni. Şi asta pa nesimţite, fără discuţii, fără tămbălău, fără să se ceară efor­turi extraordinare muncitorilor. Di­rectorul organizase în primul rînd a­­provizionarea secţiei. Nu luase măsuri cu totul şi cu totul excepţionale, pe care nu le-ar fi putut lua un şef de secţie obişnuit. Dar avusese în pri­mul rînd... previziune. Materia pri­mă trebuia adusă in secţie cu o zi înainte. Asta era lege. Pe urmă, îm­părţise sarcini precise şi dăduse răspunderi directe fiecărui tehni­cian. Iar graficul era urmărit în zilele acelea in secţie nu ca o indi­caţie maximală ci ca o lege de pro­ducţie minimă. Inginerul cel nou, şeful secţiei, era de-a dreptul emoţionat. Se simţea prost gîndindu-se că el n-a fost in stare să organizeze bine producţia. — Lasă ! l-a spus directorul. Fap­tul că de la bun început te-a ajutat direct conducerea uzinei o să-ți în­tărească autoritatea. Nu scăpa din TR. VASILIU (Continuare in pag. II-a) -------------------O* O-----­ Pe un traseu special amenajat in Incinta stadionului „Construc­torul", motociclişti­ bucureşteni au participat duminică la întreceri cu obstacole. Citiţi în pag. 2­ a ! • Fotbal in ţară şi peste hotare.­­ Aprecieri elogioase pentru Iolanda Balaş. Fapte de pionier Intr-una din zile, în apropierea dealului Oboroc­a ce străjuieşte ora­şul Lupeni s-a ivit o dîră neagră de fum, apoi limbile roşietice ale focu­lui au început să se întindă spre pă­dure. Un grup de 15 pionieri de la şcoala medie din oraş, care porni­seră în excursie, s-au oprit din drum şi au acţionat de urgenţă pentru a salva pădurea de la incendiu. Pio­nierul Gavrilă Haidu a alergat re­pede la paznicul de la funicular, anunţîndu-l că a luat foc pădurea, apoi şi-a continuat fuga spre primul post de pompieri. Ceilalţi pionieri au cărat nisip, pietre şi căldări cu apă pentru a localiza focul, pînă cind au venit pompierii şi alţi cetă­ţeni care au stins complect incen­diul. Astfel, pădurea a fost salvată. S-au evidenţiat în mod deosebit in lupta cu focul Gheorghe Batiu, Ion Dumitru, Bolgar Ion, Paluşek Mihai şi Paluşek Ion. Pentru fapta sa pa­triotică, întregul grup a fost felici­tat şi citat în faţa unităţii de pio­nieri. E. CHIRAN coresp. voluntar VĂ PREZENTĂM Oameni de seamă ai industriei noastre socialiste GHEORGHE PETROIU, înainte ajustor mecanic, con­duce de 8 ani de zile — în calitate de director general — una din cele mai mari între­prinderi din Capitală, uzi­nele „Republica" Ing. PETRE BALTEANU, a lucrat 25 de ani ca munci­tor lăcătuş. In 1956 a deve­nit inginer. In prezent, con­duce secţia a II-a vagoane­­călători de la Atelierele C.F.R. Timişoara CAROL HRONICSEK, maistru la Combinatul meta­­lurgic­ Reşiţa. A fost distins cu titlul de Laureat al Pre­miului de Stat pentru contri­buţia adusă la construcţia unor turbine hidraulice ECATERINA NICODIM, cea mai veche ţesătoare de la întreprinderile Textile-Galaţi. Numele ei a fost înscris prin­tre primele în cartea de onoare a fabricii. In prezent este maistru-brigadier GHEORGHE BACANU, maistru la uzinele „1 Mai"­­Ploeşti. Pentru numeroasele inovaţii în procesul tehnolo­gic de fabricare a sapelor cu role a primit titlul de Laureat al Premiului de Stat IN DRUM Am văzut peste o sută de tineri, cu drapele şi acordeoane, cîntînd şi mergînd în pas cadenţat ca spre o mare bătălie. Am văzut cîteva sute de oameni înconjurîndu-i cu dragos­te şi mîndrie, petrecîndu-i în acor­durile fanfarei, spre trenul ce-i va duce departe. Am mai văzut o fe­tişcană cu cozi negre­ bogate, strîn­­gîndu-se de braţul unui flăcău şi pri­vind în altă parte ca să-şi ascundă tremurul înlăcrimat al genelor. Acele de pe cadranele ceasurilor din Gara de Nord arătau ora 24. In acel minut ziua de 7 iunie se sfîr­­şise... Cine sînt aceşti o sută de tineri ? Toţi se recomandă acum cu un titlu, care exprimă mîndrie, eroism şi mul­tă dragoste de patrie. Titlul de „bri­gadier“. El are o tradiţie de cinste pentru tineret, o tradiţie cîştigată greu, învingind piedici şi lipsuri, răs­­turnînd munţi şi construind hidro­centrale. , Cei o­ sută de tineri bucureşteni care poartă acum acest nume au por­nit să construiască temeliile unui nou şi grandios edificiu : Magistrala de Est. Ei ştiu că acolo nu va fi uşor. Ce poate fi însă mai măreţ, mai plin de entuziasm pentru un tînăr ca ho­­tărîrea de a merge să construiască pentru ţara lu­i socialistă, pentru oa­menii muncii, pentru el însuşi ? Povestea lor, a celor 100, începe acum- Ea va continua acolo, departe, pe şantierul de la Vîrghiş. Pînă a se ajunge însă la acest în­ceput a fost nevoie de zile întregi de­­cumpănă. Căci nu e uşor să-ţi părăseşti colectivul, prietenii cu care ai muncit de ani de zile, să-i laşi în urmă pe cei dragi. Cei mai hotă­­rîţi, entuziaştii, au trecut de aceste clipe şi iată­­ acum în tren, flutu­­rînd drapelele, cîntînd, urînd spor la muncă celor rămaşi. Cin tînăr comunist Despre mulţi dintre tinerii aceştia s-ar putea scrie lucruri frumoase. Poate că sondorul Vasile Mihăilă sau mecanicul Romulus Popa vor a­­junge nume de cinste pe şantierul magistralei. Vă prezint însă un tînăr comunist, fruntaş în fabrica „Flacăra Roşie“ din care a plecat şi vechi brigadier. In 1951 a muncit ca vo­luntar la construirea şoselei dintre Rm. Vîlcea şi Olăneşti, apoi patru ani în şir a fost brigadier pe şan­­tierul „23 August“ din Bucureşti. Plecarea lui de acasă n-a fost prea uşoară. Iiie Preoteasa are o nevastă tînără şi frumoasă cu care s-a căsă­­torit nu de mult. Inima îl îndemna însă să meargă acolo unde­ cei mai de nădejde tineri ai patriei înfruntă greutăţile şi construiesc lucruri mă­reţe Şi iată-l acum la fereastra va­gonului, petrecut de ochii înduioşaţi dar mîndri ai Ioanei. Cei patru prieteni S-au cunoscut şi s-au împrietenit în uzină. Aici au fost nedespărţit­ şi tot împreună au hotărît să mear­gă pe şantier. Cine a deschis primul vorba ? Nici unul nu mai ştie. Poate Ilie Gheorghe, acest tînăr elec­trician, cu păr negru ondulat şi ochi de smoală — tare îndrăgiţi de fete. Poate că nu numai el ci şi candida­tul de partid Nicolae Tufan, — lăcă­tuş mecanic, cu care a făcut parte din comitetul U.T.M. al uzinei „Mao- Tze-dun“. Cert e că ei doi au mers la Constantin Brujan şi l-au luat aşa, mai pe ocolite. — Ce zici, Costică, ne despărţim ? — Noi? Cum, adică . .. — Uite aşa, am luat o hotărire. Şi hotărîrea lor a devenit şi a lui Brujan. Mai rămînea al patrulea. .Cu el n-a fost prea uşor. Căci tineretului acesta blond, cu flanel vărgat de marinar, îi era greu să se despartă de Bucureşti. . Acum însă stau toţi patru la fereastra vagonu­lui şi bat din palme la auzul cuvin­telor rostite de Nicolae Culea, co­mandantul şantierului. — O să ne facem de ruşine, bă­ieţi ? — Nu, nu ne facem ! — răspund o sută de glasuri. — Aducem cu noi drapelul roşu al C.C. al U.T.M. ? — Il aducem ! — răspund briga­dierii. ...Trenul şuieră scurt şi porneşte in noapte. In el, o sută de entuziaşti merg spre unul din marile şantiere ale tineretului. Pe peron sute de prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, lit urează, în acordurile vesele ale fani­farei, succes şi dîrzenie. Aşa a început poemul celor o gută* unul din miile pe care viaţa le în­­cheagă în fiecare zi. VASILE TINCU ^ ^ • spre Magistrala de Est O fabrica de predase lactate Ba constanţa Duminică a fost inaugurată la Con­­stanţa o fabrică de produse lactate cu o capacitate de prelucrare zilnică de 15.000 litri lapte. Noua fabrică, înzes­trată cu utilaje moderne, funcţionează cu trei secţii: unt pasteurizat, lapte de consum pasteurizat şi produse die­tetice. (Agerpres)

Next